Pretenții – răspundere civilă delictuală – sentință penală definitivă de condamnare a președintelui asociației beneficiare a unui contract pentru săvârșirea unor infracţiuni în legătură cu implementarea unui proiect cu fonduri europene; reclamanta are dre

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.02.2015, sub nr. …./299/2015, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 14.251,89 euro şi a dobânzii de 1,74 euro/zi din data de 25.03.2014 şi până la data plăţii efective inclusiv, reprezentând avans nejustificat acordat în vederea realizării proiectului cu nr. RO-1.1-E180-2012-R3 având titlul „....” şi care face obiectul contractului nr. 373/10.01.2013, beneficiar C, reprezentată de pârâtă. De asemenea, a solicitat să se dispună luarea măsurilor asigurătorii prin înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile/imobil urmăribile ale pârâtei şi a popririi pe conturi.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma admiterii Formularului de candidatură nr. 27/05.10.2012 pentru implementarea proiectului „....” în valoare de 22.827,83 euro, semnat de pârâtă, în calitate de reprezentant legal al C, a fost încheiat contractul nr. 373/10.01.2013 pentru o sumă totală a costurilor eligibile estimate la 21.190,31 euro. Astfel, contractul de finanţare a fost semnat, din partea beneficiarului, de către pârâta B, preşedintele C.

Reclamanta a menţionat că, în vederea semnării contractului de finanţare nr. 373/10.01.2013, pârâta a depus trei acorduri preliminare de parteneriat cu următorii parteneri externi: D, E din Italia, F din Spania şi G din Franţa. Reclamanta a susţinut că toate cele trei acorduri de parteneriat sunt false, fiind semnate în numele partenerilor externi de către pârâta B, conform declaraţiilor date echipei de control a Departmentului pentru Luptă Antifraudă, consemnate în nota de control nr. 2515/2013.

Astfel, pârâta a urmărit premeditat obţinerea pe nedrept a unor fonduri în sumă de 22.827,83 euro, diminuând ilegal resursele din bugetul general al Uniunii Europene şi inducând instituţia publică în eroare la încheierea contractului nr. 373/10.01.2013. Reclamanta a învederat că nu ar fi încheiat contractul în cauză şi că, mai mult, au fost lipsiţi alţi potenţiali beneficiari de a desfăşura proiectul ce face obiectul contractului anterior menţionat.

Reclamanta a menţionat că a virat în contul beneficiarului C un avans în valoare de 16.952,25 euro, reprezentând 80% din valoarea maximă a grantului în sumă totală de 21.190,31 euro, conform extrasului de cont din 31.01.2013. Astfel, avansul a fost acordat pentru asigurarea fluxului monetar necesar pentru realizarea proiectului. În acest sens, a precizat că activităţile proiectului şi perioada de eligibilitate a costurilor trebuiau să se desfăşoare în perioada 10.03.2013 – 16.09.2013, iar, în termen de 2 luni de la data finalizării proiectului, trebuia depus raportul final.

Reclamanta a menţionat că, la data de 01.02.2013, beneficiarul a primit avansul. Potrivit datelor comunicate DLAF de către Garanti Bank S.A., singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni pe conturile deţinute de C este pârâta. Prin urmare, toate retragerile în numerar, transferurile valutare din euro în RON şi viramentele bancare sunt efectuate de pârâtă, în calitate de preşedinte al C.

În continuare, reclamanta a învederat că, în vederea justificării avansului primit, pârâta a depus mai multe acte contrafăcute, şi anume contractul încheiat cu H în valoare de 7.200,10 euro pentru servicii de ticketing pentru 30 persoane, documente privind efectuarea transportului internaţional al participanţilor la proiect, bilete electronice emise de Tarom, Air France, KLM, contractul nr. 36/11.03.2013 încheiat cu I pentru servicii de transport pentru un grup de 40 de persoane pe ruta Bucureşti – Iaşi.

În urma evaluării raportului final tehnic şi financiar al proiectului semnat de pârâtă şi depus la data de 19.11.2013, s-au constatat mai multe nereguli, sens în care a fost întocmit raportul de control nr. 950/12.12.2013 prin care se semnala că s-au observat similitudini ale acestui proiect cu alte proiecte depuse de alţi beneficiari, constând în modul de aranjare a documentelor, modul de redactare a raportului final, felul cum sunt semnate acordurile de parteneriat din formularul de candidatură, faptul că documentele de călătorie cu avionul depuse la raportul final erau însoţite de tichete de îmbarcare electronice care se pot întocmi chiar dacă o persoană nu efectuează călătoria; au fost contactaţi participanţii prin e-mail, de la care nu s-a primit nici un răspuns, iar două adrese de e-mail sunt inexacte; au fost contactaţi partenerii, iar partenerul francez G a comunicat că nu a colaborat cu C.

În consecinţă, A a sesizat DLAF pentru efectuarea unui control cu privire la suspiciuni de fraudă în executarea contractului nr. 373/10.01.2013. Astfel, urmare a comunicării notei de control nr. 2515/2013 a DLAF prin care se constatau indicii de fraudă în ceea ce priveşte implementarea proiectului ce face obiectul contractului nr. 373/10.01.2013, A a emis notele de debit nr. 11189/17.12.2013 şi nr. 676/24.01.2014 şi înştiinţarea de plată imediată nr. 1931/26.03.2014, prin care a comunicat că-i este datorată şi o dobândă zilnică în valoare de 1,74 euro/zi (16.952,25 x 0,0375 x 1/365), începând cu data de 25.03.2014, conform pct. II.18.2 din contractul nr. 10.01.2013.

Reclamanta a menţionat că C şi-a exprimat intenţia de a returna avansul încasat, însă pârâta a returnat doar suma de 2.850 euro (149,64 euro dobândă + 2.700,36 euro returnare parţială avans), diferenţa de plată fiind de 14.251,89 euro şi dobânda aferentă.

În considerarea celor constatate prin nota de control nr. 2515/2013 a DLAF, pârâta a săvârşit mai multe fapte ilicite, sens în care a fost menţionat că activitatea principală prevăzută în proiectul ce face obiectul contractului nr. 373/10.01.2013 nu a avut loc niciodată, iar partenerii externi menţionaţi în raportul final şi în formularul de candidatură nu au participat în realitate la acest proiect.

Astfel, fapta pârâtei de a întocmit în fals cele 3 acorduri de parteneriat aferente cererii de finanţare, documentaţia depusă la raportul final de implementare a proiectului în scopul încheierii contractului de finanţare şi obţinerea pe nedrept a avansului în sumă de 16.952,25 euro, fapta pârâtei, responsabil de proiect şi preşedinte al C de a depune, în scopul justificării avansului obţinut şi încasării soldului de plată rămas, documente inexacte şi falsificate, respectiv fapta de a schimba destinaţia avansului obţinut în sumă de 16.952,25 euro pentru efectuarea de plăţi în afara proiectului sunt imputabile pârâtei, fiind săvârşite cu vinovăţie.

Prin urmare, prejudiciul cauzat bugetului A (care gestionează fondurile europene în cadrul proiectului ce face obiectul contractului nr. 373/10.01.2013), reprezentat de suma de 14.251,89 euro şi dobânda de 1,74 euro/zi, este consecinţa faptelor ilicite săvârşite de pârâtă, sens în care au fost invocate prevederile art. 1357 C.civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1357, art. 1349 alin. 1 şi alin. 2 C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: formular aplicaţie (filele 7-77), program activităţi zilnice (filele 78-89), fişă includere (filele 90-93), CV (filele 94-99), contract pentru un proiect în cadrul programului .... nr. 373/10.01.2013 (filele 100-121), extras de cont (fila 122), raport de control nr. 950/12.12.2013 (filele 123-125), protocol nr. 630/13/GL/gl/04.12.2013 (fila 126), adresa nr. 10620/28.11.2013 (fila 127), corespondenţă e-mail (filele 128-136), notă de debit nr. 12-TIA-1.1-45/17.12.2013 (fila 137), notă de debit nr. 12-TIA-1.1-48r/23.01.2014 (fila 138), înştiinţare de plată imediată nr. 12-TIA-1.1-48r-IPI/25.03.2014 (fila 139), adresa nr. 21/21.01.2014 (fila 140), extras de cont (fila 141), adresa nr. 11179/17.12.2013 (fila 142), notă de control nr. 2515/2013/14.08.2014 (filele 143-158), centralizator cheltuieli (filele 159-167), tichete electronice/bilete de avion (filele 168-258), extras de cont (filele 259, 265), factura nr. 46/12.03.2013 (fila 260), contract de prestări servicii nr. 24/01.03.2013 (filele 261-264), factura nr. 187/20.03.2013 (fila 266), contract de transport auto de călători şi bagaje nr. 36/11.03.2013 (fila 267).

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 09.02.2015, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect luarea măsurilor asigurătorii prin înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile/imobil urmăribile ale pârâtei şi a popririi pe conturi, sens în care a fost format dosarul nr. 11316/299/2015.

La data de 04.03.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizări prin care a învederat că temeiul de drept al  cererii este reprezentat de răspunderea civilă delictuală, întrucât neexecutarea contractului reprezintă în acelaşi timp şi infracţiune.

La data de 09.04.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, respectiv disjungerea cererii de instituire a sechestrului asigurator.

În motivarea excepţiei netimbrării, pârâta a arătat că cererea de chemare nu se circumscrie prevederilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât reclamanta nu face parte dintre persoanele prevăzute de acest text de lege şi nici litigiul nu are ca obiect venituri publice. Prin urmare, a solicitat anularea ambelor capete de cerere, ca netimbrate.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, pârâta a susţinut că reclamanta nu este titulara drepturilor băneşti solicitate cu titlu de pretenţii, aceasta menţionând că fondurile aparţin Uniunii Europene, respectiv că A este doar un administrator al fondurilor.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta a solicitat calificarea cererii de chemare în judecată ca fiind o acţiune în răspundere contractuală conform art. 1350 C.civ., având în vedere ambiguitatea reclamantei din cererea precizatoare. Astfel, după cum se poate observa, contractul de finanţare nr. 373/10.01.2013 a fost încheiat cu C. Prin urmare, doar persoana juridică poate fi responsabilă de neexecutarea contractului şi de eventualitatea vreunui prejudiciu, aceasta fiind cea care a încasat fondurile despre care se face vorbire.

Pe fondul cauzei, pârâta a menţionat că reclamanta nu a invocat neexecutarea unei anume clauze contractuale, aceasta invocând doar existenţa unei sesizări a DLF, în urma căreia ar fi apreciat că nu  fost executat corespunzător contractul. Or, până în prezent, nu există un raport final întocmit de DLAF care să constate executarea necorespunzătoare a contractului şi nici nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să constate că înscrisurile subsecvente contractului de finanţare sunt false. Astfel, susţinerile reclamantei nu au suport probator, fiind simple bănuieli izvorâte din cererea de comunicare de acte formulată de DLAF.

În continuare, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale sau contractuale. În acest sens, a arătat că nu există o faptă ilicită care să fi dus la neexecutarea contractului şi, mai mult decât atât, reclamanta nu a descris modalitatea în care contractul nu a fost executat. De asemenea, întrucât nu există prejudiciu, nu se poate vorbi de vreun raport de cauzalitate cu vreo faptă ilicită.

Cu privire la vinovăţie, a arătat că nu există nicio probă sau măcar vreun argument care să conducă la ideea că pârâta s-ar face vinovată de neexecutarea contractului. Pe de altă parte, chiar dacă ar exista o neexecutare a clauzelor contractuală sau o executare necorespunzătoare, răspunderea contractuală aparţine C, ca parte contractantă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie: extras de cont (fila 286), contract pentru un proiect în cadrul programului .... nr. 373/10.01.2013 (filele 287-294, 297-308), act adiţional nr. 1/18.02.2013 (filele 295-296).

La data de 30.04.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi a apărărilor pârâtei, reluând susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.

La termenul din data de 02.06.2015, reclamanta a depus cerere de suspendare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. ..../P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin încheierea din 02.07.2015, instanţa a dispus, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. ..../P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

La data de 06.06.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, la care a ataşat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, sentinţa penală nr. .... pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. ..../3/2019 (filele 41-95 vol. II) şi adresa emisă de Departamentul Executări Penale în dosarul nr. ..../3/2019 (filele 96-98).

La data de 21.06.2019 şi 05.07.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a depus dovada calităţii de reprezentant (filele 106-111 vol. II şi filele 118-120 vol. II), şi, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, notificare de reziliere nr. 11165/17.12.2013 (filele 112-113 vol. II), adresa nr. 5478/09.10.2014 (fila 116 vol. II), declaraţii (filele 121-148 vol. II), adresa nr. 2515/2013/12.05.2014 (filele 149-151 vol. II), adresa nr. 2515/2013/05.06.2014 (filele 152-154 vol. II), adresa nr. 2515/2013/08.05.2014 (fila 155 vol. II), adresa nr. 2515/2013/06.05.2014 (fila 158 vol. II), extras de cont (filele 159-163 vol. II), sentinţa penală nr. .... pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. ..../3/2019 (filele 164-200 vol. II şi 201-218 vol. III).

La termenul din data de astăzi, instanţa a respins, ca neîntemeiate, excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamanta A, în calitate de instituţie publică, şi C, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul pentru un proiect în cadrul programului .... nr. 373/10.01.2013 (filele 100-121 vol. I), având ca obiect acordarea unui grant pentru realizarea proiectului cu numărul de referinţă RO-11-E180-2012-R3, cu titlul „....”.

Potrivit art. I.2.1 din contract, activităţile proiectului şi perioada de eligibilitate a costurilor vor începe cel mai devreme la 15.04.2013 inclusiv şi se vor finaliza cel târziu la 16.09.2013 inclusiv.

Astfel cum rezultă din prevederile ar. I.4.1 din contract, reclamanta s-a obligat ca, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a contractului, să efectueze o plată în avans către beneficiar în cuantum de 16.952,25 euro, reprezentând 80% din suma maximă a grantului specificată în art. I.3.1 (21.190,31 euro).

Instanţa reţine că, la data de 31.01.2013, reclamanta a virat suma de 16.952,25 euro reprezentând „avans RO-1.1-E180-2012-R3” în contul beneficiarului C (extras de cont – fila 122 vol. I).

Ulterior, la data de 19.11.2013, beneficiarul a depus raportul final tehnic şi financiar al proiectului, solicitând plata sumei de 4.133,76 euro reprezentând diferenţă cheltuieli conform centralizatorului de cheltuieli (filele 159-167 vol. I).

Astfel cum rezultă din cuprinsul notei de control nr. 2515/2013/14.08.2014 (filele 143-158 vol. I), în urma evaluării documentelor justificative depuse la raportul final, reclamanta a hotărât respingerea acestuia, rezilierea contractului de grant şi recuperarea avansului plătit în cuantum de 16.952,25 euro, ca urmare a infirmării participării la acest proiect de către partenerii menţionaţi în formularul de candidatură - D E din Italia şi G din Franţa - şi a suspiciunilor cu privire la realitatea activităţilor efectuate în proiect şi cuantumul cheltuielilor consemnate în raportul final.

Prin urmare, reclamanta a transmis beneficiarului notificarea de reziliere nr. 11165/17.12.2013 (filele 112-113 vol. II) şi notele de debit nr. 12-TIA-1.1-45/17.12.2013 (fila 137 vol. I) şi nr. 12-TIA-1.1-48r/23.01.2014 (fila 138 vol. I), solicitând restituirea avansului de 16.952,25 euro şi a dobânzii în cuantum de 1,74 euro/zi începând cu data de 25.03.2014, conform art. II.18.2 din contract (înştiinţare de plată imediată nr. 12-TIA-1.1-48r-IPI/25.03.2014 - fila 139 vol. I).

Prin adresa nr. 21/21.01.2014 (fila 140), beneficiarul a arătat că este de acord cu rambursarea sumei de 16.952,25 euro, ca urmare a rezilierii contractului nr. 373/10.01.2013, solicitând prelungirea termenului de plată până la data de 01.04.2014. Ulterior, la data de 18.06.2014, beneficiarul a restituit reclamantei suma de 2.850 euro, care a fost imputată de către reclamantă astfel: 149,64 euro dobândă (86 zile întârziere x 1,74 euro) şi 2.700,36 euro debit principal.

Instanţa reţine că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei B, în calitate de preşedinte al beneficiarului C, pentru recuperarea diferenţei de avans în cuantum de 14.251,89 euro şi a dobânzii de 1,74 euro/zi, calculate începând cu data de 25.03.2014 şi până la data plăţii efective inclusiv.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă că persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului este pârâta B, fiind întrunite în persoana sa condiţiile pentru angajarea răspunderii delictuale.

Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane. În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Instanţa reţine că, prin sentinţa penală nr. .... pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. ..../3/2019 (filele 164-200 vol. II şi 201-218 vol. III), definitivă prin neapelare la data de 29.05.2019 (fila 96 vol. II), a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei şi pârâta B.

Astfel, în baza art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen., art. 41 alin. 2 C.pen. de la 1969 (2 acte materiale) și art. 480 alin. 4 C.pr.pen., pârâta a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea, săvârșită în formă continuată, de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (faptă săvârșită cu ocazia implementării de către C a proiectul RO-11-E180-2012-R3 ,,....”).

De asemenea, în baza art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 480 alin. 4 C.pr.pen., pârâta B a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (faptă săvârșită cu ocazia implementării de către C a proiectul RO-11-E180-2012-R3 ,,....”).

Totodată, în baza art. 290 alin. 1 C.pen. de la 1969 raportat la art. 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen. (98 acte materiale) și art. 480 alin. 4 C.pr.pen., pârâta din prezenta cauză a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni de închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (faptă săvârșită cu ocazia implementării de către C a proiectul RO-11-E180-2012-R3 ,,....”).

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa penală a reţinut următoarele:

„Faptele inculpatei B, care în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 05.12.2012-10.01.2013 și în data de 19.11.2013, în calitate de președinte al C și responsabil de proiect, cu ocazia depunerii cererii de finanțare și încheierii contractului de finanțare pentru proiectul RO-11-E180-2012-R3 ,,....” și ulterior, cu ocazia justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului în vederea obținerii plății finale, a folosit documente false și documente incomplete, obținând astfel pe nedrept suma de 16.952,25 Euro (reprezentând avans) și încercând, fără succes, să obțină suma de 4.238,06 Euro (reprezentând plata finală), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, săvârșită în formă continuată, de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, ori în numele ei, faptă prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C.pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 (2 acte materiale).

Pe scurt, cele două acte materiale sunt descrise astfel:

-fapta inculpatei B, care în perioada 05.10.2012-10.01.2013, cu ocazia depunerii cererii de finanțare la A și încheierii contractului pentru proiectul RO-11-E180-2012-R2 „....”, a folosit documente false și a obținut pe nedrept suma de 16.952,25 Euro (reprezentând avans) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, ori în numele ei, prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C.p. (1 act material sub forma infracțiunii consumate).

Documentele false folosite de inculpata B sunt următoarele: trei acorduri preliminare de parteneriat, însoțite de traducerea în limba română, semnate în numele partenerilor externi pentru următoarele persoane H, președinte al ….. (Italia), I, președinte al ….. (Spania) și J, președinte al G (Franța) și CV-ul numitei K în calitate de coordonator de proiect.

-  fapta inculpatei B, care la data de 19.11.2013, în calitate de președinte al C și responsabil de proiect, cu ocazia justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului RO-11-E180-2012-R2 „....”, a depus documente false și documente incomplete la A, în scopul obținerii pe nedrept a sumei în cuantum de 4.238,06 Euro (reprezentând plată finală), plată ce nu s-a efectuat, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 20 din C.pen. de la 1969 raportat la art. 18¹ alin. (1) cu referire la art. 184 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C.pen. (1 act material sub forma tentativei).

Documente false folosite de inculpata B sunt următoarele: Raportului Final tehnic și financiar al proiectului, Contractul de prestări servicii nr. 24/01.03.2013, încheiat cu …., Factura nr. 00046/12.03.2013 emisă de către ….., 30 de bilete electronice emise de companiile TAROM SA și AIR FRANCE, 30 cărți de îmbarcare (boarding pass) purtând sigla TAROM SA, 30 cărți de îmbarcare purtând sigla AIR FRANCE, Listă participanți și lideri în cadrul proiectului RO-11-E180-2012-R3 ,,....”,.

Documentele incomplete folosite de inculpata B sunt următoarele: Contractul  de transport auto de călători și bagaje nr. 36/11.03.2013, încheiat cu ….. SRL și Factura nr. 00187/20.03.2013 emisă de către …...

-fapta inculpatei B, responsabil de proiect și președinte al C, care în perioada 01.02.2013-19.11.2013, în cadrul proiectului RO-11-E180-2012-R2 „....”, a schimbat fără respectarea prevederilor legale destinația avansului obținut în sumă de 16.952,25 Euro, primit de la A, prin efectuarea de plăți în afara proiectului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C.pen.

-fapta inculpatei B, responsabil de proiect și președinte al C, în perioada 18.09.2012 - 19.11.2013, de a falsifica și folosi la A documentele menționate în cuprinsul Formularului de candidatură (trei acordurile preliminare de parteneriat, însoțite de traducerea în limba română, pe care le-a semnat în numele partenerilor externi executând semnături în fals ale numiților H, președinte al ….. Italia, I, președinte al ….. - Spania și J, președinte al G – Franța și CV-ul numitei K în calitate de coordonator de proiect) și documentele justificative aferente cheltuielilor efectuate în proiect, respectiv Raportul final tehnic și financiar, Contractul de prestări servicii nr. 24/01.03.2013, încheiat cu ..., Factura nr. 00046/12.03.2013 de către ..., 30 de bilete electronice emise de companiile TAROM SA și AIR FRANCE, 30 cărți de îmbarcare (boarding pass) purtând sigla TAROM SA, 30 cărți de îmbarcare purtând sigla AIR FRANCE și Lista participanți și lideri în cadrul proiectului RO-11-E180-2012-R3 ,,....”), înscrisuri care au produs consecințe juridice (semnarea contractului nr. 373/10.01.2013 și plată avans) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C.pen. de la 1969 rap. la art. 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin (2) C.pen. de la 1969 (98 acte materiale).”

Potrivit art. 28 alin. 1 C.pr.pen., „Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o.”

Prin urmare, având în vedere că pârâta a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu implementarea proiectului RO-11-E180-2012-R3 cu titlul ,,....”, instanţa va înlătura apărările acesteia referitoare existenţa unor simple bănuieli izvorâte din cererea de comunicare de acte formulată de DLAF, sentinţa penală anterior menţionată având autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 C.pr.pen.

Prin urmare, coroborând probele administrate în cauză, instanţa reţine că faptele ilicite ale pârâtei constau în falsificarea și folosirea documentele menționate în cuprinsul Formularului de candidatură în scopul încheierii contractului pentru un proiect în cadrul programului .... nr. 373/10.01.2013, în folosirea de documente false în scopul obţinerii pe nedrept a avansului în cuantum de 16.952,25 Euro achitat în baza contractului, respectiv în schimbarea fără respectarea prevederilor legale a destinaţiei avansului obţinut de la reclamantă.

Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Cu titlu prealabil, instanţa va înlătura susţinerile pârâtei referitoare la faptul că reclamanta nu are posibilitatea să se îndrepte cu o acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva sa, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, deşi este adevărat că reclamanta a încheiat contractul pentru un proiect în cadrul programului .... nr. 373/10.01.2013 cu beneficiarul persoană juridică C, şi nu cu persoana fizică B, această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că reclamanta nu are deschisă calea acţiunii în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtei. În acest sens, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei penale nr. .... pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. ..../3/2019, „B a declarat că a primit banii aferenţi proiectului, prima tranşă, pe care i-a folosit în interes personal în totalitate, iar proiectul nu a fost implementat în realitate. Inculpata a arătat că a întocmit şi raportul final, semnând ca preşedinte şi, la fel, a ataşat facturi, bilete de avion şi alte documente pe care le-a falsificat singură.”

Or, în condiţiile în care pârâta a recunoscut că a folosit în interes personal avansul primit în vederea implementării proiectului, aceasta fiind condamnată inclusiv pentru infracțiunea de schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, rezultă cu putere de evidenţă faptul că reclamanta are dreptul de a se îndrepta cu o acţiune în răspundere civilă delictuala împotriva sa, prejudiciul fiind produs de către aceasta, şi nu de  către persoana juridică al cărei preşedinte este.

Referitor la prejudiciul în cuantum de 14.251,89 euro reprezentând avans achitat nejustificat, instanţa reţine că pârâta nu a contestat modalitatea de imputaţie a plăţii în cuantum de 2.850 euro, fiind, astfel, de acord ca suma de 149,64 euro să fie imputată pentru plata dobânzii. Prin urmare, aşa cum a fost reţinut anterior, din avansul achitat de către reclamantă la data de 31.01.2013, în cuantum de 16.952,25 euro, a rămas un rest de achitat de 14.251,89 euro.

Instanţa apreciază că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă caracterul cert al acestuia, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Astfel, prejudiciul constă în achitarea unui avans nejustificat care a fost folosit în interes personal de către pârâtă, fără ca proiectul pentru care a fost achitat să fi fost implementat.

De asemenea, instanţa reţine că, în cauză, nu au fost administrate probe că prejudiciul produs ar fi fost reparat de către pârâtă în integralitate.

Referitor la dobânda în cuantum de 1,74 euro/zi, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1538 alin. 1 C.civ., clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale, iar conform art. 1539 C.civ., creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei.

Potrivit art. II.18.1 şi art. II.18.2 din contract, dacă o sumă este plătită în mod necuvenit beneficiarului, acesta se obligă să ramburseze suma la data fixată de A, în caz contrar datorând dobânzi de întârziere la rata indicată la art. II.16.3, şi anume la rata aplicată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare în moneda Euro, plus trei puncte procentuale şi jumătate.

Cu toate acestea, faţă de dispoziţiile legale anterior invocate, natura convenţională, precum şi funcţiile şi consecinţele clauzei penale, instanţa apreciază că, pentru a fi în prezenţa unei asemenea clauze, este necesară existenţa unei convenţii exprese a părţilor în acest sens. Or, având în vedere că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe răspunderea civilă delictuală, iar contractul care cuprinde clauza penală nu a fost încheiat cu pârâta B, ci cu C, nu se poate aprecia că există un acord de voinţă între părţi cu privire la clauza penală anterior menţionat.

Astfel, având în vedere că părţile nu au încheiat un contract în care să se prevadă dobânda de 1,74 euro/zi, instanţa apreciază că reclamanta nu este îndreptăţită la recuperarea acestui prejudiciu de la pârâtă şi, cu atât mai mult, nu pe calea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală.

Instanţa constată că şi condiţia existenţei raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acţiunea cauzatoare, în speţă faptele ilicite ale pârâtei. Legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite şi prejudiciu rezultă din probele administrate în cauză (inclusiv din sentinţa penală nr. nr. .... pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. ..../3/2019, care are autoritate de lucru judecat), pârâta nefăcând dovada faptului că prejudiciul suferit de reclamantă ar avea altă cauză şi nesolicitând probe în acest sens.

Prin urmare, instanţa constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei B, susţinerile în sens contrar ale acesteia nefiind întemeiate.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 14.251,89 euro reprezentând avans nejustificat.

Instanţa va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta A, cu sediul în ……, în contradictoriu cu pârâta B, cu domiciliul în …….

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.251,89 euro reprezentând avans nejustificat.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 08.07.2019.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare