Contestație la executare. Suspendarea dreptului de a conduce. Pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme.

Decizie 122 din 19.04.2018


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi contestatorul a formulat contestaţie la executare solicitând să se constate că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme încetează la data de 08.03.2018. În motivare, contestatorul a arătat că prin sentinţa de condamnare pronunţată de Judecătoria Galaţi i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme, fiecare dintre pedepsele complementare pe o perioadă de 3 ani. A menționat că de la data producerii accidentului şi până la data rămânerii definitive a hotărârii i-a fost suspendat permisul de conducere şi nu a solicitat de la organul de urmărire penală acordarea dreptului de a conduce autoturisme pe perioada judecării procesului, astfel că de la data de 08.03.2015 şi până la data de 08.03.2016, respectiv 1 an, nu a condus, deşi potrivit legii ar fi existat posibilitatea să conducă sub condiţia aprobării de către procuror potrivit art. 111 din OUG nr. 195/2002. Având în vedere că timp de 1 an nu a condus autoturisme, s-a solicitat computarea acestei durate din pedeapsa complementară aplicată.

Instanţa de fond a mai constatat că solicitarea contestatorului de computare a duratei de 1 an de zile în care nu a condus autoturisme din durata pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme, pe o perioadă de 3 (trei) ani, astfel cum a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, nu are temei de drept. Astfel, Codul Penal prevede computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, dar nu şi computarea perioadei în care i-a fost reţinut unei persoane permisul de conducere,  ca urmare a cercetării sale pentru o infracţiune la regimul circulaţiei rutier, din pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul mai sus menţionat, întemeindu-se pe dispoziţiile legale procedurale ale art. 598 al. 1 lit. d C.p.p.

Soluționând calea de atac, Tribunalul Galați a reținut că, faţă cu motivele expres prevăzute de disp. art. 598 C.p.p. condamnatul petent nu a oferit nici un motiv verosimil de contestare a sentinţei pe care o execută, în mod corect prima instanţă de judecată a apreciat acţiunea acestuia ca fiind nefondată, solicitarea petentului neavând temei de drept; astfel, suspendarea dreptului de a conduce aplicată anterior condamnării are ca premisă o altă reglementare juridică (O.U.G. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice) raportat la conţinutul juridic al pedepsei complementare prevăzute de art. 66 al. 1 lit. i C.p. Într-adevăr, potrivit art. 111 al. 6 din OUG 195/2002 contestatorul avea posibilitatea de a solicita prelungirea dreptului de circulaţie, pe intervale de cel mult 30 zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Pe de altă parte, chestiunea adusă în discuţie de condamnatul contestator nu constituie o cauză de micşorare a pedepsei, actuala reglementare procedural penală restrângând sfera de aplicare a acestui caz de contestaţie la executare şi eliminând posibilitatea promovării contestaţiei cu privire la orice alt incident ivit în cursul executării.