Prescripţii

Prescripţii

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 08.05.2017. Nerespectarea termenului de 30 de zile de la constatarea pagubei pentru emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare

Prin cererea înregistrată acestei instanţe la data de 25.10.2016 şi înregistrată sub nr. xxxx, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.yy/25.03.2016 emisa de pârâta B şi a solicitat anularea acestei decizii, ca netemeinica şi nelegala.

A arătat că prin decizia nr. yy/25.03.2016 i se impută suma de 54933,82 lei compusă din suma de 47619 lei, reprezentând titlul executoriu - sentinţa yyy/29.10.2015 pronunţata de Tribunalul Mehedinţi in dosarul nr.xxx//2015 şi suma de 7314,82 lei, reprezentând cheltuieli de executare silita, conform Somaţiei de executare silita nr. xxx/E/2016 emisă de Biroul executorului judecătoresc Q în data de 01.02.2016.

A motivat că s-a angajat la Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala la data de 01.08.2015, in funcţia de consilier juridic asistent, ocazie cu care i-au fost predate toate atribuţiile juridice ale instituției, iar instituţia avea in organigrama două posturi de consilier juridic, persoana care era titulara fiind la acel moment in concediu de creştere si îngrijire.

A precizat că la data de 27.11.2015, a primit comunicarea hotărârii în dosarul xxx/2015, acest dosar fiind început la 18.03.2015, data la care nu era angajată la Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala şi nu a participat la niciun termen in acest dosar, primind doar comunicarea sentinţei. Ulterior, la data de 23.12.2015, s-a comunicat către Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala notificarea petenților in dosarul sus-menționat prin care se solicita punerea in executare de bunăvoie a sentinţei pronunţate, notificare ce a fost repartizata d-nei M. E. de la biroul financiar-contabil, personal neavând cunoștința de aceasta, aflându-se în concediu la acea data.

De asemenea, la începutul lunii februarie (05.02.2016), s-a comunicat către Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala Somaţia de executare silita nr. xxx/E/2016, emisă de Biroul executorului judecătoresc Q, iar M. E. a adus acea somaţie la Compartimentul juridic, moment in care aceasta a purtat discuţii cu celalalt consilier juridic si consilierul juridic de la Casa de Pensii care face parte din Comisia DL 118/1990, personal nelucrând vreodată dosare de DL 118/1990 până la acel moment, iar în urma discuţiilor, s-a ajuns la concluzia ca trebuie întocmita o adresa către Biroul executorului judecătoresc Q, prin care să se aducă la cunoștință că Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala  nu este ordonator principal de credite şi nu deţine fonduri din care să achite creanţa din titlul executoriu, ordonatorul principal de credite fiind Agenţia Naţionala pentru Plaţi si Inspecţie Sociala, adresa pe care a întocmit-o si transmis-o către Biroul executorului judecătoresc Q.

A menţionat că în data de 16.03.2016, prin Decizia nr.xx a Directorului executiv al AJPIS Mehedinţi, s-a format comisia de analiza pentru determinarea cauzelor ce au condus la executarea silita a Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala in cauza arătata, comisie compusa din trei funcţionari publici, respectiv : doi inspectori sociali si un contabil, din aceasta comisie nefăcând parte niciun jurist. Ulterior, a primit doua Note de serviciu ( 4015/21.03.2016 si 4210/24.03.2016), la care a răspuns si Nota de constatare nr.4225/25.03.2016 de la Directorul executiv al Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala la care a răspuns întocmind adresa nr.4570/01.04.2016, prin care a solicitat sa i se pună la dispoziţie documentul prin care a fost constituita comisia de analiza, procesul-verbal de lucru al comisiei, criteriile pe baza cărora au fost desemnate acele persoane sa facă parte din comisie si daca aceasta a audiat-o sau a ţinut cont de vreo apărare a sa. În data de 04.04.2016 i s-a comunicat adresa nr.4647 prin care i se aducea la cunoștința ca aceasta comisie s-a constituit in baza unei Decizii, iar procesul-verbal întocmit de aceasta comisie a fost in data de 16.03.2016 si înregistrat in data de 17.03.2016.

A considerat ca este imposibil a se stabili o răspundere patrimoniala fără a i se asculta punctul de vedere si a ţine cont de apărările sale, atât timp cât cu privire la faptul ca nu a fost audiata i s-a comunicat ca în data de 23.03.2016, a dat nota de relaţii nr.4175 însa, aceasta nota de relaţii a dat-o ca răspuns la Nota de serviciu nr.4015/21.03.2016, întocmită de directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plaţi şi Inspecţie Sociala şi nu in fata comisiei.

A învederat că, potrivit art.85 alin. l din Legea 188/1999 „Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice in situaţiile prevăzute la art.84 lit. a ) si b ) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau unei dispoziţii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatare pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situaţia prevăzuta la lit. c ) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive si irevocabile", constatare care, a fost făcuta la momentul comunicării Hotărârii in data de 17.11.2015, având in vedere ca toata corespondenta instituţiei ajunge întâi la biroul Directorului executiv, acesta repartizând-o către compartimente, rezultând, fără echivoc, ca prevederile exprese ale art.85 alin. l din Legea 188/1999 nu au fost respectate.

A apreciat că în această situaţie nu se poate invoca faptul ca nu s-a ştiut aceasta situaţie de la momentul comunicării hotărârii, 17.11.2015 până în luna martie când i s-a întocmit decizia de imputare, iar prejudiciul ce i se impută nu exista, suma respectiva reprezentând drepturi ale reclamantului, potrivit DL 118/1990 sumele menţionate in Decizia nr.xx/25.03.2016, neregăsindu-se in dispozitivul Sentinţei civile nr.xxxx/2015.

A menţionat că,  în prealabil, a contestat decizia la organul emitent, respectiv Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala, răspunsul fiind nefavorabil.

În dovedire celor menţionate, a solicitat proba cu înscrisuri şi orice alte probe care ar rezulta din dezbateri şi sunt utile, necesare si pertinente soluţionării cauzei.

În drept, şi-a întemeiat prezenta contestaţie pe dispoziţiile art.85 alin 1 din Legea 188/1999 si art. l alin. l din Legea 554/2004 cu modificările si completările ulterioare, art. 11 alin 1 lit. a) din Legea 554/2004.

A depus la dosar în copie: sentinţa nr. yyy/29.10.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, notificare înregistrată sub nr. xxx/23.12.2015, somaţie de executare silită, încheiere stabilire cheltuieli, încheiere de încuviinţare din dosarul nr. xx/E/01.02.2016, fişa postului nr. 53/04.01.2016, nota de serviciu nr. 4015/21.03.2016, punct de vedere înregistrat sub nr. 4175/23.03.2016, adresele nr. 4210/24.03.2016, nr. 2345/16.02.2016 emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, nota explicativă nr. 4212/24.03.2016, deciziile nr. yy/25.03.2016, nr. xx/16.03.2016 emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, contestaţia din 25.04.2016, răspunsul la contestaţie nr. 6965/25.04.2016, proces-verbal încheiat la 16.03.2016, nota de constatare înregistrată sub nr. 4225/25.03.2016, cererea înregistrată sub nr. 4570/01.04.2016, răspuns la cerere nr. 4647/04.04.2016, cererea înregistrată sub nr. 10502/25.08.2016.

În apărare, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca fiind nefondată.

A arătat că reclamanta este angajata Agenţiei Judeţene pentru Plaţi si Inspecţie Sociala, din data de 01.08.2015, în funcţia de consilier juridic asistent şi conform fisei postului, avea ca si atribuţie de serviciu si "asigurarea apărării si reprezentării intereselor AJPIS, ANPIS şi MMFPS in fata instanţelor de contencios administrativ si a altor instanţe judecătoreşti competente, potrivit legii", astfel, în baza atribuţiilor prevăzute in fişa postului, contestatoarea a fost apărătorul Agenţiei Judeţene pentru Plaţi si Inspecţie Sociala în dosarul nr. xxxx/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi.

A precizat că la data de 27.11.2015 s-a primit sentinţa civilă nr. yyy/29.10.2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. xxxx/2015, în care a avut calitatea de pârât, în contradictoriu cu reclamantul Y, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutaţi", prin care instanţa a stabilit în sarcina sa „obligaţia de a repara prejudiciul reprezentând contravaloarea diferenţei dintre indemnizaţia aferenta calităţii de persoana strămutată in alta localitate potrivit art. 1 lit. e din D.L nr. 118/1990 şi indemnizaţia aferenta calităţii de persoana cu domiciliul obligatoriu prevăzuta de acelaşi act normativ in art. 1 lit. d pentru perioada 18.03.2012-18.03.2015 si la 800 lei cheltuieli de judecată", sentinţă cu recurs conform art. 483 si urm, din N. C. pr. civ.

În data de 23.12.2015, Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala a fost notificata prin adresa nr. 18266/23.12.2015, de către moştenitorii susţinătorului decedat Y, prin care solicitau punerea în executare a acestei sentinţe rămasă definitiva prin nerecurare, iar în data de 05.02.2016, instituţia a fost somata prin Somaţia de executare silită nr. xxx/E/2016 emisă la data de 01.02.2016 de BEJ Q şi înregistrata la Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala sub nr. 1878/05.02.2016, sa plătească suma de 54.933,82, reprezentând indemnizaţia aferenta D.L. 118/1990, respectiv cheltuielile de executare silita. Cele doua adrese, respectiv notificarea si somaţia de executare, au fost repartizate atât compartimentului juridic cat si celui de contabilitate, însa acestea nu au fost duse la îndeplinire, motiv pentru care în luna martie 2015, s-a constituit o comisie de analiza a situaţiei create, în vederea împiedicării executării silite o instituţiei, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat ca, nu au fost parcurse toate căile de atac prevăzute de lege, împotriva sentinţei civile nr. xxx/2015 a Tribunalului Mehedinţi.

A considerat că prin sentinţa civilă nr. yyy/29.10.2015 a fost obligată, în mod eronat, la repararea prejudiciului „reprezentând contravaloarea diferenţei dintre indemnizaţia aferenta calităţii de persoana strămutată in alta localitate potrivit art. 1 lit. e din D.L . nr, 118/1990 si indemnizaţia aferenta calităţii de persoana cu domiciliul obligatoriu prevăzuta de acelaşi act normativ in art. 1 lit. d pentru perioada 18.03.2012-18.03.2015 si la 800 lei cheltuieli de Judecata", deoarece instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile legale aplicabile in materie, instituţia răspunzătoare de plata acestor sume fiind casele judeţene de pensii, in acest caz, Casa Judeţeană de Pensii.

A menţionat, referitor la componenţa comisiei de analiza pentru determinarea cauzelor ce au condus la executarea silita a A.J.P.I.S că, aceasta a fost constituita in conformitate cu dispoziţiile legale, neexistând obligativitatea legala de a face parte din acest organ si un jurist, așa cum susţine contestatoarea, iar în ceea ce priveşte termenul de 30 de zile de la constatarea pagubei, dispoziţiile legale aplicabile au fost respectate, astfel încât art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188(1999 prevede ca "Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."

De asemenea, privitor la respectarea procedurii de audiere a doamnei A, se face dovada prin documentele existente la dosarul cauzei, răspunsurile contestatoarei, că i s-au cerut lămuriri/explicaţii referitoare la cauzele care au condus la crearea acestei situaţii, astfel încât nu se face dovada ca Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala nu a respectat procedura de audiere şi a procedat în mod corect si legal, având in vedere documentele depuse la dosar ca şi probe.

În drept, a invocat dispoziţiile Decretului Lege nr. 118/1990, Noului Cod de procedura civilă, Codul muncii, Legea 554/2004.

În probatoriu, a solicitat dovada cu orice înscris necesar în susţinerea cauzei.

În cauză s-au solicitat relaţii de la Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala şi documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei nr. 17/25.03.2016 şi care s-au depus cu adresa nr. 6287/19.04.2017 respectiv nr. 3141/23.02.2017.

La data de 13.03.2017 reclamanta a depus la dosar precizare, prin care a dezvoltat motivele contestaţiei şi a invocat excepţia tardivităţii emiterii Deciziei de imputare nr. yy/25.03.2017, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a stabilit un termen imperativ de 30 de zile in care instituţia publică trebuie să emită decizia de imputare calculat de la data constatării pretinsei pagube, termen care a fost cu mult depăşit raportat la data comunicării sentinţei nr. yyy/29.10.2015 sau de la data împliniri termenului de exercitare a căii de atac, ori de la data 23.12.2015 când instituţia a fost Notificată de creditorii Y, notificare ce a fost înregistrată sub nr. 18266 şi repartizată prin rezoluţia directorului instituţiei către compartimentul contabilitate - dnei M - şi chiar în situaţia raportării la data comunicării somaţiei de BEJ Q, care a fost comunicată la data de 05.02.2016, astfel încât decizia nr. xx/25.03.2017 este tardivă şi se impune a fi anulată pentru acest motiv, în acest sens pronunţându-se şi Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. ccc din 14 octombrie 2011.

A considerat că pârâta a acţionat cu rea-credinţă prin emiterea deciziei contestate, fiind singurul consilier juridic lipsit de experienţă la data comunicării sentinţei nr. yyy/29.10.2015, întrucât colega sa era în concediu şi a purtat discuţii cu reprezentanţii Casei Judeţene de Pensii care au menţionat că nu se impune a exercita calea de atac pentru a nu genera costuri suplimentare, deoarece practica Curţii de Apel Craiova este de respingere a căilor de atac in speţe similare.

Mai mult, atât timp cât pârâta nu a suferit niciun prejudiciu este nelegal să-i pretindă repararea acestuia pentru că sentinţa nr. yyy/29.10.2015 este temeinică şi legală, iar practica instanţei de recurs este de menţinere a acestor soluţii, întrucât instituţia datorează sumele de bani determinate de încadrări greşite în dispoziţiile Decretului - Lege 118/1990.

A precizat că la data ridicării sentinţei nr. yyy/29.10.2015 de la secretariat a constatat că pe aceasta nu este menţionată nicio rezoluţie a directorului instituţiei şi ca atare nu putea decide exercitarea căii de atac, iar în ce priveşte acuzaţia că nu a formulat contestaţie la executare este incorectă deoarece Somaţia a fost primită de instituţie la data de 05.02.2016 şi repartizată compartimentului contabil, iar împreună cu directorul instituţiei a convenit să nu formuleze contestaţie la executare pentru că riscă o respingere şi implicit o suplimentare a costurilor, fapt pentru care au redactat şi semnat împreună Adresa nr. 2345/16.02.2016 către BEJ Q, prin care s-a menţionat că nu dispun de fondurile necesare plăţii stabilite in titlul executoriu şi că invocă dispoziţiile OUG 22/2002 cu privire la termenul de 6 luni.

A menţionat că în memoriul nr. 4257/25.03.2016 directorul instituţiei se contrazice când susţine că nu a avut cunoştinţă despre sentinţa nr. yyy/29.10.2015 decât in data de 14.03.2016, în condiţiile în care ar fi trebuit să repartizeze această hotărâre din octombrie 2015 pentru că precizează că reclamanta a primit acest act in octombrie 2015.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri şi alte mijloace de probă care ar rezulta din dezbateri, iar in temeiul art. 293 CPC, pârâta să răspundă dacă, în cursul anului 2015 colega sa, B. M., a fost in concediul de creştere şi îngrijire copil.

A depus la dosar în copie: Notificarea nr. 18266/23.12.2015, Adresa nr. 2345/16.02.2016, memoriul nr. 4257/25.03.2016 , somaţia înregistrată la nr. 1878/05.02.2016 şi împuternicirea avocaţială.

Pârâta a depus un punct de vedere cu privire la excepţia tardivităţii emiterii Deciziei de imputare nr. yy/25.03.2017, prin care a precizat că dispoziţiile legale aplicabile, în ceea ce priveşte termenul de 30 zile de la constatarea pagubei, a fost respectat, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. nr. 188/1999.

În ceea ce priveşte reaua-credinţă în emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, aceasta nu poate fi dovedită şi nu rezultă din susţinerile reclamantei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.yy/25.03.2016 emisă de Directorul Executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială s-a dispus imputarea în sarcina reclamantei A, având funcţia de consilier juridic în cadrul AJPIS, a sumei de 54933,82 lei compusă din suma de 47619 lei reprezentând titlul executoriu sentinţa nr.yyy/29.10.2015 lei pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.xxx/2015 şi suma de 7314,82 lei  reprezentând cheltuieli de executare silită, conform somaţiei de executare silită nr.xx/E/2016 emisă de BEJ Q în data de 01.02.2016.

La emiterea acestei dispoziţii s-au avut în vedere nota de constatare a Directorului executiv al AJPIS nr.4225/25.03.2015 prin care se constată că s-a produs o pagubă în sumă de 54933,82 lei compusă din suma de 47619 lei reprezentând titlul executoriu sentinţa nr.yyy/29.10.2015 lei pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.xxx/2015 şi suma de 7314,82 lei  reprezentând cheltuieli de executare silită, conform somaţiei de executare silită nr.xx/E/2016 emisă de BEJ Q în data de 01.02.2016, precum şi dispoziţiile art.84 lit.a şi art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată privind Statutul funcţionarilor publici.

Potrivit art.84 lit.a  din Legea nr.188/1999  răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează.

Conform art. 85 din acelaşi act normativ, repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.(2^1) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu. (3) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Aşadar prin dispoziţiile legale menţionate se instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de imputare. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei şi prin urmare, este important a se determina care este acest moment în cauza de faţă.

Momentul la care pârâta a aflat de producerea pagubei în patrimoniul său coincide cu data comunicării somaţiei de executare silită nr.xx/E/2016 emisă de BEJ Q privind plata sumei de 54933,82 lei compusă din suma de 47619 lei reprezentând titlul executoriu sentinţa nr.yyyy/29.10.2015 lei pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.xxxx/2015 şi suma de 7314,82 lei  reprezentând cheltuieli de executare silită, iar nu data întocmirii notei de constatare a Directorului executiv al AJPIS nr.4225/25.03.2016 ( fila 34 dosar).

 În speţă somaţia de executare silită nr.xx/E/2016 emisă de BEJ Q ce a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate a fost înregistrată  la AJPIS sub nr.1878/05.02.2016( fila16  dosar).

 Astfel, se reţine că data constatării pagubei şi a cuantumului prejudiciului cauzat este data de 05.02.2016, data înregistrării la AJPIS a somaţiei de executare silită nr.xx/E/2016 emisă de BEJ Q.

Prin urmare, se reţine că decizia de imputare trebuie emisă cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data înregistrării somaţiei de executare silită nr.xx/E/2016 emisă de BEJ Q (05.02.2016), ori decizia de imputare fiind emisă  la data de 25.03.2016, a fost emisă cu mult peste termenul de 30 zile calculat de la data respectivă.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, respectiv cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de aceste dispoziţii legale şi prin urmare, este lovită de nulitate.

Faţă de cele reţinute anterior, având în vedere că se impune anularea deciziei de imputare ca urmare a emiterii acesteia cu încălcarea art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, instanţa apreciază că nu este necesar a mai fi analizate celelalte motive invocate prin acţiune.

Având în vedere cele anterior expuse acţiunea va fi admisă şi se va dispune anularea Deciziei nr.yy/25.03.2016 emisă de Directorul Executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială cu încălcarea termenului prevăzut de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999.

Prezenta sentinţă este definitivă prin decizia Curţii de apel Craiova pronunţată la data de 26.09.2017, prin respingerea recursului recurentei-pârâtă.

Domenii speta

Spete similare