Legea 165/2013 – Dovada dreptului de proprietate

Sentinţă civilă **** din 21.04.2017


Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:***

Dosar nr. ***

R O M A N I A

 TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A V - A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

 Şedinţa publică din data de 17.11.2016

Tribunalul constituit din:

Preşedinte ***

Grefier ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul  ***  în contradictoriu cu pârâtele ***  şi  *** E,  având ca obiect „anulare act – Legea 165/2013”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns reclamantul personal, lipsind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Reclamantul, personal, depune în completarea probei cu înscrisuri, opis cu set de înscrisuri încuviinţate la termenul anterior precum şi cele solicitate de către instanţă.

Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, Tribunalul deschide dezbaterile  asupra fondului procesului.

Reclamantul, personal, depune concluzii scrise şi solicită admiterea contestaţiei în sensul solicitat, respectiv acordarea dreptului la despăgubiri în baza legii 10/2001 şi legii 165/2013, fără cheltuieli de judecată.

Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.

T R I B U N A L U L

 

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.pr.civ., urmează să amâne pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 29.11.2016.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.11.2016.

 Preşedinte, Grefier,

*** ***

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:***

Dosar nr. ***

R O M A N I A

 TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A V - A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

 Şedinţa publică din data de 29.11.2016

Tribunalul constituit din:

Preşedinte ***

Grefier ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul  ***  în contradictoriu cu pârâtele ***  şi  *** ,  având ca obiect „anulare act – Legea 165/2013”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.11.2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentințe, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396(1) C.pr.civ, a amânat pronunţarea la data de 29.11.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.03.2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă, sub nr. ***, reclamantul  ***  a chemat în judecată pe ***, preşedinte al ***, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei de invalidare nr. *** din 15.01.2016 ca fiind neîntemeiata, emisa abuziv, acordarea drepturilor sale, la despăgubire, asupra terenului intravilan de 662 m.p. expropriat antecesorilor săi, în anul 1971, de Statul Român precum și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat notificare în baza prevederilor legii nr. 20/2001, la  ***  fiind înregistrat dosarul nr. ***/CC/10.07.2006. A mai învederat că a depus toate actele prevăzute şi solicitate de autorităţi în termen legal, încă din anul 2001.

Conform înscrisurilor şi probelor administrate Comisia constituită la nivelul  Primăriei Rm. Vâlcea şi Comisia de pe lângă Prefectura Vâlcea au emis Dispoziţia Nr. 1467 din 10.05.2006, prin care i-au fost  acordate despăgubiri  pentru imobilului situat în Rm. Vâlcea str. *** jud. Vâlcea, ca urmare a dovedirii dreptului de proprietate  şi a exproprierii autorilor săi de către statul român, în anul 1971.

Dosarul administrativ a fost înaintat, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, de către Primăria Rm. Vâlcea cu propunerea stabilirii şi acordării drepturilor de despăgubire,fiind înregistrat sub Nr. ***/CC/ 10.07.2006.

Din anul 2006 şi până la finele anului 2015, acest dosar nu a fost finalizat.

La data de 15.01.2016 a fost emisă Dispoziția nr.6930, prin emiterea sa fiind ignorante înscrisurile aflate în dosarul admnistrativ, apreciindu-se în mod nelegal că nu ar fi fost probat dreptul de proprietate al autorilor săi.

Așa fiind, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și anularea deciziei contestate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi 2007, art. 1, art. 7, art. 2 alin. a, f, o, s,  art. 82-84, art. 112, art. 236 alin. 2 C.pr.civilă, art. 1073 şi următoarele C.civil de la 1864, art. 948, art. 949, art. 953, art., 956, art. 966 C.civil de la 1864, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta  *** a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a președintelui ***, ***, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a domnului ***, preşedinte atât al *** cât şi al *** cu privire la emiterea deciziilor *** de compensare/invalidare, pârâta a menționat următoarele :

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecăţii. în cadrul unei acţiuni în instanţă, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

În speţă, atribuţia de emitere a deciziilor de validare/invalidare aparţine *** potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi b) coroborat cu dispoziţiile art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013, iar nu domnului  *** , preşedinte al ***, care în virtutea acestei funcţii, deţine şi funcţia de preşedinte al ***.

În acest sens, dispoziţiile art. 21 alin. 9 din lege, prevăd că în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Or, acest fapt nu poate conferi domnului  ***  legitimare procesuală pasivă în litigiile ce au ca obiect pretenţii îndreptate împotriva Comisiei Naţionale.

Drept consecinţă a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001, se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acestei legi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 278/17.05.2013.

Așadar, pentru argumentele expuse, pârâta a solicitat să se constate faptul că *** are atribuţia punerii în aplicare a dispoziţiilor legale adoptate de legiuitor, respectiv a prevederilor art. 1, art. 17 şi art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către  *** şi evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

În ceea ce priveşte capacitatea decizională a domnului  ***  în calitate de preşedinte al  *** prin raportare la modul de organizare şi funcţionare al  *** (drepturile şi obligaţiile în ansamblu ale acestei comisii), pârâta invocat prevederile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

În îndeplinirea atribuţiilor sale,  *** emite decizii sub semnătura preşedintelui acesteia. Preşedintele  *** nu are calitatea de conducător al acestei entităţi, cel puţin nu în sensul prevederilor legi contenciosului administrativ, acesta neputându-si impune propriul punct de vedere în faţă celorlalţi membri ai comisiei. Noţiunea de conducător presupune, în materia contenciosului administrativ, o relaţie de subordonare între cele două părţi, subordonare care nu există în cadrul acestui organism colegial. Votul preşedintelui  *** este egal cu cel al celorlalţi membri.

Orice altă interpretare dată noţiunii de preşedinte al  *** , sau mai corect spus, recunoaşterea unui alt raport de forţe între persoana acestuia şi cea a celorlalţi membri ar conduce la o situaţie pe care legea nu a dorit să o stabilească. în concret, pot exista (şi au existat) situaţii în care propunerea preşedintelui comisiei cu privire la modul de soluţionare a unei speţe să nu fie aprobată de comisie, dacă majoritatea celor prezenţi apreciază că soluţia este una diferită.

Având în vedere argumentele prezentate, pârât a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive domnului  *** , preşedinte  *** , şi, pe cale de consecinţă, respingereai pretenţiilor formulate împotriva acestuia ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că urmare a verificării dosarului din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013, a constatat că din cuprinsul documentaţiei aflate la dosarul de despăgubire al reclamantului, aşa cum a fost completată, nu s-a regăsit înscrisul constatator al dreptul de proprietate al antecesorilor notificatorului asupra imobilul situat în strada  *** .

Contrar celor susţinute de reclamant în cererea de chemare în judecată, Secretariatul  *** a solicitat prin adresa nr. ***/CC/10.11.2015, completarea dosarului de despăgubire cu acte juridice translative de proprietate, în copie legalizată, care să ateste deţinerea proprietăţii terenului situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  *** -probabil fost nr. *** de către doamna  *** (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, act sub semnătură privată transcris, încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără autorizare).

Prin aceeaşi adresă,  *** a solicitat completarea dosarului de despăgubire cu istoric de rol fiscal pentru imobilul teren în suprafaţă de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  *** , precum şi cu istoric de număr poştal din cuprinsul căruia să reiasă că imobilul situat administrativ la nr. ***, astfel cum figurează în cuprinsul Certificatului de moştenitor nr. S. ***/1953 întocmit în urma decesului defunctei ***, este unul şi acelaşi cu imobilul situat la nr. ***, astfel cum figurează în Decretul nr. 494/27.12.1971.

Ca răspuns la această solicitare, primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a transmis prin adresa nr. ***/***/04.12.2015, procesul-verbal pentru impunerea clădirilor şi terenurilor matricola *** din data de 11.07.1952, precum şi declaraţia pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor şi terenurilor din oraşe pe anul 1952.

Cu referire la istoricul de număr poştal al imobilului notificat, esenţial pentru validarea dispoziţiei de propunere de măsuri reparatorii emise de către aceasta, primăria municipiului Râmnicu Vâlcea a precizat că în arhiva sa nu au fost identificate alte înscrisuri în afara documentelor existente în dosar.

Potrivit procesului-verbal din data de 11.07.1952 pentru impunerea clădirilor şi terenurilor din oraşe, proprietar al imobilului teren situat în str.  ***  în suprafaţă de 950 m.p., a fost domnul  *** .

Această informaţie se regăseşte şi în Declaraţia pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor şi terenurilor din oraşe pe anul 1952, unde la rubrica proprietar figurează domnul Costică Sacerdoţeanu cu teren în suprafaţă de 950 m.p..

Or, potrivit înscrisurilor regăsite şi depuse în completarea dosarului de despăgubire, domnul  *** , notificator şi reclamant în prezenta speţă nu face dovada calităţii de moştenitor de pe urma domnului  *** .

Aduce la cunoştinţa instanţei faptul că la dosarul de despăgubire au fost depuse mai multe înscrisuri (procesul-verbai din data de 19.12.1956 de stabilire a impozitului succesoral de pe urma defunctei  *** , certificatul de moştenitor de pe urma acesteia), însă acestea privesc imobilul situat în str.  *** , şi nu imobilul notificat din strada  *** .

Mai mult decât atât, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea nu a transmis înscrisuri care să ateste identitatea între imobilul pentru care a propus acordarea de despăgubiri situat la nr. ** şi imobilul situat la nr. **. În acest context, la analiza dosarului nu s-a putut determina cu un început de dovadă scrisă dreptul de proprietate pentru imobilul notificat situat administrativ la nr. **.

Potrivit dispoziţiilor art. 3, alin. 1, lit. a) din Legea 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri compensatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Or, în procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite, instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea principiului potrivit căruia sarcina probei proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

În ceea ce priveşte prezumţia relativă de proprietate prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, aceasta operează numai în absenţa unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiţia obţinerii de către solicitant a negaţiilor referitoare la actele de proprietate, obţinute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri, şi, pe de altă parte, coroborarea informaţiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informaţii aflate la dosarul de restituire.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, doar “în absenţa unor probe contrare, existenta şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul  normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

În speţa de faţă nu au putut fi însă aplicate prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 întrucât aceasta operează aşa cum s-a precizat mai sus doar în absenţa unor probe contrare, iar Declaraţia pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor şi terenurilor din oraşe pe anul 1952, unde la rubrica proprietar figurează domnul *** reprezintă o probă contrară în înţelesul legii.

Nu în ultimul rând, prin adresa mai sus menţionată, Secretariatul  *** a solicitat Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea o situaţie juridică detaliată a imobilului teren în suprafaţă de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  *** , din cuprinsul căreia să reiasă care sunt amenajările aferente blocurilor * şi *, cu menţionarea motivului imposibilităţii restituirii parţiale în natură a terenului, precum şi verificarea incidenţei în speţă a prevederilor art. 15 din Legea nr. 165/2013, având în vedere că potrivit planului de situaţie întocmit la data de 18.09.1961 pentru imobilul, o parte din teren are destinaţia de grădină.

Menţionează că potrivit dispoziţiilor articolului mai sus menţionat, “cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se soluţionează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca aceasta suprafaţă sa nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar”.

Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea nu a precizat însă care sunt amenajările aferente blocurilor * şi * din strada *** şi nici nu a putut fi verificată incidenţa prevederilor art. 15 din Legea nr. 165/2013.

În ceea ce priveşte calitatea de persoană îndreptăţită, s-a constatat că potrivit Certificatului de moştenitor nr. S. ***/1953, în urma decesului doamnei  *** , survenit la data de 17.12.1951, au rămas ca moştenitori domnii  ***  şi  *** , ambii în calitate de fii.

În masa succesorală a defunctei a fost inclus un imobil teren în suprafaţă de 1000 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  *** , judeţul Vâlcea, pe care este construită o casă.

Potrivit Certificatului de moştenitor nr. ***/14.08.1974, în urma decesului domnului  *** , survenit la data de 14.07.1974, au rămas ca moştenitori domnii  ***  şi  *** *** (căs. ***), ambii în calitate de fii.

În masa succesorală a defunctului a fost inclusă cota de 1/2 din imobilul teren în suprafaţă de 338 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  *** , judeţul Vâlcea precum şi aceeaşi cotă dintr-o casă de locuit situată pe terenul de mai sus.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. ***/22.05.1985, întocmit în urma decesului domnului  *** , survenit la data de 08.04.1985 a rămas ca unic moştenitor  ***  - nepot de frate predecedat şi legatar universal.

În ceea ce priveşte preluarea abuzivă în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, pârâta a fîcut următoarele  precizări:

Prin Decretul nr. 494/27.12.1971 a fost preluat imobilul teren în suprafaţă de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  *** , judeţul Vâlcea, de la domnii  ***  şi  *** .

Cu privire la nemulţumirea reclamantului privind încălcarea de către pârâta a termenului de 120 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013 şi emiterea în mod abuziv înaintea împlinirii acestuia, a Deciziei de invalidare nr. 6930/15.01.2016, a menționat că potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 368/2013 „se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.”.

Reclamantul din prezenta speţă a depus însă înscrisuri în completarea dosarului de despăgubire anterior împlinirii acestui termen anexat adresei înregistrate la registratura instituţiei cu nr. RG/90155/04.12.2015 şi nu a precizat că urmează să depună altele în continuare, astfel încât pârâta a apreciat în mod rezonabil că acesta nu mai deţine şi alte documente.

Mai mult decât atât, înscrisul care ar fi putut conduce la emiterea deciziei de validare de către  *** , îl constituia istoricul de număr poştal din cuprinsul căruia să reiasă că imobilul situat administrativ la nr. ** este unul şi acelaşi cu imobilul situat la nr. **, istoric a cărui emitere intra în competenta Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea şi pe care aceasta nu l-a emis.În ceea ce priveşte Certificatul de moştenitor nr. ***/14.08.1974 depus de domnul  ***  la data de 01.02.2016 prin adresa înregistrată la registratura instituţiei cu nr. RG/7816/01.02.2016, aduce la cunoştinţa instanţei faptul că acesta se regăsea în cuprinsul dosarului administrativ de despăgubire al reclamantului transmis Secretariatului  *** de către Primăria Municipiului Râmnicu -Vâlcea, fiind de asemenea depus în copie de către reclamant şi anexat adresei nr. RG/90155/04.12.2015, mai sus amintite.

Așa fiind, față de toate argumentele expuse, pârâta  *** a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta  *** , a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale a precizat că față de prevederile legii nr. 165/2013 și atribuțiile conferite, reclamantul nu a justificat chemarea sa în judecată în calitate de pârâtă, solicitând să se constate lipsa calităţii procesuale pasive a ***, cu privire la anularea Deciziei de invalidare nr. ***/15.01.2016, admiterea excepţiei invocate şi respingerea acţiunii reclamantului, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 165/2013, H.G nr. 401/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

Analizând probatoriul administrat Tribunalul constată următoarele :

Prin Decizia nr. ***/15.01.2016, emisă de pîrîta ***, a fost invalidată dispoziția nr. 1467/10.05.2006 a Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea prin care a fost propusă acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului  *** , pentru imobilul situat în municipiul Râmnic Vâlcea, str.  *** , județul Vâlcea.

Pentru a adopta această măsură, pârâta a apreciat că în cuprinsul dosarul administrativ nu se regăsește dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamantului asupra imobilului situat la adresa de mai sus, nu a fost depus istoric cu privire la numărul poștal al imobilul ce face obiect al notificării.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, în esență formulând critici prin care a susținut că prin înscrisurile existente în dosarul administrativ, a probat calitatea de proprietar a autorilor săi.

Examinând contestația prin raportare la critica formulată de reclamant, Tribunalul reține următoarele :

Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, reclamantul a solicitat, în temeiul prevederilor legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului –teren în suprafață de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.  ***  (fost **).

Prin Dispoziția nr. 1467/10.05.2006 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost propusă acordarea de despăgubiri în favoarea notificatorului  *** , pentru acest imobilul.

Prin Decretul nr. 494/27.12.1971 emis de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România, terenul în suprafață de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada  *** , a fost trecut în proprietatea statului. Conform anexei acestui act normativ, preluarea imobilului menționat s-a realizat de la numiții  *** și  *** (poziția ** ).

Tribunalul observă din certificatul de moștenitor nr. S ***/1953 emis de fostul Notariat de Stat al Raionului Râmnicu Vâlcea, emis ca urmare a decesului lui  *** , că  *** și  *** au calitatea de moștenitori ai defunctei, în masa succesorală rămasă fiind inclus un imobil teren în suprafață de 1000 m.p. și construcție situat în Râmnicu Vâlcea strada  *** .

Reține că prin procesul verbal de stabilire a impozitului întocmit la 19.12.1956 de Secțiunea Financiară a Raionului Râmnicu Vâlcea, în care s-a menționat că acest bun aparținuse defunctei  *** decedată în anul,1951, a fost fixată în sarcina  moștenitorilor *** și ***, obligația de plată a impozitului succesoral asupra averii dobândite prin moștenire.

De asemenea, reține că reclamantul are calitatea de moștenitor al defunctului  *** (decedat la 14 iulie 1974), astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. ***/14.08.1974, culegând totodată și succesiunea defunctului *** (decedat la 8.04.1985, potrivit certificatului de moștenitor nr. ***/22.05.1985.

Tribunalul observă că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului ***, a fost inclus dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul – teren în suprafață de 338 m.p. și construcția edificată pe acesta situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada  *** , menționându-se în certificatul de moștenitor că defunctul dobândise la rândul său această cotă din dreptul de proprietate, prin moștenire de la autoarea sa  *** , în temeiul certificatului de moștenitor nr. S ***/1953, restul cotei de ½ aparținând lui  *** .

În același timp Tribunalul are în vedere că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***, încheiat în anul 1975 de *** , reclamantul  *** și numitul  ***  (moștenitor deopotrivă al lui ***), în calitate de vânzători,  întregul imobil mai sus menționat, respectiv, teren în suprafață de 338 m.p. și construcția edificată pe acesta situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada  *** , a fost înstrăinat.

Potrivit disp. art. 24 din legea nr. 10/2001,  în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

 Așa fiind, în cauza dedusă judecății, potrivit situației de fapt expuse, Tribunalul constată că prezumția reglementată de actul normativ evocat, își găsește pe deplin aplicare.

Astfel, contrar celor avute în vedere de pârâtă, în sensul că nu se regăsește dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamantului asupra imobilului ce face obiect al notificări, Tribunalul apreciază că acest aspect rezultă cu prisosință din examinarea coroborată a înscrisurilor existente în dosarul administrativ.

În această privință, Tribunalul observă că prezumția de proprietate dedusă din mențiunile actului normativ de trecere în proprietatea statului, în care se reține că această operațiune a vizat imobilul teren în suprafață de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada  *** , preluarea realizându-se la nivelul anului 1971, de la  *** și ***, este confirmată de procesul verbal de stabilire a impozitului datat 1956 și contractul de vânzare cumpărare perfectat la nivelul anului 1975.

Din coroborarea celor două înscrisuri, se desprinde concluzia firească în sensul că imobilul  ce face obiect al notificării se afla la momentul preluării abuzive, în proprietatea autorilor reclamantului, întrucât, pe de o parte aceștia erau moștenitori ai fostei proprietare  *** , așa cum s-a reținut mai sus, întregul drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 m.p. și construcției edificate pe acesta, situate la adresa din Râmnicu Vâlcea, strada  *** , fiind transmis pe cale succesorală către cei doi, iar pe de altă parte, prevalându-se de această calitate  ***  și succesorii lui  ***  au consimțit la vânzarea construcției, restul terenului urmând regimul legii nr. 58/1974.

Chiar dacă în contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, în anul 1975, se face referire la adresa imobilului construcție, ca fiind  strada  *** , ceea a aparent ar determina concluzia lipsei de corespondență între numerele poștale ale imobilului, Tribunalul apreciază că această simplă împrejurare nu este aptă a susține raționamentul pârâtei, în sensul lipsei dovezii calității de proprietar a autorilor reclamantului, or, că prezumția instituită de art. 24 din legea nr. 10/2001, ar fi fost înlăturată.

Argumentul pârâtei în sensul că la nivelul anului 1952 la nr. *** era înregistrat  în evidențele fiscale, conform procesului verbal nr. ***/11.07.1952, numitul  ***  cu 950 m.p., nu este de natură a înlătura incidența textului legal invocat, acest înscris necoroborându-se cu celelalte probe administrate pentru a se putea concluziona că această persoană ar fi fost proprietar al imobilului preluat de la autorii reclamantului.

Atât timp cât în mod neechivoc din probatoriul administrat a rezultat  că imobilul de la nr. *** a aparținut lui  *** , că trecerea în proprietatea statului în anulm1971, doar a  unei suprafețe de 662 m.p. (din totalul de 1000 m.p.) identificată la nr. *** pe strada *** s-a realizat de la  ***  și  *** , la rândul lor moștenitori ai lui  *** coroborat cu faptul că prin act autentic în anul 1975, ***  și moștenitorii lui  ***  au înstrăinat construcția aflată la acest număr poștal, restul terenului de 338 m.p. rămas înstrăinătorilor în proprietate, ulterior anului 1971, urmând regimul legii nr. 58/1974, Tribunalul consideră că prezumția de proprietate dedusă din prevederile art. 24 din legea nr. 10/2001, a fost pe deplin confirmată în cauză.

Așa fiind, față de toate considerentele ce se precedă, Tribunalul, apreciind contestația ca fiind întemeiată, văzând și disp. art. 35 alin.1 și 3 din legea nr. 165, va admite acțiunea, va anula decizia de invalidare nr. ***/15.01.2016 și va obliga pârâta  *** să emită decizie de compensare prin puncte, în favoarea reclamantului pentru imobilul teren în suprafaţă de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, nr. *** (fost nr. ***), judeţul Vâlcea.

În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtei  *** , Tribunalul consideră că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a acestei pârâte, actul juridic contestat nefiind emis de aceasta, în plus, față de dispozițiile legale ce reglementează atribuțiile sale, consideră că nu se poate reține vreo obligație de emitere a deciziei în sarcina sa, sigurul pârât ținut a se conforma obligației de emitere a deciziei de compensare prin puncte, fiind ***.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamantul  *** , cu domiciliul în Bucureşti, ***, în contradictoriu cu pârâtele  *** cu sediul în Bucureşti, *** și  ***  (CUI ***), cu sediul în Bucureşti, ***.

Anulează decizia de invalidare nr. ***/15.01.2016.

Obligă pârâta  *** să emită decizie de compensare prin puncte, în favoarea reclamantului pentru imobilul teren în suprafaţă de 662 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, nr. *** (fost nr. ***), judeţul Vâlcea.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.11.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei conform art. 396 (2) C.pr.civilă.

PREŞEDINTE, GREFIER,

*** ***