Cerere în anulare ordonanţă de plată.

Sentinţă civilă 14766 din 18.09.2014


Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 01.07.2014 sub nr. 11186/299/2014, creditorii A.M.D. şi A.J. au chemat în judecată pe debitoarea S.C. E.M.S E.M.S. S.R.L., solicitând instanţei să emită o ordonanţă de plată pentru suma de 48249,82 lei, reprezentând chirie, penalităţi de întârziere şi daune-interese pentru reziliere anticipată, la care să se adauge cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că A.M.D. şi A.J. sunt proprietari ai apartamentului situat în Bucureşti, str. Aron Cotrus nr. 61A, bl. A-A, et. 6, ap. cu număr intern 162A, sector 1, conform Actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 85/05.06.2013, iar în baza contractului de închiriere din data de 22.11.2012, debitoarea S.C. E.M.S E.M.S. S.R.L,  ocupă imobilul în calitate de locatar. Au mai învederat creditorii că, în temeiul art. 1830 C.civ., s-au subrogat în drepturile şi obligaţiile S.C. P.E. S.R.L. începând cu data de 05.06.2013. Deşi debitoarea a recunoscut calitatea de poprietari a creditorilor, efectuând plata chiriei începând cu luna iulie 2013, a refuzat să încheie un contract de locaţiune cu aceştia. Faţă de neîndeplinirea la termen a obligaţiilor contractuale, debitoarea datorează creditorilor suma de 48249,82 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013 şi următoarele Cod proc. civilă.

Legal citată, debitoarea nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a formula eventuale apărări.

În cauză, instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisuri, fiind administrate înscrisurile depuse la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.

Instanţa s-a pronunţat prin Încheierea din data de 01.07.2014, care a fost atacată de petenţii-creditori AMD şi AJ cu cererea în anulare ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea atacată, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de emitere a ordonanţei de plată, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod proc. civilă, neexistând un înscris în baza căruia debitoarea S.C. E.M.S E.M.S. S.R.L să fie obligată faţă de creditorii A.M.D. şi A.J.

Asupra cererii în anulare a Încheierii din data de 01.07.2014 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 11186/299/2014, instanţa stabileşte următoarele:

Instanţa apreciază ca nefondată critica formulată de petenta-debitoare în sensul că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de emitere a ordonanţei de plată, întrucât petenţii-creditori au calitatea de proprietari exclusivi ai imobilului, iar nu de coproprietari cu o cotă de 65% asupra imobilului.

În acest sens, instanţa constată că, în mod corect, prin încheierea atacată, instanţa a reţinut că, în urma actului de partaj voluntar între coproprietarii locatori A.M.D. şi A.J. şi M. S. S. , creditorii au dobândit în proprietate cota de 65% din imobilul situat în Bucureşti, str. Aron Cotrus nr. 61, corp A, care aparţinea numitului M.S.S., precum şi dreptul de a percepe chiria de la locatarul S.C. P. E. S.R.L. 

Astfel, instanţa nu a reţinut că aceştia ar avea calitatea de coproprietari ai imobilului, ci doar faptul că, prin actul de partaj menţionat, creditorii au dobândit cota de 65 % din imobil.

De asemenea, instanţa reţine că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în speţă, creditorii pot solicita plata chiriei numai de la societatea cu care au contractat, respectiv  S.C. P. E. S.R.L., iar acesta din urmă poate pretinde chiria numai de la debitoarea S.C. E.M.S E. M.S. S.R.L., neexistând un contract încheiat între creditori şi debitoare, ori un alt înscris, însuşit de către aceasta privitor la dreptul de creanţă afirmat în cauză, neputându-se reţine faptul că a operat subrogaţia în sensul arătat de creditori.

Mai mult, aşa cum s-a arătat şi în încheierea atacată, creditoarea, prin reprezentant convenţional, a precizat că acţiunea civilă declanşată nu este o acţiune directă a locatorului împotriva sublocatarului, reglementată de art. 1807 Cod civil, ci o acţiune întemeiată pe contractul de locaţiune din data de 22.11.2012, la care, prin efectul subrogaţiei, creditorii ar fi părţi, astfel încât nu se poate analiza dacă creditorii au în activul patrimonial un drept de creanţă împotriva debitoarei S.C. E.M.S E. M. S. S.R.L., întrucât instanţa nu poate schimba cauza juridică a acţiunii.

Prin urmare, instanţa învederează că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut inexistenţa unui titlu, provenit de la debitoare sau însuşit de aceasta, care să determine existenţa şi întinderea creanţei, în sensul art. 1013 alin. (1) Cod proc. civilă.

Pentru toate motivele reţinute mai sus, instanţa apreciază că Încheierea din data de 01.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 11186/299/2014, a fost emisă cu respectarea prevederilor cuprinse de normele de procedură şi de art. 1013 alin. 1 Cod proc. civilă, fiind nefondate criticile formulate de petenţii-creditori prin cererea în anulare, aceasta urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.