Cerere de plată a garanţiei de bună – execuţie derivată din contract de prestări servicii încheiat anterior deschiderii procedurii. Momentul naşterii creanţei.

Decizie 873 din 04.09.2018


Garanţia de bună-execuţie derivă din contractul de servicii. Pretenţiile autorităţii contractante achizitor pot fi formulate doar cu notificarea prealabilă a prestatorului şi cu indicarea obligaţiilor contractuale care nu au fost respectate.

Pretenţiile cu privire la garanţia de bună-execuţie trebuie materializate în insolvenţă prin formularea unei cereri de înscriere la masa credală, cerere ce se analizează de practicianul în insolvenţă, atât  sub aspectul obligaţiilor contractuale ce nu au fost îndeplinite, cât şi sub aspectul legitimităţii, valorii exacte şi priorităţii creanţei, cu posibilitatea supunerii ulterioare controlului judecătorului sindic.

Garanţia de bună-execuţie nu reprezintă o creanţă născută în cursul procedurii, pretenţiile derivând din contractul de servicii încheiat anterior deschiderii procedurii, creanţa fiind una sub condiţia nerespectării obligaţiilor contractuale de către cocontractant, iar potrivit art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 creanţele născute în timpul procedurii se plătesc conform documentelor din care rezultă fără a fi necesară înscrierea la masa credală. Or, creanţa reprezentând pretenţiile asupra garanţiei de bună-execuţie presupune analiza obligaţiei contractuale neîndeplinite şi stabilirea în concret a prejudiciului şi nu rezultă din documentele invocate.

Prin sentinţa nr. 285 din data de 2 mai 2018, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a respins cererea formulată de creditorul RNPRDSD în contradictoriu cu administratorul judiciar CISPRL, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SCRPSRL.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul- sindic a reținut următoarele:

Creditorul RNPRDSD a solicitat să se dispună ca falita SCRPSRL, prin administrator judiciar CISPRL, să elibereze garanția de buna execuție, constituită la contractul nr. 2704/30.03.2010, în cuantum de 121.293,16 lei.

S-a reținut că, în esență, prin cerere, creditorul RNPRDSD a solicitat să-i fie plătită cu prioritate creanța, în cuantum de 121.293,16 lei, în detrimentul celorlalți creditori participanți la procedura insolvenței.

Judecătorul- sindic a mai reținut că procedura insolvenței a fost deschisă împotriva debitoarei SCRPSRL, prin Încheierea din 25.03.2015 a Tribunalului Dolj.

Totodată, s-a reținut că procedura insolvenței are un caracter colectiv și concursual și egalitar, iar drepturile creditorilor trebuie realizate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2014, prin formularea, în termenul stabilit prin Încheierea de deschidere a procedurii, a unei cereri de înscriere la masa credală, potrivit dispoz. art. 5 pct. 19, art. 100 din lege.

Prin urmare, creditorul RNPRDSD nu poate pretinde să fie plătit cu prioritate, în detrimentul altor creditori și fără respectarea procedurii speciale prevăzute de lege, în ce privește creanța sa decurgând din contractul de prestări servicii silvice nr. 2704/30.03.2010.

Pentru aceste considerente, s-a respins ca inadmisibilă cererea creditoarei RNPRDSD.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea RNPRDSD, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivele de apel, apelanta a criticat soluţia instanţei de fond arătând că în mod greşit s-a respins cererea sa de eliberare a garanţiei de bună-execuţie conform contractului nr. 2704/2010 în contextul în care prejudiciul său depăşeşte ca valoare garanţia de bună-execuţie.

A precizat apelanta că a solicitat virarea sumei de 121.293,16 lei în contul autorităţii contractante, atât Băncii de Import Export a României Exim Bank SA, cât şi administratorului judiciar, însă nu a primit răspuns din partea acestora.

În opinia apelantei, cauza a fost soluţionată greşit pe excepţia inadmisibilităţii fără ca instanţa să se pronunţe asupra excepţiei de conexitate cu cererea ce formează obiectul dosarului nr. 225/63/2018.

În susţinerea motivelor de apel, apelanta a invocat dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 85/2014 privind atribuţiile judecătorului sindic şi art. 89-91 din H.G. nr. 925/2006, menţionând că scopul constituirii garanţiei de bună-execuţiei este asigurarea autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi la timp a contractului.

Prin precizarea depusă la data de 07.06.2018 apelanta a invocat şi  că nu avea obligaţia să formuleze cerere de înscriere la masa credală, întrucât creanţa sa cu privire la garanţia de bună-execuţie s-a născut în timpul procedurii.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel şi a excepţiilor invocate raportat la dispoziţiile aplicabile în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 89-91 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, garanţia de bună-execuţie se constituie în scopul asigurării autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului, modalitatea de constituire se stabileşte prin documentaţia de atribuire a contractului, constituirea se face printr-un instrument de garantare care devine anexă la contract, iar autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună-execuţie oricând pe parcursul îndeplinirii contractului în limita prejudiciul creat în cazul în care contractantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract.

Art. 91 teza finală stabileşte că, anterior emiterii unei pretenţii asupra garanţiei de bună- execuţie, autoritatea contractantă este obligată să notifice pretenţiile şi să precizeze obligaţiile care nu au fost respectate.

Dispoziţiile art. 89-91 au fost reluate în art. 12  „Clauze specifice - Garanţia de bună- execuţie a contractului” din contractul de servicii nr. 2704 din 30.03.2011 încheiat între Direcţia Silvică Dolj, în calitate de autoritate contractantă achizitor, şi SCRPSRL, în calitate de prestator, cu privire la modalitatea de constituire, cuantumul garanţiei, restituirea acesteia şi dreptul achizitorului de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună-execuţie, prevăzându-se expres, anterior emiterii pretenţiilor, obligaţia achizitorului de notificare a prestatorului cu precizarea obligaţiilor care nu au fost respectate.

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale menţionate şi a clauzelor contractului de servicii nr. 2704 din 30.03.2011  rezultă că garanţia de bună-execuţie derivă din contractul de servicii şi că pretenţiile autorităţii contractante achizitor pot fi ridicate doar cu notificarea prealabilă a prestatorului şi cu indicarea obligaţiilor contractuale care nu au fost respectate.

Ca urmare, este corectă concluzia judecătorului sindic potrivit căreia pretenţiile autorităţii contractante RNPRDSD cu privire la garanţia de bună-execuţie se impuneau a fi materializate prin formularea unei cereri de înscriere la masa credală, cerere ce trebuia analizată de practicianul în insolvenţă, atât  sub aspectul obligaţiilor contractuale ce nu au fost îndeplinite, cât şi sub aspectul legitimităţii, valorii exacte şi priorităţii creanţei, cu posibilitatea supunerii ulterioare controlului judecătorului sindic în cadrul procedurii colective şi concursuale a insolvenţei debitorului  SCRPSRL.

Susţinerea apelantei în sensul că pretenţiile sale privind garanţia de bună-execuţie reprezintă o creanţă născută în cursul procedurii nu poate fi reţinută, pe de o parte, pentru că, aşa cum am arătat, pretenţiile derivă din contractul de servicii nr. 2704 din 30.03.2011 încheiat cu mult anterior deschiderii procedurii, creanţa fiind una sub condiţia nerespectării obligaţiilor contractuale de către cocontractant, iar, pe de altă parte, pentru că potrivit art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 creanţele născute în timpul procedurii se plătesc conform documentelor din care rezultă fără a fi necesară înscrierea la masa credală. Or, creanţa reprezentând pretenţiile asupra garanţiei de bună-execuţie presupune analiza obligaţiei contractuale neîndeplinite şi stabilirea în concret a prejudiciului şi nu rezultă din documentele invocate de apelantă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul.

Domenii speta