Termenul de declarare a apelului (art. 410 alin.1 cod pr.penală). Neîndeplinirea procedurii de comunicare a hotărârii. Consecinţe.

Decizie 555 din 16.04.2018


Conform dispoziţiilor art. 407 alin 1 Cpp, după pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părţilor, persoanei vătămate şi, în cazul în care inculpatul este arestat, administraţiei locului de deţinere, în vederea exercitării căii de atac.

În speță, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată la domiciliul inculpatului și nu la Penitenciar, unde inculpatul era deținut, situaţie în care nu este incidentă instituţia repunerii în termenul de apel, conform art. 411 alin. 1 cod pr.penală.

Aceasta, întrucât, potrivit acestui articol, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Instituţia  repunerii în termen permite înlăturarea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă.

Premisa analizării unei cereri de repunere în termen este aceea a valabilităţii actului de procedură de care legea leagă începutul termenului pentru a cărui nerespectare intervine sancţiunea decăderii.

Nevalabilitatea actului de procedură al comunicării, cum este în speța de față, este incompatibilă cu dispoziţiile art. 411 C.p.p., pentru că, dacă actul de procedură al comunicării este lovit de nulitate, rezultă că acesta nu are aptitudinea de a declanşa în mod valabil curgerea termenului de declarare a apelului, consecinţa fiind că partea este în termenul legal de formulare a apelului în absenţa unei comunicări valabile a minutei hotărârii primei instanţe.

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală numărul 1909, pronunţate la data de 22.12.2017 de către Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul numărul …, în baza art. 335 alin. 2 C. pen. raportat la art. 41 C.pen si art 43 alin 5 C.pen, a fost condamnat inculpatul D. Ş., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 48 C.pen raportat la art. 320 alin.1 C.pen cu aplicare art.41 C.pen si art. 43 alin 5 C.pen, a fost condamnat inculpatul D.Ş.la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale.

În baza art. 323 C.pen raportat la art. 41 C.pen şi art.43 alin 5 C.pen, a fost condamnat inculpatul D. Ş, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv un spor de 5 (cinci) luni, D. Ş, executând în total pedeapsa de 1 (un) an şi 11 (unsprezece) luni închisoare cu executare în baza art.60 C.pen.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen.,, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul nr. 4075/P/2015 din 09.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.Severin, înregistrat pe rolul instanţei la data 12.05.2016, sub nr.5063/225/2016, a fost trimis în judecată inculpatul D.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.2 C.p., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 Cod penal, rap. la art. 320 alin.1 Cod penal şi uz de fals, prev. de art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal şi art. 41 Cod penal.

În rechizitoriu s-a reţinut, în esenţă, de către procuror că, în data de 09.09.2015, inculpatul D.Ş. a condus pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare …, având permisul de conducere anulat, prezentând însă un înscris intitulat, permis de conducere, pe care era menţionată seria GJ00607347J, eliberat la data de 23.07.2014 de SRPCIV Gorj, care însă era falsificat. Anterior acestei date, inculpatul D.Ş. a pus la dispoziţia unei persoane rămasă neidentificată, datele sale de stare civilă şi o fotografe, pentru a falsifica prin contrafacere, permisul de conducere pe care l-a folosit în data de 09.09.2015.

Potrivit procesului verbal de depistare, încheiat la data de 09.09,2015 de lucrători din cadrul JPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier, inculpatul D.Ş. a fost oprit în trafic, la aceeaşi dată, ora 16.59, în timp ce conducea autovehiculul marca Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare .., în localitatea Gura Văii, pe DN6 kilometrul 349, judeţul Mehedinţi.

Cu ocazia controlului efectuat, inculpatul D.Ş. a prezentat organelor de poliţie un înscris intitulat „permis de conducere", pe care sunt inscripţionate „seria G00607347J, numele D.Ş., data naşterii şi locul naşterii, data eliberării şi autoritatea emitentă, data expirării şi CNP - ul inculpatului - In urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul D.Ş. figura cu permisul de conducere, cu seria G00106913J, anulat.

Prin adresa 42204 din 03.12.2015 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Gorj, s-a comunicat faptul că inculpatul D.Ş. figurează cu permis de conducere auto anulat la data de 04,12.2012 la serviciul rutier Gorj ( seria G00106913J, categoriile B,BE, C, CE, eliberat la data de 31.07.207 de SPCR.PCIV Gorj, categorii obţinute la data de 21.07-1978).

Martorul B.V.B. a declarat că în data de 09.09,2015, se afla, în calitate de pasager, în autovehiculul marca Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare .., condus de inculpatul D. Ş, în timp ce acesta a fost oprit de organele de poliţie în localitatea Gura Văii, judeţul Mehedinţi. Cu această ocazie, organele de poliţie au comunicat inculpatului D.Ş. că are permisul de conducere anulat şi că înscrisul prezentat ca şi permis de conducere este fals, motiv pentru care au fost conduşi la sediul IPJ Mehedinţi.

Fiind audiat, inculpatul D.Ş. a declarat că avea cunoştinţă de faptul că permisul de conducere pe care 1-a deţinut i-a fost anulat în anul 2012 de către Serviciul Rutier Gorj, ca urmare a unei sentinţe penale, prin care a fost condamnat pentru că în luna februarie 2012 a condus cu permisul suspendat - în timp ce se afla în Penitenciarul Târgu Jiu a primit o comunicare prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că permisul de conducere i-a fost anulat şi că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Permisul de conducere prezentat la dala de 09.09.2015, organelor de poliţie l-a obţinut de la un bărbat, pe nume „Gabi", pe care l-a întâlnit într-un restaurant din Târgu Jiu. Inculpatul D.Ş. a susţinut că a pus la dispoziţia persoanei respective o copie a actului său de identitate şi o fotografie pentru permisul de conducere, obţinând acest înscris falsificat în schimbul sumei de 200 de euro.

În baza raportului întocmii la data de 09.01.2013 de Serviciul Rutier Gorj, s-a dispus de către şeful acestui serviciu, anularea permisului de conducere seria G00106913J, ce aparţinea inculpatului D. Ş.

Prin adresa nr. 103083/3735 din 10.01.2013 emisă de 1PJ Gorj - Serviciul Rutier s-a comunicat inculpatul D.Ş. că în baza sentinţei penale nr.2427 rămasă definitivă şi irevocabilă, la data de 04.12.2012 şi prevederilor art. 114 din OUG nr. 195/2002, republicată, i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule, începând cu dala de 04.122012.

Potrivit art. 344 alin. 2 N.C.p.p., inculpatului i-a fost comunicată o copie certificată a rechizitoriului, aducându-i-se la cunoştinţă obiectul procedurii de cameră preliminară şi stabilindu-se un termen de 20 zile, până la expirarea căruia are posibilitatea de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Inculpatul nu a formulat cereri şi excepţii în termenul acordat, iar prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 76/22.06.2016, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr.5063/225/2017/a1, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al.1 Cpp,  a constatat competenţa materială, teritorială şi personală a instanţei, precum şi legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauza.

Inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat în cauză.

S-a procedat la audierea martorului din rechizitoriu B.V.B.

La solicitarea instanţei, s-a comunicat o fişă de cazier actualizată a inculpatului, precum şi copii ale s.p. nr. 2427/2012, cu menţiunea datei şi a modalităţii rămânerii definitive, precum şi a datelor cu privire la mandatul de arestare preventivă nr. 3158/P/2016 din 27.09.2016, şi a s. p. nr. 1016/2011, cu menţiunea datei şi a modalităţii rămânerii definitive, de către Judecătoria Tg. Jiu.

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanţa a constatat că starea de fapt reţinută prin actul de sesizare este corectă, fiind probată cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală a rezultat că, la data de 09.09.2015, inculpatul D.Ş. a condus pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare .., având permisul de conducere anulat, prezentând însă un înscris intitulat, permis de conducere, pe care era menţionată seria GJ00607347J, eliberat la data de 23.07.2014 de SRPCIV Gorj, care însă era falsificat. Anterior acestei date, inculpatul D.Ş. a pus la dispoziţia unei persoane rămasă neidentificată, datele sale de stare civilă şi o fotografe, pentru a falsifica prin contrafacere, permisul de conducere pe care l-a folosit în data de 09.09.2015.

Potrivit procesului verbal de depistare, încheiat la data de 09.09.2015 lucrători din cadrul IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier, inculpatul D.Ş. a fost oprit în trafic, la aceeaşi dată, ora 16.59, în timp ce conducea autovehiculul marca Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare .., în localitatea G.V., pe DN6 kilometrul 349, judeţul Mehedinţi.

Cu ocazia controlului efectuat, inculpatul D.Ş. a prezentat organelor de poliţie un înscris intitulat „permis de conducere", pe care sunt inscripţionate seria G00607347J, numele D.Ş, data naşterii şi locul naşterii, data eliberării şi autoritatea emitentă, data expirării şi CNP-ul inculpatului. În urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul D.Ş. figura cu permisul de conducere, cu seria G00106913J, anulat.

Prin adresa 42204 din 03.12.2015 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Gorj, s-a comunicat faptul că inculpatul D.Ş. figurează cu permis de conducere auto anulat la data de 04.12.2012 de serviciul rutier Gorj (seria G00106913J, categoriile B,BE, C, CE, eliberat la data de 31.07.207 de SPCRPCIV Gorj, categorii obţinute la data de 21.07.1978).

În baza raportului întocmit la data de 09.01.2013 de Serviciul Rutier Gorj, s-a dispus de către şeful acestui serviciu, anularea permisului de conducere seria G00106913J, ce aparţinea inculpatului D. Ş.

Prin adresa nr. 103083/3735 din 10.01.2013 emisă de IPJ Gorj - Serviciul Rutier s-a comunicat că inculpatului D.Ş. în baza sentinţei penale nr.2427 rămasă definitivă şi irevocabilă, la data DE 04.12.2012 şi prevederilor art.114 din OUG nr. 195/2002, republicată, i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule, începând cu data de 04.12.2012.

Instanţa a reţinut că inculpatul a comis infracţiunile pentru care este cercetat în prezenta cauza în stare de recidiva postexecutorie raportat la sentinţa penala nr. 308/14.02.2013 inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Târgu Jiu, la pedeapsa rezultata de 1047 de zile de închisoare - executare ce s-a finalizat în anul 2015 anterior comiterii infracţiunilor pentru care este judecat in prezenta cauza, motiv pentru limitele de pedeapsa pentru fiecare infracţiune au fost majorate cu ½.

În drept, fapta inculpatului D.Ş. care în data de 09.09.2015 a condus autovehiculul marca Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare .., având permisul de conducere anulat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.2 Cod penal.

Faptele inculpatului D.Ş. de a pune la dispoziţia unei alte persoane, copia actului său de identitate şi o fotografie, pentru a falsifica permisul de conducere, seria GJ00607347J, pe care 1-a prezentat organelor de poliţie rutieră, în data de 09.09.2015, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.48 Cod penal raportat la art. 320 alin.l Cod penal şi uz de fals, prev. de art.323 Cod penal.

Instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi a fost săvârşite de inculpată cu forma de vinovăţie prev. de lege. 

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.335 alin.2 C. pen. din data de 09.09.2015, instanţa a reţinut că fapta există, este săvârşită de către inculpat şi aceasta răspunde penal având în vedere probele administrate în prezenta cauză, cu precădere cele din faza de urmărire penală – probe câştigate cauzei prin necontestarea lor potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 7 C. proc. pen.

Chiar dacă nu se impunea readministrarea acestor probe, respectiv reaudierea  martorilor ce au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală deoarece probele nu au fost contestate, totuşi, pentru a se asigura dreptul la apărare al inculpatului lipsă la acel moment, precum şi pentru a se respecta principiul nemijlocirii, instanţa a găsit util a reaudia martorul B.V.B. Cu privire la acest martor, instanţa a acordat eficienţă juridică declaraţiilor date de către acesta in faza de urmărire penala iar nu celei din faza de judecata, raportat la timpul îndelungat scurs de la momentul săvârşirii faptei, fiind bine cunoscut ca declaraţiile date imediat după momentul săvârşirii infracţiunii sunt cele care au cea mai mare acurateţe privind starea de fapt.

Din toate probele administrate în cauză a reieşit starea de fapt expusă în rechizitoriu, împrejurare care s-a coroborat cu restul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv probele din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin (mai exact, Proces verbal de constatare a infracţiunii (filele 8-9 d.u.p.) Declaraţia martorului B.V.B. ( fila 11 d.u.p.) Declaraţiile inculpatului D.Ş. (filele 16-17, 19-20 d.u.p.) Proces verbal de verificare în baza de date automatizată „Evidenţa posesorilor permiselor de conducere" ( fila 21 d.u.p.) Adresa nr. 42204/03.12.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor (fila 22 d.u.p.) Adresa nr. 103083/3735 din 10.01.2013 emisă de IPJ Gorj - Serviciul Rutier ( fila 27 d.u.p.) Raportul din 09.01.2013 întocmit de IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier şi dispoziţia şefului acestui serviciu ( fila 28 d.u.p.) Sentinţa penală nr.2427/2012 din 04.12.2012 a Judecătoriei Târgu Jiu pronunţată în dosarul nr. 18567/318/2012 (filele 32-33 d.u.p.)

 Ca atare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 396 alin. 2 C. proc. pen., respectiv cele privitoare la existenţa faptei, la întrunirea cerinţelor pentru a fi infracţiune şi a săvârşirii acesteia de către inculpat.

Instanţa, potrivit art. 335 alin. 2 C. pen., infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere constă în acţiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sau un tramvai în condiţiile în care autorului faptei i-a fost anulat permisul de conducere. Instanţa retine ca prin Sentinţa penală nr.2427/2012 din 04.12.2012 a Judecătoriei Târgu Jiu pronunţată în dosarul nr. 18567/318/2012 coroborate cu dispoziţiile art.114 din OUG nr.195/2002, republicata, inculpatului i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule, începând cu data de 04.12.2012.

Sub aspectul tipicităţii faptei inculpatului – faptă prevăzută de legea penală şi săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege – instanţa a reţinut că este îndeplinită această cerinţă pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului având în vedere următoarele aspecte: referitor la tipicitatea obiectivă (latura obiectivă a infracţiunii), instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul având permisul de conducere anulat ce constituie obiectul prezentului dosar constă în acţiunea inculpatului din data de 09.09.2015, de a conduce pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare .., având permisul de conducere anulat.

S-au constatat îndeplinite cerinţele laturii obiective, fiind vorba despre conducerea unui autoturism pe drumurile publice (drum naţional) de o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat - aşa cum rezultă nu doar din declaraţia dată de către inculpat în faza de urmărire penala, când a recunoscut că nu are permis de conducere întrucât i-a fost anulat, dar şi din probele administrate în cauză, înscrisurile din dosar Sentinţa penală nr.2427/2012 din 04.12.2012 a Judecătoriei Târgu Jiu pronunţată în dosarul nr. 18567/318/2012 coroborate cu dispoziţiile art. 114 din OUG nr.195/2002, republicata.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. b) C. pen.

 Instanţa a reţinut existenţa intenţiei indirecte ca formă a vinovăţiei inculpatei, iar nu cea directă, având în vedere că infracţiunea este una de pericol abstract, ce se consumă prin simpla îndeplinire a condiţiilor prevăzute în norma de incriminare – adică simpla faptă de a conduce pe drumurile publice având permisul anulat.

Mai mult, nu doar că inculpatul a recunoscut faptul că avea permisul anulat, dar această împrejurare este una pe care, în mod obiectiv, orice persoană o cunoaşte cu privire la propria persoană având în vedere procedura de urmat şi formalităţile de îndeplinit pentru ca o persoană să ajungă sa-i fie anulat permisul.

Altfel spus, este imposibil ca o persoană cu discernământ să nu cunoască dacă are sau nu are permis de conducere valabil (deci dreptul de a conduce), fiind un drept ce se obţine (se câştigă) în urma unor demersuri administrative obiective şi concrete.

Ca atare, în momentul în care inculpatul s-a urcat la volan să conducă autoturismul, ştia că nu mai are dreptul de a conduce autovehiculul respectiv.

De asemenea, participarea sa la traficul rutier a condus în mod automat la implicarea sa în circulaţia pe drumurile publice, lucru de notorietate de asemenea cunoscut şi acceptat de către inculpat din moment ce a ales să săvârşească fapta, în modul în care a fost depistat cu ocazia verificării din data de 09.09.2015.

Mai mult, din moment ce inculpatul cunoştea că nu mai are dreptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice fiindu-i anulat permisul de conducere, dar a ales să aibă un comportament contrar, acela de a conduce pe drumurile publice, săvârşind fapta tocmai în acest scop, de a se deplasa prin conducerea autovehiculului pe drumurile publice fără a avea acest drept in finta, pentru instanţă este evident că inculpatul nu doar că a prevăzut rezultatul faptei sale, dar l-a şi acceptat.

În atare condiţii, s-au aplicat disp. art.16 alin.3 lit. b) C. pen. referitor la intenţia indirectă de săvârşire a infracţiunii, fiind clar că inculpatul a săvârşit infracţiunea acceptând producerea acestui rezultat, de creare a unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, chiar dacă nu acesta a fost rezultatul pe care l-a urmărit, faptele sale fiind săvârşite în alt scop imediat, acela de a se deplasa cu autoturismul.

Cum infracţiunea în cauză are ca urmare imediată generarea unei stări de pericol, este limpede că nu aceasta a fost voinţa inculpatului, dar în acelaşi timp, a acceptat producerea unui asemenea rezultat, fiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. b) C. pen. 

Prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. 1 C. pen. coroborate cu art. 18 – 22 C. pen., având în vedere starea de fapt reţinută şi atitudinea subiectivă a inculpatului din faza de urmărire penala, instanţa a reţinut că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele justificative prevăzute de legea penală, astfel că fapta inculpatului – compusă din elementul material descris mai sus – este nejustificată.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. 1 C. pen. coroborate cu art. 23 – 31 C. pen., şi prin raportare la starea de fapt reţinută şi atitudinea subiectivă a inculpatului, instanţa a reţinut că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele de neimputabilitate prevăzute de legea penală, astfel că fapta inculpatului – compusă din elementul material descris– îi este imputabilă.

 Prin raportare la cele de mai sus, în baza art. 335 alin. 2 C. pen. raportat la art. 41 C.pen si art 43 alin 5 C.pen, instanţa a condamnat inculpatul D.Ş., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. art. 48 C.pen raportat la art. 320 alin.1 C.pen, instanţa a reţinut că fapta există, este săvârşită de către inculpat şi aceasta răspunde penal având în vedere probele administrate în prezenta cauză, cu precădere cele din faza de urmărire penală – probe câştigate cauzei prin necontestarea lor potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 7 C. proc. pen.

 Chiar dacă nu se impunea readministrarea acestor probe, respectiv reaudierea  martorilor ce au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală deoarece probele nu au fost contestate, totuşi, pentru a se asigura dreptul la apărare al inculpatei lipsă la acel moment, precum şi pentru a se respecta principiul nemijlocirii, instanţa a găsit util a reaudia martorii B.V.B. . Cu privire la acest martor, instanţa a acordat eficienţă juridică declaraţiilor date de către acesta în faza de urmărire penală iar nu celei din faza de judecată, raportat la timpul îndelungat scurs de la momentul săvârşirii faptei, fiind bine cunoscut că declaraţiile date imediat după momentul săvârşirii infracţiunii sunt cele care au cea mai mare acurateţe privind starea de fapt.

Din toate probele administrate în cauză a reieşit starea de fapt expusă în rechizitoriu, împrejurare care oricum se coroborează cu restul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv probele din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin (mai exact, Proces verbal de constatare a infracţiunii ( filele 8-9 d.u.p.) Declaraţia martorului B.V.B.  ( fila 11 d.u.p.) Declaraţiile inculpatului D.Ş.( filele 16-17, 19-20 d.u.p.) Proces verbal de verificare în baza de date automatizată „Evidenţa posesorilor permiselor de conducere" ( fila 21 d.u.p.) Adresa nr. 42204/03.12.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor (fila 22 d.u.p.) Adresa nr. 103083/3735 din 10.01.2013 emisă de IPJ Gorj - Serviciul Rutier (fila 27 d.u.p.) Raportul din 09.01.2013 întocmit de IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier şi dispoziţia şefului acestui serviciu (fila 28 d.u.p.) Sentinţa penală nr.2427/2012 din 04.12.2012 a Judecătoriei Târgu Jiu pronunţată în dosarul nr. 18567/318/2012 ( filele 32-33 d.u.p.)

Ca atare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 396 alin. 2 C. proc. pen., respectiv cele privitoare la existenţa faptei, la întrunirea cerinţelor pentru a fi infracţiune şi a săvârşirii acesteia de către inculpat.

Instanţa observă că, potrivit art. 48 C.pen raportat la art. 320 alin.1 C.pen, infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, constă în acţiunea de a pune la dispoziţia unei alte persoane, copia actului său de identitate şi o fotografie, pentru a falsifica permisul de conducere, seria GJ00607347J.

Sub aspectul tipicităţii faptei inculpatului– faptă prevăzută de legea penală şi săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege – instanţa a reţinut că este îndeplinită această cerinţă pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului având în vedere următoarele aspecte: referitor la tipicitatea obiectivă (latura obiectivă a infracţiunii), instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale ce constituie obiectul prezentului dosar constă în acţiunea inculpatului de a pune la dispoziţia unei alte persoane, copia actului său de identitate şi o fotografie, pentru a falsifica permisul de conducere, seria GJ00607347J.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. a) C. pen.

Instanţa a reţinut existenţa intenţiei directe ca formă a vinovăţiei inculpatului, iar nu cea indirectă, având în vedere că inculpatul a cunoscut ca are permisul anulat, a întreprins demersuri pentru a preda o poza şi o copie a actului de identitate prevăzând ca cealaltă persoana o să îi procure un permis falsificat, rezultat pe care l-a urmărit.

Prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. 1 C. pen. coroborate cu art. 18 – 22 C. pen., având în vedere starea de fapt reţinută şi atitudinea subiectivă a inculpatului, instanţa a apreciat că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele justificative prevăzute de legea penală, astfel că fapta inculpatului – compusă din elementul material descris mai sus – este nejustificată.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. 1 C. pen. coroborate cu art. 23 – 31 C. pen., şi prin raportare la starea de fapt reţinută şi atitudinea subiectivă a inculpatului, instanţa a apreciat că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele de neimputabilitate prevăzute de legea penală, astfel că fapta inculpatului – compusă din elementul material descris mai sus – îi este imputabilă.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. art. 48 C.pen raportat la art. 320 alin.1 C. pen cu aplicare art 41 C.pen si art 43 alin 5 C.pen, instanţa a condamnat inculpatul D.Ş.,  la pedeapsa de 9 (noua) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals in inscrisuri oficiale.

Pentru a aplica această pedeapsă – referitoare la a doua infracţiune comisă de către inculpat – instanţa a avut în vedere condiţiile concrete în care fapta a fost săvârşită.

Inculpatul a comis această a doua infracţiune anterior infracţiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoana ce are permisul anulat.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 Cod penal din data de 09.09.2015, instanţa a reţinut că fapta există, este săvârşită de către inculpat şi aceasta răspunde penal având în vedere probele administrate în prezenta cauză, cu precădere cele din faza de urmărire penală – probe câştigate cauzei prin necontestarea lor potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 7 C. proc. pen.

Chiar dacă nu se impunea readministrarea acestor probe, respectiv reaudierea  martorilor ce au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală deoarece probele nu au fost contestate, totuşi, pentru a se asigura dreptul la apărare al inculpatului lipsă la acel moment, precum şi pentru a se respecta principiul nemijlocirii, instanţa a găsit util a reaudia martorii B.V.B. . Cu privire la acest martor, instanţa a acordat eficienţă juridică declaraţiilor date de către acesta în faza de urmărire penala iar nu celei din faza de judecată, raportat la timpul îndelungat scurs de la momentul săvârşirii faptei, fiind bine cunoscut că declaraţiile date imediat după momentul săvârşirii infracţiunii sunt cele care au cea mai mare acurateţe privind starea de fapt.

Din toate probele administrate în cauză a reieşit starea de fapt expusă în rechizitoriu, împrejurare care oricum se coroborează cu restul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv probele din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin (mai exact, Proces verbal de constatare a infracţiunii (filele 8-9 d.u.p.) Declaraţia martorului B.V.B.  (fila 11 d.u.p.) Declaraţiile inculpatului D.Ş.( filele 16-17, 19-20 d.u.p.) Proces verbal de verificare în baza de date automatizată „Evidenţa posesorilor permiselor de conducere" (fila 21 d.u.p.) Adresa nr. 42204/03.12.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor (fila 22 d.u.p.) Adresa nr. 103083/3735 din 10.01.2013 emisă de IPJ Gorj - Serviciul Rutier (fila 27 d.u.p.) Raportul din 09.01.2013 întocmit de IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier şi dispoziţia şefului acestui serviciu (fila 28 d.u.p.) Sentinţa penală nr.2427/2012 din 04.12.2012 a Judecătoriei Târgu Jiu pronunţată în dosarul nr. 18567/318/2012 ( filele 32-33 d.u.p.)

 Ca atare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 396 alin. 2 C. proc. pen., respectiv cele privitoare la existenţa faptei, la întrunirea cerinţelor pentru a fi infracţiune şi a săvârşirii acesteia de către inculpat.

Referitor la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 C.p., elementul material al laturii obiective constă în folosirea de către inculpat prin prezentarea organelor de politie a unui permis de conducere falsificat.

 Folosirea priveşte un înscris fals, deoarece permisul era contrafăcut întrucât permisul de conducere al inculpatului era anulat ca urmare condamnării acestuia de către o instanţă penală, iar pe de altă parte înscrisul fals are aptitudinea de a produce consecinţe juridice întrucât această împrejurare este de natură a crea un drept pe care inculpatul nu îl mai avea la momentul săvârşirii faptei.

 Inculpatul a cunoscut că înscrisul este fals deoarece știa că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Urmarea imediată constă în chiar atingerea adusă valorilor sociale protejate de legea penală, respectiv, încrederea publicului în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor oficiale, iar legătura de cauzalitate dintre acestea rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re), această infracţiune fiind una de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, din modalitatea de săvârşire a faptei rezultă că  inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe (art.19 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal), aceasta prevăzând şi urmărind comiterea infracţiunii de uz de fals.

Instanţa a reţinut existenţa intenţiei directe ca formă a vinovăţiei inculpatului, iar nu cea indirectă, având în vedere că infracţiunea este una de pericol abstract, ce se consumă prin simpla îndeplinire a condiţiilor prevăzute în norma de incriminare – adică simpla faptă de a folosi un înscris care este fals.

Prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. 1 C. pen. coroborate cu art. 18 – 22 C. pen., având în vedere starea de fapt reţinută şi atitudinea subiectivă a inculpatului din faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele justificative prevăzute de legea penală, astfel că fapta inculpatului – compusă din elementul material descris mai sus – este nejustificată.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. 1 C. pen. coroborate cu art. 23 – 31 C. pen., şi prin raportare la starea de fapt reţinută mai sus şi atitudinea subiectivă a inculpatului, instanţa a reţinut că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele de neimputabilitate prevăzute de legea penală, astfel că fapta inculpatului – compusă din elementul material descris mai sus – îi este imputabilă.

Prin raportare la cele reţinute, în baza art. 323 C.pen raportat la art 41 C.pen si art 43 alin 5 C.pen, instanţa a condamnat inculpatul D.Ş., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 38 alin. 1 C. pen. instanţa a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente, motiv pentru care, în baza art. 39 alin. 1 lit. b) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv un spor de 5 (cinci) luni, D.Ş.,  urmând să execute în total pedeapsa de 1 (un) an şi 11 (unsprezece) luni închisoare cu executare în baza art.60 C.pen.

Instanţa a apreciat că rolul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executare efectivă a pedepsei închisorii dispusă în prezenta cauză, mai ales ca prin sentinţa penala nr. 308/14.02.2013 inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Târgu Jiu, la pedeapsa rezultata de 1047 de zile de închisoare - executare ce s-a finalizat in anul 2015 anterior comiterii infracţiunilor pentru care este judecat in prezenta cauza, fapt ce atrage o stare de recidiva postexecutorie motiv pentru care nu se poate individualiza in cauza o alta modalitate de a executa pedeapsa, decât cea prevăzuta de art. 60 C.pen. - cu executare efectivă în regim de detenţie.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul D.Ş., solicitând repunerea în termenul de apel şi admiterea apelului întrucât este arestat din luna octombrie a anului 2017 şi deţinut în P.N.T. Tg.Jiu, iar instanţa a judecat dosarul nr. 5063/225/2016 în lipsa sa, fiind condamnat în lipsă, neprimind nici comunicarea hotărârii penale pentru a putea formula apel în termenul prevăzut de lege.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Inculpatul a fost citat în faza de judecată la adresa de domiciliu, fiind chiar și prezent la trei dintre termenele de judecată (12.10.2016, 22.12.2016 şi 25.05.2017), când a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.

Ulterior, însă, pe parcursul soluţionării cauzei, la data de 10.10.2017, inculpatul a fost încarcerat  în Penitenciarul Tg. Jiu în vederea executării unei pedepse de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 209/07.07.2017 a Judecătoriei Caranşebeş, definitivă la data de 10.10.2017 prin decizia nr. 1144/A/10.10.2017 a Curţii de Apel Timişoara, aflându-se astfel în stare de detenţie la data soluţionării cauzei (22.12.2017), aşa cum rezultă din adresa nr. H221875/17.01.2018 emisă de Penitenciarul Tg. Jiu (fila 101 dosar fond) şi din adresa nr. 33605/PDTSMH/10.04.2018 emisă de Penitenciarul Dr. Tr. Severin (fila 27 dosar apel).

 În aceste condiţii, se observă că, potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. 7 C.p.p.,  inculpatul urma să fie citat la locul de deţinere prin administraţia penitenciarului şi totodată, să fie desemnat un avocat din oficiu pentru acesta având în vedere că, potrivit art. 90 lit. a C.p.p., asistenţa juridică era obligatorie.

Or, în condiţiile în care inculpatul la data soluţionării cauzei (22.12.2017) era arestat, legea impunând  prezenţa acestuia, potrivit art.364 C.p.p. şi nu a fost asistat de către avocat deşi asistenţa juridică era obligatorie, rezultă că în cauză au fost încălcate norme imperative ce vizează derularea procesului penal şi care fac incidentă sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii pronunţate în aceste condiţii. 

Chiar dacă inculpatul a declarat apel la data de 09.02.2018, se constată că acesta nu este tardiv.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 407 alin 1 Cpp, după pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părţilor, persoanei vătămate şi, în cazul în care inculpatul este arestat, administraţiei locului de deţinere, în vederea exercitării căii de atac.

În speță, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la data de 22 decembrie 2017, iar comunicarea minutei s-a făcut la domiciliul inculpatului și nu la Penitenciarul Tg. Jiu, unde inculpatul era deținut.

Nu poate fi vorba în cauză de repunerea în termenul de apel conform art. 411 alin. 1 cod pr.penală.

Aceasta, întrucât, potrivit acestui articol, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Instituţia  repunerii în termen permite înlăturarea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă.

Premisa analizării unei cereri de repunere în termen este aceea a valabilităţii actului de procedură de care legea leagă începutul termenului pentru a cărui nerespectare intervine sancţiunea decăderii.

Nevalabilitatea actului de procedură al comunicării, cum este în speța de față, este incompatibilă cu dispoziţiile art. 411 C.p.p., pentru că, dacă actul de procedură al comunicării este lovit de nulitate, rezultă că acesta nu are aptitudinea de a declanşa în mod valabil curgerea termenului de declarare a apelului, consecinţa fiind că partea este în termenul legal de formulare a apelului în absenţa unei comunicări valabile a minutei hotărârii primei instanţe.

Ca urmare a celor arătate mai sus, în temeiul art. 421  alin. 1 pct. 2 lit. b C.p.p., Curtea va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în totalitate sentinţa atacată şi va trimite cauza la rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pe cale de consecinţă, va anula şi mandatul de executare nr. 2604/2017 din 17.01.2018 şi celelalte forme de executare emise în baza sentinţei instanței de fond și va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de executare dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, din care 260 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.