12.Redeschiderea procesului penal (art. 466 cod pr. penală). Condiţii de admisibilitate.

Cererea persoanei condamnate de redeschidere a procesului penal nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, întrucât:

-persoana condamnată a fost citată la adresa pe care aceasta a indicat-o în cursul urmării penale, atunci când a fost audiată atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat şi i s-au adus la cunoştinţă obligaţiile prevăzute de art. 108 C.p.p. (filele 13 şi 15 d.u.p.),

- în faza de judecată în fond, persoana condamnată a primit personal citaţia pentru termenul de judecată din data de 5.05.2016 şi a depus o cerere scrisă prin care a recunoscut săvârşirea faptei (filele 4 şi 12); în faţa instanţei de fond, inculpatul a încunoştinţat în scris instanţa, prin cererea de recunoaştere a săvârşirii faptei, că s-a stabilit în Italia, fără însă a indica noua adresă,

-pe parcursul soluţionării cauzei în fond, la Judecătorie, inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică calificată în persoana avocatului ales,

-minuta i-a fost comunicată persoanei condamnate la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură şi a fost primită de o persoană care locuieşte cu destinatarul (tată), potrivit menţiunilor din cuprinsul dovezii de primire (fila 47).

Instanţa de control judiciar a reţinut că în primul ciclu procesual, în faza de apel, citarea inculpatului s-a realizat la adresa pe care acesta a indicat-o în cursul urmăririi penale, fără a indica o nouă adresă în faţa instanţei de fond, precum şi că a dispus emiterea unui mandat de aducere pe numele inculpatului. Astfel, din cuprinsul dovezii de primire a citaţiei pentru termenul din data de 17.01.2017, când s-a pronunţat decizia penală, rezultă că citaţia a fost primită pentru inculpatul de către o persoană care locuieşte cu destinatarul, respectiv numitul), iar din cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele acestuia reiese că acesta este plecat din tară la muncă în Italia (fila 11).

Instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect prima instanţă a statuat că, ulterior audierii condamnatului în cursul urmării penale, când i s-au adus la cunoştinţă toate drepturile şi obligaţiile procesuale şi a învederat care este adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, inculpatul s-a sustras judecății, părăsind teritoriul României fără a comunica organelor judiciare o altă adresă de comunicare a actelor de procedură, acesta angajându-şi un avocat în primă instanţă care să îl reprezinte, şi că procedura de citare nu putea fi realizată decât la adresa cunoscută din România şi nu în străinătate, atâta timp cât persoana condamnată nu şi-a schimbat pe cale oficială domiciliul şi nu a comunicat adresa unde locuia, astfel că nu poate fi considerată „persoană judecată în lipsă” în accepţiunea prevederilor art. 466 C.p.p..

Asupra apelului penal de faţă;

Reţine că, prin sentinţa penală nr. 59 din data de 13 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr. …., în baza art. 469 alin. 4 raportat la art. 466 din Codul de procedură penală, s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul G.E.V., condamnat prin decizia penală nr. 61 din 17.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. ...al Judecătoriei Strehaia.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

 Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 22.02.2018, condamnatul G.E.V. - deţinut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin - a solicitat redeschiderea procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr. ...al Judecătoriei Strehaia, soluţionat in mod definitiv prin decizia penală nr. 61/2017 a Curţii de Apel Craiova.

In motivarea cererii, condamnatul a susţinut că, prin sentinţa penala nr. 134 din data de 27 octombrie 2016 pronunţata de Judecătoria Strehaia in dosarul nr. …, s-a dispus condamnarea sa în baza art. 396 alin 1 si 4 rap. la art. 83 din Cod Penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere cu amânarea aplicării pedepsei.

In faza de cercetare judecătoreasca, respectiv cu ocazia judecării fondului cauzei, a avut cunoştinţa de purtarea procesului, fiind chiar asistat de către un apărător ales, un aspect important ce se impune a fi menţionat fiind acela ca obligaţiile de diligenta in sarcina apărătorului ales, ce reies din contractul de asistenta juridica intr-un proces penal, se prelungesc pana la rămânerea definitiva a sentinţei sau deciziei sau pana la declararea apelului de către una dintre părţile din procesul penal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, sentinţa fiind criticata pentru motive de nelegalitate, aspectul de nelegalitate reieşind din faptul neaudierii si neexprimarii în mod nemijlocit de către inculpat a acordului de a presta o munca neremunerata in folosul comunităţii, ceea ce face imposibila aplicarea dispoziţiilor art. 83 Cod Penal - amânarea aplicării pedepsei si chiar a dispoziţiilor art. 91 Cod penal - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, acest acord exprimat in fata instanţei fiind una dintre condiţiile cumulativ prevăzute de textele legale enunţate.

A mai arătat că a fost judecat fără a avea cunoştinţa despre purtarea procesului in calea de atac a apelului, fără a exista dovada comunicării sau a înmânării sentinţei instanţei de fond, a primirii citaţiei pentru termenul de judecata din fata Curţii de Apel Craiova si fără a se depune diligente pentru aducerea efectiva la cunoştinţa a procedurii care se desfăşoară împotriva sa.

In consecinţa, Curtea de Apel, cu ocazia judecării apelului formulat, in mod corect, sub aspectul normei materiale de drept, a dispus admiterea apelului si modificarea in totalitate a sentinţei apelate, pronunţând astfel Decizia nr. 61 din 17 ianuarie 2017, in sensul condamnării sale la pedeapsa de 1 an de închisoare cu executarea acesteia. În aceasta procedura, respectiv calea de atac ordinara a apelului, nu a fost reprezentat de nici un avocat, nu i s-a numit avocat din oficiu si nici nu a avut cunoştinţa de purtarea procesului, nu s-a sustras in mod voit de la judecarea sa, menţionând că încă de la momentul demarării procedurilor el s-a regăsit pe teritoriul Republicii Italia, acolo unde desfăşoară munca in vederea asigurării mijloacelor de trai membrilor familiei sale, fiind unicul întreţinător de familie. Mandatul de executare al pedepsei emis pe numele său, i-a fost adus la cunoştinţa si pus in executare la data de 22.01.2018.

Pentru a fi admisibila in principiu, cererea de redeschidere a procesului penal pentru judecarea in lipsa a persoanei condamnate, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 469 alin 1 Cod Procedura Penala si anume: cererea trebuie să fie formulata in termen si de către o persoana dintre cele prevăzute de art. 466; să fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal; motivele in baza cărora este formulata cererea sa nu fi fost prezentate intr-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care sa fi fost judecata definitiv. Condamnatul a fost  judecat de curtea de apel in lipsa, fără a avea cunoştinţa despre judecarea apelului, iar dreptul intern trebuie sa-i garanteze salvgardarea drepturilor procesuale pe care nu le-a putut exercita, neavând cunoştinţa despre procedura ce se purta împotriva sa.

Pentru a admite ca judecarea cauzei in lipsa inculpatului nu contravine art. 6 din CEDO, Curtea Europeana a Drepturilor Omului solicita îndeplinirea unor cerinţe astfel cum sunt ele enumerate in jurisprudenţa din cauzele Stamoulakatos contra Greciei din data de 26.10.1993 si Godi contra Italia din data de 09.04.1984 inculpatul trebuind a fi citat prin procedura obişnuita, dar si prin emiterea unor mandate de aducere, a fi căutat de instanţe prin orice mijloc posibil dar mai ales prin Serviciul de Evidenta Informatizata a Populaţiei. Doar in aceste condiţii Curtea EDO a considerat ca fiind depuse eforturi rezonabile pentru aducerea inculpatului si pentru respectarea dreptului sau de apărare.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenţa sa (cauza Colozza contra Italiei - Hotărârea din 12.02.1985) a subliniat ca in interpretarea art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil: „Când legislaţia naţionala permite judecarea unei persoane in absenta, acea persoana trebuie in momentul in care afla de procedura sa poată determina ca o instanţa, după ce o va audia sa dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse".

Totodată, s-a arătat ca o procedura de judecata in contumacie nu este in esenţa, întotdeauna contrara textului convenţiei daca celui in cauza i s-au respectat drepturile apărării , intre care cel de a fi citat personal si informat asupra cauzei si naturii acuzaţiei si atunci când nu si-a exprimat fără echivoc voinţa de a nu participa in proces . de a obţine posibilitatea sa fie rejudecat in prezenta sa fără sa fie obligat sa probeze ca nu a dorit sa se sustragă justiţiei sau ca absenta s-a datorat unor cauze de forţa majora. Citarea inculpatului potrivit dispoziţiilor legale in vigoare la data desfăşurării procesului nu justifica a se concluziona ca acesta s-ar fi sustras de la judecata sau cu atât mai mult, ca ar fi avut cunoştinţa de proces. Independent de legala citarea sa, astfel cum rezulta din dosarul cauzei (procedura desfăşurata în fata Curţii de Apel Craiova), raportat la jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, ceea ce prezintă importanta pentru a se considera ca un acuzat a fost judecat in lipsa, este aceea ca acesta sa nu fi fost informat personal despre procedurile întreprinse împotriva sa in fata Curţii de Apel Craiova , neavând cunoştinţa de proces. Concluzionând, raportându-ne la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului si a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil si la interpretarea data acestui articol de CEDO in jurisprudenţa (care recunoaşte un drept la redeschiderea procedurilor in cazurile in care judecata in lipsa nu este consecinţa renunţării voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent in instanţa pentru a-si face apărările ), considerând ca sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de disp. art. 466 CPP pentru admisibilitatea in principiu a prezentei cereri, respectiv: cererea a fost formulata în termen si de către o persoana dintre cele prevăzute de art. 466; au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal respectiv lipsa cunoştinţei si a minimelor diligente depuse de autorităţi in vederea aducerii la cunoştinţa a procedurii ce se purta împotriva petentului in fata Curţii de Apel Craiova.

La dosarul cauzei nu exista dovada comunicării sentinţei de condamnare către petent, dar nici a faptului ca persoanei predate i s-a adus la cunoştinţa ca are dreptul, după caz, la exercitarea unei cai de atac potrivit Codului de Procedura penala sau la rejudecarea cauzei potrivit CPP, fiind evident ca ne aflam in situaţia încălcării dreptului la apărare si a principiului echităţii procesului penal. Motivele in baza cărora este formulata nu au fost prezentate intr-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care sa fi fost judecata definitiv.

Examinând cererea formulată de către condamnat, precum şi actele şi lucrările dosarului penal nr. 408/313/2016, instanţa de fond a retinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 134 din data de 27 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 408/313/2016, în temeiul art. 396 alin 1 şi 4 C.p.p. raportat la art.83 din Codul penal a fost stabilită pedeapsa de un an închisoare în sarcina inculpatului G.E.V. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile  publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă  permis de conducere, faptă  prev. de art. 335 alin.1 C.

În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din Codul penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 83 alin. 1 lit. a – d Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, instituţie similară suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 şi urm. Cod penal anterior, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite sunt amenda sau închisoarea mai mică de 7 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fişa de cazier, inculpatul nu a încercat zădărnicea aflării adevărului, având din contră o atitudine sinceră şi cooperantă, iar în raport de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, există convingerea instanţei că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei ei pe o perioadă determinată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală, având în vedere că inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nu şi-a manifestat acordul pentru prestarea unei munci în folosul comunităţii, s-a sustras de la efectuarea cercetării judecătoreşti, deşi ştia că este supus acestei proceduri judiciare, astfel încât nu erau îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 C.p. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 61/2017 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia si s-a desfiinţat în întregime sentinţa penală, înlăturându-se aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele cod penal. In baza art. 335 alin 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul G.E.V. la pedeapsa e un an închisoare, cu executare in regim de detenţie. S-a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 83 C.p., pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei. Astfel, inculpatul nu şi-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, condiţie prevăzută expres de art. 83 alin. 1 lit. c. C. p, iar în raport de atitudinea procesuală a acestuia, care nu s-a prezentat nici la prima instanţă (deşi a primit personal citaţia pentru termenul de judecată din data de 05.05.2016), dar nici în faţa instanţei de apel, plecând în străinătate, fără a comunica schimbarea adresei unde locuieşte, sustrăgându-se astfel de la judecată, s-au reţinut a fi  incidente disp. art. 83 alin. 2 C.p., astfel că s-a constatat că se impune executarea de către inculpat în regim de detenţie a pedepsei de 1 an închisoare.

Prin decizia nr 22/2015 a ICCJ publicată în Monitorul Oficial nr 486/2015, s-a statuat că, în interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin 1 c.p.p., obiectul cereri de redeschidere a procesului penal in cazul judecării in lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

Obiectul cererii de redeschidere a procesului penal formulat de către condamnatul G.E.V. priveşte decizia penală nr. 61/2017 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 408/313/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală – Persoana condamnată definitive care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s – a desfășurat un proces penal împotriva sa.

Alin. 2 – Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat la cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta.

Alin. 3 – Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut de alin. 1 curge de la data la care, după aducerea în țară, i – a fost comunicată hotărârea de condamnare.

Analizând cererea formulată de către persoana condamnată sub aspectul respectării termenului de o lună în care poate fi introdusă, instanța de fond a constatat faptul că cererea a fost introdusă cu respectarea dispozițiilor art. 466 alin. 3 din Codul de procedură penală.

În ceea ce privește cererea persoanei condamnate de redeschidere a procesului penal, instanța de fond a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, în condițiile în care persoana condamnată a fost citată la adresa pe care aceasta a indicat-o in cursul urmării penale, atunci când a fost audiat atât in calitate de suspect, cât şi in calitate de inculpat (filele 13 şi 15 dos urm pen),

Mai mult, s-a constatat de instanţa d fond că, în faza de judecată în fond, persoana condamnată a primit personal citaţia pentru termenul de judecată din data de 05 mai 2016 si a depus o cerere prin care a recunoscut săvârşirea faptei (filele 4 şi 12). In faţa instanţei de fond, inculpatul a încunoştinţat in scris instanţa, prin cererea de recunoaştere a săvârşirii faptei, că s-a stabilit in Italia, fără însă a indica noua adresă. Pe parcursul soluţionări cauzei in fond, la Judecătoria Strehaia, cu condamnării inculpatului, acesta a beneficiat de asistentă juridică calificată în persoana avocatului Ales Barbu Robert.

Scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, este garantarea dreptului la un proces echitabil prevăzută de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, a persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptul de a interoga martorii sau părţile din proces.

În temeiul dispoziţiilor art. 259 c.p.pen, suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează. Suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieşte.

Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat.

Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citaţia soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa. (art. 261 cod procedură penală).

În ceea ce priveşte emiterea mandatului de aducere, fată de dispoziţiile art. 265 c.p.pen., o persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat în mod nejustificat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă comunicarea corespunzătoare a citaţiei şi împrejurările indică fără echivoc că persoana se sustrage de la primirea citaţiei.

Pentru a se pronunţa decizia penală nr. 61/2017, Curtea de Apel Craiova a dispus citarea inculpatului G.E.V. la adresa pe care acesta a indicată în cursul urmăririi penale, fără a indica o nouă adresă in faţa instanţei de fond, şi a dispus emiterea unui mandat de aducere pe numele inculpatului.

Din dovada de primire a citaţiei pentru termenul din data de 17 mai 2017, când s-a pronunţat decizia penală, s-a reţinut că citaţia a fost primită pentru inculpatul G.E.V. de către persoana care locuieşte cu destinatarul, respectiv numitul Giubega Mihai(fila 7), iar din procesul verbal de aducere emis pe numele lui G.E.V., s-a reţinut că acesta este plecat din tară la muncă in Italia.

Faptul că, ulterior audierii condamnatului in cursul urmării penale, s-a sustras judecății, părăsind teritoriul României fără a comunica organelor judiciare o adresă de comunicare a actelor de procedură, deși, așa cum s-a arătat anterior, luase la cunoștință de faptul că împotriva sa se derula o procedură judiciară, acesta angajându-şi un avocat in primă instanţă, nu poate fi imputabil instanţei de apel, care a făcut toate demersurile prevăzute de legea procesual penală în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură și aducerea persoanei condamnate în fața instanței. Procedura de citare nu putea fi realizată decât la adresa cunoscută din România şi nu în străinătate, atâta timp cât persoana condamnată nu şi-a schimbat pe cale oficială domiciliul şi nu a comunicat adresa unde locuia, fiindu–i imputabilă neprezentarea sa în faţa instanței de apel.

Inculpatul G.E.V. nu a avut intenţia de respecta dispoziţiile instanţelor de judecată,  cu atât mai mult cu cât este prezumat că ştia prin avocatul ales că prima instanţă, Judecătoria Strehaia, a dispus aplicarea pedepsei închisorii in condiţiile art 83 alin 1 cod penal, iar acesta avea de îndeplinit mai multe obligaţii printre care să anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice informaţii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. De asemenea minuta sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Strehaia, în care au fost dispuse obligaţiile menţionate,  i-a fost comunicată legal condamnatului la data de 21.11.2016( fila 47)

În raport de aceste motive, în baza art. 469 alin. 4 din Codul de procedură penală, instanța de fond a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul G.E.V., condamnat prin decizia penală nr. 61 din 17.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 408/313/2016.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel – în termenul prevăzut de lege – condamnatul G.E.V., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar la data de 13.04.2018, solicitând admiterea căii de atac în baza disp art. 421 alin 2 lit. a CPP, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond si soluţionarea acţiunii penale în sensul redeschiderii procesului penal în dosarul nr. 408/313/2016, in care am fost condamnat în baza disp art. 335 alin 1 Cod Penal la pedeapsa de 1 an închisoare cu executarea pedepsei.

A arătat că în mod greşit instanţa de fond i-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, considerând ca nu sunt îndeplinite condiţiile disp. art. 466 si urm din CPP.

Astfel, prin sentinţa penala nr. 134 din data de 27 octombrie 2016 pronunţata de Judecătoria Strehaia in dosarul nr. 408/313/2016, s-a dispus fata de inculpatul Giubega Elvis lonut, in raport de disp. art. 396 alin 1 si 4 rap. la art 83 din Cod Penal, stabilirea pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere si amânarea aplicării pedepsei, in acord cu disp. art 83 alin 1 Cod penal.

In faza de cercetare judecătoreasca, respectiv cu ocazia judecării fondului cauzei, inculpatul a avut cunoştinţa de proces, fiind chiar asistat de către un apărător ales, un aspect important ce se impune a fi menţionat fiind acela ca obligaţiile de diligenta in sarcina apărătorului ales, ce reies din contractul de asistenta juridica intr-un proces penal, se prelungesc pana la rămânerea definitiva a sentinţei sau deciziei sau pana la declararea apelului de către una dintre părţile din procesul penal.

Împotriva acestei sentinţe a fost declarat apel, in termenul procedural, de către Parchetul de pe langa Judecătoria Strehaia, sentinţa fiind criticata pentru motive de nelegalitate, aspectul de nelegalitate reiesind din faptul neaudierii si neexprimării in mod nemijlocit de către inculpat a acordului de a presta o munca neremunerata in folosul comunităţii, ceea ce face imposibila aplicarea disp. art. 83 Cod Penal - amânarea aplicării pedepsei si chiar a disp. art. 91 Cod penal -suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, acest acord exprimat in fata instanţei fiind una dintre condiţiile cumulativ prevăzute de textele legale enunţate.

 Numitul G.E.I. a arătat că a fost judecat fara a avea cunoştinţa despre purtarea procesului in calea de atac a apelului, fara a exista dovada comunicării sau a înmânării sentinţei instanţei de fond, a primirii citaţiei pentru termenul de judecata din fata Curţii de Apel Craiova si fara a se depune diligente pentru aducerea efectiva la cunoştinţa a procedurii care se desfăşoară împotriva sa.

In consecinţa, Curtea de Apel, cu ocazia judecării apelului formulat, in mod corect, sub aspectul normei materiale de drept a dispus admiterea apelului si modificarea in totalitate a sentinţei apelate, a pronunţat Decizia nr. 61 din 17 ianuarie 2017, in sensul condamnării sale la pedeapsa de 1 an de închisoare, cu executarea acesteia.

S-a precizat ca, în această procedură, respectiv calea de atac ordinara a apelului, inculpatul nu a fost reprezentat de niciun avocat, nu i s-a numit avocat din oficiu si nici nu a avut cunoştinţa de proces, nu s-a sustras în mod voit de la judecarea sa şi încă de la momentul demarării procedurilor fata de el, s-a regăsit pe teritoriul Republicii Italia, acolo unde desfăşoară munca in vederea asigurării mijloacelor de trai membrilor familiei sale, precizând că este unicul întreţinător de familie.

Potrivit disp. art. 466 alin 1 Cod Procedura Penala, persoana condamnata definitiv, care a fost judecata in lipsa, poate solicita redeschiderea procesului penal in termen de o luna din ziua in care a luat cunoştinţa, prin orice notificare oficiala, ca s-a desfăşurat un proces penal impotriva sa.

Potrivit disp. art. 466 alin 2 Cod Procedura Penala, este considerata judecata in lipsa persoana condamnata care nu a fost citata la proces si nu a luat cunoştinţa in nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, desi a avut cunoştinţa despre proces, a lipsit in mod justificat de la judecarea cauzei si nu a putut încunoştiinţa.

Potrivit Deciziei nr. 61/17.01.2017 pronunţata de Curtea de Apel Craiova in calea de atac ordinara a apelului, cu toate ca instanţa de fond in mod corect a stabilit situaţia de fapt si, de asemenea, in acelaşi mod just a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.P., instanţa de fond in mod greşit a aplicat disp. art 83 CP, nefiind întrunite in mod cumulativ condiţiile prevăzute de lege, mai exact inculpatul nu si-a manifestat acordul expres de a presta munca neremunerata in folosul comunităţii.

Asa cum s-a retinut in chiar practicaua deciziei 61/17.01.2017, din procesul verbal de căutare al inculpatului rezulta ca, la momentul judecării apelului, inculpatul se afla plecat la munca in străinătate.

Pentru a fi admisibila in principiu, cererea de redeschidere a procesului penal pentru judecarea in lipsa a persoanei condamnate trebuie sa fie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 469 alin 1 Cod Procedura Penala si anume:

- Cererea trebuie sa fie formulata in termen si de către o persoana dintre cele prevăzute de art. 466;

- Sa fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;

- Motivele in baza cărora este formulata cererea sa nu fi fost prezentate intr-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care sa fi fost judecata definitiv.

Originea procedurii de rejudecare a condamnatului provine din al doilea Protocol Adiţional al Convenţiei Europene de extrădare, încheiat la Paris la data de 13 decembrie 1957, protocol ce a fost semnat la Strasbourg in data de 17 martie 1978.

Potrivit acestui protocol, cand o parte contractanta cere unei alte parti contractante extrădarea unei persoane in vederea executării unei pedepse sau masuri de siguranta pronunţate printr-o hotărâre data in lipsa, împotriva sa, partea solicitata poate refuza extrădarea in acest scop daca, dupa pararea sa, procedura de judecata nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracţiune.

Totuşi, extrădarea se va acorda daca partea solicitanta da asigurări apreciate ca fiind suficiente spre a garanta persoanei a cărei extrădare este ceruta, dreptul la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la apărare.

Când partea solicitata comunica persoanei a cărei extrădare este ceruta hotărârea data in lipsa împotriva sa partea solicitanta nu va considera aceasta comunicare ca o noua notificare atrăgând efecte fata de procedura penala in acest stat, acest principiu fiind transpus si in norma de drept interna in disp. art. 466 alin 3 CPP.

Rejudecarea cauzei este o procedura care are drept scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului procedura fiind menita sa asigura administrarea nemijlocita si contradictorie a probelor.

Este evident ca in situaţia de fata nu ne aflam in fata unei proceduri anterioare de extrădare, insa raţionamentul mai sus exprimat este deopotrivă valabil si in situaţia inculpatului G.E.I., căruia, in situaţia in care a fost judecat in lipsa, fara a avea cunoştinţa despre judecarea apelului, dreptul intern trebuie sa-i garanteze salvgardarea drepturilor procesuale pe care nu le-a putut exercita, neavând cunoştinţa despre procedura ce se purta împotriva sa.

Pentru a admite ca judecarea cauzei in lipsa inculpatului nu contravine art. 6 din CEDO, Curtea Europeana a Drepturilor Omului solicita îndeplinirea unor cerinţe astfel cum sunt ele enumerate in jurisprudenta din cauzele Stamoulakatos contra Greciei din data de 26.10.1993 si Godi contra Italia din data de 09.04.1984 inculpatul trebuind a fi citat prin procedura obişnuita , dar si prin emiterea unor mandate de aducere , a fi căutat de instanţe prin orice mijloc posibil dar mai ales prin Serviciul de Evidenta Informatizata a Populaţiei.

Doar in aceste condiţii, Curtea EDO a considerat ca fiind depuse eforturi rezonabile pentru aducerea inculpatului si pentru respectarea dreptului sau de apărare.

Curtea Europeana a Dreturilor Omului, in jurisprudenta sa (cauza Colozza contra Italiei - Hotărârea din 12.02.1985) a subliniat ca in interpretarea art 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil: „Cand legislaţia naţionala permite judecarea unei persoane in absenta, acea persoana trebuie in momentul in care afla de procedura sa poată determina ca o instanţa, dupa ce o va audia sa dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse".

Totodată, s-a arătat ca o procedura de judecata in contumacie nu este in esenţa, întotdeauna contrara textului convenţiei daca celui in cauza i s-au respectat drepturile apărării, intre care cel de a fi citat personal si informat asupra cauzei si naturii acuzaţiei si atunci cand nu si-a exprimat fara echivoc voinţa de a nu participa in proces, de a obţine posibilitatea sa fie rejudecat in prezenta sa fara sa fie obligat sa probeze ca nu a dorit sa se sustragă justiţiei sau ca absenta s-a datorat unor cauze de forţa majora.

Citarea inculpatului potrivit dispoziţiilor legale in vigoare la data desfăşurării procesului, nu justifica a se concluziona ca acesta s-ar fi sustras de la judecata sau, cu atat mai mult, ca ar fi avut cunoştinţa de proces.

Independent de legala citarea sa, astfel cum rezulta din dosarul cauzei (procedura desfăşurata in fata Curţii de Apel Craiova), raportat la jurisprudenta Curţii de la Strasbourg, ceea ce prezintă importanta pentru a se considera ca un acuzat a fost judecat in lipsa, este aceea ca acesta sa nu fi fost informat personal despre procedurile întreprinse împotriva sa in fata Curţii de Apel Craiova, neavand cunoştinţa de proces.

Concluzionând, raportat la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului si a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil si la interpretarea data acestui articol de CEDO in jurisprudenta (care recunoste un drept la redeschiderea procedurilor in cazurile in care judecata in lipsa nu este consecinţa renunţării voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent in instanţa pentru a-si face apărările), s-a apreciat ca sunt indeplinite condiţiile cumulative prevăzute de disp. art 466 CPP pentru admisibilitatea in principiu a prezentei cereri, respectiv:

- Cererea trebuie sa fie formulata in termen si de către o persoana dintre cele prevăzute de art. 466;

- Sa fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal respectiv lipsa cunoştinţei si a minimelor diligente depuse de autorităţi in vederea aducerii la cunoştinţa a procedurii ce se purta împotriva petentului in fata Curţii de Apel Craiova.

Totodată, cum la dosarul cauzei nu exista dovada comunicării sentinţei de condamnare către el, dar nici a faptului ca persoanei predate i s-a adus la cunoştinţa ca are dreptul, dupa caz, la exercitarea unei cai de atac potrivit Codului de Procedura penala, sau la rejudecarea cauzei potrivit CPP, este evident ca ne aflam in situaţia încălcării dreptului la apărare si a principiului echităţii procesului penal.

Inculpatul a menţionat în final faptul că motivele în baza cărora este formulata cererea sa, nu au fost prezentate într-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care sa fi fost judecată.

La termenul din data de 13 aprilie 2018, a fost audiat apelantul–condamnat, declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosar.

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele invocate şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea constată că este legală şi temeinică, în concordanţă cu probele existente la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale care reglementează redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. 1 C.p.p. persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s–a desfășurat un proces penal împotriva sa. Conform alin. 2 al aceluiaşi articol, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat la cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa; nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales sau un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data la care, după aducerea în țară, i–a fost comunicată hotărârea de condamnare.

Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că cererea persoanei condamnate de redeschidere a procesului penal nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, întrucât:

-persoana condamnată a fost citată la adresa pe care aceasta a indicat-o în cursul urmării penale, atunci când a fost audiată atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat şi i s-au adus la cunoştinţă obligaţiile prevăzute de art. 108 C.p.p. (filele 13 şi 15 d.u.p.),

- în faza de judecată în fond, persoana condamnată a primit personal citaţia pentru termenul de judecată din data de 5.05.2016 şi a depus o cerere scrisă prin care a recunoscut săvârşirea faptei (filele 4 şi 12); în faţa instanţei de fond, inculpatul a încunoştinţat în scris instanţa, prin cererea de recunoaştere a săvârşirii faptei, că s-a stabilit în Italia, fără însă a indica noua adresă,

-pe parcursul soluţionării cauzei în fond, la Judecătoria Strehaia, inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică calificată în persoana avocatului ales Barbu Robert din cadrul Baroului Mehedinţi,

-minuta i-a fost comunicată persoanei condamnate la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură şi a fost primită de o persoană care locuieşte cu destinatarul (tată), potrivit menţiunilor din cuprinsul dovezii de primire (fila 47).

De asemenea, instanţa de control judiciar mai reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 259 C.p.p. suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează; suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieşte; suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat.

Conform art. 108 alin. 2 lit. b C.p.p. suspectului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă obligaţia de a comunica în scris în termen de 3 zile orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.

Potrivit art. 261 C.p.p. dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citaţia soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa.

În temeiul art. 265 C.p.p. o persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat în mod nejustificat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă comunicarea corespunzătoare a citaţiei şi împrejurările indică fără echivoc că persoana se sustrage de la primirea citaţiei.

În acest sens, instanţa de control judiciar mai reţine că, pentru a se pronunţa decizia penală nr. 61/2017, Curtea de Apel Craiova a dispus, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, citarea inculpatului G.E.V. la adresa pe care acesta a indicat-o în cursul urmăririi penale, fără a indica o nouă adresă în faţa instanţei de fond, şi a dispus emiterea unui mandat de aducere pe numele inculpatului. Astfel, din cuprinsul dovezii de primire a citaţiei pentru termenul din data de 17.01.2017, când s-a pronunţat decizia penală, rezultă că citaţia a fost primită pentru inculpatul G.E.V. de către o persoană care locuieşte cu destinatarul, respectiv numitul G.M. (fila 7), iar din cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele acestuia reiese că acesta este plecat din tară la muncă în Italia (fila 11).

Având în vedere toate aspectele reţinute mai sus şi dispoziţiile legale în materie, instanţa de control judiciar constată că în mod corect prima instanţă a statuat că, ulterior audierii condamnatului în cursul urmării penale când i s-au adus la cunoştinţă toate drepturile şi obligaţiile procesuale şi a învederat care este adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, inculpatul s-a sustras judecății, părăsind teritoriul României fără a comunica organelor judiciare o altă adresă de comunicare a actelor de procedură, acesta angajându-şi un avocat în primă instanţă care să îl reprezinte, şi că procedura de citare nu putea fi realizată decât la adresa cunoscută din România şi nu în străinătate, atâta timp cât persoana condamnată nu şi-a schimbat pe cale oficială domiciliul şi nu a comunicat adresa unde locuia, pentru toate aceste considerente neputând fi considerată persoană judecată în lipsă în accepţiunea prevederilor art. 466 C.p.p..

În acelaşi timp, Curtea nu a identificat elemente de nelegalitate ale sentinţei penale atacate, motiv pentru care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul G.E.V., împotriva sentinţei penale nr. 59/13.03.2018 pronunţată de Judecătoria Strehaia, în dosarul cu nr. …..

În baza art. 275 alin. 2  C.p.p., instanţa va obliga pe apelant la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, acesta fiind în culpă procesuală prin respingerea căii de atac declarate.

Domenii speta

Spete similare