Contestaţie la Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi la planul de distribuire a fondurilor, prin care se contestă, printre altele, onorariul de succes al lichidatorului judiciar

Decizie 148 din 12.12.2017


Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie la Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi la planul de distribuire a fondurilor, prin care se contestă, printre altele, onorariul de succes al lichidatorului judiciar aprobat de adunarea creditorilor pentru sporul de valoare adus de lichidatorul judiciar averii debitoarei prin promovarea unei acţiuni în temeiul dispoziţiilor art. 79 - 80 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că, în fapt, averii debitoarei nu i s-a adus nici un spor. Temeinicia contestaţiei sub acest aspect.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 148 din 12.12.2017

- art. 122 şi 123 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. (...)/F din 13 iulie 2017, Tribunalul (...) a respins contestaţia împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, privind pe debitoarea S.C. (...) S.R.L., raport întocmit de lichidatorul judiciar (...), formulată de contestatorul-creditor S.C. (...) S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, procedând la analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, potrivit prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea privind procedura insolvenţei nr. 85/2006, conform cărora, „Comitetul creditorilor sau orice creditor pot formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. (…)”, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Referitor la solicitarea privind repunerea contestatorului în termenul de contestare a Raportului asupra fondurilor nr. (...)/24.10.2016, judecătorul sindic a apreciat faptul că aceasta se justifică, deoarece contestatorului S.C. (...) S.R.L. i-a fost recunoscută calitatea de creditor al debitorului S.C. (...) S.R.L. abia la data de data de 25 octombrie 2016, data soluţionării contestaţiei împotriva măsurilor lichidatorului judiciar, prin Decizia nr. (...)/C/2016-R pronunţată de Curtea de Apel (...) - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în Dosar nr. (...)/C/2009/a1*, la care contestatorul face referire şi pe care îşi fundamentează contestaţia prezentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 103 din Codul de procedură civilă 1865, privind repunerea în termenul de exercitare a unui drept procesual, conform cărora, „(1)Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. (…) (2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.”

Prin Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, privind pe debitoarea S.C. (...) S.R.L., nr. (...) din data de 24.10.2016, raport întocmit de lichidatorul judiciar (...), depus la dosarul cauzei de insolvenţă nr. (...)/2009 al Tribunalului (...) - Secţia a II-a Civilă (filele 69 - 72) şi afişat la grefa instanţei la data de 16.11.2016, conform Procesului-verbal de afişare din acea dată (fila 76 din dosarul cauzei de insolvenţă, s-a arătat că în perioada 15.10.2009 - 30.10.2006 s-au încasat creanţe în sumă de 292.842,72 lei, ca urmare a anulării unor operaţiuni declarate ca lovite de nulitate, conform art. 46 alin. 1 şi 49 din Legea 85/2006, iar distribuirea sumelor către creditorii debitorului aflat în faliment, S.C. (...) S.R.L., (în Dosar nr. (...)/2009 al Tribunalului (...) s-a efectuat potrivit ordinii de prioritate prevăzute de art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform căreia, „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 11, art. 19 alin. 2, art. 23, 24 şi ale art. 98.”, fiind alocată pentru plata cheltuielilor prevăzute la art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 pentru perioada 10.02.2010 - 30.11.2016 suma de 24.778 lei, incluzând şi serviciile de contabilitate pe bază de contract cu societate autorizată, precum şi raportări la organele fiscale.

În acelaşi context, referitor la plata retribuţiei lichidatorului judiciar, în cuantum de 218.568 lei, cuvenită pe perioada 10.02.2010 - 30.11.2016, aceasta a fost aprobată în Adunarea creditorilor prin procesul-verbal din 02.11.2009 şi 23.05.2011, constând în onorariu fix lunar aferent celor 80 luni, în cuantum de 160.000 lei şi onorariu cotă de succes 20 % din încasări în valoare de 292.842 lei, reprezentând 58.568 lei, iar potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Cât priveşte critica referitoare la constituirea provizioanelor în cuantum de 49.496,72 lei, reprezentând suma rămasă în casieria societăţii debitoare, rezultată din diminuarea sumei de 292.842,72 cu retribuţia lichidatorului judiciar, în cuantum de 281.568 lei, respectiv cu contravaloarea cheltuielilor de procedură prevăzute la art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în cuantum de 24.778 lei, această sumă a fost provizionată în conformitate cu prevederile art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, conform căruia, „Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi provizionate: (…) 4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.”, pentru situaţia în care exista la acel moment un proces la Curtea de Apel (...), încă nesoluţionat, astfel cum se menţionează la pct. 6 din cuprinsul Raportului (fila 72 din dosarul de insolvenţă), în situaţia în care exista un proces la Curtea de Apel (...), nesoluţionat.

Destinaţia sumei de 49.496,72 lei constituite cu titlu de provision a fost explicată prin Raportul de activitate al lichidatorului judiciar, înregistrat la dosarul de insolvenţă (fila 81) la data de 28 Feb. 2017, în care se menţionează că prin Decizia nr. (...)/2016 - R din 25.10.2016 prin care s-a soluţionat procesul susmenţionat, în sensul că s-a admis recursul declarat împotriva sentinţei de soluţionare a contestaţiei la tabelul definitiv rectificat al debitorului, şi s-a admis în parte contestaţia împotriva tabelului definitiv rectificat de creanţe, formulată de contestatoarea S.C. (...) S.R.L., dispunându-se înscrierea contestatoarei în tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. (...) S.R.L. cu o creanţă chirografară în cuantum de 59.277,22 lei, s-a admis în parte, contestaţia formulată împotriva măsurii adoptate de lichidatorul judiciar (...) prin notificarea nr. (...)/05.01.2015, contestaţie formulată de contestatoarea S.C. (...) S.R.L. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar (...) şi a fost obligată debitoarea S.C. (...) S.R.L., prin lichidator judiciar (...), să plătească contestatoarei suma de 233.565,5 lei cu titlu de creanţă născută în cursul procedurii falimentului; a fost obligată intimata debitoare să plătească recurentei suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă - Curtea de Apel (...) a dispus cuprinderea în tabelul definitiv rectificat de creanţe a S.C. (...) S.R.L. cu o creanţă chirografară în cuantum de 59.277,22 lei, plus 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în sumă totală de 59.397,22 lei, creanţă născută în cursul procedurii de insolvenţă, iar prin aceeaşi Decizie s-a stabilit o creanţă născută în timpul procedurii de faliment în cuantum de 233.565,50 lei.

Decizia nr. (...)/C/2016-R pronunţată de Curtea de Apel (...) - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în Dosar nr. (...)/C/2009/a1*, la data de 25 Octombrie 2016, a fost ataşată la dosarul cauzei (filele 8 - 14).

Lichidatorul judiciar mai precizează că, fiind somat prin Biroul Executorului Judecătoresc din (...), a achitat această creanţă de 49.496,72 lei prin Ordin de plată bancar nr. (...)/20.02.2017 (fila 84 din dosarul de insolvenţă), lichidându-se integral suma provizionată în acest scop.

În raport cu considerentele de fapt şi de drept ce preced, instanţa a respins contestaţia împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, privind pe debitoarea S.C. (...) S.R.L., raport întocmit de lichidatorul judiciar (...) cu sediul în (...), contestaţie formulată de contestatorul-creditor S.C. (...) S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen, legal timbrat, a declarat recurs contestatoarea SC (...) SRL, solicitând modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei formulate de aceasta împotriva Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe nr. (...) din data de 24.10.2016 întocmit de Lichidator judiciar Cabinet individual Practician în Insolvenţă (...), anularea Raportului asupra fondurilor nr. (...)/24.10.2016 ca fiind nelegal şi obligarea lichidatorului judiciar, în principal, să distribuie suma de 184.068,83 lei din totalul de 218.658 lei prevăzut ca plată pentru onorariu fix lunar (160.000 lei) şi onorariu cotă de succes (58.568 lei), către recurenta creditoare în contul creanţei de 233.565,5 lei la care lichidatorul a fost obligat la plată prin Decizia civilă nr. (...)C/2016-R pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/C/2009/a1*, iar în subsidiar, să distribuie suma de 58.568 lei prevăzută ca onorariu cotă de succes şi suma de 5.856.4 lei prevăzută ca taxă de 2% UNPIR, în total 64.424.4 lei, către recurenta creditoare, în contul creanţei de 233.565,5 lei la care lichidatorul a fost obligat la plată prin Decizia civilă nr. (...)C/2016-R pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/C/2009/a1*.

În motivarea recursului se arată că Sentinţa atacată cu recurs este netemeinică şi nelegală, motivele sale de recurs fiind circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 304 ind. 1 Vechul Cod de procedură civilă, solicitând instanţei de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele.

Astfel, hotărârea atacată nu este motivată. Orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată, motivarea constituind prezentarea coerentă şi efectivă a examenului critic al magistratului, de natură să susţină rezultatul deliberării şi concordanta argumentelor cu aspectele deduse în judecată. Această cerinţă legală este impusă de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă tocmai din raţionamentul logico - juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept. Totodată, această exigenţă a motivării constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Analizând hotărârea recurată, se poate uşor observa că motivarea propriu-zisă a primei instanţe începe de la pagina 7, până în acel punct fiind realizată de fapt o trecere în revistă a argumentelor aduse de recurentă în susţinerea contestaţiei şi a argumentelor lichidatorului judiciar invocate prin întâmpinare. Deşi de la pagina 7 (ultimul paragraf) începe motivarea propriu-zisă a judecătorului sindic, analizând conţinutul acestei „motivări”, a constatat că, în realitate, aceasta nu are legătură cu motivele contestaţiei formulate, necercetând nici una din criticile aduse Raportului asupra fondurilor şi neoferind răspuns la nici unul din motivele care în opinia sa susţin soluţia de anulare a acestui Raport.

Prin contestaţie, recurenta a invocat că: raportul asupra fondurilor este nelegal pentru că nu este însoţit de un plan de distribuire, fiind încălcate prevederile art. 122 alin 1 din Legea nr. 85/2006; suma de 292.842,72 lei aflată în contul de lichidare era o sumă indisponibilizată, făcând obiectul cererii sale de restituire în virtutea repunerii părţilor în situaţia anterioară, astfel că lichidatorul judiciar ar fi trebuit să se abţină de la distribuiri din această sumă; lichidatorul judiciar nu este îndreptăţit la onorariul de succes de 20%, întrucât nu a realizat o sporire a averii debitoarei. Prima instanţă nu analizează nici unul din motivele de nelegalitate a Raportului asupra fondurilor invocate de recurentă, ci se rezumă să preia cu titlu de motivare considerentele unei alte hotărâri judecătoreşti, respectiv ale Sentinţei civile nr. (...)/F/2017 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. (...)/2009/a3 - contestaţie asupra Raportului asupra fondurilor formulată de Comuna (...), deşi în cele două contestaţii se invocă motive de nelegalitate a Raportului asupra fondurilor total diferite.

În aceste condiţii, apreciază că societăţii recurente i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de o instanţă obiectivă, preocupată de cercetarea veritabilă a cauzei şi de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să excludă arbitrariul. Totodată, apreciază că nu se poate realiza nici un control de legalitate efectiv al hotărârii pronunţate de judecătorul sindic întrucât nu există o argumentaţie logico-juridică a primei instanţe dată asupra contestaţiei formulate, pe care să o critice.

În ce priveşte aspectele de nelegalitate a Raportului asupra fondurilor arată următoarele:

Raportul asupra fondurilor este nelegal din punct de vedere formal pentru că nu respectă exigenţele art. 122 alin 1, nefiind însoţit de un plan de distribuire. De asemenea, Raportul asupra fondurilor nu a fost prezentat Comitetului Creditorilor în condiţiile în care lichidatorul judiciar a distribuit sume şi a ordonat plăţi conform art. 123 din Legea nr. 85/2006, era obligatorie întocmirea unui plan de distribuire întocmit conform prevederilor art. 122 alin 1 ind. 2.

Recurenta mai arată că distribuirea fondurilor aflate în contul de lichidare s-a făcut în mod nelegal de către lichidatorul judiciar.

La momentul întocmirii Raportului asupra fondurilor, în contul de lichidare al debitoarei (...) exista suma de 292.842,72 lei, sumă cu privire la care lichidatorul menţionează că reprezintă încasări creanţe în perioada 15.10.2009 - 30.10.2016.

Nelegalitatea distribuirii fondurilor din contul de lichidare se prezintă sub multiple aspecte:

În primul rând, suma de 292.842,72 lei era o sumă indisponibilizată, având o afectaţiune specială decurgând din existenţa pe rol a unui litigiu ce privea solicitarea sa ca debitoarea să îi restituie exact această sumă (pentru a se realiza repunerea părţilor în situaţia anterioară). Ca atare, lichidatorul era dator a aştepta finalizarea dosarului nr. (...)/C/2009/a1* şi de a nu dispune nici o măsură cu privire la această sumă. Suma de 292.842,72 lei existentă în contul de lichidare nu reprezenta o sumă oarecare, obţinută, astfel cum menţionează lichidatorul judiciar, din încasări de creanţe pe perioada 15.10.2009 (data intrării în faliment a debitoarei) - 30.10.2016. Această sumă reprezenta exact suma pe care recurenta a fost obligată să o restituie averii debitoarei (...) ca urmare a anulării unor operaţiuni de vânzare-cumpărare derulate după deschiderea procedurii insolvenţei fără a exista supravegherea administratorului/lichidatorului judiciar, conform Deciziei nr. (…)/C/2014 pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/C/2009/a2-R. Ulterior restituirii sumei de 292.842,72 lei către debitoarea (...), recurenta a solicitat lichidatorului judiciar restituirea acestei sume, invocând faptul că astfel s-ar realiza repunerea integrală a părţilor în situaţia anterioară.

Întrucât lichidatorul judiciar a refuzat să dea curs cererii sale, a contestat măsurile acestuia, contestaţia sa făcând obiectul dosarului nr. (...)/C/2009/a1. Cererea sa a fost admisă prin Decizia nr. (...)/C/2016 - R pronunţată de Curtea de Apel (...) la data de 25.10.2016, instanţa dispunând obligarea lichidatorului judiciar să îi achite suma de 233.565,5 lei, iar pentru diferenţa de 59.277,22 lei să o înscrie pe tabelul de creanţe definitiv rectificat al debitoarei.

Cu rea-credinţă însă, chiar cu o zi înainte de a se pronunţa Curtea de Apel (...) (sau poate ulterior, văzând soluţia Curţii şi antedatând documentul intitulat Raport asupra fondurilor), lichidatorul judiciar a distribuit întreaga sumă de 292.842,72 lei (ce făcea obiectul litigiului menţionat mai sus), în mare parte către sine cu titlu de remuneraţie lichidator, privându-o de dreptul de a obţine restituirea cel puţin a sumei de 233.565,5 lei în privinţa căreia Curtea de Apel (...) a dispus obligarea lichidatorului la plată. Reaua-credinţă este mai mult decât evidentă, lichidatorul judiciar fiind dator să se abţină a lua măsuri de distribuire asupra unei sume aflate în litigiu, mai cu seamă că se discuta exact cererea recurentei de restituire a acestei sume, iar alte fonduri nu mai existau în conturile debitoarei.

De altfel, chiar şi lichidatorul a avut această reprezentare a indisponibilizării sumei de 292.842,72 lei pentru că timp de mai bine de 2 ani (de când această sumă a ajuns în contul debitoarei, iar recurenta a solicitat restituirea ei în dosarul (...)/C/2009/a1*, şi până chiar cu o zi înainte de pronunţarea irevocabilă a Curţii de Apel (...) la 25.10.2016), lichidatorul nu s-a atins de această sumă şi nu a efectuat nici o distribuire, deşi nu ar fi existat vreun impediment în acest sens din perspectiva art. 122 - 123 Legii nr. 85/2006, iar conform acestor prevederi legale lichidatorul ar fi trebuit să facă distribuiri la fiecare 3 luni. Impedimentul consta însă tocmai în existenţa contestaţiei recurentei care viza exact această sumă, lichidatorul înţelegând că această sumă este indisponibilizată.

Din totalul sumelor distribuite, suma de 218.568 lei (aproximativ 50.000 Euro) reprezintă o distribuire către sine însuşi cu titlu de retribuţie lichidator judiciar, din care 160.000 lei onorariu fix lunar (2.000 lei x 80 luni), iar 58.568 lei onorariu cotă de succes (20% din suma de 292.842,72 lei).

Onorariul fix lunar de 2.000 lei a fost aprobat de Adunarea Creditorilor în anul 2009, odată cu intrarea debitoarei în faliment, în condiţiile în care debitoarea deţinea active care trebuiau valorificate (operaţiune care s-a finalizat în anul 2009). De la începutul anului 2010, activităţile propriu-zise de lichidare au încetat, iar prelungirea procedurii de insolvenţă până în anul 2017 (adică 7 ani) este exclusiv rezultatul proceselor purtate cu lichidatorul judiciar pentru ca societatea recurentă să obţină în final restituirea preţului cartelelor telefonice livrate debitoarei. Alte activităţi nu au fost realizate de lichidatorul judiciar timp de 7 ani (dovadă că acesta nu a depus Rapoarte de activitate lunare conform art. 21 din Legii nr. 85/2006), iar din suma care ar fi trebuit să fie restituită societăţii recurente s-a ajuns, în final, să fie plătită de fapt retribuţia lichidatorului care a avut tot interesul să prelungească procedurile judiciare pe parcursul celor 7 ani.

În ceea ce priveşte suma de 58.568 lei reprezentând onorariu cotă de succes -20% - aceasta nu se cuvine lichidatorului judiciar, fiind total nejustificată. Conform procesului verbal al Adunării Creditorilor din data de 23.05.2011, s-a votat suplimentarea cu 15% a onorariului de succes iniţial (de 5%) al lichidatorului judiciar pentru măsuri/demersuri de sporire a averii debitoarei. Însă, suma de 292.842,72 lei (asupra căreia s-a aplicat procentul de 20%) nu reprezintă o creanţă care să sporească averea debitoarei, astfel că lichidatorul judiciar nu este îndreptăţit a primi onorariul de succes în cuantum de 20% (onorariul care oricum este exagerat şi reprezintă o raritate sau dacă nu chiar unicat în contextul în care principiile care guvernează procedura insolvenţei sunt în sensul de a maximiza averea debitoarei în scopul acoperirii pasivului debitoarei şi de a optimiza averea debitoarei prin costuri ale procedurii care să asigure îndestularea creditorilor, iar nu a lichidatorului). S-a tranşat în cele din urmă prin Decizia (...)/C/2016 - R că suma de 292.842,72 lei este legată de anularea unor operaţiuni de vânzare-cumpărare şi că părţile trebuiau să fie repuse în situaţia anterioară - deci debitoarea nu a înregistrat o sporire patrimonială, ci a fost doar repusă în situaţia anterioară. Suma de 292.842,72 lei face parte atât din activul debitoarei (societatea recurentă a fost obligată să restituie debitoarei această sumă), cât şi din pasivul acesteia (debitoarea a fost obligată ulterior să-i restituie această sumă), astfel că patrimoniul debitoarei nu a înregistrat în realitate o sporire patrimonială. Ca atare, nu se justifică încasarea de către lichidator a onorariului de succes şi, în egală măsură, nu se justifică nici plata sumei de 5.856,84 lei către U.N.P.I.R. drept cotă de 2% din recuperări creanţe.

Recurenta mai arată că, după formularea contestaţiei, lichidatorul a virat către societatea recurentă suma de 49.496,72 lei prevăzută prin Raport ca provizionare, ceea ce a condus la corelarea pretenţiilor recurentei ca urmare a încasării acestei sume.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art.304 ind. 1 Vechiul Cod de procedură civilă, art. 122, art. 123 Legea nr. 85/206.

Lichidatorul judiciar (...), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal şi menţinerea în totalitate a sentinţei recurate.

În motivare, arată că recurenta, prin recurs, solicită în principal plata sumei de 184.068,83 lei, şi în subsidiar suma de 64.424,40 lei, cum ar fi nivel maxim şi nivel minim. Apreciază că recurentei nu i se cuvine nici o sumă. Prin acel Raport cu sumele obţinute din lichidare nr. (...)/24.10.2016 s-a provizionat suma de 49.496,72 lei care a fost achitată la SC (...) SRL cu dispoziţia de plată din 20.02.2017, după cum recunoaşte în cuprinsul recursului însăşi recurenta. Suma de 49.496,72 lei a fost provizionată în conformitate cu Legea 85/2006 art. 127 alin. 4, având în vedere că există pe rolul Curţii de Apel (...) un litigiu. Această sumă nu a fost achitată creditorului majoritar cu creanţa garantată Banca (...) (...).

Recurenta invocă că Raportul asupra fondurilor este nelegal pentru ca nu este însoţit de un plan de distribuire. Recurenta uită să precizeze ca prin acest raport al fondurilor i s-a pus la dispoziţie suma de 49.496,72 lei în luna februarie 2017 sub formă de provizioane prevăzute de Legea 85/2006 art. 127 alin. 4 şi care a fost achitată din averea debitoarei cu dispoziţia de plată la data de 20.02.2017. După cum a menţionat în adresa de trimitere a Raportului cu sumele obţinute din lichidarea patrimoniului nr. (...)/15.11.2016 către Tribunalul (...), nu a întocmit plan de distribuire întrucât după acoperirea cheltuielilor prevăzute la art. 121 şi 123 din Legea 85/2006 din sumele disponibile din averea debitoarei, nu a rămas de distribuit nici o sumă. La data raportului recurenta nu avea nici o calitate în procedură neavând calitatea de creditor în tabelul definitiv al creanţelor. În acelaşi aliniat, pag. 2 alin. 9, recurenta strecoară cu scopul încercării de ducere în eroare a instanţei de judecată, că suma de 292.842,72 lei era o sumă indisponibilizată, făcând obiectul cererii recurentei de restituire. Indisponibilizarea unei sume nu este valabilă şi nici nu există dacă nu a fost dispusă de un organ competent abilitat de lege prin sentinţe, încheieri, nota.

Afirmaţiile recurentei (pag. 3) ca hotărârea instanţei Tribunalul (...) este nemotivată sunt de rea credinţă şi probabil că a nemulţumit-o pentru faptul că nu i-a dat câştig de cauză.

În aceeaşi pagină se critică că lichidatorul judiciar nu a prezentat Raportul cu sumele obţinute comitetului creditorilor. Este adevărat, numai că acest comitet nu există în dosarul cauzei, iar la data întocmirii raportului, recurenta nu avea calitatea de creditor.

La pag. 4 alin. 1 recurenta specifică faptul că distribuirea fondurilor aflate în contul de lichidare s-a făcut în mod nelegal de către lichidatorul judiciar.

Consemnarea de la pag. 4 alin. 2 - 3 că la momentul întocmirii Raportului asupra fondurilor în contul de lichidare a debitoarei SC (...) SRL exista suma de 292.842,72 lei este inexactă şi menţionată tendenţios şi neadevărată. La momentul întocmirii Raportului asupra fondurilor, exista în contul de lichidare suma de 268.064,72 lei, întrucât până în acest moment s-a cheltuit pe procedură suma de 24.778 lei, după cum urmează: cheltuieli poştale 153,46 lei; cheltuieli de executare achitate executorului judecătoresc 500,00 lei; comisioane bancare 267,70 lei; taxa U.N.P.I.R. 2% prevăzută de Legea nr. 85/2006 -5.856,84 lei; servicii de contabilitate (04.2009-10.2016 – 7 ani) - 18.000,00 lei, în total 24.778,0 lei.

Desigur, în mod legal, intimatul putea face distribuirea la 3 luni, dar în acest caz acoperea prioritar Banca (...) (...), creditor majoritar cu creanţe garantate, cuprins în tabelul definitive de creanţe.

După deschiderea procedurii de faliment a convocat adunarea creditorilor care prin procesele verbale existente la dosarul cauzei au aprobat onorariul lichidatorului judiciar în condiţiile art. 19 din Legea 85/2006 astfel: Procesul verbal al adunării creditorilor din data de 02.11.2009 - onorariu fix lunar de 2.000 lei plus o cotă de succes de 5%; Procesul verbal al adunării creditorilor din data de 23.05.2011 - modifică onorariul de 5% la 20% iar onorariu fix lunar a rămas acelaşi de 2.000 lei, proces verbal publicat în B.P.I. conform dovezii de publicare nr. (...)/28.04.2014, anexat. Aceste onorarii au fost aprobate legal de creditori, iar SC (...) SRL care nu avea calitatea de creditor.

Suma de 2% în suma de 5.856,84 lei din recuperări creanţe este catalogată de recurentă ca nelegală. Reprezentanţii recurentei nu cunosc prevederile Legii 85/2006, art. 4 alin. 4 lit. C şi modificată prin Legea 169/14.07.2010. Urmare acestei modificări, Legea 85/2006 a fost republicată în MO 505/21.07.2014. ce a fost preluată întocmai şi în Legea 85/2014 Titlul II art. 39 alin. 7 lit. b). Suma a fost virată prin bancă la U.N.P.I.R. la 08.03.2017 conform extras cont.

Apreciază că este deplasat şi incorect să afirmi că onorariul de succes de 20% aprobat de creditori cu respectarea art. 19 alin. 2 din Legea 85/2006 este nejustificat, după aprobarea acestuia de către creditori în urmă cu şapte ani. În conformitate cu art. 19 din Legea 85/2006 onorariul aprobat legal de adunarea creditorilor nu este destinat plaţii creditorilor după cum solicită recurenta. Onorariul lichidatorului judiciar, la prima vedere, pare mare, dar a nu se uita că este aferent perioadei 2009 - 2017, opt ani, revenind 2.276,12 lei lunar. Indiferent că onorariul este mare sau mai puţin mare, acesta a fost stabilit de factorii prevăzuţi de Legea 85/2006 în baza art. 19.

Lichidatorul judiciar s-a conformat Deciziei (…)/C/25.10.2016, cuprinzând recurenta în tabelul definitiv consolidat cu o creanţă chirografara de 59.277,22 lei. De asemenea, a achitat recurentei la 20.02.2017 suma de 49.496,72 lei în contul creanţei născută în cursul procedurii falimentului. Diferenţa de creanţă nu a putut fi achitată recurentei din lipsă de fonduri, după ce s-au acoperit cheltuielile de procedură, inclusiv onorariul lichidatorului judiciar care are prioritate faţă de creanţele creditorilor (art. 121, 123 din Legea 85/2006 republicată).

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, cu luarea în considerare a apărărilor intimatului, precum şi a actelor dosarului, Curtea de apel a constatat următoarele:

Din analiza cererii de recurs formulate rezultă că recurenta a invocat drept motiv de recurs pe cel prevăzute la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Vechi, însă se invocă şi nemotivarea Sentinţei, aspect care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 din acelaşi act normativ, şi, totodată, se solicită analizarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă.

În privinţa primului motiv de recurs invocat, recurenta susţine că hotărârea ce face obiectul recursului nu este motivată.

Potrivit prevederilor art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă Vechi, hotărârea recurată poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau dacă cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv de recurs vizează respectarea de către instanţă a cerinţelor prevăzute de lege pentru motivarea hotărârii judecătoreşti, prevăzute de art. 261 pct.5 Cod procedură civilă.

Aşa cum arată şi recurenta, motivarea în fapt şi în drept a soluţiei pronunţate este o condiţie de legalitate a hotărârii, lipsa acesteia neputând fi substituită de către instanţa de control judiciar, chiar dacă soluţia pronunţată este confirmată de probele administrate în cauză. Motivarea se impune pentru asigurarea legalităţii hotărârii în sensul explicării dispozitivului ce intră în puterea lucrului judecat, lipsa acestei motivări sau argumentarea insuficientă ori contradictorie echivalând cu o nesoluţionare în fond a cauzei. Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi raţionamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată, neîndeplinirea acestor condiţii atrăgând casarea hotărârii.

Pe calea acestui motiv de recurs, recurenta a invocat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât nu a răspuns motivelor contestaţiei sale, ci a preluat motivarea dintr-un alt dosar având ca obiect o contestaţie la acelaşi Raport, formulată de un alt creditor, pentru motive diferite. Fiind investită şi cu soluţionarea acestui ultim dosar, Curtea de apel a reţinut că ambii creditori au criticat încasarea onorariului de către lichidatorului judiciar şi plata cheltuielilor de procedură, precum şi constituirea provizioanelor, astfel că împrejurarea că în ambele Sentinţe se găsesc motivări similare privind aceste aspecte este generată de împrejurarea că şi motivele celor două contestaţii se suprapun parţial. În consecinţă, indicarea şi în cuprinsul prezentei Sentinţe a aceloraşi motive de fapt şi de drept indicate şi în cuprinsul Sentinţei pronunţate în dosarul asociat a3, cu privire la aspectele invocate de ambii creditori, nu poate conduce la concluzia nemotivării Sentinţei şi nici la aceea că nu au fost analizate motivele invocate de recurentă şi, deci, nu a fost analizat fondul contestaţiei. De altfel, motivarea, în întregul ei, nu este similară cu cea din dosarul asociat a3, judecătorul – sindic făcând în cuprinsul Sentinţei ce face obiectul prezentului recurs şi o analiză a motivelor invocate de recurentă şi care nu sunt comune cu cele invocate de celălalt creditor.

Constatând că în cuprinsul considerentelor Sentinţei este redată situaţia de fapt, încadrarea în drept, sunt examinate argumentelor părţilor, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi raţionamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată, iar această expunere este una logică şi clară, nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs invocat de către recurentă. Contrar susţinerilor recurentei, judecătorul – sindic a motivat hotărârea pronunţată, făcând o analiză a probelor administrate şi a motivelor şi apărărilor părţilor. Instanţa de judecată nu are obligaţia de a motiva în detaliu fiecare din argumentele invocate de părţi, putând răspunde acestora printr-o motivare unitară din care să rezulte că ele au fost analizate şi au fost apreciate ca temeinice sau netemeinice. Instanţa are obligaţia de a arăta şi propriile argumente pentru care a considerat cererea de chemare în judecată întemeiată sau neîntemeiată. Examinând considerentele Sentinţei atacate, Curtea a constatat că judecătorul – sindic a analizat pe fond contestaţia formulată, pronunţându-se asupra legalităţii distribuirii fiecăreia din sumele contestate de creditoare, ceea ce înseamnă că, chiar dacă nu a arătat în mod expres, a apreciat ca nefondate chestiunile preliminare legate de lipsa planului de distribuire şi indisponibilizarea sumei pe care a o fost obligată recurenta să o plătească debitoarei.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat în drept de către recurentă este cel prevăzut la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă care se referă la hotărârea lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Acest motiv de recurs vizează cazul în care nu se poate determina din considerentele hotărârii dacă s-a aplicat corect legea ori la situaţia în care instanţa aplică norme de drept substanţial cu totul străine cauzei deduse judecăţii sau aplică în mod greşit dispoziţii legale aplicabile cauzei.

În speţă, din analiza considerentelor Sentinţei recurate rezultă care au fost prevederile legale care au stat la baza pronunţării soluţiei din dispozitiv şi nu se poate constata aplicarea unor prevederi legale care să nu fi fost incidente cauzei ori invocate de către părţi.

În ce priveşte aplicarea greşită a legii, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

La data de 24.10.2016, intimatul lichidator judiciar a întocmit şi depus la dosar Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe prin care a arătat că, în perioada 15.10.2009 – 30.10.2016, s-au încasat creanţe în sumă de 292.842,72 lei, ca urmare a anulării unor operaţiuni declarate ca lovite de nulitate, conform art. 46 – 49 din Legea nr. 85/2006. A mai arătat că retribuţia lichidatorului judiciar pe această perioadă este în cuantum de 218.569 lei, aprobată în adunarea creditorilor din 02.11.2009 şi 23.05.2011, că, în temeiul art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, s-au achitat cheltuieli de procedură pe aceeaşi perioadă în cuantum total de 24.778 lei, iar în urma încasării onorariului şi a plăţii cheltuielilor, în casierie a mai rămas suma de 49.496,72 lei necesară acoperirii cheltuielilor viitoare de procedură şi care se impune a fi provizionată şi în conformitate cu prevederile art. 127 alineat 4, existând un proces pe rolul Curţii de Apel (...), nesoluţionat încă.

Recurenta contestă distribuirea făcută de lichidatorul judiciar, susţinând că, în primul rând, nu s-a respectat Legea sub aspect formal, nefiind întocmit un plan de distribuire aşa cum prevede Legea nr. 85/2006.

Curtea de apel a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 122 din Legea nr. 85/2006, la fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1.

Aşadar, prezentul raport respectă prevederile legale menţionate, din moment ce prevede plata remuneraţiei lichidatorului judiciar şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1.

Art. 122 prevede, în continuare, că raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor; c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei; d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare. De asemenea, prevede că planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea: a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe; b) sumele distribuite deja; c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja; d) sumele ce fac obiectul distribuirii; e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

Aşadar, planul de distribuire se întocmeşte numai în situaţia în care se fac distribuiri către creditori, aspect care rezultă din dispoziţiile legale arătate, iar în situaţia în care nu se fac asemenea distribuiri, ci doar se plătesc cheltuielile de procedură, inclusiv remuneraţia lichidatorului judiciar, se întocmeşte doar Raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, astfel cum a procedat şi lichidatorul judiciar în cauză.

Prin urmare, susţinerea recurentei privind lipsa planului de distribuire, cu încălcarea legii, nu este întemeiată, iar lichidatorul judiciar a procedat în mod legal. De asemenea, este nefondată şi susţinerea recurentei privind nelegalitatea Raportului întrucât nu a fost supus spre analiză comitetului creditorilor, în cauză nefiind desemnat un asemenea comitet.

În al doilea rând, recurenta contestă distribuirea făcută de lichidatorul judiciar, respectiv plata retribuţiei sale fixe şi variabile şi a cheltuielilor de procedură, respectiv a cotei de 2% plătită către U.N.P.I.R., fără a mai susţine motivul din contestaţie privind previzionarea unei sume în vederea acoperirii cheltuielilor viitoare de procedură, câtă vreme suma constituită cu titlu de provizion i-a fost distribuită înainte de soluţionarea contestaţiei în primă instanţă.

Un prim motiv invocat de recurenta contestatoare în susţinerea nelegalităţii distribuirii este acela că suma aflată în contul debitoarei era indisponibilizată până la finalizarea litigiului prin care recurenta solicita restituirea acesteia, în virtutea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară. Recurenta se contrazice însă întrucât, pe de o parte, susţine că suma era indisponibilizată, iar pe de altă parte, că lichidatorul ar fi trebuit să întocmească la fiecare 3 luni un asemenea Raport, iar de mai bine de 2 ani, de când această sumă a ajuns în contul debitoarei, lichidatorul nu s-a atins de această sumă şi nu a efectuat nici o distribuire, deşi nu ar fi existat vreun impediment în acest sens din perspectiva art. 122 - 123 din Legea nr. 85/2006. Recurenta mai susţine că impedimentul consta tocmai în existenţa contestaţiei recurentei care viza exact această sumă, lichidatorul înţelegând că această sumă este indisponibilizată.

Curtea a constatat astfel că recurenta critică atât omisiunea lichidatorului de a întocmi raport şi plan de distribuire la fiecare trei luni, dar critică şi acţiunea acestuia de a distribui suma după 2 ani, susţinând că trebuia să mai aştepte. Susţinerile sale sunt contradictorii, iar Curtea de Apel a constatat că nu sunt întemeiate. Omisiunea lichidatorului de a-şi îndeplini atribuţiile poate fi sancţionată în temeiul art. 22 din Legea nr. 85/2006, şi nu pe calea prezentei contestaţii, iar nici o dispoziţie legală din Legea privind procedura insolvenţei sau din dreptul comun nu prevede indisponibilizarea de drept a sumei solicitate la restituire de către recurentă. Aşa cum în mod temeinic arată lichidatorul judiciar, suma nu era indisponibilizată nici prin lege şi nici de către un organ competent, astfel că putea fi distribuită oricând. Împrejurarea că lichidatorul judiciar a considerat suma indisponibilizată nu poate fi dedusă din faptul că nu a făcut distribuirea şi nici nu are relevanţă părerea lichidatorului, ci doar dacă suma era indisponibilizată în virtutea legii, or o asemenea indisponibilizare nu exista.

În ce priveşte retribuţia fixă şi variabilă a lichidatorului judiciar, Curtea de apel a constatat că în mod legal şi temeinic a reţinut judecătorul – sindic că aceasta a fost aprobată de creditori. Curtea a constatat că hotărârile adunărilor creditorilor nu au fost contestate, fiind valabile, şi nici unul dintre creditori nu s-a sesizat şi nu a solicitat modificarea retribuţiei acestuia justificat de lipsa de activitate a lichidatorului sau de prelungirea nejustificată a procedurii. Nu poate fi reţinută reaua-credinţă a lichidatorului judiciar şi nici culpa în prelungirea procedurii, din moment ce prin acţiunea pe care a formulat-o împotriva recurentei a urmărit readucerea în patrimoniu a unei sume de bani. Lichidatorul judiciar a şi obţinut acest lucru, acţiunea fiind admisă, iar împrejurarea că debitoarea a fost obligată să restituie recurentei aceeaşi sumă de bani, în vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară, nu poate fi interpretată în sensul că lichidatorul a urmărit doar aducerea de fonduri în patrimoniul debitoarei din care să îşi încaseze retribuţia, fără a acţiona şi în interesul creditorilor. Lichidatorul judiciar nu putea să prevadă soarta procesului pentru a i se putea imputa că, în realitate, nu a sporit averea debitoarei, la data promovării acţiunii, scopul fiind acela de sporire a averii.

Într-adevăr, în fapt, averea debitoarei nu a sporit, însă suma pe care creditoarea a fost obligată să o plătească debitoarei, în urma admiterii acţiunii în anulare, reprezintă, contrar celor susţinute de recurentă, o sumă obţinută din recuperarea unei creanţe stabilite în favoarea debitoarei în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, pe care lichidatorul judiciar avea dreptul şi obligaţia de a o distribui conform legii. Aceasta presupunea respectarea ordinii de prioritate prevăzute de art. 123 din Legea nr. 85/2006, ceea ce lichidatorul judiciar a şi făcut. Retribuţia fixă a lichidatorului judiciar nu poate fi modificată de instanţa de judecată, pe calea prezentei contestaţii, ea fiind aprobată de creditori, necontestată şi nemodificată de aceştia, pe toată durata procedurii, stabilirea retribuţiei fiind o chestiune de oportunitate, şi nu de legalitate.

Şi stabilirea retribuţiei variabile a lichidatorului judiciar este o chestiune de oportunitate, iar în speţă retribuţia a fost stabilită de creditori prin două hotărâri ale adunării creditorilor, necontestate. O primă adunare a stabilit în favoarea lichidatorului o retribuţie variabilă de 5%, retribuţie ce a fost aplicată de lichidator la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea imobilului aflat în patrimoniul debitoarei şi care a fost aplicată în mod legal şi la distribuirea contestată în prezenta cauză, suma distribuită fiind obţinută din recuperarea unei creanţe stabilite prin hotărâre judecătorească. Ulterior, tocmai ca urmare a promovării acţiunii în anulare împotriva recurentei, lichidatorul judiciar a obţinut o majorare a retribuţiei variabile, de la 5% la 20%, respectiv a obţinut un procent suplimentar de 15%, ca urmare a demersurilor sale de sporire a patrimoniului debitoarei, prin promovarea acţiunii în anulare împotriva recurentei.

Însă, cu privire la cota procentuală de 15%, Curtea a constatat că, deşi aprobată de creditori, ea a fost greşit calculată în cauză de către lichidator, în condiţiile în care a fost aprobată pentru a fi calculată asupra sporului de valoare adus averii debitoarei, ca urmare a promovării acţiunii prevăzute de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006. Or, aşa cum în mod corect arată recurenta contestatoare, nu există un spor de valoare asupra căruia să fie aplicată cota de 15% întrucât debitoarea a fost obligată să restituie creditoarei exact suma pe care aceasta din urmă a fost obligată să i-o plătească iniţial.

În consecinţă, lichidatorului judiciar i se cuvine doar retribuţia variabilă reprezentată de 5% din suma distribuită, respectiv suma de 14.642,1 lei, nu şi diferenţa de 43.925,9 lei reprezentând 15 % din suma distribuită. Contestaţia recurentei este fondată sub acest aspect, iar instanţa de fond a respins-o în mod nelegal şi netemeinic.

În ce priveşte cota de 2% plătită către U.N.P.I.R., lichidatorul judiciar a procedat în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 85/2006, conform căruia cota se aplică asupra tuturor sumelor recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă. Or suma de bani cuprinsă în Raportul contestat a fost recuperată în procedură de către lichidatorul judiciar, ca urmare a promovării acţiunii în anulare împotriva recurentei, împrejurarea că nu a sporit averea debitoarei neavând relevanţă în privinţa obligaţiei de plată a cotei.

Pentru toate motivele mai sus reţinute, Curtea de apel, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă Vechi, a admis recursul formulat de creditoare, a modificat în totalitate Sentinţa atacată şi a admis în parte contestaţia formulată de creditoare, în ceea ce priveşte distribuirea onorariului de succes în cuantum de 58.568 lei către lichidatorul judiciar, constatând că onorariul de succes cuvenit acestuia este în cuantum de 14.642,1 lei şi dispunând anularea în parte a Raportului şi distribuirea către creditoarea recurentă a sumei de 43.925,9 lei reţinută în mod nelegal de către lichidatorul judiciar în favoarea sa. Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii ale creditoarei contestatoare.