Plângere împotriva dispoziţiei de imputare a funcţionarul public

Sentinţă civilă 1334 din 28.06.2018


SENTINŢA CIVILĂ NR. 1334/28.06.2018

DOMENIU ASOCIAT: contencios administrativ şi fiscal

CONŢINUT SPEŢĂ: plângere împotriva dispoziţiei de imputare a funcţionarul public

AUTOR: Lilea Marian

Prin sentinţa civilă nr. 1334 din data de 28 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, instanţa a admis cererea reclamantei X şi a anulat Dispoziţia nr. X/2018 privind recuperarea sumelor reprezentând prejudicii constatate de Camera de Conturi Prahova

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta X a solicitat în contradictoriu cu UAT B anularea în tot a împotriva Dispoziţiei nr. X/2018 privind recuperarea sumelor reprezentând prejudicii constatate de Camera de Conturi Prahova iar în subsidiar, anularea în parte.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că, prin Decizia Camerei de Conturi Prahova nr. X/2015, s-a stabilit existenţa unui prejudiciu in suma de 10.101 lei, reprezentând contravaloarea indemnizaţiilor pentru concediile medicale suportate din creditele bugetare ale intimatei. Prin aceeaşi decizie s-a menţionat ca reclamanta ar fi responsabilă de acest prejudiciu deoarece s-a susţinut ca nu a întocmit şi depus cererile de recuperare ce au excedat contribuţiei angajatorului, la CJAS Prahova, in termenul de 90 de zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite.

UAT B, după ce instanţa de fond si de apel au respins acţiunea în pretenţii împotriva CJAS Prahova, a emis Dispoziţia nr. X/2018, contestată în prezenta cerere prin care a stabilit întinderea prejudiciului la suma 10101 lei la care se adaugă accesorii calculate la data încasării.

Reclamanta a mai arătat că dispoziţia atacata este nelegala deoarece a fost emisa încălcându-se dispoziţiile in materia prescripţiei extinctive. Astfel, invocă prevederile art. 85 din legea 188/1999 care in alin (1) dispune ca repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute; la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei, dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.

Chiar daca s-ar trece peste aceasta apărare, a considerat ca dreptul conducătorului unităţii de a emite dispoziţia de imputare este si prescris in baza prevederilor art. 85 alin (3) din legea 188/1999 care este foarte clar si imperativ in modul de redactare, prevăzând expres: "Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei" (s.n.).

Raportând aceasta prevedere legala la situaţia subsemnatei, se observă ca cererile de recuperare a sumelor reprezentând concedii medicale se refereau la lunile aprilie - octombrie 2014, inclusiv, astfel cum rezulta din adresa nr. X/2016 a CAS Prahova, aşadar producerea pagubei se refera la sumele aferente acestei perioade. Cum legea instituie, prin prevederile OUG 158/2005 un termen de prescriptive de 90 de zile in care se puteau depune actele justificative si puteau fi solicitate indemnizaţiile aferente concediilor medicale, la un simplu calcul aritmetic se observa ca reclamanta avea posibilitatea sa recupereze sumele in litigiu cel mai târziu in perioada iulie -2014 - ianuarie 2015.

Calculând termenul de prescripţie conform art. 85 alin (3) acesta s-ar împlini aşadar, in funcţie de momentul in care putea fi recuperate fiecare suma in parte, in perioada aprilie 2017 - ianuarie 2018. Având in vedere ca dispoziţia contestata a fost emisa abia la 8.01.2018, se observa ca au trecut cei 3 ani ai prescripţiei extinctive, cel puţin pentru sumele care trebuiau recuperate de la CAS Prahova cel mai târziu pana in decembrie 2014.

Emiterea dispoziţiei de imputare la data de 08.01.2018 s-a făcut cu depăşirea termenelor prevăzute de art. 85 anterior menţionat, astfel încât aceasta estfe tardivă in aplicarea alin (1) iar dreptul conducătorului autorităţii de a o emite este prescris in aplicarea alin (3), impunandu-se a fi anulată pentru acest motiv.

Un alt motiv pentru care reclamanta a considerat că dispoziţia atacata ca fiind nelegala este cel al menţiunii neclare cu privire la accesoriile sumei reprezentând prejudiciu. Astfel, se observa ca la art. 1 din dispoziţie se arata ca intinderea prejudiciului consta in suma de 10101 lei la care se adaugă accesorii "calculate la data încasării", fara a se indica insa momentul de la care curg aceste accesorii si nici care este cuantumul lor, nici măcar ca si procent si nici modul in care se aplica.

În drept, au fost invocate prev. Legii nr. 188 /1999.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Oraşul B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat n esenţă că, în ceea ce priveşte împrejurările în care a fost emisă Dispoziţia nr.X/2018 de către Primarul oraşului B, îvederează că pentru perioada aprilie-octombrie 2014, au fost depuse certificate de concediu medical de către persoane angajate, achitându-se acestora indemnizaţiile ce li se cuveneau, în sumă totală de 23.751 lei.

Potrivit art.38 alin.2 din actul normativ sus menţionat, "Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate ....".

Din declaraţiile întocmite de angajator pe fiecare lună din perioada menţionată, rezultă că sumele achitate persoanelor care au beneficiat de indemnizaţie pentru concediu medical, au depăşit suma contribuţiilor datorate de către aceştia, astfel că angajatorul este îndreptăţit să i se restituie diferenţa, potrivit art.38 alin.2 la care am făcut referire mai sus. Pentru recuperarea acestei diferenţe, reclamanta avea obligaţia să depună declaraţiile însoţite de documente la Casa de Asigurări de Sănătate Prahova în termenul legal, însă aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate, cu adresa nr.X/2015, au fost înaintate declaraţiile aferente perioadei aprilie-octombrie 2014.Cu acea ocazie s-a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate să restituie în principal suma de 10101 lei, iar în subsidiar, să compenseze cu sume ce vor fi constituite pe viitor. Urmare acestei solicitări, s-a comunicat răspunsul înregistrat la Primăria oraşului B sub nr.X/2015 şi ulterior răspunsul nr. X/2016, menţionând că solicitarea noastră nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece declaraţiile aferente perioadei aprilie-octombrie 2014 nu au fost depuse în termenul legal de 90 de zile, prevăzut de art.40 din OUG nr.158/2005.

Controlul efectuat de către Camera de Conturi Prahova în toamna anului 2015 a stabilit faptul că nerecuperarea sumei mai sus menţionată a condus la crearea unui prejudiciu în bugetul local al oraşului B şi a dispus luarea măsurilor pentru stabilirea şi recuperarea acestuia.

Ulterior comunicării Deciziei nr. X/2015 de către Camera de Conturi Prahova, a fost promovată acţiune împotriva Casei de Asigurări de Sănătate, sens în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr.1311/04.04.2017, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, rămasă definitivă prin respingerea apelului, conform Deciziei nr.X/2017.

Datorită faptului că instituţia mai sus menţionată nu a fost obligată la restituirea sumelor considerate prejudicii şi pentru a continua măsurile de recuperare a acestora, în raport de disp art.171 lit.b din HG nr.155/2014, a fost constituită o comisie în vederea stabilirii persoanelor care se fac vinovate de producerea prejudiciilor, prin Dispoziţia nr.886/2017, modificată prin dispoziţia nr.X/2017.

Comisia a procedat la audierea reclamantei şi a constatat că aceasta se face vinovată de producerea prejudiciului, având atribuţii în domeniul salarizării. In baza procesului verbal încheiat de comisie, a fost emisă Dispoziţia nr.X/2018 de către Primarul oraşului B.

Cu privire la prescripţia dreptului de a dispune repararea pagubei, care potrivit art.85 alin.1 este de 30 de zile de la constatarea pagubei, apreciază că acest termen trebuie calculat în raport de data întocmirii procesului verbal încheiat la data de 18.12.2017, ocazie cu care conducătorul autorităţii a luat la cunoştinţă de persoana stabilită ca fiind vinovată" de producerea prejudiciului.

Aşa cum mai sus am arătat, procesul verbal sus menţionat a fost încheiat urmare cercetării efectuate de către o comisie dispusă prin Dispoziţia Primarului nr.X/2017 pentru stabilirea persoanelor care se fac vinovate de producerea unor prejudicii, constatate de Camera de Conturi Prahova. Având în vedere data finalizării cercetării efectuată în cadrul autorităţii, respectiv 18.12.2017 şi data emiterii dispoziţiei de imputare, apreciază că termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr.188/1999, a fost respectat.

Un eventual calcul al termenului de 30 de zile, în raport de data comunicării deciziei Camerei de Conturi Prahova, respectiv 2015, aşa cum se susţine de către reclamantă ar fi mai mult decât ilogic, în condiţiile în care la momentul respectiv nu era stabilită persoana/persoanele responsabile de producerea prejudiciului, iar prima măsură de recuperare a sumelor a fost acţionarea în judecată a casei de Asigurări de Sănătate Prahova.

Referitor la prescripţia dreptului conducătorului de a emite dispoziţia de imputare, respectiv termenul de 3 ani prevăzut de art.85 alin.3 din Legea nr.188/1999, consideră că pe de o parte, acest termen a fost întrerupt de promovarea acţiunii în pretenţii împotriva instituţiei mai sus arătată, la data de 23.03.2016, conform site-ului instanţelor de judecată şi care a fost soluţionată definitiv la data de 12.10.2017. Pe de altă parte termenul de 3 ani trebuie calculat de la data constatării prejudiciului de către Camera de Conturi Prahova, prin Decizia nr.X/2015, astfel că la data emiterii dispoziţiei de imputare termenul nu era împlinit.

În drept au fost invocate disp. art.205 NCPC.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. X/2015 a Camerei de Conturi Prahova s-a constatat existenţa unui prejudiciu în sumă de 10.101 lei, reprezentând contravaloarea indemnizaţiilor pentru concedii medicale suportate nelegal din creditele bugetare ale Oraşului B în perioada 2014 – semestrul I 2015.

Reclamanta Oraşul B a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate Prahova solicitând obligarea la plata sumei de 10.101 lei reprezentând indemnizaţiile plătite de angajator asiguraţilor, cererea fiind respinsă prin Sentinţa civilă nr. X/2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, rămasă definitivă la data de 12 octombrie 2017.

Primarul Oraşului B a emis Dispoziţia nr. X/2017 privind constituirea unei comisii care să stabilească persoanele din cadrul instituţiei responsabile de crearea prejudiciului, iar la data de 18.12.2017 comisia a întocmit procesul verbal din care rezultă că persoana responsabilă este reclamanta X.

Prin Dispoziţia nr. X/2018 privind recuperarea sumelor reprezentând prejudicii constatate de Camera de Conturi Prahova emisă de pârâta Oraşul B s-a stabilit ca prejudiciul în cuantum de 10.101.lei reprezentând contravaloarea indemnizaţiilor medicale să fie recuperat integral de la persoana responsabilă – reclamanta X.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru oricare dintre situațiile prevăzute la lit. a, b și c, respectiv:  a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;  b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;  c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Asupra naturii juridice a termenului de 30 de zile, în mod constant, în doctrina și practica judiciară în materie s-a reținut că acesta este un termen de decădere care curge de la momentul „constatării pagubei”, iar nu de la data la care conducărorul autorităţii a luat la cunoştinţă de persoana responsabilă, în vreme ce termenul de 3 ani este un termen tipic de prescripție, susceptibil de suspendare și întrerupere în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Așadar, în situația în care răspunderea civilă a funcționarului public este antrenată pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, conducerea autorității sau instituției publice are obligația de a emite dispoziția de imputare în interiorul unui termen de 30 de zile calculat de la data constatării pagubei.

În speță, momentul constatării pagubei, în accepțiunea art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, este legat de modul în care aceasta a fost cunoscută ca urmare a auditului financiar efectuat de către Camera de Contrui Prahova audit finalizat prin emiterea Deciziei nr. X/2015.

Instanţa apreciată că paguba a fost constatată în anul 2015 la data comunicării Deciziei nr. X/2015, dată de la care curge termenul de 30 zile prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.

Termenul prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 este imperativ a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului în condițiile art. 185 alin. 1 teza I NCPC iar potrivit tezei a II-a actul îndeplinit peste acest termen este lovit de nulitate.

Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare în judecată a dispus anularea Dispoziției nr. X/2017.

Întocmit

Marian Lilea