Prescripţia dreptului material la acţiune

DECIZIA CIVILĂ NR.1293

Data: 02.10.2018

Autor : Popescu Aura Daniela

Domeniu asociat: răspundere civilă delictuală

Titlu: prescripţia dreptului material la acţiune

Pe rol fiind soluţionarea apelului declarat de apelantul-reclamant Spitalul XXX,  împotriva Sentinţei civile nr.---  pronunţate la data de 14.06.2017 de Judecătoria ---, în contradictoriu cu intimatul-pârât YYY.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.09.2018, susţinerile părţilor/părţii fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru data de 24.09.2018,când instanţa, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului a reamânat pronunţarea pentru azi, data de mai sus, iar după deliberare a decis:

TRIBUNALUL :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei --- sub nr.---, la data de 20.02.2017, reclamantul Spitalul XXX a chemat în judecată pe pârâtul YYY, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să îl oblige pe pârât la plata sumei de 2.700,73 lei către Spitalul XXX, cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părţii vătămate ZZZ.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Ordonanţa nr.--- a Parchetului de pe lângă Judecătoria ---, s-a dispus declinarea competenţei către Parchetul Tribunalului Militar ---- (numitul YYY având calitatea de cadru militar activ), cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.196 alin.(2), (3) Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, dar părţii vătămate ZZZ i-au fost acordate îngrijiri medicale la Spitalul XXX în perioada 21.12 – 24.12.2013.

Reclamantul a mai arătat că, astfel cum reiese din fişa de decont întocmită de unitatea spitalicească, cuantumul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părţii vătămate se ridică la suma de 2.700,73 lei.

S-a mai arătat că, există raport de cauzalitate între fapta sa şi prejudiciul cauzat sănătăţii părţii vătămate, motiv pentru care pârâtul urmează să răspundă potrivit legii civile şi să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată acesteia.

Reclamantul a făcut referire la prevederile art.320 alin.1 şi 2 din Legea nr.95/2006 şi a arătat că, spitalul restituie sumele recuperate în urma introducerii în instanţă a acţiunilor în pretenţii către Casa de Asigurări de Sănătate ---, sume care se virează la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, astfel că sumele recuperate nu se constituie venituri ale spitalului.

Având în vedere motivaţia de mai sus, s-a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtului la plata sumei de 2.700,73 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate ZZZ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.194-197 Cod procedură civilă coroborat cu art.1349 Cod civil şi art.320 din Legea nr.95/2006, art.27-28 Cod procedură penală şi urm.

În susţinere, reclamantul a depus, în copie certificată pentru conformitate, înscrisurile aflate la filele nr.6-9 din dosar.

La data de 24.03.2017, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fondul cererii, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, pârâtul a arătat că, reclamantul a formulat prezenta cerere, la mai mult de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamanta nu face dovada pretenţiilor sale, raportat la înscrisul depus, intitulat „Decont cheltuieli”, în privinţa căruia nu se cunoaşte identitatea scriptorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.201 Cod procedură civilă.

În susţinerea întâmpinării nu au fost depuse înscrisuri.

La data de 18.04.2017, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.

În şedinţa din data de 07.06.2017, instanţa a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârât prin întâmpinare şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria --- a pronunţat sentinţa civilă nr.--- din data de 14.06.2017 prin care a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâtul YYY, a respins cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul Spitalul XXX, în contradictoriu cu pârâtul YYY, întrucât a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune şi a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul Spitalul XXX l-a chemat în judecată pe pârâtul YYY, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îl oblige pe pârât la plata sumei de 2.700,73 lei către Spitalul XXX, cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părţii vătămate ZZZ, victimă a unui accident de circulaţie în care a fost implicat şi pârâtul, produs la data de 21.12.2013, pe D.J. ---, în comuna ----.

Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de către pârât prin întâmpinare, instanţa de fond a reţinut că, în drept, potrivit dispoziţiilor art.2500 Cod civil: „Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.”, iar potrivit art.2517 din acelaşi act normativ: „Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.”

În practica judiciară s-a apreciat că „prescripţia extinctivă reprezintă un mijloc de stingere a obligaţiilor şi a acţiunilor determinat de un interes de ordine publică şi de stabilitate socială, ca situaţiile de fapt stabilite într-un timp anterior să nu mai poată fi schimbate. Ea apare ca o sancţiune a creditorului nediligent care a lăsat mai mult timp să treacă, fără a-şi valorifica dreptul subiectiv.”

Dispoziţiile legale ale art.2500 Cod civil stabilesc că prescripţia extinctivă stinge dreptul material la acţiune, adică dreptul de a cere obligarea pârâtului la executarea obligaţiei ce îi incumbă, dacă acest drept nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Rezultă de aici că prescripţia extinctivă este o sancţiune, prevăzută de legiuitor pentru neglijenţa creditorului, în scopul înlăturării incertitudinii din circuitul civil.

Cum dreptul material la acţiune al reclamantului pentru recuperarea sumei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată ZZZ, s-a născut, la momentul întocmirii decontului de cheltuieli, respectiv 27.12.2013 (dată de la care reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa şi cuantumul prejudiciului care i-a fost cauzat), iar cursul prescripţiei nu a fost întrerupt, conform înscrisurilor depuse la dosar, instanţa de fond a constatat că acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani, reglementat expres de dispoziţiile art.2517 Cod civil, întrucât cererea dedusă judecăţii a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei --- la data de 20.02.2017.

În concret, instanţa de fond a apreciat că reclamantul avea obligaţia de a nu rămâne în pasivitate, timp de mai mult de trei ani, până la formularea cererii deduse judecăţii, având posibilitatea de a se constitui parte civilă în cauza penală care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria --- sub nr.---, aspect ce ar fi putut constitui o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei, întrucât dreptul material la acţiune pentru prejudiciul care i s-a creat s-a născut la data constatării acestuia, respectiv la data de 27.12.2013, data comunicării soluţiei dispuse în cauza penală de către unitatea de parchet neavând nicio relevanţă juridică din acest punct de vedere.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâtul YYY. Pe cale de consecinţă, a respins cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul Spitalul XXX, în contradictoriu cu pârâtul YYY, întrucât a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune.

Văzând dispoziţiile art.453 Cod procedură civilă, cererea pârâtului referitoare la cheltuielile de judecată, conform înscrisurilor depuse la dosar, reclamantul fiind în culpă procesuală, raportat la soluţia adoptată de instanţă prin prezenta, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel reclamantul Spitalul XXX, solicitând admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aşa cum a fost formulată.

În motivare, apelantul-reclamant a învederat că instanţa de fond a admis eronat prescripţia dreptului material la acţiune având în vedere că Ordonanţa a fost pronunţată de către Judecătoria --- în dosarul nr.--- în data de 07.05.2014, iar apelantul reclamant a introdus acţiunea în data de 20.02.2017.

Apelantul a precizat că în conformitate cu prevederile art.313 alin. l şi 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii, au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată.

Spitalul restituie sumele recuperate în urma introducerii în instanţă a acţiunilor în pretenţii către Casa de Asigurări de Sănătate ---, sume ce se constituie venituri la Fondul National Unic de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, apelantul a precizat că decontul de cheltuieli reprezentând cheltuielile de spitalizare se întocmește în conformitate cu prevederile OMS nr.1100/2005 privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.

Apelantul a solicitat judecata în lipsă conform art.223 alin.3 C. proc. civilă.

In drept, art.470 alin. 1 .art.471 alin. l C.proc.civ., coroborat cu art.1349 alin.1.2 C.civ. şi art.320 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările şi completările ulterioare.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 10.10.2017.

În raport de motivele de apel formulate de apelantul-reclamant Spitalul XXX, intimatul-pârât YYY a formulat, în temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Astfel, intimatul-pârât a susţinut că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune deoarece: perioada de spitalizare : 21.12.2013- 24.12.2013, apelanta-reclamantă solicită cheltuielile de spitalizare efectuate cu îngrijirea numitului ZZZ pe perioada sus menţionată, apelanta reclamantă a formulat acţiune în pretenţii înregistrată la data de 20 februarie 2017, art.2523C.civ : "Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui", aplicând dispoziţia legală la speţa dedusă judecaţii pentru a calcula data de la care s-a născut dreptul la acţiunea în pretenţii a reclamantei pentru recuperarea sumei de bani în litigiu rezulta că cel mai devreme acest drept la acţiune s-a născut la data de 24.12.2013, odată cu externarea numitului ZZZ.

Apelanta-reclamantă depune la dosarul cauzei ordonanţa din dos.nr.--- din data de 7 mai 2014 prin care s-a declinat competenta de soluționare a plângerii penale formulate de persoana vătămata ZZZ în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar ---, referatul de clasare a cauzei penale întocmit la data de 10 aprilie 2014.

Dar, aplicând disp. art.2523 ultima teză (..după împrejurări trebuia să cunoască) considerând că apelanta-reclamantă avea posibilitatea legală – printr-o minimă diligenţă să cunoască (să identifice) persoana care a produs vătămările corporale persoanei vătămate ZZZ.

Intimatul-pârât a invocat minima diligenţă, deoarece consideră că fiind vorba de bani publici cu titlu de cheltuieli de spitalizare - cu atât mai mult apelanta - reclamantă trebui să dea cu manifestării sale de voinţa - fie imediat, la data internării persoanei vătămat  ZZZ, fie ulterior în cadrul dosarului penal întocmit pârâtului astfel încât persoana acestuia să fie identificată, iar cheltuielile de spitalizare să fie solicitate nu după trecerea unei perioade de 4 ani de la data producerii faptei.

Intimatul-pârât a apreciat că în aprecierea momentului la care a început să curgă prescripţia dreptului la acțiune pentru apelanta-reclamantă instanţa trebuie să stabilească care au fost acele împrejurări care dădeau posibilitatea apelantei-reclamante să fi cunoscut persoana intimatului-pârât, astfel încât să dovedească încă o dată că acţiunea nu a fost depusă în termenul de prescripţie.

In acest sens, intimatul-pârât a solicitat încuviinţarea următoarelor probe: fişa de internare a persoanei vătămate ZZZ, adresa Parchetul Tribunalului Militar --- pentru a trimite în copie dosarul penal ---.

Urmează ca din cuprinsul acestor înscrisuri să se stabilească dacă apelanta - reclamantă a cunoscut sau putea să cunoască persoana autoare a accidentului care a determinat spitalizarea numitului ZZZ.

Pe fondul cauzei, intimatul-pârât a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În urma accidentului al cărui autor a fost intimatul-pârât YYY a fost accidentat numitul ZZZ, pârâtul - la data producerii accidentului -21 decembrie 2013 era asigurat la o societate de asigurări, pârâtul fiind despăgubit pentru prejudiciul suferit, în aprecierea prejudiciului au fost avute în vedere inclusiv zilele de spitalizare ale persoanei vătămate astfel încât consideră că în prezent nu pârâtul este acela care trebuie să achite contravaloarea acestor cheltuieli de spitalizare, iar apelanta - reclamanta nu face dovada pretenţiilor sale.

Este anexat acţiunii un înscris ( greu lizibil) intitulat  "Decont cheltuieli" care "pare" a fi semnat de un cadru medical şi nu de o persoană cu atribuţii financiar contabile şi care conţine o enumerare de tipuri de cheltuieli.

Or, consideră că faţă de acest unic înscris depus de reclamantă în dovedirea pretenţiilor instanţa nu poate admite acţiunea.

Probe solicitate: înscrisuri ( atât pe excepţia prescripției, cât şi pe fondul cauzei) şi a solicitat a se depune la dosar de către reclamanta toate înscrisurile întocmite de reclamanta cu ocazia internării numitului ZZZ pe perioada 21 decembrie 2013 - 24 decembrie 2013.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi dispoziţiile legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Principala critică formulată împotriva sentinţei pronunţată de către instanţa de fond vizează modalitatea de soluționare a excepţiei prescripţiei dreptului la acțiune, susținându-se în esenţă că termenul de prescripţie începe să curgă de la data emiterii ordonanţei în dosarul ---, respectiv de la data de 07.05.2014.

Regula generală, în materia prescripţiei, este stabilită de dispoziţiile art2523 Cod civil, conform cărora prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

În cauză, reclamantul a invocat ca si temei al cererii de chemare in judecata, dispoziţiile art.1349 Cod civil, dispoziţii care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Având în vedere temeiul de drept invocat, conform dispoziţiilor art.2528 Cod Civil, prescripţia dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cat pe cel care răspunde de ea.

În cauza de faţă, data la care păgubitul a cunoscut paguba a fost data la care a fost întocmit decontul de cheltuieli.

Cu privire la data la care a cunoscut sau trebuia să-l cunoască pe cel care răspunde de producerea pagubei, având în vedere actele dosarului, tribunalul apreciază că apelantul reclamant putea să cunoască persoana responsabilă de producerea accidentului încă de la data întocmirii decontului de cheltuieli.

Astfel, din chiar decontul de cheltuieli întocmit la data de 27.12.2013 (fila 8 dosar fond) rezultă că apelantul a avut cunoştinţă că ZZZ, persoana căreia i-au fost acordate îngrijirile medicale, a fost victima unui accident rutier.

Menţiunile din decontul de cheltuieli se coroborează cu menţiunile din Procesul verbal de sesizare din oficiu încheiat de către agentul de poliţie rutieră la data de 21.12.2013 şi cu procesul verbal de cercetare la faţa locului conform cărora, la această data au fost sesizați cu privire la producerea unui accident rutier la ora 07.18 , iar cu ocazia deplasării la faţa locului au constatat ca în timp ce YYY conducea autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare --- pe DJ --- în localitatea --- nu a adaptat viteza de deplasare după abordarea unei curbe la stângă şi datorită faptului că partea carosabilă era acoperită cu polei a intrat in derapaj şi a pătruns pe contrasens unde l-a acroşat pe numitul ZZZ care se deplasa pe jos. Numitului ZZZ i s-au acordat îngrijiri medicale la faţa locului de către echipajul ambulanţei.

Având în vedere actele dosarului, rezulta că cu un minim de diligență din partea apelatului acesta avea cum să cunoască persoana responsabilă de producerea accidentului, actele întocmite de agenţii de poliţie mai sus menţionate fiind anterioare întocmirii decontului de cheltuieli.

Tribunalul apreciază ca lipsită de relevanţă, din punctul de vedere al datei de la care curge termenul de prescripţie, data la care a fost întocmită Ordonanţa invocată în motivele de apel, respectiv ordonanţa procurorului de declinare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar --- din 07.05.2014, întrucât pe de o parte nu se face dovada ca aceasta ordonanţă ar fi fost comunicata Spitalului , iar pe de altă parte prin această ordonanţă nu s-a dat o rezolvare în fond cauzei penale.

Având în vedere aceste dispoziţii legale mai sus menționate , raportat la probatoriul administrat, tribunalul apreciază că în mod întemeiat instanța de fond a reţinut că termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care au fost acordate îngrijirile medicale şi a fost întocmită fişa de decont.

În raport de considerentele expuse, tribunalul apreciază neîntemeiate motivele de apel invocate şi susţinute de către apelant, astfel că în baza dispoziţiilor art.480 alin.1 N.C.p.c va respinge ca nefondat apelul declarat, împotriva Sentinţei civile nr.--- pronunţate la data de 14.06.2017 de Judecătoria ---.

Cu privire la cererea intimatului de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul având în vedere dispoziţiile art.453 cod de procedura civilă, conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecata, având în vedere că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli prin depunerea la dosarul cauzei a chitanţei de plată a onorariului de avocat în cuantum de 500 lei (fila 31 dosar apel), tribunalul va admite cererea şi va dispune obligarea apelantului la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat .

-

Domenii speta

Spete similare