Săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art.188 alin.2 C.p.

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul I. M. A., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor prev. de art.188 alin.2 cod penal, sub măsura controlului judiciar.

Dezbaterile pe fond ale cauzei au fost consemnate în scris în încheierea de şedinţă din data de 08.11.2017, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 22.11.2017 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 08.12.2017, când a pronunţat următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L:

Prin rechizitoriul nr.10813/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului I. M. A, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.a şi e Cod penal.

În sarcina acestuia s-a reţinut că în data de 11.09.2014, în jurul orei 21.00, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale, situată în comuna Păuleşti, jud. Prahova, pe fondul unui conflict spontan şi a consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o pe persoana vătămată V. D. G.  cu un topor în zona capului, cu tăişul, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viaţa şi care constituie infirmitate fizică şi psihică permanentă.

Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. de dosar 23262/281/2016.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, Judecătoria Ploieşti a dispus începerea judecăţii şi la data de 16 martie 2017, prin sentinţa penală nr.635, a admis cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I. M. A., din infracţiunea prev. de art. 194 alin.1 lit.a şi e Cod penal vătămare corporală în infracţiunea prev. de art.188 alin.2  din Codul penal.

De asemenea, în baza disp. art.50 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.36 Cod procedură penală s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa penală nr.248 pronunţată de Tribunalul Prahova la data de 30.05.2017, în baza art.386 Cod proc. penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului I. M. A. prin sentinţa penală nr.635/16 martie 2017 a Judecătoriei Ploieşti, din tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art.32 alin.1 rap. la art.188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.a şi e Cod penal.

Totodată, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de instanţă din oficiu, şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În baza art.51 alin.1 Cod proc. penală, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în temeiul art.52 alin.2 Cod proc. penală a fost sesizată Curtea de Apel Ploieşti pentru a hotărî asupra acestuia.

Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 20 iunie 2017 în dosarul nr.397/42/2017, în baza art.51 alin.6 Cod proc. penală s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul I. M. A. în favoarea Tribunalului Prahova şi s-a trimis dosarul acestei instanţe în vederea soluţionării în fond a cauzei, în considerente reţinându-se, printre altele, că Judecătoria Ploieşti a evaluat just corespondenţa dintre fapta materială reţinută şi norma legală ce i se aplică (având în vedere că infracţiunea de omor este condiţionată de existenţa intenţiei de a ucide, dedusă, între altele, conform  doctrinei şi jurisprudenţei constante, din lovirea prin mijloace, instrumente apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală vizată şi intensitatea loviturilor aplicate).

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. de dosar 4899/105/2017.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art.374 alin.1 Cod proc. penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa i-a adus inculpatului la cunoştinţă prevederile art.374 alin.4 şi ale art.396 alin.10 Cod proc. penală, acesta considerându-se nevinovat pentru comiterea faptei deduse judecăţii, prin declaraţia dată în ziua de 21.08.2017 (f.24 şi urm. dosar) precizând că lovitura i-a fost aplicată persoanei vătămate la întâmplare, de frică, deoarece aceasta pătrunsese în curtea imobilului unde domiciliază, iar intenţia acesteia a fost să îl omoare.

Prin urmare, în cauză a fost efectuată cercetarea judecătorească, pe parcursul căreia s-a procedat la audierea persoanei vătămate, a inculpatului, a tuturor martorilor din acte şi a martorilor Ş. M.  (încuviinţat inculpatului), respectiv V. M. M.  (încuviinţat persoanei vătămate).

Totodată, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, dintre care unele în circumstanţiere.

Persoanele vătămate V. D. G. , Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Municipal Mangalia şi Spitalul Municipal Ploieşti s-au constituit parte civilă în cauză, în timp ce Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, deşi legal citate în cauză, nu au formulat o astfel de cerere.

Examinând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Între persoana vătămată V. D. G.  şi inculpatul I. M. A. există o stare conflictuală mai veche, ce a generat un nou conflict în ziua de 11.09.2014, când, aflându-se în faţa magazinului „Bimos” din satul Găgeni, comuna Păuleşti, cei doi au început să-şi adreseze reciproc injurii.

Anterior acestui moment, în aceeaşi zi, atât persoana vătămată, cât şi inculpatul au consumat bere în incinta barului S.C. Robby 2000 S.R.L., persoana vătămată ocupând loc la o masă împreună cu martorul I. I. S., iar inculpatul - la o altă masă, singur.

Reîntâlnindu-se în faţa magazinului „Bimos”, unde persoana vătămată şi martorul I. I. S. au continuat să consume acelaşi tip de băutură alcoolică, între V. D. G.  şi I. M. A. a început un schimb de injurii, urmare a căruia persoana vătămată l-a alergat pe stradă pe inculpat, către casa acestuia, fiind, însă oprită de I. I. S..

Inculpatul a revenit cu un topor în mână, pe care îl lovea de asfalt, ameninţându-l pe  V. D. G.  că-i va da cu acesta în cap, astfel că persoana vătămată, iritată de comportamentul inculpatului, l-a alergat din nou, şi de această dată fiind oprită din deplasare  de acelaşi martor, care a încercat să o determine să meargă acasă.

Întrucât inculpatul a continuat în aceeaşi manieră, întorcându-se după persoana vătămată şi ameninţând-o că o va lovi în cap cu toporul, aceasta, fără a mai putea fi oprită, l-a urmat în fugă pe inculpat, care se retrăsese în curtea imobilului unde locuia, a forţat porţile de acces, împingându-le, şi a pătruns în curte.

Aflându-se la mică distanţă de intrarea pe poartă, inculpatul l-a lovit pe V. D. G.  din spate cu tăişul toporului în cap, iar acesta din urmă a căzut la pământ cu faţa în jos, pierzându-şi cunoştinţa.

Martorul N. I., care a asistat la incident, alături de I. I. S., Ş. N. şi Ş. M. , a luat toporul din mâna inculpatului şi l-a aruncat într-un şanţ, iar inculpatul a fugit prin spatele grădinii sale, prezentându-se ulterior la Poliţia municipiului Ploieşti.

Persoana vătămată a fost internată în aceeaşi zi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, apoi transferată la Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.784/09.09.2016 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Prahova, persoana vătămată prezintă diagnosticul hemiplegie hiperspastică stânga clonoidă secundară post-TCC grav prin agresiune … cu plagă cranio-duro-cerebrală şi cerebeloasă stânga operată (eschilectomia fracturii cominutive cu înfundare fronto-parietală dreapta paramediană, cură neurochirurgicală a focarului de dilacerare cerebrală fronto-parietală dreapta). Lacună capsulară dreapta…. Deşi victima a înregistrat unele progrese evolutive în intervalul 11.09.2014 - 26.09.2016, leziunile traumatice suferite în urma heteroagresiunii din data de 11.09.2014 constituie infirmitate fizică şi psihică permanentă, indiferent de durata ulterioară a programului recuperator.

Audiat fiind atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a precizat că a comis fapta pe fondul temerii insuflate de persoana vătămată, susţinând că nu a avut intenţia de a o lovi în zona capului, lovitura fiindu-i aplicată acesteia la întâmplare şi pe întuneric, în contextul pătrunderii în curtea imobilului unde locuia, sens în care a solicitat reţinerea în favoarea sa a cauzei justificative prevăzute de art.19 Cod penal (legitima apărare), precum şi schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art.32 alin.1 rap. la art.188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.a şi e Cod penal.

Referitor la acest din urmă aspect, instanţa apreciază că nu poate fi reţinută apărarea inculpatului, intenţia de a ucide rezultând din folosirea unui obiect apt de a produce acest rezultat (topor), regiunea corporală lezată (cap) şi intensitatea loviturii aplicate (ce a avut ca rezultat, printre altele, şi fractură craniană), ceea ce caracterizează infracţiunea de omor comisă cu intenţie indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale şi acceptând posibilitatea producerii lui, deşi nu l-a urmărit.

Intenţia de a ucide, iar nu de a o vătăma pe persoana vătămată, este relevată, în plus, şi de aplicarea loviturii pe fondul conflictului anterior dintre cei doi (din aceeaşi zi), urmat de înarmarea inculpatului cu toporul (împrejurare nerecunoscută de inculpat, dar rezultată din depoziţiile martorilor Ş. N. şi N. I.), la care se adaugă atitudinea acestuia imediat după săvârşirea faptei, constând în fuga sa de la domiciliu.

De aceea, va fi respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin sentinţa penală nr.635/16.03.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti (tentativă la infracţiunea de omor), ca fiind neîntemeiată.

Nici solicitarea inculpatului de constatare a legitimei apărări prezumate (conform art.19 alin.3 Cod penal) nu poate fi reţinută, în cauză nefiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea acestei cauze justificative, şi anume – proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului.

În schimb, tribunalul apreciază că fapta a fost comisă prin depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului, în condiţiile în care persoana vătămată, înfuriată de atitudinea provocatoare a inculpatului, a pătruns în curtea imobilului acestuia, prin forţarea porţilor de acces, împrejurare care rezultă din depoziţiile martorilor I. I. S., Ş. N. şi Ş. M. .

În acest sens, tribunalul constată că excesul de apărare nu a fost determinat de existenţa unei stări de tulburare sau temere a inculpatului, deşi s-a încercat acreditarea acestei idei, împrejurarea că de-a lungul anilor persoana vătămată ar fi exercitat violenţe fizice asupra inculpatului nefiind dovedită prin probatoriul administrat.

Astfel, singura persoană care are cunoştinţă de faptul că între cei doi au mai avut loc conflicte în trecut este martorul N. I., acesta precizând în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti că personal a asistat când aceştia s-au certat şi martorul a încercat să aplaneze situaţia.

De asemenea, la solicitarea instanţei, Poliţia comunei Păuleşti a înaintat un răspuns conform căruia împotriva persoanei vătămate nu sunt înregistrate plângeri şi sesizări (f.30 dosar).

Or, în lipsa aducerii la cunoştinţa organelor de poliţie, multiplele pretinse acte agresionale de natură fizică a căror victimă ar fi fost inculpatul înseamnă că nu au avut o intensitate şi frecvenţă de natură a concluziona că acesta se temea în permanenţă la fiecare întâlnire cu persoana vătămată.

În drept, fapta inculpatului I. M. A., care data de 11.09.2014, în jurul orei 21.00, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale, situată în comuna Păuleşti, sat Găgeni, jud. Prahova, pe fondul unui conflict spontan şi a consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o pe persoana vătămată V. D. G.  cu un topor în zona capului, cu tăişul, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viaţa şi care constituie infirmitate fizică şi psihică permanentă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art.32 rap. la art.188 alin.1 Cod penal.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, se constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, singura posibilă în acest caz.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, urmând să ţină seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile enumerate în cuprinsul acestui articol, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; natura şi gravitatea rezultatului produs; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; antecedentele penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

Astfel, instanţa se raportează la urmarea produsă, respectiv provocarea de leziuni persoanei vătămate, reliefate în cuprinsul înscrisurilor medicale existente la dosar, dar şi la vârsta inculpatului (26 ani la momentul comiterii infracţiunii) şi la faptul că are un loc de muncă stabil.

În plus, va fi reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art.75 alin.1 lit.b Cod penal, fapta fiind comisă cu depăşirea limitelor legitimei apărări.

Prin urmare, având în vedere aceste criterii, instanţa va aplica inculpatului I. M. A. o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege în privinţa tentativei la infracţiunea de omor, respectiv orientată înspre minimul special al pedepsei închisorii.

În baza art.67 alin.2 Cod penal, „aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită”, condiţie îndeplinită şi în speţa dedusă judecăţii.

În legătură cu acest aspect, instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit.a şi b Cod penal, dar şi a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, prevăzut de art.66 lit.h Cod penal.

Totodată, potrivit art.65 alin.1 Cod penal, tribunalul va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b şi h Cod penal.

În plus, în baza art.72 Cod penal, va fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore, începând cu data de 24.08.2016, orele 13.20, până la data de 25.08.2016, orele 13.20.

În privinţa măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpat prin ordonanţa nr.10813/P/2014 emisă la data de 25.08.2016 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, constatând că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acesteia şi măsura este pe deplin proporţională cu interesele ce vizează preîntâmpinarea repetabilităţii genului de faptă reținută în sarcina inculpatului, în baza art.399 alin.1 Cod proc. pen., se va dispune menţinerea sa.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa constată că singura admisă este cea privativă de libertate, nefiind întrunite toate condiţiile pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atâta timp cât cuantumul pedepsei depăşeşte 3 ani (obligatorie conform art.91 alin.1 lit.a Cod penal).

În plus, în baza art.404 alin.4 lit.d Cod proc. penală rap. la art.112 alin.1 lit.b Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpat a toporului metalic având lama lată de 10 cm. şi coada din lemn de aproximativ 60 cm. folosit la săvârşirea infracţiunii.

În baza art.3 şi art.4 lit.b din Legea nr.76/2008,  se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008, se va dispune informarea inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În ceea ce priveşte latura civilă, tribunalul constată că persoanele vătămate V. D. G. , Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Municipal Mangalia şi Spitalul Municipal Ploieşti s-au constituit parte civilă în cauză după cum urmează:

- V. D. G.  - cu suma de 430.000 lei; , din care 230.000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi 200.000 lei - daune morale;

- Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti - cu suma de 20.626,80 lei;

- Spitalul Municipal Mangalia - cu suma de 20.626,80 lei;

- Spitalul Municipal Ploieşti - cu suma de 2.425,32 lei.

Referitor la solicitarea persoanei vătămate V. D. G. , acesta a precizat că suma solicitată se compune din: 230.000 lei daune materiale (echivalentul câştigului din muncă de care este lipsit prin pierderea capacităţii de muncă, având în vedere salariul minim net pe economie; cheltuieli de îngrijire medicală - compuse din transport, alimentaţie, tratament şi îngrijirea necesară pe toată durata spitalizării; cheltuieli determinate de sporirea nevoilor de viaţă, justificate de prejudiciul fiziologic şi funcţional ce i-a fost cauzat) şi 200.000 lei daune morale.

În privinţa daunelor materiale, tribunalul constată că acestea au fost dovedite doar parţial, cu depoziţia martorilor N. I. şi V. M. M. , audiaţi la data de 11.10.2017 şi 08.11.2017, dar şi cu înscrisuri, din aceste mijloace de probă rezultând că până la data comiterii infracţiunii, persoana vătămată lucra cu ziua la diferite persoane contra sumei de 80 lei/zi timp de 10 zile/lună (raportat la cele 30 de luni scurse până la momentul constituirii ca parte civilă rezultând suma de 24.000 lei), iar ulterior acestui moment a achitat cheltuieli de transport din localitatea de domiciliu la unităţile spitaliceşti unde a fost internat (totalizând 16.000 lei), a plătit serviciile unui însoţitor permanent (25.600 lei) şi a suportat cheltuielile aferente regimului alimentar special (15.000 lei). Adunate, toate aceste cheltuieli totalizează 80.600 lei.

În privinţa celorlalte cheltuieli solicitate de persoana vătămată cu titlu de despăgubiri materiale, tribunalul apreciază că acestea nu au fost dovedite, o parte dintre ele necuvenindu-i-se, iar altă parte - fiind incerte.

Astfel, referitor la echivalentul câştigului din muncă de care este lipsit prin pierderea capacităţii de muncă, judecătorul constată că V. D. G.  nu a depus acte doveditoare în sensul desfăşurării vreunei activităţi lucrative (în baza convenţiei civile), iar din declaraţia martorei V. M. M.  rezultă că acesta beneficiază de pensie de handicap şi indemnizaţie însoţitor, ceea ce înseamnă că solicitarea sa este deja satisfăcută prin sistemul de asigurări sociale.

De asemenea, contravaloarea animalelor din gospodărie vândute pentru achitarea transportului, însoţitorului, alimentaţiei speciale etc. se regăseşte în suma de 80.600 lei ce s-a constatat în paragrafele precedente că a fost suportată de către persoana vătămată.

În plus, sumele solicitate pentru viitor în vederea achitării tratamentului recuperator sunt incerte, cheltuielile suplimentare ce urmează a fi făcute de către persoana vătămată variind în funcţie de eventualele progrese pe care aceasta este posibil să le înregistreze şi care, oricum, este necesar a fi dovedite în cadrul unor acţiuni civile ulterioare.

De aceea, singura sumă certă pe care persoana vătămată a dovedit că a cheltuit-o urmare a faptei inculpatului este cea de 80.600 lei, care, însă, în opinia judecătorului, nu i se cuvine în totalitate, rezultatul produs fiind consecinţa culpei comune a celor două persoane implicate în incident, astfel că sub acest aspect inculpatul va fi obligat la plata către persoana vătămată V. D. G.  a sumei de 40.300 lei.

De asemenea, în privinţa daunelor morale, instanţa apreciază că suma de 200.000 lei solicitată de aceeaşi persoană vătămată este nerezonabilă prin raportare la împrejurările în care s-a reţinut că a fost comisă fapta, astfel că şi această solicitare va fi admisă parţial, cu consecinţa obligării inculpatului la plata sumei de 30.000 lei cu acest titlu.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Municipal Mangalia şi Spitalul Municipal Ploieşti rezultă că aceste unităţi spitaliceşti au efectuat cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei V. D. G.  în cuantumul solicitat, astfel că în baza art.19 Cod proc. penală şi art.397 Cod proc. penală rap. la art.1357 Cod civil, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de către acestea şi va obliga inculpatul la plata următoarelor sume:

- către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti - suma de 20.626,80 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate în perioada 12.09.2014 - 22.09.2014, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către Spitalul Municipal Mangalia - suma de 16.328,25 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate în perioadele 16.10.2014 - 03.11.2014, 05.11.2014 - 20.11.2014, 25.11.2014 - 10.12.2014, 09.02.2015 - 24.02.2015, 23.04.2015 - 08.05.2015, 11.05.2015 - 22.05.2015, 04.08.2015 - 21.08.2015, 27.11.2015 - 14.12.2015 şi 07.06.2016 - 23.05.2016;

- către Spitalul Municipal Ploieşti - suma de 2.425,32 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate în perioada 24.09.2014 - 15.10.2014.

În plus, având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului, în baza art.274 alin.1 Cod proc. penală, instanţa urmează să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi faza de judecată, în cuantum de 1.400 lei.

Domenii speta

Spete similare