Teren preluat de Stat în baza art.30 din Legea nr.58/1974. Cerere de restituire formulată de cumpărătorul construcției, în baza Legii nr.10/2001.

Conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.

Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este ca titularii cererii să facă dovada că ei sau autorul său dețineau imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.

Astfel în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea Statului în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege terenul era trecut în proprietatea Statului, direct din proprietatea vânzătorului.

De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul și nu de către cumpărător, căruia prin contractul de vânzare-cumpărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.

Prin sentința civilă nr. 449 din 15 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta B. M., împotriva  pârâtului  PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt şi de drept:

Prin cererea formulată în anul 2005 şi înregistrată la Primăria Mun. Craiova la nr. ...din 2005, reclamanta B. M. a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate şi acordarea de despăgubiri la suma estimată de 3 miliarde lei vechi, pentru imobilul situat în Craiova, str. A.I. Cuza, compus din teren în supraf. de 100 mp şi casa ce a fost demolată în anul 1987, pentru care reclamanta a primit ca despăgubiri suma de 42.656,20 lei, reclamanta invocând în drept dispozițiile Legii nr.247/2005.

S-a constatat că prin dispoziția contestată în prezentul dosar civil – nr. ... emisă de Primarul Mun. Craiova a fost soluționată cererea reclamantei înregistrată la nr. ...din 2005, în sensul că s-a respins cererea privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, cu motivația că terenul a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr.58/1974 şi nu intră sub incidenţa art. 1 pct. 1.1 lit .c din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, iar cu privire la construcție, s-a reținut că aceasta nu face obiectul Legii nr. 247/2005 coroborată cu art. 43 din Legea nr.165/2013 şi art. 36 alin. 5 din Legea nr.18/1991, în dispoziție făcându-se mențiunea expresă că poate fi atacată la Secția civilă a Tribunalului Dolj potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001.

Prima instanță a constatat că prin prezenta acțiune reclamanta a susținut în primul rând că  dispoziția nr. ...din 2016 este lovită de nulitate absolută, întrucât cererea trebuia soluționata de către Comisia Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Craiova (Comisia de aplicare a Legii 247/2005), printr-o hotărâre, iar în al doilea rând, reclamanta a susținut că dispoziția este nelegală şi netemeinică, întrucât reclamanta a făcut dovada proprietății asupra imobilului solicitat și implicit a calității de persoană îndreptățită în accepțiunea legii.

 Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de reclamantă, referitor la competenţa Primarului Mun. Craiova să soluționeze cererea reclamantei prin dispoziția emisă la 28.11.2016, tribunalul a constatat că au fost neîntemeiate susținerile reclamantei în raport de dispozițiile art. 43 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România.

 Potrivit art. 43 din Legea nr.165/2013, cererile depuse in temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care vizează teren cu categoria de curți construcții, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe lângă autoritățile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea soluționării.

Potrivit art. 33 şi 35 din Legea nr.165/2013 entitățile investite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, care se poate contesta de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În speță, s-a constatat că în mod corect cererea nr. ... din 2005 a fost soluționată de comisia de analiză a cererilor depuse potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, prin decizia /dispoziția Primarului Mun. Craiova, comisie constituită pe lângă autoritatea locală pentru aplicarea Legii nr.10/2001, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr.165/2013, în condițiile în care cererea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr.247/2005 şi nesoluționată la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013  viza un teren cu destinația curți construcții, iar art. 43 din Legea nr.165/2013 prevede în mod expres că cererile depuse în temeiul Legilor Fondului Funciar – Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000 şi implicit Legea nr.247/2005 -  care vizează teren cu categoria de curți construcții, nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 , se transmit comisiilor constituite pe lângă autoritățile publice locale pentru aplicarea Legii nr.10/2001 în vederea soluționării, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că cererea sa trebuia soluționată de o altă comisie, printr-o hotărâre.

Față de actele depuse de reclamantă şi pârât la dosar, tribunalul a constatat că este neîntemeiată şi susținerea reclamantei privind nelegalitatea şi netemeinicia dispoziției contestate nr. 3030/2016.

Sub acest aspect, tribunalul a constatat că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a invocat că este nelegală dispoziția de respingere a cererii sale de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 110 mp. situat în Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, cu motivația reclamantei că a făcut dovada proprietății asupra imobilului solicitat şi implicit a calității de persoană îndreptățită în accepțiunea legii.

Față de limitele investirii prin acțiunea dedusă judecății ( motivul de nelegalitate invocat de reclamantă în privința dispoziției contestate privind doar situația terenului de 100 mp, iar nu şi situația construcției), tribunalul a constatat că terenul în suprafață de 100 mp. solicitat de reclamantă nu a intrat în proprietatea acesteia prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1849/09.03.1976, așa cum eronat a susținut reclamanta, întrucât în cuprinsul acestui contract s-a menționat în mod neechivoc că obiectul contractului l-a reprezentat doar apartamentul de la parterul casei de locuit din Craiova, str. A.I. Cuza, nr. 33, terenul loc de casă trecând în patrimoniul statului în baza Legii nr.58/1974, motiv pentru care şi în decretul de expropriere nr. 441/1986 şi procesul verbal din 23.03.1987 invocate de reclamantă s-a arătat că de la fam. D. G. - fostul soţ al reclamantei – a fost preluat doar un imobil de locuit,  fără teren.

Prin urmare a fost corectă reținerea pârâtului din dispoziția contestată în prezentul dosar civil, în sensul că s-a impus respingerea cererii reclamantei privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, pentru considerentul că terenul a trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974 şi nu intră sub incidența art.1 pct. 1.1 lit,.c din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.

Pe de altă parte, potrivit art. 36 din Legea nr.18/1991 actualizată, "(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.

(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.

(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.

(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr.712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.

(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor".

Rezultă că în baza acestui text legal se putea pune problema restituirii în natură sau prin echivalent către reclamantă a terenului de 100 mp., pentru care reclamanta şi soțul ei au primit drept de folosință pe durata construcției, în baza Deciziei nr. 375/04.09.1976, numai în cazul în care la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, construcția exista şi era proprietatea reclamantei, iar terenul se afla la dispoziția autorității locale, potrivit alin. 2, sau dacă terenul fără construcții se află în administrarea consiliilor locale la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 şi nu era afectat de lucrările de investiții aprobate, potrivit legii, lucrări pentru care se făcuse preluarea de stat, conform alin. 5 al art. 36, ceea ce a fost cazul în speța dedusă judecății, întrucât însăși reclamanta a arătat în cererile depuse că imobilul de locuit a fost demolat imediat după expropriere, respectiv în anul 1987, fiind construite blocuri de locuințe pe terenul din str. A.I.Cuza fost nr. 33.

Ca urmare a celor reținute, constatând că dispoziția nr.3030/2016 emisă de Primarul Mun. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B. M., criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. 

În apelul său, reclamanta B. M. a invocat următoarele:

În fapt, prin sentința criticată, prima instanță a respins contestația împotriva dispoziției nr.3030/28.11.2016 a Primarului Municipiului Craiova, ca neîntemeiată apreciind faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.

Se solicită admiterea apelului pentru următoarele considerente.

Apelanta reclamantă  a devenit proprietarul imobilului situat în Craiova, str. A.I Cuza nr. 33, jud. Dolj împreună cu fostul ei soţ D. G. , imobil format din casa cu trei camere şi dependințe, pe un teren în suprafață de 110 mp.

Prin Decretul emis de către Consiliul de Stat, nr.441/31.12.1986 a fost expropriat imobilul proprietatea apelantei reclamante şi a fost trecut în proprietatea statului în vederea edificării de blocuri pentru locuințe.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 23.03.1987 a fost predat imobilul proprietatea apelantei reclamante către autoritățile de stat de la acea vreme respectiv IJGCL Dolj .

Prin sentința civilă nr. 2831/28.03.1986, a fost desfăcută căsătoria dintre apelanta reclamantă și fostul ei soț Deliu Gheorghe.

Prin sentința civilă nr. 1603/24.02.1986, având ca obiect partaj bunuri comune, imobilul i-a fost atribuit apelantei reclamante, aceasta fiind și cea care a semnat procesul verbal de demolare şi statul de plată a despăgubirilor, conform decretului nr. 441/1987 pentru suma de 42.656,20 lei.

În raport de toate aceste înscrisuri aflate la dosar, se consideră nelegală şi abuzivă dispoziția Primarului Municipiului Craiova.

A precizat apelanta reclamantă că a formulat cererea în temeiul Legii nr.247/2005, şi nu în temeiul Legii nr.10/2001.

În atare situație este lovită de nulitate absolută dispoziția nr.3030/.28.11.2016, emisă în temeiul Legii nr.10/2001, întrucât cererea trebuia soluționată de către Comisia Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Craiova (Comisia de Aplicare a Legii nr. 247/2005).

Mai mult, în speță trebuia emisă o Hotărâre de către Primarul Municipiului Craiova, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Craiova (Comisia de Aplicare a Legii nr.247/2005) şi nu o dispoziție. Această hotărâre trebuia contestată la Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj.

Față de toate aceste aspecte apelanta reclamantă solicită admiterea apelului şi implicit a contestației formulate.

S-a procedat la regularizarea cererii de apel conform art. XV din Legea 2/2013.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată nefondat apelul. 

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art.248 alin.(1) Cod procedură civilă, motivul de apel în care se invocă nulitatea dispoziției contestate, raportat la competența Primarului Mun. Craiova să soluționeze cererea reclamantei prin dispoziția emisă la 28.11.2016, se constată că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art.43 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România.

 Astfel, potrivit art.43 din Legea nr.165/2013, cererile depuse în temeiul art.36 alin. (5) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art.34 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, care vizează teren cu categoria de curți construcții, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe lângă autoritățile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea soluționării.

Curtea constată că, în mod corect, cererea nr. ...din 2005 formulată de reclamantă, a fost soluționată de comisia de analiză a cererilor depuse potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, prin decizia /dispoziția Primarului Mun. Craiova, comisie constituită pe lângă autoritatea locală pentru aplicarea Legii nr.10/2001, în conformitate cu dispozițiile art.43 din Legea nr.165/2013, dat fiind faptul că această cerere formulată de reclamantă în temeiul Legii nr.247/2005 și nesoluționată la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013  viza un teren cu destinația curți construcții.

Este nefondat și cel de-al doilea motiv de apel în care se critică sentința în privința soluționării fondului cauzei, privind îndreptățirea acesteia la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 100 m.p.

Probele administrate în cauză au evidențiat că terenul în suprafață de 100 mp. solicitat de reclamantă nu a intrat în proprietatea acesteia și a fostului soț D. G. prin contractul de vânzare cumpărare nr.1849/09.03.1976, în contextul în care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1849/9 martie 1976 (fila 40, dosar fond), reclamanta şi soțul său D.G. au dobândit dreptul de proprietate doar asupra construcțiilor, terenul în suprafață de 100 m.p. trecând în proprietatea Statului Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Mai mult, și în Decretul de expropriere nr. 441/1986 și procesul verbal din 23.03.1987 depuse în dosarul de fond și invocate prin acțiune şi în apel, s-a arătat că de la fam. D. G., fostul soț al reclamantei,  a fost preluat doar un imobil de locuit, fără teren.

Astfel, în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea Statului în condițiile art.30 alin. (2) din Legea nr.58/1974, chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege terenul era trecut în proprietatea Statului, direct din proprietatea vânzătorului.

De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul și nu de către cumpărător, căruia prin contractul de vânzare-cumpărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.

Ca atare, reclamantei și fostului soț, în calitate de cumpărători, nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, întrucât terenul ce face obiectul notificării, aferent construcțiilor cumpărate de către aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1849/9 martie 1976 a trecut în proprietatea Statului în momentul încheierii contractului, în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Faptul că terenul aferent construcției a urmat regimul art.30 din Legea nr. 58/1974 este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, contract prin care reclamanta și fostul soț au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției, iar terenul a fost preluat de Stat din patrimoniul fostului proprietar vânzător.

Conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.

Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este ca titularii cererii să facă dovada că ei sau autorul său dețineau imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.

Or, reclamanta și fostul soț nu erau proprietari ai terenului din litigiu la data preluării de către Stat,  Decretul de expropriere nr. 441/1986 și procesul verbal din 23.03.1987 evidențiind că de la fam. D. G., fostul soț al reclamantei,  a fost preluat doar un imobil de locuit, fără teren.

Dispozițiile art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 se coroborează cu art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului ori moștenitori ai acestora.

Or, în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea statului, în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece prin lege, terenul era trecut în proprietatea statului direct din proprietatea vânzătorului.

Prin urmare, în mod corect s-a respins acțiunea în anularea dispoziției contestate, prin care s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, pentru motivul că terenul a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr.58/1974 şi nu intră sub incidenţa art.1 pct. 1.1 lit.c din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.

Față de considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul

Domenii speta

Spete similare