Dreptul asigurărilor sociale

Nu se poate considera că un salariat este asigurat pe perioada în care are contractul individual de muncă suspendat, indiferent dacă realizează sau nu venituri, calitatea de asigurat fiind dată tocmai de contribuţiile pe care acesta le plăteşte la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Pe perioada cât contestatorul a avut contractul individual de muncă suspendat, i se cuvenea acestuia pensia anticipată, neavând calitatea de asigurat.

Decizia civilă nr.434/04.09.2018 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 127/28.02.2018 Tribunalul Vrancea a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta ..., astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului pensia cuvenită pentru perioada 01.12.2016-13.02.2017.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 3252/91/2017, la data de 06.11.2017, reclamantul ... a solicitat obligarea pârâtei ... să-i recalculeze pensia începând cu data de 19.09.2016 când a depus cererea de pensionare anticipată, în sensul de a include în Buletinul de calcul și sumele reprezentând perioada 01.12.2016 -13.12.2017 când a avut suspendat contractul individual de muncă, nu a înregistrat niciun fel de venituri și nu s-a aflat sub incidența art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, deoarece  în perioada respectivă i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În motivare reclamantul a arătat că, în urma contestării de către acesta a Deciziei de pensie anticipată parțial nr. ... din 21.11.2016 eliberată de ..., prin care a fost respinsă cererea sa de pensionare, pârâta a emis Decizia nr. ... din 02.02.2017, de revizuire a primei decizii, fiind admisă cererea sa de pensionare. Reclamantul a menționat că pensia i s-a plătit începând cu data de 14.02.2017 fără a se ține cont că în perioada 01.12.2016-13.02.2017, când a avut suspendat contractul individual de muncă, nu a înregistrat niciun fel de venituri și nu s-a aflat sub incidența art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 când pensia anticipată parțial se suspendă.

Reclamantul a învederat că a solicitat pârâtei să i se calculeze pensia care i se cuvine conform Deciziei de pensionare nr. .../02.02.2017 emisă în urma revizuirii Deciziei de pensionare nr. .../21.11.2016 pentru perioada 01.12.2016-13.02.2017, iar pe data de 16.10.2017 a primit adresa nr. 9481 prin care i s-a comunicat că solicitarea sa a fost respinsă.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acțiunii.

În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a expus situația de fapt și a arătat că pensia reclamantului s-a acordat începând cu data de 19.09.2016, data cererii, așa cum în mod corect a fost înscris și pe decizia emisă la data de 02.02.2017, iar potrivit art. 105 din Legea nr. 263/2010, pensiile se plătesc de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, care se plătesc de la data încetării calității de asigurat. Calitatea de asigurat a reclamantului a încetat la data de 13.02.2017 conform deciziei nr. 4/13.02.2017, dată începând cu care s-a pus în plată și cuantumul pensiei stabilit prin decizia nr. .../02.02.2017, astfel că în cursul lunii martie 2017 reclamantul a încasat atât pensia aferentă lunii martie 2017, cât și diferența de pensie stabilită începând cu data încetării calității de asigurat, respectiv începând cu 13.02.2017-28.02.2017, în cuantum de 542 lei.

Pârâta a menționat că după cum rezultă din fișa ,,date referitoare la activitatea din muncă” aferentă deciziei din data de 17.10.2017, prin care s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, veniturile incluse în calculul pensiei sunt aferente perioadei 01.10.1971-01.12.2016 (au fost incluse veniturile realizate în perioada septembrie 2016-noiembrie 2016, după această dată încetând calitatea de asigurat), fiind respectate dispozițiile art. 67 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care solicitarea reclamantului este neîntemeiată.

În dovedire pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a precizat că plângerea sa nu este îndreptată împotriva Deciziei nr. ... privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și nici nu a solicitat recalcularea pensiei prin includerea perioadei 01.12.2016-13.02.2017, așa cum se arată în întâmpinare, ci a solicitat să i se calculeze suma ce i se cuvine din dreptul la pensie anticipată parțial în perioada 01.12.2016-13.02.2017 în urma revizuirii și aprobării Deciziei de pensionare nr. .../21.11.2016.

Reclamantul a depus precizări pentru ședința din data de 06.02.2018, arătând că solicită să i se dea pensia cuvenită pentru perioada 01.12.2016-13.02.2017, precizări care au fost reluate, oral, în ședința menționată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar de părți.

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. ... din 21.11.2016 emisă de pârâtă a fost respinsă cererea reclamantului ... de acordare a pensiei anticipate parțiale, înregistrată la nr. 24616 din 19.09.2016, iar la data de 02.02.2017, prin Decizia nr. ..., pârâta a revizuit decizia menționată anterior, stabilind acordarea pensiei anticipate parțiale în favoarea reclamantului, cu mențiunea că drepturile au fost stabilite începând cu data de 19.09.2016.

 Din susținerile părților, confirmate de înscrisurile de la dosar, reclamantului i s-au plătit drepturile de pensie anticipată parțială începând cu data de 13.02.2017, pârâta arătând că plata pensiei s-a efectuat de la data încetării contractului individual de muncă al reclamantului.

Potrivit Deciziei nr. 3 din 13.02.2017 emisă de ..., la data de 13.02.2017 a încetat contractul individual de muncă al angajatului ..., în conformitate cu prevederile art. 56 lit. c din Codul muncii.

Prin art. 105 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit că, în sistemul public de pensii, pensiile se plătesc de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plătesc de la data încetării calităţii de asigurat. Raportat la aceste dispoziții legale, dat fiind că s-a constatat de către pârâtă că reclamantul îndeplinea condițiile pentru a primi pensie anticipată parțială, reclamantul trebuia să primească această pensie de la data încetării calității de asigurat.

Pârâta a considerat că încetarea calității de asigurat a avut loc la încetarea calității de angajat și i-a plătit reclamantului pensia anticipată parțială începând cu data de 13.02.2017, data încetării contractului individual de muncă al reclamantului. Or, art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 definește asiguratul ca fiind persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, precum şi persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuţia de asigurări sociale, conform prezentei legi, astfel că nu întotdeauna calitatea de angajat îi conferă unei persoane și calitatea de asigurat.

Astfel, potrivit art. 49 alin. 2 din Codul muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator. Dat fiind că baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale o reprezintă veniturile salariale dobândite de angajat, iar în perioada suspendării contractului de muncă angajatul nu primește drepturile de natură salarială, în această perioadă angajatorul nu are obligația de a reține și a plăti contribuția individuală de asigurări sociale pentru angajat (baza de calcul fiind 0, contribuția individuală de asigurări sociale este tot 0). Așadar, în perioada suspendării contractului individual de muncă angajatul nu are calitatea de asigurat.

Din Deciziile nr. 3 din 01.12.2016 și nr. 4 din 13.02.2017 emise de fostul angajator al reclamantului, ..., rezultă că în perioada 01.12.2016-13.02.2017 contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat în baza acordului părților, conform art. 54 din Codul muncii, astfel că în această perioadă reclamantul nu a realizat venituri salariale și, în consecință, angajatorul nu a avut obligația de a reține și a plăti contribuția individuală de asigurări sociale pentru angajat, aspect confirmat și de înscrisuri depuse de pârâtă la dosar, respectiv datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului avute în vedere de pârâtă la acordarea pensiei pentru limita de vârstă (filele 25-32), din care rezultă că perioada contributivă a reclamantului s-a încheiat la data de 01.12.2016.

De altfel, chiar pârâta a arătat în întâmpinare că veniturile incluse în calculul pensiei sunt aferente perioadei 01.10.1971-01.12.2016, menționând că au fost incluse veniturile realizate în perioada septembrie 2016-noiembrie 2016, după această dată încetând calitatea de asigurat, confirmând astfel încetarea calității de asigurat a reclamantului la data de 01.12.2016.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, considerând că reclamantul era îndreptățit să primească pensia anticipată parțială începând cu data de 01.12.2016, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului pensia cuvenită pentru perioada 01.12.2016-13.02.2017.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta, solicitând schimbarea în totalitate a ei şi respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare a arătat că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale speciale aplicabile în sistemul public de pensii este una eronată.

Apreciază că, deși pensia anticipată a fost stabilită de la data cererii, 19.09.2016, momentul plății era condiționat de încetarea calității de asigurat, ceea ce echivalează cu încetarea raportului de muncă, neputându-se acorda de la data suspendării acestuia, respectiv 01.12.2016, întrucât calitatea de persoană angajată în baza unui contract individual de muncă îi conferă salariatului calitatea de asigurat.

Solicită să se constate că dispoziţiile art. 114 lit. b din Legea nr. 263/2010 dispun clar că în perioada în care pensionarul anticipat se regăsește (neavând relevanță dacă realizează sau nu venituri) în situația prevăzută de art. 6 (1) lit. a) pensia se suspendă, deci nu se cuvine, astfel încât obligația de a plăti pensia pentru perioada 01.12.2016 – 13.02.2017 încalcă dispozițiile mai sus amintite.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă. 

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Vrancea este legală şi temeinică.

Examinând apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelantă,  Curtea a apreciat că acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:

Problema de drept care se pune în prezenta speță este aceea de a stabili dacă suspendarea contractului individual de muncă duce la încetarea calității de asigurat sau nu, respectiv dacă un salariat al cărui raport de muncă este suspendat poate fi considerat asigurat în sistemul de pensii.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 asiguratul este definit ca fiind persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, întrucât este de natura contractului individual de muncă obținerea unui salariu, asupra căruia angajatorul este obligat să aplice reținerile prevăzute de lege cu titlul de contribuții de asigurări sociale și impozit.

Însă, în perioada suspendării contractului de muncă, salariatul nu prestează muncă și nu mai primește salariu, ca urmare nici angajatorul nu face rețineri și nu contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Astfel, concluzia instanței de fond este corectă, în sensul că nu este suficientă calitatea de salariat, în temeiul unui contract individual de muncă suspendat pentru ca acesta să dobândească și calitatea de asigurat.

Acesta este și motivul pentru care această perioadă de suspendare nu este considerată vechime în muncă și nu este luată în calcul la stabilirea pensiei.

Nu se poate considera că un salariat este asigurat, indiferent dacă realizează venituri sau nu, calitatea de asigurat fiind dată tocmai de contribuțiile pe care acesta le plătește la bugetul asigurărilor sociale de stat.

În concluzie, în perioada 01.12.2016 – 13.02.2017 contestatorul nu a avut calitatea de asigurat, raportul său de muncă nu a funcționat, fiind suspendat, astfel că are dreptul la plata pensiei anticipate parțiale.

Față de considerentele reținute, constatând că hotărârea pronunţată de Tribunalul Vrancea este legală și temeinică, în baza art. 480 N. Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare