Anulare proces verbal de contraventie

Hotărâre 3739 din 07.06.2018


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2018, petentul  … a solicitat, în contradictoriu cu intimata …anularea Procesului-verbal de contravenție Seria … Nr. … din data de 30.01.2018 și, pe cale de consecință, exonerarea societății de la plata amenzii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petentul a arătat că la data de 30.01.2017 a vândut autoturismul marca Dacia Logan SD LSDAE cu număr de înmatriculare  … către numita …, astfel că nu mai are în proprietate autoturismul menţionat, nefiind, astfel, întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.

În drept, petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, precum şi cele ale O.G. nr. 15/2002.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 8).

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la data de 29.03.2018, solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale.

În motivare, a arătat că Procesul-verbal de contravenție Seria … Nr.  … din data de 30.01.2018 îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de OG nr. 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind semnat olograf şi întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 (2), (4), (5) din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei  fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control al Rovinietei.

A mai arătat că nu are relevanţă contractul de vânzare-cumpărare încheiat de petent, întrucât acesta produce efecte doar între părţile semnatare, iar certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate şi nu conferă această calitate, făcând dovada doar a faptului că petentul nu figurează în evidenţe cu creanţe bugetare.

Atât timp cât petentul figurează ca şi proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât şi în evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări şi nicio altă persoană nu este menţionată în calitate de utilizator,  aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional.

În drept, au fost invocate prevederile art. 208 C. proc. civ.

Sub aspectul probatoriului, în baza art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Procesul-verbal de constatare a contravenției Seria … Nr. … din data de 30.01.2018 de către agenți constatatori din cadrul CESTRIN, petentul …  a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

S-a reținut în sarcina acestuia faptul că, la data de 15.11.2017, vehiculul categoria A cu număr de înmatriculare … aparținând acestuia, a circulat la data menţionată, ora 08:58, pe DN71 plus 500m, fără a deține rovinietă valabilă.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, instanţa reţine că petentul nu a invocat nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a  procesului-verbal.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, la data săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului, respectiv 15.11.2017, acesta nu mai deţinea proprietatea autoturismului, astfel cum reiese din Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport (fila 3), coroborat cu procesul-verbal de scoatere din evidenţă mijloace de transport (fila 14).

Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligaţia legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din acelaşi act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Nerespectarea acestei obligaţii legale, respectiv fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, aşa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Cu privire la faptul că petenta nu a săvârșit contravenția reținută în cuprinsul procesului-verbal atacat, astfel cum a susținut în cuprinsul plângerii formulate, din contractul de vânzare la care s-a făcut anterior referire reiese că autovehiculul marca  … cu număr de înmatriculare …, având număr de identificare … a fost vândut către numita …, în baza contractului din data de 30.01.2017.

Scoaterea din evidența fiscală a mijlocului de transport menționat a fost operată la data de 27.02.2018, în urma cererii formulate în acest sens de petentul … (fila 14).

Astfel, instanţa apreciază că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români (art. 7 din O.G. nr. 15/2002), iar termenul de utilizator este definit ca persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, potrivit art. (1) alin. (1) lit. b) din același act normativ.

În consecinţă, instanţa constată că obligaţia legală de a deţine rovinietă incumbă proprietarului autoturismului, iar prin procesul-verbal atacat a fost sancţionată o altă persoană decât persoana care avea obligaţia legală de a achita contravaloarea tarifului şi, prin urmare, de a deţine rovinietă valabilă.

În prezenta cauză, instanţa constată că, aşa cum rezultă din procesul-verbal de scoatere din evidenţă mijloace de transport, la solicitarea petentului, Direcţia Economică, Serviciul Impozite și Taxe Locale a dispus scoaterea din evidenţa fiscală a autoturismului cu număr de înmatriculare …, în baza cererii petentului, în conformitate cu actul de vânzare din data de 30.01.2017.

De asemenea, instanţa apreciază că inexistenţa informaţiilor necesare în baza de date a M.A.I.- D.R.P.C.I.V., întrucât proprietarul nu a îndeplinit formalităţile de desemnare a noului utilizator, nu este de natură să atragă răspunderea petentului, deoarece rămâne autorităţilor competente să ia măsurile necesare pentru acurateţea informaţiilor din bazele de date.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, nerespectarea acestei obligaţii legale constituind o contravenţie distinctă prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, instanţa constată că plângerea formulată este întemeiată, urmând să o admită şi să anuleze procesul verbal de constatare a contravenţiei Seria … Nr. …din data de 30.01.2018, dispunând şi exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate prin procesul-verbal menționat.

Cu privire la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, în conformitate cu  art. 453 alin. 1 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Totodată, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În speță, din înscrisurile depuse la dosar rezultă efectuarea de cheltuieli de judecată, în sensul art. 451 alin. 1 C. proc. civ, în cuantum de 20 de lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată de către petent.

Pe cale de consecință, având în vedere că intimata este cea care a pierdut procesul, instanța urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și să o oblige pe aceasta să plătească petentului suma de 20 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru.