Contestaţie la executare.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul J.R., sub nr. 2703/290/2018, la data de 31.05.2018, contestatorii D. (fostă I.) G.-A. şi I. D. în contradictoriu cu intimata  P.B.S.A. au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuţional nr. 106/2018 al BEJ  S.R., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: admiterea contestaţie şi pe cale de consecinţă:

1. să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 747/2018 pronunţată de J.R. în Dosarul nr. 920/290/2018;

2. să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 161 pronunţată de J. O. în Dosarul nr. 365/273/2018;

3. să dispună anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită prezente şi viitoare întreprinse în Dosarul execuţional nr. 106/2018 al B.E.J, S.R., deci inclusiv a încheierii cheltuieli de executare din data de 04.05.2018, Somaţiei din data de 04.05.2018, Adresei de înştiinţare privind măsura popririi, Adresei de înştiinţare privind urmărirea silită din data de 04.05.2018, Somaţiei imobiliare din data de 04.05.2018;

4. să dispună întoarcerea executării silite, prin restituirea tuturor sumelor de bani asupra cărora s-a instituit poprirea executorie,

5. să dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării litigiului.

În motivare, contestatorii au arătat că prin Contractul de credit nr. … din data de 05.11.2008 încheiat de aceştia cu MKB R. B. S.A., au împrumutat suma de 33.470 Euro, pentru o perioadă de 38 de ani (456 luni), în vederea achiziţionării apartamentului situat în Reşiţa, str G., nr. , sc. , ap. , înscris în C.F. nr. 5150/A R., nr. top. R201/r/3/scl/P/l, asupra căruia s-a constituit dreptul de ipotecă în favoarea băncii, la acel moment contestatorii fiind căsătoriţi sub regimul comunităţii legale de bunuri. Pe parcursul celor 9 ani de când au contractat acest credit au depus numeroase sume de bani în contul aferent acestui contract de credit, acestea fiind valorificate într-un mod doar de intimată cunoscut, împrejurare constatată ulterior. Au precizat faptul că suma împrumutată de ei de la MKB R.B. SA, în această modalitate a fost de 33,470 Euro şi că au achitat ratele aferente acestui contract de credit.

Contestatorii au arătat că au primit din partea executorului judecătoresc S.R. actele de executare silită întreprinse în Dosarul execuţional nr. 106/2018 din care au constatat faptul că banca a declanşat executarea silită în baza Contractului de credit nr. …/05.11.2008 şi a Contractului de ipotecă anexă la contractul de credit, pentru un pretins credit restant în cuantum de 32.506,65 Euro la data de 27.02.2018 a depunerii cererii de executare silită.

În urma studierii dosarului de executare silită au constatat faptul că banca a emis la data de 27.11.2017 Notificarea nr. 41421 prin care a declarat scadenţa anticipată a contractului de credit, stabilind că au o creanţă în cuantum total de 33.006,65 Euro compusă din 31.623,53 Euro principal de rambursat, 1.367,74 Euro dobânzi, comision 0, penalităţi şi dobânzi 15,08 Euro, însă Banca nu le-a comunicat această notificare, neexistând la dosarul execuţional nicio dovadă în acest sens, motiv pentru care aceştia nu au avut cunoştinţă de declararea scadenţei anticipate, achitând în continuare băncii ratele datorate. La data de 27.02.2018, a depunerii cererii de executare silită, banca solicită urmărirea lor pentru suma de 32.506,65 Euro, dovadă că au achitat în acest interval 500 de Euro, care însă au fost valorificaţi în mod arbitrar de către unitatea bancară, fără a le fi adusă la cunoştinţă denunţarea unilaterală a contractului.

De asemenea, contestatorii au arătat faptul că ulterior, au constatat că acest contract de credit conţine o serie de clauze abuzive care permiteau băncii ca, oricâte plăţi ar fi făcut aceştia, să valorifice sumele achitate într-un mod netransparent şi implicit nelegal şi să declare scadenţa anticipată a creditului după bunul plac, fără ca aceştia să înregistreze restanţe la plata creditului sau să aibă vreun instrument de protecţie inclus în contract împotriva acestei practici abuzive a băncii.

Contestatorii au precizat faptul că s-a declanşat în mod nelegal această executare silită, intimata urmărind prin declanşarea executării să obţină, în mod abuziv, sume de bani pe care aceştia nu le datorează acesteia şi să valorifice bunul ipotecat, după ce ei au achitat vreme de 9 ani ratele aferente creditului, potrivit unui contract în care sunt cuprinse clauze abuzive.

De asemenea, revenind la titlul de care se prevalează intimata în cadrul procedurii de executare, contestatorii au apreciat că nelegalitatea executării silite rezidă în principal în faptul că această creanţă urmărită nu este certă, lichidă şi nici exigibilă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 663 cod procedură civilă, nefiind specificată niciunde în actele de executare silită modalitatea de calcul a creanţei urmărite, în fapt intimata executându-i silit pentru o sumă care conţine, deghizate sub denumirea de creanţă, dobânzi penalizatoare percepute în mod nelegal.

Astfel, nelegalitatea executării silite rezidă in faptul că nu au fost notificaţi în niciun fel de declararea scadenţei anticipate a creditului şi supunerea la pericolul executării silite, deci pierderea bunului asupra căruia s-a constituit ipoteca în favoarea băncii, contestatorii nedorind sub nicio formă, după 9 ani de achitat rate, să piardă imobilul menţionat.

Contestatorii au precizat faptul că, având în vedere consecinţele executării silite în ceea ce îi priveşte, fiind instituită poprirea veniturilor lor, din care se transferă executorului judecătoresc o cotă de 1/3 care nu se valorifică în mod transparent de către creditoare, respectiv nu se precizează în mod clar, defalcat, ce fel de datorii (dobânzi, comisioane, taxe, sold, principal restant, cheltuieli de executare silită) se acoperă din această sumă, apreciază că se impune anularea actelor de executare silită şi întoarcerea executării silite în sensul restituirii sumelor de bani provenite din desfăşurarea activităţii acestora în muncă.

Cu referire la solicitarea de a se dispune întoarcerea executării silite, contestatorii au arătat că solicitarea lor este aceea de a dispune întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare actelor de executare silită întreprinse începând cu data înfiinţării popririi executorii, respectiv restituirea de către intimată a sumelor indisponibilizate din veniturile salariale ale contestatoarei D. (I.) G.-A., ca urmare a desfiinţării actelor de executare în modalitatea arătată.

Cu referire la solicitarea de a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată, solicită a se reţine culpa procesuală a acesteia pentru iniţierea demersului judiciar şi să se dispună în consecinţă, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.

În drept, invocă prevederile art. 712 şi urm. C.pr.civ..

În dovedirea cererii au depus la dosarul cauzei înscrisuri, solicitând încuviinţarea probei cu acestea.

Intimata P.B. SA a formulat întâmpinare în cauză, solicitând admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată cât şi ca nedovedită.

Intimata a precizat faptul că la data de 02 februarie 2016 Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor N. S.A, a aprobat modificarea denumirii Băncii din N. SA în P. B. SA, începând cu data de 10 Martie 2016.

Intimata a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului care a semnat

cererea, conform art. 194 lit. f  din N.C.Pr.Civ.., în caz contrar a solicitat instanţei pe cale de excepţie, conform art. 161 alin. 1 N.C.Pr.Civ. să pronunţe nulitatea cererii formulate.

Intimata a invocat excepţia de netimbrare a acţiunii sau de insuficientă timbrare a acţiunii şi a solicitat instanţei să pună în vedere contestatorului achitarea taxei judiciare de timbru conform art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru cu suma de 1.000 lei, iar cu privire la capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor „asupra cărora s-a instituit poprirea", a solicitat instanţei să pună în vedere contestatorilor să îşi evalueze în prealabil pretenţiile şi să timbreze acest capăt de cerere la valoarea acestor pretenţii.

Intimata a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare, solicitând instanţei să cerceteze, întrucât contestatorii contestă practic executarea însăşi şi cuantumul creanţei urmărite, iar contestaţia la executare a fost înregistrată de J.R. Reşiţa în data de 31.05.2018, iar somaţia şi înştiinţarea de înfiinţarea a popririi au fost comunicate în data de 07.05.2018, dacă termenul de 15 zile impus de Codul de Procedura Civila a fost depăşit.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata.

În fapt, între părţi, s-a încheiat contractul de credit nr. 131 din 05.11.2008 prin care intimata a acordat un credit pentru nevoi personale in cuantum de 33.470 EUR, cu o dobânda variabilă de 8,25 % la data acordării, încheiat pe o perioada de 456 luni, contract întocmit în conformitate cu legislaţia în vigoare de la acea dată, iar contestatorii şi-au însuşit toate prevederile contractului de credit prin semnare, acesta reprezentând voinţa părţilor contractante.

Intimata, a precizat faptul că numitul I.D. a fost notificat prin SMS în data de 18.09,2010 ora 4:10 PM cu privire la necesitatea semnării actului adiţional, cât şi cu privire la faptul că, in caz contrar, actul adiţional va intra in vigoare prin acceptare tacită. Întrucât contestatorul nu a dat curs notificării, în data de 20.09.2010 Actul Adiţional emis în baza prevederilor OUG nr. 50/2010 a intrat în vigoare în temeiul acestui act normativ.

În ce priveşte notificarea de declararea a scadenţei anticipate emisă sub nr. 41421/27.11.2017, intimata a învederat instanţei faptul că aceasta a fost comunicată contestatorului, conform borderoului de comunicare anexat prezentei.

Cu privire la afirmaţia contestatorilor cum că unele prevederi ale contractului de credit ar constitui clauze abuzive, intimata a învederat instanţei faptul ca potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, sunt abuzive acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul şi care "prin ele însele sau împreună ca alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţei bunei-credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor".

Cu privire la comisionul de administrare periodic intimata a învederat instanţei faptul că, potrivit prevederilor art. 3 lit. b, coroborat cu art. 12, valoare acestui comision la data acordării creditului era 0,20 %, respectiva prevedere reprezentând voinţa părţilor contractante, legea părţilor potrivit art. 969 C.Civ. şi nu conţine clauze care ar putea fi considerate abuzive, neexistând niciun un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului. A solicitat să se aibă in vedere şi faptul ca perceperea unui comision periodic de administrare nu poate constitui clauza abuzivă.

De asemenea, intimata a arătat faptul că inclusiv după luarea la cunoştinţa clauzelor contractului de credit şi a graficului de rambursare, semnat de către contestatori, aceştia aveau o imagine clara cu privire la costurile facilitaţii, inclusiv în ce priveşte penalităţile în caz de întârziere, penalităţi care sancţionează tocmai comportamentul culpabil al împrumutatului în ce priveşte plata ratelor scadente.

Intimata a învederat instanţei faptul ca în ce priveşte creanţa urmărită, în cuprinsul contractului de credit sunt cuprinse toate informaţiile necesare pentru calcularea creanţei, astfel încât respectiva creanţa este o creanţă certă întrucât existenta ei rezultă din însuşi actul de creanţa; este lichida, întrucât catimea ei este determinată prin însuşi titlul executoriu sau când titlul executoriu cuprinde toate elementele necesare pentru determinarea cuantumului creanţei şi este exigibila, întrucât facilitatea a fost declarată scadentă anticipat.

Intimata a precizat că în ceea ce priveşte cuantumul creanţei decurgând din contractul de credit nr. 131 din 05.11.2018, la data de 23.11.2017 creanţa era în sumă de 33.005,39 eur şi era compusa din principal restant: 31.623.83 eur; dobânda restantă: 1.367,74 eur; penalităţi restante; 13,82 eur; conform extrasului de cont anexat, iar la data de 14.06.2018 creanţa băncii era in suma de 32.506,65 eur si era compusa din: principal restant: 31.560,05 eur; dobânda restanta; 934,03 eur; penalităţi restante 12,57 eur; conform extrasului de cont anexat. De asemenea, mai exista in sold o datorie de 624,28 ron reprezentând prime de asigurare.

Intimata a precizat că întrucât contestatorii solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, a solicitat respingerea acestei cereri având în vedere că : pe de o parte, acesteia nu-i poate fi imputată nici o culpă în legătura cu pretenţiile contestatorilor; iar pe de altă parte, numai partea care cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, intimata neavând nici o culpa procesuală în aceasta situaţie;

In drept, a invocat  dispoziţiile art. 205 şi urm, N.C.Proc.Civ, art. 969 din vechiul Cod Civil, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 56/2016.

Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimata P.B. S.A. şi înlăturarea apărărilor formulate pe calea întâmpinării de aceasta, motivele invocate fiind total nefondate.

Contestatorii în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant, au solicitat instanţei de judecată respingerea acesteia întrucât la dosarul cauzei se regăseşte, anexată contestaţiei la executare, împuternicirea avocaţială nr. 040454 din data de 23.05.2017 care atestă calitatea de reprezentant a avocaţilor acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. 3 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării acţiunii sau de insuficientă timbrare a acţiunii invocată de intimată, contestatorii au solicitat instanţei respingerea acesteia întrucât se vor conforma dispoziţiilor legale în materie şi vor achita taxa judiciară de timbru aferentă judecării contestaţiei.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare invocată de intimată, contestatorii au solicitat instanţei respingerea acesteia întrucât aceştia s-au conformat dispoziţiilor legale în materie şi au depus contestaţia în termenul legal de 15 zile instituit de art. 715 alin. 1 Cod procedură civilă. Aşa cum au arătat prin contestaţie, au primit actele de executare silită de la BEJ S.R. în data de 08.05.2018 şi au trimis prin corespondenţă contestaţia la executare la Judecătoria Reşiţa la data de 23.05.2018, cu respectarea termenului.

De asemenea contestatorii au arătat referitor la apărările formulate pe fondul contestaţiei, să se observe că prin Contractul de credit nr. … din data de 05.11.2006 încheiat de aceştia cu MKB R.B. S.A., nu au împrumutat suma de 33.470 Euro pentru nevoi personale, aşa cum menţionează intimata, ci pentru achiziţionarea apartamentului, asupra căruia s-a constituit dreptul de ipotecă în favoarea băncii.

Contestatorii au precizat faptul că doar în momentul primirii întâmpinării au constatat faptul că intimata a întocmit un act adiţional la contractul de credit, nedatat, nesemnat şi neînregistrat. De asemenea, nu este real faptul că le-a fost transmisă notificarea de declarare a scadenţei anticipate, neexistând la dosarul execuţional nicio dovadă în acest sens, motiv pentru care aceştia nu au avut cunoştinţă de declararea scadenţei anticipate, achitând în continuare băncii ratele datorate.

De asemenea, contestatorii au reiterat cele menţionate în cererea principală.

La termenul de judecată din data de 03.10.2018  contestatorii prin reprezentant au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei pentru contestaţia la executare şi suma de 300 lei pentru întoarcerea executării silite.

În faza de cercetare judecătorească s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorii au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuţional nr. 106/2018 al B.E.J. S.R., solicitând admiterea contestaţiei,anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 747/2018 pronunţată de J.R. în Dosarul nr. 920/290/2018, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 161 pronunţată de J.O. în Dosarul nr. 365/273/2018, anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită prezente şi viitoare întreprinse în Dosarul execuţional nr. 106/2018 al B.E.J, S. R., deci inclusiv a încheierii cheltuieli de executare din data de 04.05.2018, Somaţiei din data de 04.05.2018, Adresei de înştiinţare privind măsura popririi, Adresei de înştiinţare privind urmărirea silită din data de 04.05.2018, Somaţiei imobiliare din data de 04.05.2018; pe cale de consecință, întoarcerea executării silite, prin restituirea tuturor sumelor de bani asupra cărora s-a instituit poprirea executorie, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării litigiului.

Instanța reține căprin Contractul de credit nr. … din data de 05.11.2008 încheiat de contestatoricu MKB R.B. S.A., aceștia au împrumutat suma de 33.470 Euro, pentru o perioadă de 38 de ani (456 luni), în vederea achiziţionării apartamentului situat în …….. înscris în C.F. nr. 5150/A R., nr. top. R201/r/3/scl/P/l, asupra căruia s-a constituit dreptul de ipotecă în favoarea băncii, la acel moment contestatorii fiind căsătoriţi sub regimul comunităţii legale de bunuri. De asemenea, contestatorii susțin că, pe parcursul celor 9 ani de când au contractat acest credit, au depus numeroase sume de bani în contul aferent acestui contract de credit, acestea fiind valorificate într-un mod doar de intimată cunoscut, împrejurare constatată ulterior. Intimata nu a contestat împrejurarea că au fost achitate diferite rate de către contestatori pe perioada derulării contractului, însă, prin întâmpinarea depusă, a detaliat modalitatea de calculare a creanței puse în executare. Astfel, dacăau precizat contestatorii faptul că suma împrumutată de ei de la MKB R.B. SA, în această modalitate. a fost de 33,470 Euro şi că au achitat ratele aferente acestui contract de credit, intimata a susținut că, la data de 23.11.2017, creanţa era în sumă de 33.005,39 euro şi era compusa din debit principal restant: 31.623.83 euro; dobânda restantă: 1.367,74 euro; penalităţi restante; 13,82 euro; conform extrasului de cont anexat, iar la data de 14.06.2018creanţa băncii era in suma de 32.506,65 euro si era compusa din: debit principal restant: 31.560,05 euro; dobânda restanta; 934,03 euro; penalităţirestante 12,57 euro; conform extrasului de cont anexat. De asemenea,instimata susține că mai existăîn sold o datorie de 624,28 ron reprezentând prime de asigurare

Contestatorii au arătat căau primit din partea executorului judecătoresc S.R. actele de executare silită întreprinse în Dosarul execuţional nr. 106/2018 din care au constatat faptul că banca a declanşat executarea silită în baza Contractului de credit nr. …/05.11.2008 şi a Contractului de ipotecă anexă la contractul de credit, pentru un pretins credit restant în cuantum de 32.506,65 Euro la data de 27.02.2018 a depunerii cererii de executare silită. Astfel contestatorii au observat faptul că banca a emis la data de 27.11.2017 Notificarea nr. 41421 prin care a declarat scadenţa anticipată a contractului de credit, stabilind că are o creanţă în cuantum total de 33.006,65Euro compusă din 31.623,53 Euro principal de rambursat, 1.367,74 Euro dobânzi, comision 0, penalităţi şi dobânzi 15,08 Euro, însă intimata nu le-a comunicat această notificare, neexistând la dosarul execuţional nicio dovadă în acest sens, motiv pentru care aceştia nu au avut cunoştinţă de declararea scadenţei anticipate, achitând în continuare băncii ratele datorate. La data de 27.02.2018, a depunerii cererii de executare silită, intimata a solicitat urmărirea lor pentru suma de 32.506,65 Euro, dovadă că au achitat în acest interval 500 de Euro,despre care nu cunosc modul în care au fost valorificaţi de către intimată, fără a le fi adusă la cunoştinţă denunţarea unilaterală a contractului.

De asemenea, contestatorii au arătat faptul că, ulterior, au constatat că acest contract de credit conţine o serie de clauze abuzive care permiteau băncii ca, oricâte plăţi ar fi făcut aceştia, să valorifice sumele achitate într-un mod netransparent şi implicit nelegal şi să declare scadenţa anticipată a creditului după bunul plac, fără ca aceştia să înregistreze restanţe laplata creditului sau să aibă vreun instrument de protecţie inclus în contract împotriva acestei practici abuzive a băncii.

Contestatorii au precizat faptul că s-a declanşat în mod nelegal această executare silită, intimata urmărind prin declanşarea executării să obţină, în mod abuziv, sume de bani pe care aceştia nu le datorează acesteia şi să valorifice bunul ipotecat, după ce ei au achitat vreme de 9 ani ratele aferente creditului, potrivit unui contract în care sunt cuprinse clauze abuzive.

De asemenea, revenind la titlul de care se prevalează intimata în cadrul procedurii de executare, contestatorii au apreciat că nelegalitatea executării silite rezidă în principal în faptul că această creanţă urmărită nu este certă, lichidă şi nici exigibilă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 663 cod procedură civilă, nefiind specificată niciunde în actele de executare silită modalitatea de calcul a creanţei urmărite, în fapt intimata executându-i silit pentru o sumă care conţine, deghizate sub denumirea de creanţă, dobânzi penalizatoare percepute în mod nelegal.Astfel, în susținerea contestatorilor, nelegalitatea executării silite rezidă în faptul că nu au fost notificaţi în niciun fel de declararea scadenţei anticipate a creditului şi supunerea la pericolul executării silite, deci pierderea bunului asupra căruia s-a constituit ipoteca în favoarea băncii, contestatorii nedorind sub nicio formă, după 9 ani de achitat rate, să piardă imobilul menţionat.

Contestatorii au precizat faptul că, având în vedere consecinţele executării silite în ceea ce îi priveşte, fiind instituită poprirea veniturilor lor, din care se transferă executorului judecătoresc o cotă de 1/3 care nu se valorifică în mod transparent de către creditoare, respectiv nu se precizează în mod clar, defalcat, ce fel de datorii (dobânzi, comisioane, taxe, sold, principal restant, cheltuieli de executare silită) se acoperă din această sumă, apreciază că se impune anularea actelor de executare silită şi întoarcerea executării silite în sensul restituirii sumelor de bani provenite din desfăşurarea activităţii acestora în muncă.Cu referire la solicitarea de a se dispune întoarcerea executării silite, contestatorii au arătat că solicitarea lor este aceea de a dispune întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare actelor de executare silită întreprinse începând cu data înfiinţării popririi executorii, respectiv restituirea de către intimată a sumelor indisponibilizate din veniturile salariale ale contestatoarei D. (I.) G.-A., ca urmare a desfiinţării actelor de executare în modalitatea arătată.

Cu referire la solicitarea de a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată, solicită a se reţine culpa procesuală a acesteia pentru iniţierea demersului judiciar şi să se dispună în consecinţă, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.

Intimata a precizat faptul că numitul I.D. a fost notificat prin SMS în data de 18.09.2010 ora 4:10 PM cu privire la necesitatea semnării actului adiţional, cât şi cu privire la faptul că, în caz contrar, actul adiţional va intra în vigoare prin acceptare tacită. Întrucât contestatorul nu a dat curs notificării, în data de 20.09.2010 Actul Adiţional emis în baza prevederilor OUG nr. 50/2010 a intrat în vigoare în temeiul acestui act normativ. În ce priveşte notificarea de declararea a scadenţei anticipate emisă sub nr. 41421/27.11.2017, intimata a învederat instanţei faptul că aceasta a fost comunicată contestatorului, conform borderoului de comunicare anexat întâmpinării.

De asemenea, intimata a învederat instanţei faptul ca în ce priveşte creanţa urmărită, în cuprinsul contractului de credit sunt cuprinse toate informaţiile necesare pentru calcularea creanţei, astfel încât respectiva creanţa este o creanţă certă, întrucât existenta ei rezultă din însuşi actul de creanţa; este lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin însuşi titlul executoriu sau când titlul executoriu cuprinde toate elementele necesare pentru determinarea cuantumului creanţei şi este exigibilă, întrucât facilitatea a fost declarată scadentă anticipat. Intimata a precizat că, în ceea ce priveşte cuantumul creanţei decurgând din contractul de credit nr. 131 din 05.11.2018, la data de 23.11.2017 creanţa era în sumă de 33.005,39 euro şi era compusa din principal restant: 31.623.83 euro; dobânda restantă: 1.367,74 euro; penalităţi restante: 13,82 euro; conform extrasului de cont anexat, iar la data de 14.06.2018creanţa băncii era în sumă de 32.506,65 euro și era compusă din: principal restant: 31.560,05 euro;dobânda restantă: 934,03 euro; penalităţi restante 12,57 euro; conform extrasului de cont anexat. De asemenea, mai existăîn sold o datorie de 624,28 ron reprezentând prime de asigurare.

Întrucât contestatorii solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, intimata a solicitat respingerea acestei cereri având în vedere că, pe de o parte, acesteia nu-i poate fi imputată nicio culpă în legătura cu pretenţiile contestatorilor; iar pe de altă parte, numai partea care cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, intimata neavând nicio culpă procesuală în aceasta situaţie.

Cu titlu preliminar, instanța are în vedere dispozițiile art. 24 și art. 622 alin. 2 C. proc. civ., sens în care se va observa că soluționarea prezentei cauze, sub aspectul legii procesual civile aplicabile, se va realiza potrivit dispozițiilor actualului Cod de procedură civilă (Noul C. proc. civ.). Astfel, în raport de dispozițiile art. 651 alin. 1 și art. 112 alin. 1 C. proc. civ., instanța reține că J.R. este competentă a soluționa prezenta cauză, fiind instanța de executare în raport de domiciliul unuia dintre debitori, respectiv contestatoarea D.G.-A., aceasta având domiciliul în mun. R. Astfel, coroborând dispozițiile procesuale amintite mai sus, fiind în prezența unei coparticipări procesuale, nu doar J.O. este competentă teritorial, ci și J.R., fiind astfel instanță de executare în raport de domiciliul debitoarei contestatoare D.G.-A.. Drept urmare, instanța este competentă a soluționa toate aspectele privitoare la executarea silită în prezenta cauză, potrivit art. 651 alin. 3 C. proc. civ.

Tot cu titlu preliminare, instanța observă că, prin întâmpinarea depusă, intimata a invocat trei excepții procesuale, motiv pentru care vor deveni aplicabile dispozițiile art. 717 alin. 1 teza I coroborate cu cele cuprinse în art. 248 alin. 1 și alin. 2 C. proc. civ.Astfel, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. În plus, fiind invocate mai multe excepții simultan, instanța este ținută a determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Din cele trei excepții invocate, instanța constată că prioritară este cea privitoare la pretinsa neîndeplinire a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru. Se observă că acest aspect este prealabil, dată fiind legala sesizare a instanței de judecată, având astfel întâietate față de celelalte excepții invocate. Astfel, potrivit art. 717 alin. 1 coroborat cu art. 197 C. proc. civ. și cu art. 10 alin. 2 și alin. 4, precum și cu art. 33 alin. 2 teza I din OUG nr. 80/2013. Astfel, deși procedurii contestației la executare nu i se aplică dispozițiile art. 200 C. proc. civ. referitoare la regularizarea cererii introductive și, eventual, anularea acesteia pentru neîndeplinirea obligațiilor (conform art. 200 alin. 4 C. proc. civ.), instanța reține totuși că reclamantului (contestatorilor în cazul de față) trebuie să le fie pusă în vedere obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, iar numai în ipoteza în care nu se conformează în termenul prevăzut, cererea este supusă anulării potrivit art. 197 C. proc. civ. Or, în prezenta cauză se observă că, în procedura prealabilă fixării primului termen de judecată potrivit art. 201 C. proc. civ., contestatorilor nu li s-a pus în vedere această obligație, instanța dispunând în acest sens la primul termen de judecată. Or, tocmai la acest prim termen de judecată, contestatorii au depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei aferentă contestației la executare (chitanța seria 50790/2018 CSRE nr. 53053/02.10.2018) și, de asemenea, taxa în valoare de 300 lei pentru capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite (chitanța seria 50790/2018 CSRE nr. 53054/02.10.2018).

Observând dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, în raport de valoarea obiectului contestației la executare, instanța observă că taxa judiciară de timbru datorată este de 1.000 lei, sumă pe care contestatorii au achitat-o încă din data de 02.10.2018. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași text de lege, pentru capătul de cerere privitor la întoarcerea executării silite, tot în raport de valoarea obiectului cererii, taxa judiciară de timbru datorată este de 300 lei, obligație pe care contestatorii și-au îndeplinit-o tot din data de 02.10.2018. În raport de aceste împrejurări, instanța reține că, pentru prezenta contestație la executare, contestatorii și-au îndeplinit obligația de achitare integrală a taxelor judiciare de timbru datorate, astfel că instanța este legal învestită. Pe cale de consecință, excepția invocată de către intimată este nefondată, motiv pentru care va fi respinsă în mod corespunzător.

A doua excepție procesuală ce se impune a fi analizată este cea referitoare la lipsa calității de reprezentant invocată de către intimată, având în vedere dispozițiile art. 176 pct. 2 C. proc. civ., astfel că eventuala admitere a excepției ar face inutilă orice verificare suplimentară în cauză, în sensul dat de art. 248 alin. 1 C. proc. civ. Sub acest aspect, instanța va reține dispozițiile art. 85 alin. 3 C. proc. civ., respectiv împrejurarea că împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată unui avocat se dovedește prin înscris, potrivit legii de organizare și exercitare a profesiei. Instanța reține că, atașată cererii introductive (fila 17 dosar instanță) se află împuternicirea avocațială, cu data de 23.05.2018 de unde rezultă existența contractului de asistență juridică nr. 94/2018, implicit și mandatul acordat de către contestatori societății civile de avocați împuternicite a-i reprezenta în prezenta cauză. Mai mult, se observă că tocmai societatea civilă de avocați astfel contractată este semnatara cererii introductive, dar și a celorlalte acte procesuale efectute în cauză, iar un reprezentant al societății a susținut personal cererea în fața instanței la termenul de judecată acordat. Drept urmare, pe lângă faptul că există dovada calității de reprezentant potrivit legii (împuternicirea avocațială), instanța reține că avocatul (societatea civilă de avocați) care a reprezentat contestatorii este tocmai cel desemnat în împuternicirea avocațială, sens în care nu se poate reține, sub niciun aspect, lipsa dovezii calității de reprezentant. Pe cale de consecință, instanța găsește și această excepție ca fiind nefondată, motiv pentru care o va respinge în mod corespunzător.

De asemenea, instanța procedează cu prioritate la soluționarea excepției tardivității contestației la executare invocate de intimată, date fiind dispozițiile art. 248 alin. 1 și ale art. 715 alin. 1 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ. Astfel, se reține că art. 715 C. proc. civ. instituie termene de decădere pentru formularea contestației la executare, termenul general fiind de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, respectiv, în cazul contestării întregii executări silite, de la data la care a primit încheierea de încuviințare a executării silite ori somația sau de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, sub rezerva de a nu fi primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau dacă executarea se realizează fără somație.

În cazul de față, instanța reține că primele acte de executare au fost realizate la data de 04.05.2018, respectiv înființarea popririi, precum și emiterea de către executorul judecătoresc a înștiințării privind măsura popririi, dar și emiterea somației imobiliare. Toate aceste acte de executare silită au fost comunicate la data de 07.05.2018 (fila 92 dosar execuțional) prin depunerea lor la cutia poștală a contestatoarei D.G.-A.. Or, actele de procedură supuse comunicării produc efectele juridice – inclusiv sub aspectul curgerii termenului procedural pentru căile de atac – de la data comunicării, conform art. 184 alin. 1 C. proc. civ. În plus, se observă că prezenta contestație la executare a fost formulată la data de 23.05.2018 (fila 52 dosar instanță), potrivit dispozițiilor art. 183 alin. 1 C. proc. civ., aceasta fiind data poștei, respectiv data la care contestatorii au expediat cererea ce formează obiectul prezentei cauze. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., instanța observă că termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 C. proc. civ. este respectat, data de 23.05.2018 fiind ultima zi în care contestația putea fi formulată dacă chiar dacă s-ar aprecia că termenul ar fi început a curge la data de 07.05.2018, adică data la care actele de executare au fost lăsate în cutia poștală a contestatoarei. Or, calculul nu se efectuează astfel, date fiind prevederile art. 163 alin. 8 raportat la art. 163 alin. 3 lit. g) teza finală C. proc. civ. Astfel, comunicarea se consideră îndeplinită la împlinirea termenului, care se calculează zi cu zi, conform art. 163 alin. 4 C. proc. civ. Aceasta înseamnă că, în realitate, actele de executare silită adresate contestatoarei trebuie considerate a fi comunicate la data de 13.05.2018, moment la care a început a curge termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare. Pe cale de consecință, depunerea cererii ce formează obiectul prezentei cauze la oficiul poștal la data de 23.05.2018 se încadrează în exigențele art. 183 alin. 1 C. proc. civ., actul fiind socotit a fi făcut în termen din moment ce, la acea dată, termenul nu era deja împlinit. Pe cale de consecință, excepția tardivității contestației la executare este nefondată, urmând a fi respinsă în mod corespunzător.

Dată fiind respingerea excepțiilor procesuale invocate de intimată și inexistența altora pe care instanța să le invoce din oficiu, se poate proceda la soluționarea cererii pe fondul acesteia.

În primul rând, în raport de dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. (Noul Cod civil) și art. 3 din Legea nr. 71/2011, actele juridice rămân supuse dispozițiilor aplicabile la data încheierii lor, legea nouă neavând putere retroactivă. Drept urmare, în raport de momentul încheierii contractului între contestatori și intimată (anul 2008), instanța observă că își vor găsi aplicarea dispozițiile de drept material în vigoare la acel moment, respectiv vechea lege civilă (C. civ. din 1865). Astfel, potrivit art. 969 alin. 1 C. civ. din 1865, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Drept urmare, derularea raporturilor contractuale între părțile litigante se realizează, în primul rând, potrivit clauzelor contractuale.

Instanța va analiza cu prioritate aspectul referitor la exigibilitatea creanței puse în executare, ca element esențial pentru demararea procedurii execuționale, având în vedere că, pe de o parte, aceasta este principala critică adusă de către contestatori prin prezenta acțiune, iar pe de altă parte, lămurirea acestui aspect face inutile orice alte verificări suplimentare. Astfel, în raport și de dispozițiile legale amintite mai sus, instanța reține că, potrivit art. 6 alin. 1 teza I din Contractul de credit nr. 131/05.11.2008 „în cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, în orice moment, pe baza unei notificări simple transmise împrumutatului, creditul devine scadent anticipat și rambursabil imediat (exigibil) împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate băncii (...)”. Astfel, instanța reține că, în ipotezele expres enumerate de art. 6 alin. 1 din Contract, intimata este în drept să declare scandența anticipată a creditului împreună cu accesoriile, devenind astfel exigibilă întreaga creanță. De asemenea, se observă că procedura de declarare a exigibilității anticipate presupune obligatoriu transmiterea unei notificări simple debitorului, clauza contractuală fiind cât se poate de limpede în acest sens câtă vreme se arată că respectivul credit devine scadent anticipat pe baza notificării astfel transmise. De aici instanța reține că efectele juridice ale declarării scadenței anticipate sunt deplin condiționate și se produc numai în baza transmiterii notificării de declarare a scadenței anticipate, fiind astfel prevăzută această procedură sub forma unei condiții sine qua non.

Este adevărat că, în dosarul execuțional, există înscrisul denumit „Notificare de scadență anticipată” (filele 64-66 dosar execuțional), iar în plus față de acesta, intimata a depus odată cu întâmpinarea formulată un borderou de prezentare în care contestatorii figurează drept destinatari. Aceste înscrisuri însă nu dovedesc comunicarea notificării privind scadența anticipată către debitori (contestatori), ci doar expedierea efectuată de către intimată. Or, notificarea transmisă, conform art. 6 alin. 1 din Contract presupune o acțiune de transmitere, ceea ce implică nu doar expedierea, ci și recepționarea de către destinatar, a transmite având sensul comun de a trimite, a comunica, a aduce la cunoștința cuiva. Drept urmare, atât în raport de egalitatea părților contractuale și obligația de executare a contractului cu bună-credință (art. 970 alin. 1 C. civ. din 1865), art. 983 C. civ. din 1865 prevede că, atunci «când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă». Astfel, clauza referitoare la transmiterea notificării privind exigibilitatea anticipată a creditului trebuie interpretată în favoarea debitorilor, respectiv că acțiunea de a transmite trebuie să presupună și o recepționare efectivă din partea debitorilor destinatari, iar nu simpla emitere și expediere din partea intimatei creditoare.

Pe de altă parte, dat fiind echilibrul contractual care trebuie menținut pe întreaga durată a executării contractului, precum și în raport de dispozițiile art. 969 alin. 2 C. civ. din 1865, orice modificare a contractului trebuie să fie realizată prin același acord de voințe al părților contractante. Astfel, pentru a putea opera modificarea esențială privitoare la exigibilitatea creditului, debitorii trebuiau să aibă cunoștință despre această nouă împrejurare, ca urmare a manifestării de voință a intimatei creditoare. Exprimarea consimțământului în prealabil, cu ocazia semnării Contractului, nu poate conduce decât la interpretarea că debitorii au acceptat procedura prevăzută de art. 6 din Contract, însă nicidecum nu se poate aprecia că, la data încheierii convenției, ar fi putut cunoaște această manifestare de voință ulterioară a intimatei creditoare.

În raport de cele de mai sus, instanța reține că intimata creditoare avea (și are, pe mai departe) posibilitatea declarării anticipate a exigibilității creditului, cu accesoriile acestuia, conform procedurii prevăzute de art. 6 din Contract, în ipotezele anume prevăzute acolo. Totodată, producerea consecințelor juridice ale scadenței anticipate este condiționată sine qua non de comunicarea efectivă către debitori a unei notificări simple.

Analizând toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei – inclusiv conținutul dosarului execuțional atașat – instanța nu identifică niciun înscris din care să rezulte că debitorii contestatori au fost efectiv înștiințați cu privire la această modificare a Contractului sub aspectul scandeței anticipate. Din înscrisurile analizate, chiar și cele depuse de către intimată, rezultă numai faptul expedierii către contestatorul Ivascu Dumitru, iar nu și recepționarea de către contestatori a notificării cu privire la scadența anticipată.

În concret, în cazul contestatorului I.D. nu se poate reține nimic în sensul recepționării respectivei notificări câtă vreme pretinsa expediere a notificării s-a realizat, conform borderoului depus de către intimată, la o altă adresă decât aceea a domiciliului debitorului. Astfel, tocmai în cuprinsul Contractului, debitorul I.D. este menționat cu adresa de domiciliu în loc. G., nr. , jud. C-S. Or, din notificarea aflată la dosarul execuțional, dar și din cea depusă de către intimată și din borderoul atașat, se poate observa că pretinsa transmitere s-ar fi efectuat la o adresă din mun. R, adică la o altă adresă decât domiciliul debitorului contestator. Ca atare, câtă vreme domiciliul acestui contestator nu a suportat vreo modificare, obligația intimatei de a transmite notificarea respectivă către debitor trebuia realizată tocmai la adresa de domiciliu a acestuia, iar nu la o altă adresă. Expedierea (chiar fără dovada recepționării) la o adresă greșită echivalează cu lipsa unei comunicări corespunzătoare, motiv pentru care instanța apreciază că, în privința contestatorului I. D., nu s-a realizat de către intimată o transmitere efectivă a notificării. 

Pe de altă parte, în cazul contestatoarei D.G.-A., instanța observă că nu există nicio notificare ce să îi fie adresată acestei debitoare, singura notificare existentă (fără dovada comunicării) privindu-l pe debitorul contestator I.D.

În raport de cele de mai sus, instanța observă că în privința ambilor contestatori nu există o notificare privind scandeța anticipată care să le fi fost transmisă potrivit clauzelor contractuale, respectiv în cazul debitorului I.D. expedierea s-ar fi efectuat la o altă adresă decât aceea de domiciliu, iar în privința debitoarei D.G.-A. efectiv nu există nicio astfel de notificare.

Instața reține, în atare situație, dispozițiile art. 663 alin. 4 C. proc. civ., respectiv «creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată». Întrucât contractul nu a ajuns la scadență, în cazul de față creditul putea deveni scadent numai în mod anticipat, respectiv printr-o decădere a debitorilor din termenul de plată. Or, aceasta se putea realiza numai în condițiile prevăzute de clauzele contractuale  (art. 6 din Contract), ceea ce nu s-a întâmplat, conform celor expuse mai sus.

Dată fiind neîndeplinirea procedurii de transmitere corespunzătoare a notificării privind scadența anticipată în cazul debitorului I.D. și, pe de altă parte, inexistența unei asemenea notificări cu privire la debitoarea D.G.-A., această manifestare de voință a intimatei creditoare nu doar că le este inopozabilă, dar pe fond nu produce nicio consecință juridică. Astfel, art. 6 alin. 1 din Contract prevede cât se poate de clar că exigibilitatea anticipată este direct condiționată de transmiterea respectivei notificări. Per a contrario, în lipsa unei asemenea notificări și a transmiterii ei în mod corespunzător către debitori, lipsește în consecință și scadența anticipată, astfel că derularea contractului rămâne neschimbată. Drept urmare, Contractul rămâne supus termenelor de plată stabilite de comun acord între părți în favoarea debitorilor contestatori, nefiind aplicabilă nicio scadență anticipată.

Întrucât în privința debitoarei D.G.-A. nu există nici până la acest moment o asemenea notificare emisă și comunicată de către intimată, orice analiză suplimentară este inutilă. În ceea ce îl privește pe debitorul I.D., instanța observă căteva aspecte: împrejurarea că, ulterior declanșării procedurii execuționale acesta a putut cunoaște despre existența notificării referitoare la scandeța anticipată nici nu echivalează cu o transmitere efectivă, conform art. 6 alin. 1 din Contract, dar cu atât mai mult nu suplinește lipsa transmiterii anterioare. Astfel, pentru ca întregul credit să devină exigibil, în prealabil trebuia transmisă notificarea de declarare a scandeței anticipate, fiind un pas anterior și obligatoriu pentru a-i permite creditoarei intimate a demara procedura execuțională.

Drept urmare, întreaga analiză se raportează la momentul începerii procedurii execuționale, adică la data sesizării executorului judecătoresc potrivit art. 622 alin. 2 C. proc. civ. Or, în condițiile în care nici la momentul soluționării prezentei contestații la executare intimata nu a făcut dovada transmiterii notificării de declarare a scadenței anticipate către debitori, cu atât mai mult anterior, la momentul depunerii cererii de executare silită, această transmitere nu avusese loc. Or, lipsa transmiterii notificării echivalează cu lipsa scadenței anticipate. Pe cale de consecință, atât la momentul formulării cererii de executare silită, cât și la momentele în care cele două instanțe au încuviințat executarea silită intimata creditoare nu deținea o creanță exigibilă împotriva debitorilor contestatori, Contractul nefiind declarat scadent anticipat în condițiile prevăzute tocmai în clauzele contractuale. Drept urmare, potrivit art. 666 alin. 5 pct. 4 C. proc. civ., creanța pusă în executare de către intimată nu este exigibilă, motiv pentru care cererea de încuviințare a executării silite nu îi putea fi admisă.

Mai mult, potrivit art. 666 alin. 4 C. proc. civ., «încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare». Astfel, existența unei încheieri de admitere a cererii de încuviințare a executării silite este o condiție prealabilă și sine qua non pentru efectuarea procedurii execuționale împotriva debitorilor. Or, potrivit art. 666 alin. 6 și art. 720 alin. 1 C. proc. civ., observând că intimata creditoare nu deține o creanță exigibilă împotriva debitorilor, va anula încheierile prin care instanța a încuviințat executarea silită a contestatorilor, nefiind respectate dispozițiile art. 663 alin. 1 și alin. 4 C. proc. civ. În plus, dată fiind împrejurarea că întreaga executare silită se realizează în temeiul încheierilor de încuviințare a executării silite, anularea acestora va produce consecințele prevăzute de art. 179 alin. 3 C. proc. civ., fiind astfel lovite de nulitate toate actele de executare silită efectuate în cauză.

În raport de cele de mai sus, instanța găsește întemeiată și cererea părților de repunere în situația anterioară, date fiind dispozițiile art. 723 alin. 1 și art. 724 alin. 1 C. proc. civ. Astfel, fiind lovite de nulitate încheierile de încuviințare a executării silite și, pe cale de consecință, toate actele de executare efectuate în cauză, este firesc ca părțile să fie repuse în situația anterioară, respectiv anterior declanșării procedurii execuționale, actele de executare fiind lăsate fără nicio consecință juridică în urma anulării lor.

În raport de cele expuse mai sus, instanța va respinge ca nefodate excepţiile privitoare la nulitatea contestaţiei la executare pentru netimbrare, lipsa calităţii de reprezentant și tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocate de intimată.

Instanța va admite contestaţia la executare formulată de D. (fostă I.) G.-A. şi I. D. în contradictoriu cu intimata P.B. S.A. Drept urmare, instanța va anula încheierea nr. 747/2018 pronunţată de J.R. în dosarul nr. 920/290/2018 şi încheierea nr. 161/2018 pronunţată de J. O. în dosarul nr. 365/273/2018. Pe cale de consecință, instanța va anula toate actele de executare silită în dosarul nr. 106/2018 al B.EJ. S.R.

Drept urmare, instanța va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 106/2018 al B.E.J. S.R. prin restabilirea situaţiei anterioare a contestatarilor.

Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ., instanța va obliga intimata să achite contestatorilor cheltuielile de judecată constând în suma de 126 lei reprezentând contravaloarea copierii dosarului execuţional şi suma de 2023 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f) și alin. 2 din OUG nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea sumei de 1300 lei reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri dată fiind solicitarea contestatorilor de recuperare a cheltuielilor de judecată.

Prezenta hotărâre este executorie potrivit art. 651 alin. 4 C. proc. civ. sub aspectul contestației la executare, iar în privința întoarcerii executării rămân aplicabile dispozițiile art. 726 C. proc. civ., efectele juridice urmând a se produce la rămânerea definitivă a hotărârii. 

Respinge ca nefodată excepţia nulităţii contestaţiei la executare pentru netimbrare invocată de intimată.

Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de intimată.

Respinge ca nefondată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de intimată.

Admite contestaţia la executare formulată de D. (fostă I.) G.-A., cu domiciliul în R., str. G., nr. , sc. , ap. , jud. C-S şi I.D., cu domiciliul în R., str. G., nr. , sc. , ap. , jud. C-S, ambii cu domiciliul procesual ales la sediul S. civile de av. B., P., M. din TM, str. P., nr. , corp , ap. , jud. TM în contradictoriu cu intimata P. B.S.A, cu sediul în B., str. B. I.A., nr. , sector  şi cu sediul real în B., Şos. P., nr. , clădirea G., et. ,  şi , sector .

Anulează încheierea nr. 747/2018 pronunţată de J.R. în dosarul nr. 920/290/2018 şi încheierea nr. 161/2018 pronunţată de J.O. în dosarul nr. 365/273/2018.

Anulează toate actele de executare silită în dosarul nr. 106/2018 al B.EJ. S.R.

Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 106/2018 al B.EJ. S.R. prin restabilirea situaţiei anterioare a contestatarilor.

Obligă intimata să achite contestatorilor cheltuielile de judecată constând în suma de 126 lei reprezentând contravaloarea copierii dosarului execuţional şi suma de 2023 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

Dispune restituirea sumei de 1300 lei reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Executorie.

Domenii speta

Spete similare