Răspundere civilă contractuală – expertiză contabilă – coroborare probe

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Constanța, Str. Traian Nr. 33;  Tel. 0241 / 617760; Fax. 0241/619669

Dosar civil nr.31577/245/2014

SENTINȚA CIVILĂ nr.9521

Ședința Publică din Data de 01 Septembrie 2017

Instanța constituită din:

Președinte:

Grefier:

Răspundere civilă contractuală – expertiză contabilă – coroborare probe

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, cerere formulată de reclamanta RR, …, în contradictoriu cu pârâta P. ….

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de …. și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și stabilind că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în temeiul art.396 alin.1 și alin.2 C.proc.civ.rep. (în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile și în caz de amânare, odată cu anunțarea termenului la care a fost amânată pronunțarea, poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței), a amânat succesiv pronunțarea la …. când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Obiectul și istoricul cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de …, sub nr…., astfel cum a fost precizată la data de …,  reclamanta R a chemat în judecată pe pârâta P, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la:

–plata sumei de 251.217,02 lei, cu titlul debit principal

–plata sumei de 126.404,49 lei, cu titlul penalități de întârziere

–plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat argumentele ce succed.

–la data de 01.01.2009, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de prestări servicii, în temeiul căruia a prestat servicii, în beneficiul pârâtei, respectiv a închiriat acesteia utilajele necesare (buldozere, autobasculante, vole, castor, etc.) desfășurării activității

–reclamanta a prestat serviciile contractate și a întocmit corespunzător situațiile de lucrări

–datorită volumului mare de muncă, reclamanta a fost nevoită să apeleze la utilajele altor societăților X și Y, din Iași, pentru a presta serviciile

–în baza contractului, reclamanta a emis în contul pârâtei, următoarele facturi:

1.FF…, în valoare de 18.786,00 lei

2.FF …, în valoare de 84.493,60 lei

3.FF …, în valoare de 92.739,60 lei

4.FF …., în valoare de 55.197,82 lei

–prin adresa nr…., pârâta a înapoiat facturile reclamantei, cu motivarea că nu sunt însoțite de situații de lucrări semnate de șeful punctului de lucru

–la data de 15.02.2011, deci cu o lună înainte de trimiterea adresei menționate, pârâta a remis, prin fax, reclamantei, situația de lucrări, acceptată de aceasta, întocmită pentru fiecare lună în parte și pentru  fiecare utilaj folosit

–prin faxul remis, pârâta recunoaște că suma datorată în temeiul Contractului nr…., este de 157.980,00 lei fără TVA

–conform art.6.4 din contract, beneficiarul este obligat la plata penalităților în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere

–pentru întârzierea la plată, pârâta datorează, conform art.6.4 din contract, 126.404,49 lei.

În drept, reclamanta a invocat art.1270, art.1350 și art.1470 Cod Civil; art.411 și art.453 Cod de Procedură Civilă.

În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.6 – 95, nr.103 – 108, vol.1).

Cererea a fost legal timbrată, conform art.3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.867,42 (OP nr.328/27.12.2013 – fila nr.5, vol.1; OP nr.1/22.04.2014 – fila nr.99, vol.1; OP 1/08.05.2014 – fila nr.18, vol.1).

II. Întâmpinarea:

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere pârâtei să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ.rep., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ.rep..

La data de 24.02.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare – act de procedură prin care a invocat

–excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași

–excepția netimbrării acțiunii

–excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întemeiată pe nerespectarea, de către reclamantă, a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea

–excepția prescripției dreptului la acțiune

și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a invocat următoarele argumente:

–contractul invocat de reclamantă nu a fost niciodată în vigoare și este nul de drept întrucât reclamanta nu a fost în stare să pună la dispoziția pârâtei utilajele pe care aceasta din urmă i le-a solicitat și tarifele prevăzuze în Anexa 1 a contractului, nu au fost niciodată negociate

–pârâta a semnat doar pagina 4 a contractului, așteptând să îi fie prezentată lista utilajelor, pentru a negocia tarifele

–sumele pretinse de reclamantă nu sunt certe, lichide și exigibile

–situațiile de lucrări, întocmite de reclamantă, nu sunt semnate de pârâtă

–pârâta nu înregistrează în contabilitate facturile invocate de reclamantă

–facturile prezintă vicii de formă – sunt emise cu o întârziere de 355 de zile, contrar art.155 din Codul Fiscal și contrar art.6.4 din contract; sunt emise eronat, cu aplicarea cotei de TVA DE 24%, în loc de 19%; nu au la bază un tarif negociat

–reclamanta nu a prezentat Anexa 1 a contractului.

În drept, pârâta a invocat 205 din Codul de Procedură Civilă..

3. Prin Sentința Civilă nr.180/22.05.2014, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași (fila nr.178, vol.1).

La Judecătoria Iași, dosarul a primit numărul 31577/245/2014.

Prin Sentința Civilă nr.1057/28.01.2015, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța (fila nr.25, vol.1).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 14.04.2015, sub numărul 31577/245/2014.

4. Soluționarea excepțiilor invocate de pârâtă

La termenul de judecată din data de 08.06.2015, Judecătoria Constanța (în continuare, instanța):

–a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întemeiată pe nerespectarea, de către reclamantă, a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea

–față de art.248 alin.4 C.proc.civ.rep. și apreciind necesar pentru soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune este necesar a se administra aceleași dovezi ca și pentru soluționarea fondului, a dispus unirea acestei excepții procesuale cu fondul cauzei.

La termenul de judecată din data de 31.08.2015, Judecătoria Constanța (în continuare, instanța) a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității cererii de chemare în judecată întemeiată pe insuficiența timbratului, invocată de pârâtă.

5. Cesiunea creanței intervenită pe parcursul litigiului

La termenul de judecată din data de 20.02.2017, față de dispozițiile art.38 C.proc.civ.rep., instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamant, a cesionarei S.C. RR S.R.L., în locul reclamantei R. S.R.L., întrucât reclamanta R. S.R.L., prin reprezentant convențional, a învederat instanței că a încheiat cu S.C. RR S.R.L. Contractul de cesiune de creanță nr….. La dosarul cauzei a fost depus Contractul de cesiune de creanță nr…. (fila nr.296, vol.2).

6. Probe încuviințate și administrate în cauză:

În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul și expertiza contabilă.

II. Aprecierea instanței

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

1. Asupra debitului principal:

1.1. În drept:

Ținând cont de fundamentul contractual al pretențiilor deduse judecății, raportat la art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care contractul este supus dis¬pozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța va reține dispozițiile de drept material substanțial referitoare la răspunderea contractuală prevăzute de Codul Civil din 1864:

Art.969 alin.1: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante (principiul forței obligatorii a contractului -  pacta sunt servanda).

Art.970: Conventiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceeace este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligațiunei, după natura sa.

1.2. În speță:

Între S.C. R. S.R.L., în calitate de Prestator, și pârâta P. S.A., în calitate de Beneficiar, a fost încheiat Contractul de Prestări Servicii nr…, care prevede, ca lege a părților, următoarele (filele nr.168 – 171, vol.1):

–la art.1 – prestatorul se obligă să realizeze, pentru beneficiar, servicii de închiriere a utilajelor, conform Anexei 1 a contractului

–la art.5 – părțile au convenit ca beneficiarul să plătească contravaloarea serviciilor conform tarifelor negociate, prevăzute în Anexa 1 din contract

–la art.6.4 – plata serviciilor se va face pe bază de factură fiscală emisă de prestator …. și, în cazul în care beneficiarul nu plătește sumele datorate la termenele scadente, va suporta penalitățio de 0,06% pe zi, pentru sumele neachitate.

La data de 15.02.2011, beneficiarul S.C. P. S.A. a remis prestatorului S.C. R. S.R.L., prin fax, situația lucrărilor executate de prestator și acceptate la plată de beneficiar, detaliate și defalcate pe luni (octombrie, noiembrie și decembrie 2009), pe tip de utilaj, pe tip de prestație și pe durată aferentă, cu stabilirea contravalorii acestor prestații (fila nr.14, vol.1). Instanța constată că situația lucrărilor remisă prestatorului poartă, în antet, denumirea pârâtei, numărul de fax, data și ora la care a fost efectuată comunicarea. Conform menționatei situații, întocmite chiar de pârâtă, aceasta recunoaște că datorează prestatorului S.C. R. S.R.L. suma de 157.980,00 lei.

În baza contractului și a situației de lucrări comunicate de pârâtă, prestatorul S.C. R. S.R.L. a emis, în contul pârâtei, următoarele facturi:

1.FF …, în valoare de 18.786,00 lei – fila nr.11, vol.1

2.FF …, în valoare de 84.493,60 lei – fila nr.12, vol.1

3.FF …, în valoare de 92.739,60 lei – fila nr.13, vol.1.

Prestatorul S.C. R. S.R.L. a comunicat pârâtei facturile menționate, aspect recunoscut de pârâtă prin adresa nr…. Prin această adresă, pârâta comunica prestatorului că procedează la returnarea originalului facturilor, întrucât acestea nu au o justificare în situații de lucrări care să fie confirmate de șeful punctului de lucru; că situația anexată facturilor nu este confirmată de nicio persoană cu competența necesară, drept pentru care pârâta nu o recunoaște (fila nr.16, vol.1).

Însă, probatoriul administrat în cauză contrazice motivul invocat de pârâtă prin adresa nr…..

Astfel, potrivit primei teze a art.6.4 din contract,  plata serviciilor se va face pe bază de factură fiscală emisă de prestator. Prestatorul a emis facturile la un interval de aproximativ o lună de la data la care pârâta i-a remis, pe fax, situația lucrărilor, detaliată inclusiv pe valoarea prestațiilor aferente lunilor octombrie 2009 – decembrie 2009. În plus, pentru prestarea serviciilor, în punctele de lucru au fost întocmite F.C-uri, în care angajații părților contractante au consemnat tipul și timpul prestației executate, precum și data la care s-a realizat executarea prestației (filele nr.19 – 92, vol.1).

Veridicitatea executării prestațiilor contractate este, în aprecierea instanței, pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză. Instanța a insistat în audierea martorilor întrucât aceștia au fost, în calitate de angajați ai părților contractante, deplasați în punctele de lucru deschise de pârâtă și în care aceasta desfășura activitate.

Din declarația martorului M1., fost angajat al pârâtei, timp de 35 de ani, până în anul 2012, instanța reține următoarele (filele nr.40 – 41, vol.2):

–în perioada 2005 – 2010, a fost detașat la punctele de lucru deschise de pârâtă în localitățile Gorban, Răducăneni și Costuleni, din județul Iași

–martorul și-a încheiat activitatea în punctele de lucru la finalizarea lucrărilor și, pe toată durata desfășurării acestora, S.C. R. S.R.L. a avut personal propriu și utilaje dispuse în punctele de lucru menționate

–activitatea pârâtei în punctele de lucru se desfășura atât cu angajați proprii, cât și cu angajați ai S.C. R. S.R.L.

–activitatea prestată de S.C. R. S.R.L. a fost real executată, angajații și utilajele acestei societăți desfășurând activitate chiar mai bună decât a pârâtei

–împreună cu angajații S.C. R. S.R.L., angajații pârâtei au procedat la decolmatarea râului Jijia și la construirea unui canal, pe aproximativ 15 km

–S.C. R. S.R.L. avea dispuse, în punctele de lucru ale pârâtei, utilajele necesare desfășurării acestor activități, respectiv trei buldozere, trei dragline, două autobasculante și un castor (excavator), deservite de personal propriu

–activitatea în punctele de lucru era controlată de directorii societății pârâte (Directorul General, Directorul Economic și Directorul de la Aprovizionare)

–erau mai mulți angajați detașați la punctele de lucru de către S.C. R. S.R.L., decât cei detașați de pârâtă

–lucrările executate erau confirmate prin întocmirea F.C.urilor – foi colective de prezență în care erau menționate numele angajaților, orele lucrate, defecțiunile intervenite la utilaje și eventualele absențe.

De asemenea, martorul M2, fost angajat al pârâtei, a confirmat că S.C. R. S.R.L. a prestat activitate în punctele de lucru, în beneficiul pârâtei. Conform declarației sale (filele nr.42 – 43, vol.2):

–în perioada martie 2009 – iulie 2009, în calitate de șef de șantier, direct subordonat directorului zonal al pârâtei, a fost detașat de pârâtă într-unul dintre punctele de lucru deschise de aceasta, în județul Iași

–în două puncte de lucru, pârâta folosea utilaje închiriate, respectiv dragline și buldozere

–la plecarea sa din punctul de lucru, deci în iulie 2009, lucrările erau în plină desfășurare.

Un alt angajat al pârâtei, audiat de instanță, este martorul M3, care a învederat că (filele nr.201 – 2012, vol.2):

–în perioada 2007 – 2012, a fost angajat al pârâtei

–timp de un an, a fost detașat la unul dintre punctele de lucru deschise de pârâtă, în județul Iași

–în calitate de șef de lucrări, martorul supraveghea activitatea și semna, pentru pârâtă, FC-urile

–FC-urile erau, de asemenea, semnate de angajații S.C. R. S.R.L., care deserveau utilajele închiriate de pârâtă (un excavator, un buldozer, 3 – 4 basculante), de la societatea menționată

–activitatea era controlată și de către directorii pârâtei, între care numiții X, Y și Z (martorul nu și-a mai amintit și prenumele), care au apreciat că s-a făcut treabă bună

–întocmirea FC-urilor urma o întreagă procedură, în sensul că, la sfârșitul fiecărei zile de muncă, martorul întocmea situația zilnică a lucrării și consemna orele lucrate, consumul de carburant, cantitatea de pământ excavată și transportată pentru executarea digului

–ulterior, cal pe la jumătatea lunii, martorul transcria datele din situațiile zilnce în FC-uri,

–angajații S.C. R. S.R.L. semnau și ei FC-urile și confirmau, astfel, realitatea datelor consemnate de martor în foile colective

–lucrarea s-a executat undeva în apropierea localității Grozești, este reală și s-a realizat conform documentației întocmite de proiectanți

–martorul, tehnician proiectant, era prezent zilnic între muncitorii care excavau și colabora cu cei dispuși în punctul de lucru de către S.C. R. S.R.L.

–dispunerea angajaților S.C. R. S.R.L. la punctul de lucru și închirierea utilajelor de la S.C. R. S.R.L. s-au realizat ulterior detașării martorului în acest punct de lucru

–lucrarea s-a realizat atât cu utilajele pârâtei, cât și prin exploatarea  utilajelor închiriate de la S.C. R. S.R.L.

–FC-urile erau întocmite în dublu exemplar, unul fiind depus la martor la biroul pârâtei, în Constanța, iar al doilea – înmânat fiecărui angajat al S.C. R. S.R.L..

Instanța a audiat și pe martorul M4, fost angajat al S.C. R. S.R.L., care a deservit utilajele închiriate pârâtei.

Din declarația martorului M4, instanța reține că:

–în perioada 2008 – 2009, a fost angajat (mecanic) al S.C. R. S.R.L.

–dată fiind această calitate, are știință despre faptul că între această societate și pârâtă exista o colaborare de tradiție în zona Moldovei, pentru decolmatarea unor râuri și construirea digurilor în zona Prutului

–pârâta avea deschise trei puncte de lucru, în acest sens, în localitățile Costuleni, Gorezești și Scopoșeni

–martorul a activat ca mecanic, pe buldozer, în punctul de lucru de la Costuleni

–la încheierea fiecărei zile de muncă, martorul completa un bon de lucru, pe care, după semnare, îl preda reprezentantului pârâtei, respectiv maistrului M1

–la 20 de km de acest punct de pucru, pârâta avea deschis punctul de lucru de la Grozești, unde cele două societăți comerciale lucrau de aceeași manieră, reprezentantul pârâtei fiind, în acest punct de lucru, numitul D (martorul M2, n.n.)

–ca regulă, programul de lucru începea la șapte, dimineața, și se încheia la 16:00 – 17:00

–singurele zile în care nu se lucra erau cele în care ploua, dar și zilele de sărbătoare legală

–martorul a colaborat foarte bine cu maistrul Stoian Nicolae, reprezentantul pârâtei, dar și acesta era controlat, la rândul lui, de superiorii săi (de exemplu, Directorul …) care, în urma controalelor efectuate în punctul de lucru, au afirmat că s-a făcut treabă bună

–întreaga activitate la punctul de lucru din Costuleni a fost coordonată de reprezentantul pârâtei, maistrul M1, iar la punctul de lucru de la Grozești, de reprezentantul acesteia, numitul T (martorul M2, n.n.).

De asemenea, din declarația martorului M rezultă, fără niciun dubiu, că pârâta a beneficiat de serviciile contractate și că S.C. R. S.R.L. a dispus, în punctele de lucru, și utilaje pe care, la rându-i, le-a închiriat pentru a putea onora contractul încheiat cu pârâta. Martorul a precizat că a lucrat, între iulie 2009 – decembrie 2009, ca mecanic pe excavator, la punctele de lucru din Grozești și Scopoșeni. Utilajul fusese închiriat de S.C. R. S.R.L. de la S.C. N.. Activitatea consta în întărirea digurilor, între Grozești și Scopoșeni, prin aducerea unor cantități de pămând excavate din dealurile din apropiere și basculate și tasate pe dig. Șeful punctului de lucru, angajat al pârâtei, era numitul T (martorul M, n.n.), care coordona întreaga activitate de șantier. La sfârșitul zilei de lucru, a arătat martorul, completa FC-urile, le preda șefului de șantier spre verificare. Din partea pârâtei, se realizau controale inițiate de șefii mari, între care și numitul C (filele nr.235 – 26, vol.2).

Observă instanța că toți martorii confirmă veridicitatea lucrărilor executate în cele trei puncte de lucru inclusiv cu utilajele pe care pârâta le-a închiriat de la S.C. R. S.R.L..

Apărările pârâtei, care au oscilat pe parcursul demersului judiciar, de la susținerile inițiale privind inexistența utilajelor închiriate și imposibilitatea S.C. R. S.R.L. de a i le pune la dispoziție, până la pretinsă dublă facturare a acelorași prestații, nu pot fi primite. Pe de o parte, FC-urile și declarațiile martorilor confirmă că S.C. R. S.R.L. și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Contractul de Prestări Servicii nr….. Pe de altă parte, prin adresa nr.663/07.03.2011, pârâta, îmn mod nejustificat,  a înapoiat facturile, cu motivarea că nu sunt însoțite de situații de lucrări semnate de șeful punctului de lucru, câtă vreme la dosarul cauzei se află aceste situații întocmite chiar de sefii de șantier pe care i-a dispus în punctele de lucru. În egală măsură, prin faxul transmis prestatorului, pârâta identifică ea însăși utilajele pe care le-a închiriat, chiar dacă anexa nr.1 a contractului nu a mai fost semnată de părți. Aceeași justificare se poate reține și în privința prețului prestației, pe care chiar pârâta l-a înscris în situația de lucrări comunicată pe fax către  S.C. R. S.R.L.. Cât privește dubla facturare, instanța reține că în cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă și că expertul contabil, analizând evidențele contabile ale celor două societăți comerciale, nu a ajuns la o astfel de concluzie. Pe de altă parte, este de domeniul evidenței că dubla facturare era cel mai solid argument pe care pârâta l-ar fi putut dezvolta prin adresa nr…., justificând astfel, de o manieră reală și întemeiată pe documente contabile, refuzul primirii și înregistrării facturilor.

Cât privește apărarea pârâtei în sensul că nu are evidențiate, în contabilitate facturile emise de pârâtă, în temeiul contractului, instanța o va respinge ca lipsită de orice relevanță juridică, câtă vreme pârâta le-a returnat, conform adresei nr…., cu motivația nejustificată, anterior analizată. Evident că, din punct de vedere contabil, atât timp cât facturile emise de prestatr nu au fost înregistrate în evidența pârâtei, prestatorul nu poate avea un sold contabil care să fie detaliat pe aceste facturi. De aceea, noțiunea debit principal, nu poate fi raportată, în cauză, la înregistrările din contabilitatea pârâtei. În legătură cu obligațiile pârâtei privind înregistrarea în contabilitate a facturilor primite, instanța își însușește o parte dintre concluziile expertului parte al reclamantei. Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată de regulă, executarea unei operațiuni comerciale, respectiv o notă scrisă privitoare la serviciile prestate în care acestea sunt arătate amănunțit indicându-se natura, calitatea, cantitatea, prețul, modalitățile contractului. Împrejurarea că facturile n-au fost însoțite de o situație de lucrări confirmată de un reprezentant legal al societății pârâte, nu este de natură să creeze prezumția absolută că facturile nu ar fi fost însușite sau că serviciile nu au fost efectuate. Aceste facturi nu au fost dirijate către compartimentul de contabilitate al pârâtei, pentru a fi înregistrate conform Legii contabilității, fiind restituite prin adresa nr…., deși documentele operative depuse la dosarul cauzei de către S.C. R. S.R.L., contrazic aceste susțineri, (a se vedea rapoartele  pe schimb FC și foile de parcurs). Facturile care  fac obiectul litigiului, emise de S.C. R. S.R.L., în anii 2011 și 2014, nu au fost înregistrate în evidența contabilă a pârâtei, deși pentru facturile din anul 2011, există dovezi că acestea au fost primite de S.C. P. S.A., conform registrului de corespondență din unitate.

Dimpotrivă, S.C. R. S.R.L., întemeindu-se pe relația contractuală și pe documentele justificative care au stat la baza întocmirii facturilor, a înscris în evidența contabilă proprie și a declarat, astfel cum confirmă expertul desemnat în cauză, D.A., un debit principal în cuantum de 251.217,02 lei – sumă cuprinsă în facturile (fila nr.193, vol.1):

1.FF …, în valoare de 18.786,00 lei – fila nr.11, vol.1

2.FF …., în valoare de 84.493,60 lei – fila nr.12, vol.1

3.FF …, în valoare de 92.739,60 lei – fila nr.13, vol.1

4.FF …, în valoare de 55.197,82 lei – fila nr.103, vol.1.

Potrivit art.6.1 din contract, modalitățile prin care pot fi  dovedite valoarea facturilor emise de prestator în contul beneficiarului sunt următoarele: foile de parcurs, rapoartelor FC, și deconturile. În aprecierea instanței, pentru primele trei facturi, S.C. R. S.R.L. a produs în cauză o astfel de dovadă, în acord cu stipulația contractuală evocată.

Astfel, pentru factura FF …, în valoare totală de 18.786,00 lei cu TVA inclus, din FC-uri rezultă:

–șantierul de îmbunătățiri funciare – Gorban

–prestația – încărcat pământ în auto cu escavator Komatsu – 179 ore – angajat T

–săpat și transport pământ pentru dig – punct lucru Costuleni – bulldozer T130 – 124 ore – mecanic B.

În acord cu expertul parte, instanța constată că prestațiile se regăsesc centralizate pe puncte de lucru cu tarif negociat de  50 lei/oră, regăsit în fax-ul din 15.02. 2011, ora 16:29, și confirmate în rapoartele pe schimb FC pe puncte de lucru existente și în dosarul cauzei.

De asemenea, pentru factura FF …, în valoare totală de 84.493,60 cu TVA inclus, din FC-uri rezultă:

–șantierele deschise în comunele: Bohotin, Răducăneni, Grozești, Gura Bohotin, Scheea Costuleni

–transport pământ cu autobasculantele – 960 ore x 70,980 lei/oră

În sfârșit, pentru factura seria …, în valoare totală de 92.739,60 cu TVA inclus, din FC-uri rezultă:

–prestația – încărcat pământ în auto cu escavatorul; încărcat pământ cu Vola și împins pământul spre dig la punctele de lucru: Costuleni, Buzău - Gura Techii și Gorban:

–703 ore x 80 lei/oră – încărcat pământ cu escavatorul;

–265 ore x 70 lei/ora – încărcat și împins pământ cu Vola.

Instanța remarcă în conținutul contractului, lipsa unei clauze privind confirmarea de către beneficiar a prestațiilor efectuate, cine și le asumă, ce curs de schimb valutar se folosește pentru prestațiile cu autobasculantele. Însă, având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța conchide că documentele analizate (rapoarte FC, foi de parcurs) cuprind semnătura reprezentanților pârâtei în punctele de lucru.

Expertul desemnat în cauză a reținut în raportul de expertiză că calculul sumei reclamate ca debit principal corespunde din punct de vedere al orelor cuprinse în situațiile de lucrări prezentate. În egală măsură, expertul parte a confirmat că, sumele pe baza cărora a fost stabilit debitul principal, au ca suport documentele primare operative și contabile întocmite și confirmate de persoanele responsabile din punctele de lucru în anii 2009 și în continuare.

În ceea ce privește factura …, în sumă totală de 55.197,82 lei, cu TVA inclus, instanța observă că aceasta cuprinde diferențele de tarif sau de ore lucrate, conform prețurilor mentionate în anexa nr.1 la ctr..... Cu alte cuvinte, prin această factură, S.C. R. S.R.L. a procedat la revizuirea tarifelor  înscrise în primele trei facturi, în funcție de cele menționate în anexa nr.1 a contractului (de ex., pentru închirierea buldozerului s-a calculat un tarif de 50lei/ora, în loc de 70 lei/oră, cum se menționează în anexa la contract). Conform art.23 din contract, Anexa nr.1 cuprinde devizul de servicii și este parte integranta din contractul nr.... (fila nr.229, vol.2). Astfel cum s-a arătat în precedent, Anexa nr.1 cuprinzând tarifele închirierii utilajelor nu este semnată de către pârâtă. Pentru această factură de diferență de tarife și ore lucrate nu există o dovadă a trimiterii de către S.C. R. S.R.L. sau de primire de către pârâtă. S.C. R. S.R.L. a emis FF …. fără a dovedi că tarifele revizuite ar fi fost asumate contractual de către pârâtă. Pentru aceste două argumente (anexa nr.1 nu este asumată de pârâtă și factura de diferență nu este acceptată la plată de către aceasta), instanța conchide că  singurele tarife acceptate de pârâtă sunt cele comunicate S.C. R. S.R.L., pe fax, la data de 15.02.2011, tarife raportat la care se poate aprecia că obligația de plată recunoscută de pârâtă corespunde unui total de 157.980,00 lei pentru prestațiile executate.

Raportat la apărarea formulată de pârâtă în referire la așa-zisele vicii de formă ale facturilor, instanța opinează în sensul că pentru eventuale încălcări ale Codului Fiscal, emitenta facturilor are a răspunde în condițiile Codului, ceea ce nu aduce nicio atingere în privința executării obligațiilor asumate de cele două societăți comerciale prin contract. În speță, răspunderea analizată este cea contractuală. Însă, în ceea ce ptivește cota de TVA aplicabilă, instanța reține că facturile întocmite în anul 2011 au fost confirmate de pârâtă prin fax-ul din data de 15.02 2011 ora 16,29, cota standard de TVA aplicabilă la această dată fiind de 24%, dată la care au fost întocmite și centralizatoarele pe lucrări și utilaje. Cota standard de TVA la data facturării prestației era de 24% și aceasta s-a menținut până la 31.12.2015 (conform Raportului de Expertiză Contabilă).

1.3. Soluția instanței:

Având în vedere faptul că:

–prin faxul transmis S.C. R. S.R.L., de către pârâta S.C. P. SA, la data de 15.02.2011 ora 16:29,  pârâta  confirmă  lucrările efectuate, admițând ca obligație de plată suma totală de 157.980,00 lei și recunoaște prestațiile ca fiind executate

–în cauza dedusă judecății raportul obligațional este de natură contractuală și reținând că pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art.1082 Cod civil din 1864 două prezumții: prezumția de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata serviciilor contractate, și prezumția de culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației,

și dând eficiență acestor prezumții, în temeiul dispozițiilor normative care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv art.969 și art.1082 Cod civil din 1864, instanța va admite în parte acest capăt de cererea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei S.C. RR S.R.L. (cesionara creanței reclamantei inițiale S.C. R. S.R.L.), 157.980,00 lei cu titlul debit principal.

2. Asupra penalităților de întârziere:

2.1. În drept

Art.1082 Cod civil din 1864: Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecuția obligațiunei, sau pentru întârzierea execuțiunei, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.

Art.1073 Cod civil din 1864: creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la despăgubiri.

Art.1066 Cod civil din 1864: Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.

Art.1069 Cod civil din 1864: Clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.

2.2. În speță:

Potrivit art.6.4 din contract, plata serviciilor se va face pe bază de factură fiscală emisă de prestator, în termen de trei zile lucrătoare de la data emiterii lor și, în cazul în care beneficiarul nu plătește sumele datorate la termenele scadente, va suporta penalități de 0,06% pe zi, pentru sumele neachitate.

Prin urmare, părțile au convenit o clauză penală având  natura juridică a daunelor interese moratorii, pentru executarea cu întârziere a obligației.

Cu privire la cuantumul absolut al penalităților de întârziere solicitate în cauză, instanța reține că, raportat la soluția de admitere în parte a debitului principal, penalitățile de întârziere trebuie calculate la suma de 157.980,00 lei, cu aplicarea procentului prevăzut în contract și a numărului de zile de întârziere în plată. Procedând la aplicarea acestui algoritm la baza de calcul arătată, instanța reține că penalitățile de întârziere trebuie calculate astfel:

–pentru FF seria …, în valoare de 18.786,00 lei – fila nr.11, vol.1

–18.786 lei x 0,06% x 1839 zile = 20.728,47 lei

–13.01.2011 – 26.01.2016 – intervalul de calcul al întârzierii la plată

–pentru FF …, în valoare de 84.493,60 lei – fila nr.12, vol.1

–84.493,60 lei x 0,06% x 1838 zile = 93.179,54 lei 

–14.01.2011 – 26.01.2016 – intervalul de calcul al întârzierii la plată

–din FF …, în valoare de 92.739,60 lei, instanța va reține doar diferența până la totalul debitului principal admis, respectiv suma de 54.700,40 lei

[(157.980,00 – (18.786,00 + 84.493,60)] = 54.700,40

–54.700,40 lei x 0,06% x 1.833 zile = 60.159,06 lei

–19.01.2011 – 26.01.2016 – intervalul de calcul al întârzierii la plată.

–totalul penalităților rezultate – 174.067,07 lei

20.728,47 + 93.179,54 + 60.159,06 = 174.067,07

Cu privire la algoritmul detaliat de instanță, este de reținut că acesta a fost utilizat atât de expertul desemnat în cauză, cât și de expertul parte al reclamantei, singura diferență fiind aceea că baza de calcul pentru cea de a treia factură a fost redusă în raport cu totalul debitului principal admis pentru primul petit al acțiunii.

Pe de altă parte, instanța constată că în cauză s-a solicitat doar 126.404,49 lei cu titlul penalități de întârziere și, prin urmare, în respectarea principiului disponibilității (art.22 alin.6 C.proc.civ.rep.), care guvernează procesul civil, aceasta este suma care urmează a-i fi admisă reclamantei, cu acest titlu.

2.3. Soluția instanței:

Având în vedere clauza contractuală evocată, art.1073 și art.1066 Cod civil din 1864, instanța va admite acest capăt de cerere și, în consecință, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei 126.404,49 lei cu titlul penalități de întârziere.

3. Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune astfel cum rezultă din unirea acesteia cu fondul cauzei:

3.1. Legea civilă aplicabilă prescripției invocate în speță

Prescripțiile extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare nu sunt supuse dispozițiilor legii noi, deoarece ele reprezintă situații juridice trecute. În acest sens dispune art.201 din Legea nr.71/2011, text legal potrivit cu care prescripțiile extinctive  începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în între¬gime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Prac¬tic, trebuie stabilit dacă, pentru situația concretă, prescripția extinctivă a început să curgă potrivit dispozițiilor din reglementarea anterioară, iar, în caz afirmativ, această reglementare se va aplica prescripției respective sub toate aspectele.

În esență, ceea ce diferențiază cele două reglementări în privința prescripției, este regimul juridic distinct care guvernează invocarea excepției. Având în vedere că în speță excepția a fost invocată de către pârât, analiza excepției, din această perspectivă, nu se impune a fi reținută în cauză. În ambele reglementări, prescripția extinc¬tivă va opera ca o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situații juridice ocrotite de lege, care, în condițiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obține protecția judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acțiune.

Astfel cum se va argumenta în cele ce urmează, în speță prescripția a început să curgă sub imperiul reglementării anterioare și, prin urmare, analiza excepției se va întemeia pe normele de drept material (substanțial) prevăzute în Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Așa fiind, în temeiul art.18 din decret, instanța este obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris.

3.2. Normele aplicabile prescripției invocate în speță

Art.1 alin.1 Decret 167/1958: Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Art.3 Decret 167/1958: Termenul prescriptiei este de 3 ani …. .

Art.7 alin.3 Decret 167/1958:

Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cind s-a implinit conditia sau a expirat termenul.

Art.12 Decret 167/1958:

În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.

3.3. În speță:

Având în vedere considerentele în drept expuse pe fondul cauzei, instanța reține că:

–cererea de chemare în judecată a fost transmisă către Tribunalul Iași prin serviciile poștale, la data de 30.12.2013 – fila nr.94

–acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 07.01.2014 – fila nr.1

–debitul principal este cuprins în facturile

FF …

FF …

FF …

–scadența facturilor, conform art.6.4 din contract – trei zile de la data emiterii facturilor.

Aplicând la speță art.7 alin.3 din Decretul 167/1958, prescripția a început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi. Întrucât acțiunea a fost transmisă către Tribunalul Iași prin serviciile poștale, la data de 30.12.2013 30 și întrucât scadența facturilor este ulterioară datei de 07.01.2011, urmează că acțiunea a fost promovată în termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958. De vreme ce nu s-a stins dreptul la acțiune privind dreptul principal, urmează că nu s-a stins nici dreptul la acțiune privind penalitățile de întârziere (per a contrario art.1 alin.2 Decret 167/1958).

Față de considerentele dezvoltate, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.

4. Asupra cheltuielilor de judecată:

4.1. În drept:

Art. 453 C.proc.civ.rep.:

(1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

4.2. În speță:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere:

–OP nr…. (fila nr.5, vol.1), OP nr…. (fila nr.99, vol.1), OP … (fila nr.18, vol.1) pentru taxa judiciară de timbru în cuantum de  10.867,42 lei

–chitanța nr….. pentru onorariul expertului, în cuantum de 2.000,00 lei – fila nr.115, vol.1

–factura nr…. pentru onorariul avocațial, în cuantum de 2.400,00 lei – fila nr.203, vol.2.

Totalul cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă în condițiile art.452 C.proc.civ.rep. este de 15.267,42 lei.

Reclamanta a solicitat în cauză obligarea pârâtei la:

–plata sumei de 251.217,02 lei, cu titlul debit principal

–plata sumei de 126.404,49 lei, cu titlul penalități de întârziere.

Cererea reclamantei a fost admisă în proporție de 75,30 %, conform algoritmului ce succede:

[(157.980,00 + 126.404,49) : (251.217,02 + 126.404,49)]

4.3. Soluția instanței:

Având în vedere cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, culpa procesuală a părților în privința promovării prezentului litigiu, apreciată de instanță la 24,70 % pentru reclamantă și la 75,30 % pentru pârâtă, în temeiul dispozițiile art.453 alin.2 rap. la art.452 C.proc.civ.rep., instanța:

–va admite în parte capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea  pârâtei la  plata cheltuielilor de judecată

–va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei 11.496,37 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând 75,30 % din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cauză.

III. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ.rep., instanța va lua act că pârâta, cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, a învederat că va solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

–art.466 alin.1 C.proc.civ.rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.rep.;

–art.468 alin.1 C.proc.civ.rep.;

–art.471 alin.1 C.proc.civ.rep.,

hotărârea este supusă numai apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Constanța (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune – excepție invocată de pârâtă.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, formulată de reclamanta RR S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S.A..

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei:

–157.980,00 lei cu titlul debit principal;

–126.404,49 lei cu titlul penalități de întârziere;

–11.496,37 lei cu titlul cheltuieli de judecată.

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ.rep., ia act că pârâta va solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ.rep..

Apelul se depune la Judecătoria Constanța, sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ.rep..

Pronunțată astăzi, 01.09.2017, punerea soluției la dispoziția părților fiind realizată prin mijlocirea grefei instanței, conform art.396 alin.2 C.proc.civ.rep..

Președinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare