Tăierea ilegală de arbori

. Prin încheierea penală nr.237 din camera de consiliu din 4 octombrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu, în baza art. 345 alin. 1 Cod proc.pen., respinge cererile formulate de inculpaţii P şi C, ca neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. 2 Cod proc.pen., constată competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din data 26.07.2018, din dosarul nr…./P/2015 privind pe inculpaţii C sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. şi ped. de art.52 alin.3 Cod pen. rap.la art.107 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 şi de art.109 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.38 alin.1 Cod pen. şi P sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. şi ped. de art.297 alin.1 Cod pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii C şi P.

În baza art. 347 alin. 1 Cod proc.pen. prezenta încheiere se comunică Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu şi inculpatului.

În motivarea acestei încheieri, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 26.07.2018 din dosarul nr…./P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, înregistrat la această instanţă în data de 06.08.2018, au fost trimişi în judecată pe inculpaţii C sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. şi ped. de art.52 alin.3 Cod pen. rap.la art.107 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 şi de art.109 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.38 alin.1 Cod pen. şi P sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. şi ped. de art.297 alin.1 Cod pen.

În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În fapt, s-a reţinut că, în perioada 28-29.10.2015, o echipă formată din lucrători de poliţie din cadrul I.P.J. Arad – Serviciul Ordine Publică împreună cu reprezentanţi ai Direcţiei Silvice Arad au efectuat verificări cu privire la exploatarea masei lemnoase din partida 826 SR situată pe suprafaţa Cantonului silvic nr. …. Valea …. în U.P. VI , u.a. 103B, aparţinând Ocolului Silvic . Această partidă a fost achiziţionată pe picior de SC … SRL cu sediul în com. … jud. Arad şi punct de lucru în…, jud. Arad.

În urma acestor verificări, au fost constatate tăieri ilegale de arbori şi sustrageri de material lemnos din fondul forestier pe care era constituită partida, drept pentru care s-a dispus de către organele de control efectuarea reconstituirii APV- ului (actul de punere în valoare) partizii 826 SR de către o comisie desemnată din cadrul Direcţiei Silvice Arad.

Urmare a activităţilor de control efectuate cu privire la exploatarea masei lemnoase şi a reinventarierii partizii 826 SR a fost întocmit raportul/memoriu nr. 10.680 din 27.11. Din cuprinsul acestuia rezultă că în timpul exploatării parcelei de pădure de către SC … SRL a fost creată o pagubă prin tăierea fără drept a unui număr de 144 arbori, în volum de 98,036 mc în valoare de 31.592,32 lei. De asemenea s-a mai constatat prejudicierea unui număr de 78 arbori în cursul procesului de exploatare cu un volum de 19 mc în valoare de 3.1181,55 lei.

În urma probelor administrate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt: La data de 18.05.2015 Ocolul Silvic Beliu a emis autorizaţia de exploatare a masei lemnoase nr. 27 pentru partida 826 /S constituită în U.P. VI Cimercea, u.a. 103 b, având un volum brut de 772 mc şi un număr de 1343 arbori, marcaţi cu dispozitivul de marcat cu amprenta rotundă, indicativ  RP2-107, cu vopsea de culoare galbenă, către SC … SRL administrată de inculpatul C. Acesta a coordonat şi supravegheat întreaga activitate de exploatare a masei lemnoase achiziţionată pe picior, cu ajutorul muncitorilor angajaţi şi a muncitorilor sezonieri.

Din declaraţiile martorilor audiaţi a reieşit, că inculpatul le-a cerut muncitorilor, să doboare la cioată toţi arborii marcaţi indiferent de culoarea vopselei aplicate pe amprenta ciocanului de marcat, deşi pe suprafaţa parchetului s-au aflat şi arbori, care aveau aplicat ciocanul silvic de marcat cu amprenta rotundă şi indicativul RP2-104 vopsea de culoare roşie.

Indicativul ciocanului de marcat şi culoarea aplicată erau cunoscute de inculpat întrucât sunt menţionate în procesul verbal de predare – primire a parchetului încheiat la data de 04.08.2015, semnat de ambii inculpaţi.

Din memoriul întocmit cu prilejul reconstituirii partizii 826 SR de către organele silvice se constată că din cei 1343 de arbori pe care ar fi trebuit să se găsească pe cioplajul de la bază marca RP2-107 şi vopsea galbenă, s-au găsit doar 1228 de arbori. Din aceştia pe un număr de 513 arbori a fost găsită şi marca RP2-104, care a fost aplicată cu utilizarea unei vopsele de culoare roşie. În plus, s-au găsit un număr de 117 cioate/arbori care aveau pe cioplajul de la bază doar marca rotundă cu indicativul RP2-104 şi vopsea roşie.

Această situaţie a fost determinată de o serie de deficienţe, care s-au constatat cu privire la modul, în care s-a efectuat marcarea şi inventarierea arborilor din partidă de către lucrătorii silvici.

Deosebit, de aceşti arbori, care totuşi au fost marcaţi, au mai fost găsite cioate nemarcate şi părţi de arbori (răgălii) dezrădăcinaţi sau dislocaţi parţial din pământ, care nu prezentau nici marcaj la bază şi nici cioplaj la 1,30 m (pe partea de trunchi) şi a căror dezrădăcinare, prin urmele rămase pe sol, pe rădăcini şi pe trunchiuri a fost una intenţionată, care s-a făcut în mod mecanic folosind lama sau cablurile de la TAF. Aceştia au fost  cei 144 de arbori, în volum de 98,036 mc şi valoare de 31.592,32 lei, care au fost tăiaţi şi sustraşi fără drept.

În plus în procesul de exploatare a partizii au fost prejudiciaţi un număr de 78 arbori (cu un volum de 19 mc şi o valoare de 3181 ,55 lei), pentru care inculpatul, aşa cum rezultă din raportul întocmit cu privire la reconstituirea acestei partide, a achitat contravaloarea OS Beliu.

Cu privire la cei 144 de arbori probele administrate indică faptul că aceştia au fost tăiaţi sau smulşi din rădăcină la indicaţiile inculpatului C, iar întreaga cantitate de material lemnos recoltată de pe suprafaţa parchetului fără înştiinţarea OS Beliu, a fost trolată în rampa primară de încărcare, unde a fost debitată la lungime şi comercializată de inculpat, care a întocmit avizele de însoţire primare.

În declaraţiile date C susţine, însă, că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. Susţinerile sale sunt însă combătute de declaraţiile martorilor audiaţi, muncitori la exploatarea forestieră din partida 826 S, care au arătat că întreaga activitate le-a fost supravegheată de inculpat, el fiind persoana care întocmea avizele de însoţire pentru materialul lemnos şi încasa contravaloarea acestuia.

Inculpatul C  nu ar fi putut desfăşura activitatea infracţională, dacă inculpatul P şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu care îi revin în calitate de pădurar, atribuţii prevăzute de Legea 46/2008 şi HG 1076/2009 privind regulamentul de pază al fondului forestier.

Astfel art. 2 din HG 1076/2009 prevede că asigurarea pazei în fondul forestier naţional se face numai prin ocoalele silvice prevăzute la art. 10 al. 2 din Legea 46/2008- Codul silvic, iar art. 6 din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin aceiaşi hotărâre de guvern, stipulează : „Pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are în principal următoarele atribuţii: a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcţiilor, instalaţiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieţilor şi lăstarilor, precum şi a oricăror fapte ilegale;… d) participă la stabilirea prejudiciului produs în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor şi lăstarilor şi acţionează pentru identificarea autorilor acestor fapte; e) identifică cioatele arborilor tăiaţi ilegal şi locurile arborilor scoşi din pământ şi le înregistrează în condica de serviciu; f) încheie acte de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice şi ţine evidenţa acestora în condica de serviciu; g) confiscă sau reţine, după caz, materialele lemnoase provenite din săvârşirea faptelor ilegale, în condiţiile prevăzute de lege; h) depune la sediul ocolului silvic, în termen de 5 zile de la data încheierii, actele de constatare;… p) controlează circulaţia materialului lemnos în fondul forestier în vederea stabilirii provenienţei şi legalităţii transportului de materiale lemnoase;…”

Din economia materialului probator administrat la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul P, în calitate de pădurar titular al Cantonului Silvic nr. … Valea… , cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a luat la cunoştinţă despre faptul, că pe suprafaţa partizii 826 SR achiziţionată de SC … SRL, există cioate provenite de la arbori tăiaţi ilegal şi arbori scoşi din rădăcină fără drept (declaraţie martor f. 106-107), însă nu a luat nici o măsură legală pentru a întocmi acte de constatare sau pentru a stopa activitatea de exploatare .

Mai mult decât atât, cu ocazia patrulării în zona de exploatare a parchetului, respectiv în rampa primară de încărcare a partizii 826 SR, inculpatul a identificat mai multe rădăcini provenite de la arbori smulşi, depozitate în rampa de încărcare şi a solicitat tafiştilor, să ia măsuri de îndepărtare a rădăcinilor de la faţa locului, în loc să efectueze controlul exploatării pentru stabilirea stării de fapt şi să solicite explicaţii administratorului firmei de exploatare, inculpatul C şi muncitorilor pentru stabilirea provenienţei acestora.

Starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu în dosar nr. …/P/2015 se susţine cu următoarele mijloace de probă cuprinse în dosarul de urmărire penală: procese-verbale de constatare (f.41-46); declaraţii inculpaţi (f.47-76); declaraţii martori (f.77-116); autorizaţie exploatare (f.119-123);  planşă foto (f.141-146); fişa postului (f.124-127);  carnetul de inventar (f.147-149); raport şi memoriu cu privire la reconstituirea partizii (f.154-181); note de relaţii date de personalul silvic (vol. II f.2-32).

La data de 30.08.2018, inculpaţii au depus la dosar memoriu prin care au solicitat să se restituie cauza la Parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât întreaga urmărire penală a fost afectată de vicii grave de procedură iar pe de altă parte, obiectul judecăţii astfel cum este descris în Rechizitoriu nu poate fi stabilit cu exactitate, situaţie în care evident că judecată nu poate să înceapă.

Inculpaţii au solicitat să se constate nulitatea absolută, a ordonanţei din 22.08.2016 emisă de organul de cercetare penală prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de inculpaţi, precum şi a tuturor actelor de urmărire subsecvente, inclusiv ordonanţa din 29.08.2016 prin care s-a confirmat efectuarea în continuare a urmăririi penale, a ordonanţei din 30.05.2017 prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală, şi a ordonanţei din 03.10.2017.

De asemenea au solicitat să se constate neregularitatea actului de sesizare a instanţei, Rechizitoriul din data de 26.07.20.18 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu ca urmare a încălcării prevederilor art.328 coroborat cu art. 286 alin 2 lit. d C.pr.pen.

În fapt inculpaţii au arătat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din data de 26.07.2016 inculpatul C, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 52 ai.3 C.pen raportat la art. 107 alin. 1 lit. d din Legea 46/2008 şi a infracţiunii prevăzute de art. 109 al.l lit. d din I 46/2008 cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal şi inculpatul P a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. 1 cod penal

În fapt, aşa cum rezultă din motivarea actului de sesizare se reproşează că numitul C a determinat cu intenţie anumite persoane angajate la societatea comercială pe care o administra să comită fapte penale privind tăierea ilegală a arborilor şi furt de arbori iar numitului P că şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu susţine că aceste constatări privind arborii tăiaţi ilegal ar fi rezultat în urma unui control efectuat în partida 826 SR când s-ar fi descoperit un număr de 144 arbori cu voi. de 98,036 în valoare de 31.592.32 lei.

Apreciază că urmărirea penală efectuată în cauză este afectată de vicii grave fapt ce în final va impune refacerea acesteia.

Cu privire la nulitatea absolută a ordonanţei din 22.03.2016 emisă de organul de cercetare penală prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale fată de inculpaţi, arată că aşa cum rezultă din actele dosarului după ce anterior au fost emise ordonanţele de începere a urmării penale în rem şi de extindere a urmăririi penale prin Ordonanţa din 22.08.2016 a organului de cercetare penală s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la inculpaţi, în temeiul art. 305 alin. 3 CPP.

Acest text de lege, în forma în vigoare la data emiterii ordonanţei, prevede că: Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art.16 al. 1, organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.

Cu alte cuvinte această ordonanţă emisă de organul de cercetare penală prin care s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale trebuia confirmată în termen de 3 zile de la emiterea acesteia, aşa cum arată textul citat anterior. Ori tocmai această obligaţie nu a fost respectată în condiţiile în care Ordonanţa emisă de organul de cercetare penală a fost dată, la data de 22.08.2016 în vreme ce confirmarea acesteia s-a făcut prin ordonanţa din 29.08.2016. Rezultă fără echivoc că termenul de 3 zile a fost depăşit.

Susţin că în aceste condiţii conform prevederilor art. 268 CPP alin 1 : Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen iar conform, alin. 3 : Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile privitoare la nulităţi.

Prin urmare datorită faptului că ordonanţa de confirmare a efectuării în continuare a urmăririi penale emisă de procuror la data de 29.08.2016 s-a făcut cu încălcarea termenului de 3 zile stipulat la art. 305 alin 3 CPP, aceasta este lovită de nulitate. În atare condiţii în mod evident că şi Ordonanţa din 22.08.2016 a organului de cercetare penală prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale cu privire la inculpaţi este şi ea lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost confirmată.

În continuare arată că din economia dispoziţiilor art. 305 alin. 3 CPP (forma în vigoare la momentul emiterii ordonanţei atacate) rezultă că organele de cercetare penală au o competenţă materială condiţionată în a dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale, fapt ce determină ca în situaţia în care această confirmare nu există (cea din speţă fiind făcută peste termen, aspect echivalent cu lipsa acesteia) actul prin care organul de cercetare penală dispune efectuarea în continuare a urmării penale faţă de suspecţi să fie emis de o persoană necompetentă.

Conform Decizie Curţii Constituţionale 302/2017 soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art.281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională. Prin urmare, în mod evident că şi încălcarea competenţei organului de cercetare penală poate atrage nulitatea absolută a actului în condiţiile art. 281 CPP, aspect pe care vă rog să îl constataţi incident şi în prezenta cauză.

De asemenea conform art. 280 alin. 2 CPP şi actele subsecvente actului declarat nul sunt lovite la rândul lor de nulitate , iar în acest sens vă rugăm să constaţi şi nulitatea ordonanţei din 30.05.2017 prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală, şi a ordonanţei din 03.10.2017 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Susţine că aceste lucruri nu pot fi îndreptate şi prin urmare se impune refacerea urmăririi penale.

Cu privire la susţinerea că rechizitoriul este neregulamentar întocmit arată că potrivit art.342 C.pr.pen.. obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penată.

Sintagma "legalitatea sesizării instanţei" cuprinsă în art. 342 C.pr.pen. este una destul de largă, ea vizând deopotrivă regularitatea actului de sesizare a instanţei, aspect ce rezultă neîndoielnic din coroborarea dispoziţiilor art. 345 alin. 3 şi art. 346 alin. 2,3 şi 4 C.pr.pen.

Această regularitate a actului de sesizare impune condiţia obligatorie ca Rechizitoriul să îndeplinească toate condiţiile de formă şi de conţinut, astfel cum sunt ele reglementate în cuprinsul art. 328-329 C.pr.pen.

Astfel în cadrul dispoziţiilor art.328 c.pr.pen. se face trimitere la dispoziţiile art. 286 alin. 2 C.pr.pen. unde la lit. d se impune condiţia motivării în fapt şi în drept a faptelor imputate. Aceasta presupune obligaţia descrierii amănunţite a actelor întreprinse de inculpat pentru fiecare pretinsă infracţiune în parte precum şi a probelor pe care acuzaţia se fundamentează, în acest fel stabilindu-se obiectul viitoarei judecăţi de o manieră clară şi precisă. De altfel interpretarea acestor dispoziţii este în deplină corelare cu dispoziţiile art. 346 alin. 3 lit. a C.pr.pen. care prevede că: Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă; a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3)., daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecaţii.

Consideră că în cazul de faţă aceste cerinţe obligatorii nu au fost respectate dacă se are în vedere următoarele aspecte: inculpatul P a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu faptă prevăzută de art. 297 alin. 1 CPP . În motivarea rechizitoriului se arată că inculpatul a încălcat : atribuţiile prevăzute în Legea 46/2008 şt HG 1076/2009 privind regulamentul, de pază (pag. 4 rechizitoriu). În următorul paragraf sunt explicate aceste dispoziţii pretins încălcate însă doar prin referire la  H. G. 1076/2009, şi nu este indicat nici un articol din L 46/2008 sau din vreun act normativ primar.

Neindicarea, cu privire la activitatea pretins infracţională imputată inculpatului P, a articolelor din legile (nu din Hotărâri de Guvern, din ordine, din instrucţiuni, din regulamente, din norme metodologice, etc.) în care sunt prevăzute îndatoririle de serviciu pe care inculpatul le-ar fi încălcat, constituie o neregularitate importantă a rechizitoriului, având în vedere declararea neconstituţionalităţii sintagmei „îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu" prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională şi înlocuirea ei cu sintagma „îndeplinirea îndatoririlor prin încălcarea legii", înţelegându-se prin lege atât legea emisă de Parlament, cât şi Ordonanţele de Guvern şi Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului.

Arată că  în rechizitoriu se face, referire la o Hotărâre de Guvern, şi la Legea de adoptare a Codului. Silvic, fără a se  arăta, însă, pe care anume prevederi concrete ale codului silvic le-a încălcat inculpatul, fapt ce face din rechizitoriu un act care contravine deciziei Curţii Constituţionale, citate mai sus.

De asemenea acest lucru determină imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii, deoarece cade în sarcina acuzatorului în a indica în concret ce text de lege concret am încălcat. în funcţie de acest text delege urmează ca eu să îmi fac apărarea, ori în lipsa prevederii lui îi este imposibil inculpatului să se apere.

Aşa cum a reţinut şi doctrina juridică ceea ce este esenţial este ca fapta să fie prezentată cu toate elementele ce au relevanţă penală, sub aspectul conţinutului unei infracţiuni, fapt ce este de natură a înlătura orice îndoială cu privire la obiectul judecăţii şi nu îl împiedică pe inculpat a se apăra. Nu în uiumul rând această cerinţă este impusa şi de prevederile art. 6 par. 3 lit, a din CEDO ce recunoaşte dreptul oricărui acuzat de a fi informat în mod detailat despre acuzaţia ce i se aduce, în materie penală o informaţie precisă şi completă asupra acuzaţiilor ce se aduc unei persoane constituie o condiţie esenţială a caracterului echitabil al procedurii.(hot. CEDO din 19 decembrie 2006 în cauza Mattei c. Franţei)

Solicită a se constata neregularitatea actului de sesizare deoarece nu s-a precizat nici o dispoziţie concretă din Legea 46/2008 pe care numitul P ar fi încălcat-o şi care ar fi atras reţinerea săvârşirii faptei de abuz în serviciu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară, reţine următoarele:

Cu privire la neregularităţile invocate de inculpaţi referitor la ordonanţa din data de 22.08.2016, ordonanţa din data de 29.08.2016, ordonanţa din data de 30.05.2017 şi ordonanţa din data de 3.10.2017, instanţa constată că nu s-a dovedit încălcarea dispoziţiilor art.281 alin.1 lit.b Cod proc. pen. sau încălcarea altor dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art.281 Cod proc.pen., care să determine nulitatea actului, în sensul că s-ar fi adus o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin desfiinţarea actului, conform art.282 alin.1 Cod proc.pen.

Totodată, instanţa constată că fapta este descrisă corespunzător în cuprinsul rechizitoriului, fiind respectate dispoziţiile art.328 Cod proc.pen., art.286 alin.2 lit.d Cod proc.pen.Potrivit art. 342 din Noul Cod procedură penală, obiectul procedurii în camera preliminară se referă la legalitatea sesizării instanţei, la competenţa acesteia, la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Verificarea legalităţii administrării probelor presupune verificarea condiţiilor impuse în Titlul IV din Partea generală a Noul Cod proc.pen., intitulat „Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii”. Obiectul procedurii nu include aspecte legate de temeinicia trimiterii în judecată sau de posibilitatea de a ordona administrarea unor noi probe.

Analizând sub aspectul legalităţii probele din dosarul de urmărire penală, instanţa constată că acestea au fost legal administrate de către organele de urmărire penală. Conform art.103 alin.1 Noul Cod proc.pen. nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită şi, sub aspectul temeiniciei urmează a fi analizate în cursul judecăţii prin coroborare cu ansamblul probelor administrate în cauză.

Din interpretarea art.374 alin.7 Noul Cod proc.pen. rezultă că probele administrate în cursul urmăririi penale şi contestate de părţi se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. În consecinţă, instanţa reţine că probele au fost legal administrate, inculpaţii având posibilitatea să solicite readministrarea lor în cursul judecăţii, precum şi administrarea de noi probe sau alte procedee probatorii.

Totodată, instanţa constată că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală se reţine legalitatea rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din data de 26.07.2018 din dosarul nr. 845/P/2015, fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod procedură penală. De asemenea, se reţine că s-a respectat principiul legalităţii, în ceea ce priveşte administrarea probelor, respectiv dispoziţiile art. 114-123 din acelaşi cod, fiind respectat principiul legalităţii şi în ceea ce priveşte efectuarea actelor de urmărire penală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 345 alin. 1 Cod proc.pen., va respinge cererile formulate de inculpaţii P şi C, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie inculpatul P solicitând în temeiul art. 347 alin. 3 Cod procedură penală  coroborat cu art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală să se admită contestaţia, să se desfiinţeze încheierea penală nr. 237/04.10.2018 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Ineu, şi în rejudecare să se admită cererile şi excepţiile formulate în cauză respectiv să se constate:

-Nulitatea absolută a ordonanţei din 22.08.2016 emisă de organul de cercetare penală prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de subsemnaţii, precum şi a tuturor actelor de urmărire subsecvente, inclusiv ordonanţă din 29.08.2016 prin care s-a confirmat efectuarea în continuare a urmăririi penale, a ordonanţei din 30.05.2017 prin care s-a pus în mişcare acţiunea penala, si a ordonanţei din 03.10.2017.

-Neregularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul din data de 26.07.2018 al Parchetului de ne lângă Judecătoria Ineu ca urmare a încălcării prevederilor 328 coroborat cu art. 286 alin 2 lit. d Cod procedură penală.

-Comunicarea încheierii pronunţată în soluţionarea contestaţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu pentru a remedia neregularităţile şi a preciza dacă mai menţine sau nu soluţia de trimitere în judecată.

În primul rând, contestaţia vizează faptul că Judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Ineu nu a răspuns cererilor şi excepţiilor formulate, fără a face vreo referire la argumentele invocate de inculpat.

Cu privire la nulitatea absolută a ordonanţei din 22.08.2016 emisă de organul de cercetare penală prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de inculpaţi, arată că Judecătoria Ineu le-a respins această solicitare argumentând faptul că în speţă ar fi o nulitate relativă, iar inculpatul nu a demonstrat producerea nici unei vătămări.

Se susţine că soluţia Judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Ineu este nefondată, iar nulitatea ordonanţei în discuţie este una absolută şi nu relativă astfel cum fără temei se motivează în încheierea atacată. Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului după ce anterior au fost emise ordonanţele de începere a urmării penale în rem şi de extindere a urmăririi penale prin Ordonanţa din 22.08.2016 a organului de cercetare penală s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la subsemnaţii, în temeiul art. 305 alin. 3 Cod procedură penală. Acest text de lege, în forma în vigoare Ia data emiterii ordonanţei, prevede că atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.

Cu alte cuvinte această ordonanţă emisă de organul de cercetare penală prin care s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale trebuia confirmată în termen de 3 zile de la emiterea acesteia, şi aşa cum arată textul citat anterior. Ori tocmai această obligaţie nu a fost respectată în condiţiile în care Ordonanţa emisă de organul de cercetare penală a fost dată la data de 22.08.2016 în vreme ce confirmarea acesteia s-a făcut prin ordonanţa din 29.08.2016. Rezultă fără echivoc că termenul de 3 zile a fost depăşit.

În aceste condiţii conform prevederilor art. 268 Cod procedură penală la alin 1 : „Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”, iar conform alin. 3 „Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile privitoare la nulităţi”.

Prin urmare inculpatul susţine că, datorită faptului că ordonanţa de confirmare a efectuării în continuare a urmăririi penale emisă de procuror la data de 29.08.2016 s-a făcut cu încălcarea termenului de 3 zile stipulat la art. 305 alin 3 Cod procedură penală, aceasta este lovită de nulitate.

În atare condiţii în mod evident că şi Ordonanţa din 22.08.2016 a organului de cercetare penală prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale cu privire la subsemnaţii este şi ea lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost confirmată. Din economia dispoziţiilor art. 305 alin. 3 Cod procedură penală (forma în vigoare la momentul emiterii ordonanţei atacate) rezultă că organele de cercetare penală au o competenţă materială condiţionată în a dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale, fapt ce determină ca în situaţia în care această confirmare nu există (cea din speţă fiind făcută peste termen, aspect echivalent cu lipsa acesteia) actul prin care organul de cercetare penală dispune efectuarea în continuare a urmării penale faţă de suspecţi să fie emis de o persoană necompetentă.

Conform decizie Curţii Constituţionale 302/2017 soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) Ut. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională.

Prin urmare, în mod evident că şi încălcarea competenţei organului de cercetare penala poate atrage nulitatea absolută a actului în condiţiile art. 281 Cod procedură penală, aspect pe care vă rog să îl constataţi incident şi în prezenta cauză.

De asemenea conform art. 280 alin. 2 Cod procedură penală şi actele subsecvente actului declarat nul sunt lovite la rândul lor de nulitate, iar în acest sens vă rugăm să constaţi şi nulitatea ordonanţei din 30.05.2017 prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală, şi a ordonanţei din 03.10.2017 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor. Aceste lucruri nu pot fi îndreptate şi prin urmare se impune refacerea urmăririi penale.

O altă critică o reprezintă faptul că Rechizitoriul nu îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de conţinut, astfel cum sunt ele reglementate în cuprinsul art. 328-329 Cod procedură penală.

În actul de sesizare se reţine că inculpatul P a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu faptă prevăzută de art, 297 alin. 1 Cod procedură penală cu motivarea că acesta a încălcat atribuţiile prevăzute în legea 46/2008 şi HG 1076/2009 privind regulamentul de paza. (pag. 4 rechizitoriu)

În următorul paragraf din rechizitoriu sunt explicate aceste dispoziţii pretins încălcate însă doar prin referire la o H. G. 1076/2009, şi nu este indicat nici un articol din L 46/2008 sau din vreun act normativ primar.

Neindicarea, cu privire la activitatea pretins infracţională imputată subsemnatului P, a articolelor din legile (nu din Hotărâri de Guvern, din ordine, din instrucţiuni, din regulamente, din norme metodologice, etc.) în care sunt prevăzute îndatoririle de serviciu pe care inculaptul le-ar fi încălcat, constituie o neregularitate importantă a rechizitoriului, având în vedere declararea neconstituţionalităţii sintagmei „îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu" prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională şi înlocuirea ei cu sintagma „îndeplinirea îndatoririlor prin încălcarea legii", înţelegându-se prin lege atât Legea emisă de Parlament, cât şi Ordonanţele de Guvern şi Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului.

Or, în rechizitoriul de faţă se face referire la o Hotărâre de Guvern, şi la Legea de adoptare a Codului Silvic, fără a se arăta însă, pe care anume prevederi concrete ale codului silvic le-a încălcat, fapt ce face din rechizitoriu un act care contravine deciziei Curţii Constituţionale, citate mai sus.

De asemenea acest lucru determină imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii, deoarece cade în sarcina acuzatorului în a indica în concret ce text de lege concret a încălcat în funcţie de acest text de lege urmează ca inculpatul să îşi facă apărarea, ori în lipsa prevederii lui îi este imposibil să se apere.

Aşa cum a reţinut şi doctrina juridică ceea ce este esenţial este ca fapta să fie prezentată cu toate elementele ce au relevanţă penală, sub aspectul conţinutului unei infracţiuni, fapt ce este de natură a înlătura orice îndoială cu privire la obiectul judecăţii şi nu îl împiedică pe inculpat a se apăra. (N. Volonciu, Noul cod de procedură penală comentat, Hamangiu, 2015, pag. 821)

Nu în ultimul rând această cerinţă este impusă şi de prevederile art. 6 par. 3 lit. a din CEDO ce recunoaşte dreptul oricărui acuzat de a fi informat în mod detaliat despre acuzaţia ce i se aduce. În materie penală o informaţie precisă şi completă asupra acuzaţiilor ce se aduc unei persoane constituie o condiţie esenţială a caracterului echitabil al procedurii.(hot. CEDO din 19 decembrie 2006 în cauza Mattei c. Franţei).

În concluzie, solicită să se constate neregularitatea actului de sesizare deoarece nu s-a precizat nici o dispoziţie concretă din L 46/2008 pe care numitul P ar fi încălcat-o şi care ar fi atras reţinerea săvârşirii faptei de abuz în serviciu.

Prin încheierea penală nr. 125 din Camera de consiliu din 7 noiembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 347 Cod procedură penală admite contestaţia formulată de inculpatul P împotriva încheierii penale nr. 237/2018 din Camera de Consiliu din 04.10.2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu pronunţată în dosarul nr. 1703/246/2018/a1 pe care o desfiinţează şi rejudecând:

În baza art. 345 alin. 3 Cod procedură penală constată neregularitatea rechizitoriului nr…./P/2015 din 26 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu şi dispune comunicarea prezentei încheieri către procuror cu solicitarea, ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, să remedieze neregularităţile actului de sesizare şi să precizeze dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a reţinut următoarele:

Cu privire la nulitatea ordonanţelor din data de 22.08.2016, din data de 29.08.2016, din data de 30.05.2017 şi din data de 3.10.2017, instanţa a constatată că nu s-a dovedit încălcarea dispoziţiilor legale de natură a atarge nulitatea absolută a actelor.

Confirmarea actelor organelor de cercetare penală cu depăşirea termenului de 3 zile, ar putea atrage o nulitate relativă, caz în care trebuia dovedită o vătămare adusă drepturilor inculpatului.

În această cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunei vătămări, fapt pentru care urmează să aprecieze această excepţie ca neîntemeiată.

Totuşi, analizând actul de sesizare, instanţa apreciază ca întemeiată excepţia neregularităţii actului de sesizare.

Rechizitoriul constituie fundamentul pe care se sprijină judecata, în limitele configurate prin dispoziţiile art. 371 Cod procedură penală. Actul de sesizare a instanţei trebuie să cuprindă : descrierea clară şi completă a faptelor şi împrejurărilor extrase pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, analiza efectivă a tuturor mijloacelor de probă şi motivarea deciziilor de reţinere ori de înlăturare a acestora, încadrarea riguroasă în drept a faptelor reţinute, soluţionarea motivată a celorlalte aspecte ce contribuie la buna desfăşurare a procesului penal. Rechizitoriul, fiind actul de sesizare a instanţei, de îndeplinirea acestor condiţii depinde însăşi legalitatea sesizării.

Modul de redactare şi întocmire a rechizitoriului trebuie să fie clar atât sub aspectul structurării expunerilor, cât şi al rigorii argumentelor, în cazul unor carenţe de substanţă, consecinţa directă şi imediată fiind aceea a negării a însăşi echităţii procedurilor.

C.E.D.O.  a decis că există o legătură evidentă între dispoziţiile cuprinse în art. 6 paragraf 1 lit.a şi cele din art. 6 paragraf 3 lit.b, că este necesar ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea acuzaţiei de către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală. Începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce.

În jurisprudenţa sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înţelege prin „cauză” şi natura acuzaţiei aduse împotriva unei persoane, în hotărârea din 24 octombrie 1996 privind cauza De T.Torres contra Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzaţiei, la calificarea juridică a acestora, precum şi la circumstanţele agravante existente iar informarea în mod amănunţit asupra faptelor imputate şi încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziţiei de trimitere în judecată.

O informare precisă şi completă cu privire la faptele care se impută acuzatului şi a calificării juridice reprezintă o condiţie esenţială pentru echitatea procedurilor judiciare şi, prin urmare, aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esenţiale.

Având în vedere importanţa pe care o prezintă rechizitoriul ca act de sesizare a instanţei, legea a acordat o atenţie deosebită reglementării şi formei acestuia. Formularea acuzaţiilor prin rechizitoriu într-o manieră deficitară erodează însăşi baza noţiunii de drept la apărare, care devine astfel un drept teoretic şi iluzoriu, iar nu unul concret şi efectiv, aşa cum impune jurisprudenţa CEDO în materie. Inculpaţii vor fi puşi în situaţia de a răspunde unor acuzaţii vagi amestecate, încât ar face imposibilă o apărare efectivă.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad consideră că inculpatul nu trebuie pus în situaţia de a reconstitui acuzarea şi probele pe care se întemeiază prin rearanjarea, în sistem puzzle, a rechizitoriului integral.

Constituţia şi legislaţia naţională procesual penală – art. 10 Cod procedură penală – precum şi reglementarea comunitară (art.6 paragraf 3 lit.a CEDO) consfinţesc dreptul fiecărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

Cuvintele „cheie” ale acestor texte, care dau substanţă acestui drept sunt „ a informa” şi „a înţelege”. Limbajul juridic este, de cele mai multe ori, ermetic pentru cei fără studii de specialitate. Din conţinutul unui rechizitoriu inculpatul va înţelege, numai în cazul în care sunt expuse în mod corespunzător, care sunt faptele reţinute în sarcina sa, probele din care rezultă săvârşirea lor şi argumentele pentru care aceste fapte au fost considerate infracţiuni. Activitatea infracţională se împleteşte în mod curent cu fapte care nu au semnificaţie juridică, dar care fac parte din viaţa obişnuită a celor implicaţi. Simpla redare a acestora fără argumente legate de încadrarea lor în tipicitatea faptei, nu constituie o reală informare asupra acuzaţiei.

În speţă, completul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad reţine că inculpatul P a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de  abuz în serviciu, prev. şi ped. de art.297 alin.1 Cod pen cu motivarea că în exercitarea atribuţiilor de serviciu a încălcat dispoziţiile legii 46/2008 şi ale HG. 1076/2009.

În considerentele Deciziei nr. 405/2016, Curtea Constituțională a reținut în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu, că: „neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului.

În acest context, pentru a se putea aprecia asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii, dar şi pentru ca inculpatul să beneficieze de un drept real de apărare şi de un proces echitabil, organul de urmărire penală trebuia să indice în rechizitoriu faptele concrete ale inculpatului şi să indice articolul din legislaţia primară încălcat şi modul concret în care această încălcare s-a produs.

Aşadar, procurorul urmează să procedeze la indicarea concretă a faptelor şi a dispoziţiilor legale din legislaţia primară încălcate de inculpat.

Prin încheierea penală nr. 132 din camera de consiliu din 27 noiembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 346 alin.3 lit. a Cod procedură penală restituie cauza la procuror în vederea refacerii rechizitoriului din 26.07.2018, dat în dosarul nr. …/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, privind pe inculpatul P, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.297 alin. 1 Cod penal, conform considerentelor prezentei încheieri.

În considerentele acestei încheieri, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr. 125/07.11.2018 din Camera de Consiliu pronunţată în dosarul nr. …/2018/a1 al Tribunalul Arad, în baza art. 347 Cod procedură penală a fost admisă contestaţia formulată de inculpatul P, împotriva încheierii penale nr. 237/2018 din Camera de Consiliu din 04.10.2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu pronunţată în dosarul nr. …/2018/a1 care a fost desfiinţată şi rejudecând:

În baza art. 345 alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr…. /P/2015 din 26 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu şi s-a dispus comunicarea prezentei încheieri către procuror cu solicitarea, ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, să remedieze neregularităţile actului de sesizare şi să precizeze dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

La data de 22.11.2018 a fost înregistrată în acest dosar, adresa din 19.11.2018 dată în dosarul nr. …/2018 a procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, prin care acesta a arătat că îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului Pinte Alin Cristian în dosarul penal nr. …/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.297 alin. 1 Cod penal.

Referitor la neregularitatea actului de sesizare constatată de completul format din Judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Arad, procurorul a arătat că inculpatul, în calitate de pădurar titular al Cantonului Silvic…, Valea… , cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu a luat la cunoştinţă despre faptul că pe suprafaţa partizii 826 SR achiziţionată de SC … SRL există cioate provenite din arborii tăiaţi, ilegali şi scoşi din rădăcină, fără drept, însă nu a luat nicio măsură legală pentru a întocmi acte de constatare sau pentru a stopa activitatea de exploatare. Această obligaţie a personalului silvic cu atribuţii pentru paza pădurilor este stipulată în art. 51 alin. 2, alin. 2 ind.1 şi alin. 3 din Legea 46/2008, privind Codul silvic, republicată.

În opinia domnului procuror, aceste dispoziţii se corelează cu cele prevăzute de art.111-113 din Legea 46/2008, republicată, care arată că personalul silvic, inclusiv din cadrul ocoalelor silvice, sunt competente să constate faptele de tăieri şi furt de arbori, printre altele.

Procedând la analizarea considerentelor încheierii nr.125/27.11.2018, prin prisma notelor înaintate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, completul de Judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Arad constată că, legea nu conţine prevederi explicite privind actul procedural prin care, în temeiul art. 345 alin.3 Cod procedură penală, procurorul remediază diferitele tipuri de neregularităţi ale actului de sesizare şi prin care comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 345 alin.2 Cod procedură penală, dispoziţia iniţială de trimitere în judecată era cuprinsă într-un act procedural care a fost constatat de judecătorul de cameră preliminară ca fiind neregulamentar întocmit. Prin urmare, pentru ca instanţa să fie legal investită, trebuie să existe o confirmare a procurorului că solicită în continuare tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru faptele cercetate în cadrul urmăririi penale. Iar această solicitare nu poate fi făcută decât printr-un act regulamentar întocmit. Cum Codul de procedură penală prevede că rechizitoriul este singurul act prin care procurorul rezolvă o cauză şi dispune trimiterea în judecată, înseamnă că menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată nu se poate face decât prin acelaşi tip de act, un rechizitoriu. Din moment ce primul rechizitoriu a fost constatat ca fiind neregulamentar întocmit, singura soluţie este de a fi întocmit şi emis acelaşi rechizitoriu „completat”, care să conţină remedierea aspectelor constatate ca neregulamentare de către judecătorul de cameră preliminară. 

În faza de urmărire penală, o cauză penală nu poate fi rezolvată decât prin rechizitoriu, atunci când se dispune trimiterea în judecată. O ordonanţă poate fi emisă, în condiţiile art. 327 lit.b Cod procedură penală, doar dacă procurorul clasează sau renunţă la urmărire penală. Prin ordonanţă se pune în mişcare acţiunea penală faţă de o persoană, dar numai prin rechizitoriu acea persoană este trimisă în judecată. Aceste efecte diferite pe care le au actele emise de procuror conduc, de asemenea, la concluzia că singurul act procedural şi procesual prin care procurorul poate realiza remedierea rechizitoriului dispusă de judecătorul de cameră preliminară, atunci când avem în vedere momentul procesual al trimiterii în judecată, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, nu poate fi decât rechizitoriul.

Pe de altă parte, rechizitoriul constituie fundamentul pe care se sprijină judecata, în limitele configurate prin dispoziţiile art. 371 Cod procedură penală. Actul de sesizare al instanţei trebuie să cuprindă: descrierea clară şi completă a faptelor şi împrejurărilor extrase pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, analiza efectivă a tuturor mijloacelor de probă şi motivarea deciziilor de reţinere sau de înlăturare a acestora, încadrarea riguroasă în drept a faptelor reţinute, soluţionarea motivată a celorlalte aspecte ce contribuie la buna desfăşurare a procesului penal. Rechizitoriul, fiind actul de sesizare a instanţei, de îndeplinirea acestor condiţii depinde însăşi legalitatea sesizării. Modul de redactare şi  întocmire a rechizitoriului trebuie să fie clar atât sub aspectul structurării expunerilor, cât şi al rigorii argumentelor, în cazul unor carenţe de substanţă, consecinţa directă şi imediată fiind aceea a negării a însăşi echităţii procedurilor.

Instanţa de la Strasbourg a decis că există o legătură evidentă între dispoziţiile cuprinse în art. 6 paragraf 1 lit.a şi cele din art. 6 paragraf 3 lit.b, că este necesar ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea acuzaţiei către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală. Începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce.

În jurisprudenţa sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înţelege prin „cauză” şi natura acuzaţiei aduse împotriva unei persoane, în Hotărârea din 24.10.1996 privind cauza De T.Torres contra Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzaţiei, la calificarea juridică a acestora, precum şi la circumstanţele agravante existente, iar informarea în mod amănunţit asupra faptelor imputate şi încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziţiei de trimitere în judecată.

O informare precisă şi completă cu privire la faptele care se impută acuzatului şi a calificării juridice reprezintă o condiţie esenţială pentru echitatea procedurilor judiciare şi prin urmare, aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esenţiale.

Având în vedere importanţa pe care o prezintă rechizitoriul ca act de sesizare a instanţei, legea a acordat o atenţie deosebită reglementării şi formei acestuia. Formularea acuzaţiilor prin rechizitoriu într-o manieră deficitară erodează însăţi baza noţiunii de drept la apărare, care devine astfel un drept teoretic şi iluzoriu, iar nu unul concret şi efectiv, aşa cum impune jurisprudenţa CEDO în materie. Inculpaţii vor fi puşi în situaţia de a răspunde unor acuzaţii vagi, amestecate, încât ar face imposibilă o apărare efectivă.

În raport de argumentele prezentate în încheierea penală nr. 125 din camera de consiliu din 7 noiembrie 2018 a completului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, considerăm că inculpaţii P şi C, nu trebuie puşi în situaţia de a reconstitui acuzarea şi probele pe care se întemeiază prin rearanjarea, în sistem puzzle, a rechizitoriului integral.

Constituţia şi art. 10 Cod  procedură penală, precum şi reglementarea comunitară - art. 6 paragraf 3 lit.a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, consfinţesc dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

Din conţinutul unui rechizitoriu inculpatul va înţelege, numai în cazul în care sunt expuse în mod corespunzător, care sunt faptele reţinute în sarcina sa, probele din care rezultă săvârşirea lor şi argumentele pentru care aceste fapte au fost considerate infracţiuni.

Activitatea infracţională se împleteşte în mod curent cu fapte care au semnificaţie juridică, dar care fac parte din viaţa obişnuită a celor implicaţi. Simpla redare a acestora, fără argumente legate de încadrarea lor în tipicitatea faptei, nu constituie o reală informare asupra acuzaţiei.

Dacă, însă, neregularităţile se îndreaptă printr-un act separat, expunerile cuprinse în acesta, lămuririle ulterioare, vor trebui integrate, prin efortul logic al inculpatului, în descrierea iniţială a faptelor. Emiterea a două acte distincte în care sunt descrise faptele( în speţă - rechizitoriul şi adresa procurorului), adânceşte caracterul ambiguu, imprecis al rechizitoriului, iar înţelegerea acuzaţiilor aduse poate deveni dificilă pentru cei deferiţi justiţiei. 

Domenii speta

Spete similare