Anulare acte frauduloase.- art. 80 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, s-a dovedit că preţul cu care s-a vândut autoturismul depăşeşte vădit valoarea bunului. În ce priveşte art.  80 alin. 1 lit. c dacă în ceea ce îl priveşte pe debitor operează prezumţia relativă de fraudă pe care acesta este ţinut să o răstoarne, în cazul terţului dobânditor prezumţia de fraudă nu operează, fiind necesar să se probeze intenţia frauduloasă a acestuia.

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.P.R.L., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. B. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. şi debitoarea S.C. B. S.A. prin administrator special D. anularea facturii fiscale seria xxx nr. xxxxxx/24.01.2012 emisă de debitoarea S.C. B. S.A., privind vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Toyota Auris, culoare gri, an fabricaţie 2007, cu serie şasiu […].

Prin sentinţa civilă nr. 99/sind din 31.01.2018 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Braşov s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. S.P.R.L. în calitate de lichidator al debitoarei S.C. B. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., debitoarea S.C. B. S.A. prin administrator special D. şi pârâţii E. şi F.. S-a dispus anularea facturii fiscale seria xxx nr. xxxxxx/24.01.2012 emisă de debitoarea S.C. B. S.A., privind vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Toyota Auris, an fabricaţie 2007, cu serie şasiu […].  S-a dispus anularea facturii fiscale seria xx nr. xx/25.01.2012 emisă de pârâta S.C. C. S.R.L. privind vânzarea autoturismului sus indicat către pârâtul E.. S-a dispus anularea Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.11.2015 între pârâtul E. şi pârâtul F. privind vânzarea autoturismului sus indicat. S-a dispus restituirea în averea debitoarei S.C. B. S.A. de către pârâtul F. a autoturismului sus identificat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin Încheierea nr. 1314/F/2012 din data de 24.09.2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. xxxx/97/2012 a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoarea S.C. B. S.A.

Data de 22.01.2012, când a fost încheiat actul de înstrăinare a autovehiculului de către debitoare, se încadrează în „perioada suspectă”, cea imediat anterioară constatării stării sale de insolvenţă, când debitorul care are cunoştinţă despre iminenţa constatării de către judecătorul sindic a stării sale de incapacitate de plată încearcă să diminueze efectele insolvenţei prin înstrăinarea frauduloasă a activelor, în dauna creditorilor. Aceasta şi în condiţiile în care faţă de debitoare au fost formulate cereri de deschidere a procedurii insolvenţei la data de 31.07.2012 de către creditorii SCA G., H. B.V.– care are şi calitatea de acţionar al B. – şi I. Bank, iar debitoarea a formulat în aceeaşi zi cerere de deschidere a procedurii.

Acestei perioade suspecte art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006  îi aplică o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumţie în prezenţa căreia lichidatorul va fi obligat doar la dovada încheierii actului în perioada suspectă, conform art. 79 din lege şi a faptului că actul a fost încheiat în condiţii neobişnuite, ce depăşesc limitele activităţii normale a debitorului, scopul normelor legale cuprinse în art. 80 din Legea nr. 85/2006 fiind reîntregirea averii debitorului in vederea unei redistribuiri a activelor.

În speţă, debitoarea a înstrăinat autovehiculul la preţul de 5.000 lei, în condiţiile în care, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, în anul 2012 valoarea autoturismului era de 5.348 Euro, fapt căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 80 lit. c din Legea  nr. 85/2006 invocate de reclamantă, se constată faptul că, potrivit „Contractului de închiriere auto” nr. x/25.01.2012 încheiat între J. şi debitoarea S.C. B. S.A., acelaşi autoturism, cu serie şasiu […], a fost închiriat debitoarei.

Se reţine faptul că acest contract de închiriere a fost încheiat în ziua următoare datei dobândirii de către pârât a dreptului de proprietate asupra acestui autoturism, şi la trei zile de la data ieşirii din patrimoniul debitoarei a acestui autoturism.

În acest context, este evident concertul fraudulos al tuturor părţilor implicate în aceste tranzacţii, în scopul a-i leza pe creditori prin sustragerea unui bun al averii debitoarei din sfera celor urmărite în temeiul gajului general al creditorilor.

În consecinţă, judecătorul sindic a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar şi a dispus anularea facturilor seria xxx nr. xxxxxx/24.01.2012 emisă de debitoarea S.C. B. S.A. şi seria xx nr. xx/25.01.2012 emisă de pârâta S.C. C. S.R.L. şi a Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.11.2015 între pârâtul E. şi pârâtul F., privind vânzarea-cumpărarea autoturismului identificat în petitul acţiunii.

Consecinţa dispunerii anulării actului fraudulos încheiat de către debitorul insolvent este lipsa consecinţelor juridice ale acestui act, astfel că bunul care a făcut obiectul tranzacţiilor ulterioare sus menţionate va fi restituit debitoarei, urmând a reîntregi activul patrimonial al acesteia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul E. prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii, pentru următoarele motive:

Ar fi trebuit să se demonstreze că valoarea bunului mobil vândut depăşea la vânzării suma cu care a fost înstrăinat şi cele două părţi au avut intenţia de a frauda patrimoniul debitoarei.

Prezumţia relativă de fraudă în dauna creditorilor acționează exclusiv în privința debitorului reclamant și nu în raport de concontractantul său caz în care trebuie să se facă dovada fraudei.

La 31.07.2012 s-au formulat cereri de deschidere a procedurii de către creditori dar au fost respinse prin decizia nr. 849/19.09.2011 a Curții de Apel Alba Iulia în dosarul xxxx/97/2012, deci debitoarea nu a fost de acord și nu a acceptat starea iminentă a unei stări de insolvenţă. Mai mult la momentul acestor vânzări nici nu se putea discuta despre existenţa unei stări de insolvenţă care a apărut mult mai târziu și deci nu se poate discuta despre vreo intenție de fraudare a unor eventuali creditori.

Reclamantul nu a dovedit că valoarea bunului depăşea la data vânzării suma cu care a fost înstrăinat şi că cele două părţi au avut intenţia fraudării debitoarei.

Având în vedere că anul fabricației era 2007, s-ar fi impus ca în afară de factura de intrare a bunului în contabilitatea debitoarei să fie solicitate fișa mijlocului fix, balanța și bilanţul din decembrie 2011 pentru a se putea observa că acest bun a fost amortizat integral, valoarea sa fiind la momentul înstrăinării 0 în contabilitatea societăţii, aspect invocat și prin întâmpinări.

Atât debitoarea cât și cumpărătoarea au ca obiect comerţ auto, deci sunt aplicabile dispoziţiile art. 82 care prevede că nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial făcut de debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.

Această prezumție de fraudă nu poate funcţiona față de pârâți mai ales că în aceeași perioadă ca urmare a casării mai multor autoturisme societatea a efectuat mai multe vânzări. Raportat la patrimoniul debitoarei, valoarea acestuia e infimă și nu poate afirma că prin această vânzare s-ar fi încercat diminuarea patrimoniului debitoarei în dauna creditorilor.

Nu s-a dovedit intenţia comună de fraudă.

Intimatul administrator judiciar A. S.P.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recursul este neavenit pentru că dobânditorul iniţial nu a declarat recurs, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru anularea actului şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 85/2006.

Curtea constată recursul nefondat.

Prin Încheierea nr. 1314/F/2012 din data de 24.09.2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr.  xxxx/97/2012 a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoarea S.C. B. S.A.

Contrar susţinerilor apelantului, s-a dovedit că valoarea bunului depăşea la data vânzării suma cu care a fost înstrăinat şi că cele două părţi au avut intenţia fraudării debitoarei.

Părţile au încheiat contractul în perioada suspectă de dinaintea deschiderii procedurii insolvenţei cerută de lege, respectiv 3 ani anterior deschiderii procedurii, fiind încheiat cu 8 luni anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei.

Judecătorul sindic a admis acţiunea şi a anulat factura fiscală seria xxx nr. xxxxxx/24.01.2012 emisă de debitoarea S.C. B. S.A., privind vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Toyota Auris, an fabricaţie 2007, cu serie şasiu […], factura fiscală seria xx nr. xx/25.01.2012 emisă de pârâta S.C. C. S.R.L. privind vânzarea autoturismului sus indicat către pârâtul E. şi Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.11.2015 între pârâtul E. şi pârâtul F. privind vânzarea autoturismului sus indicat, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006 faţă de caracterul derizoriu al preţului convenit de părţi la 5.000 lei, în condiţiile în care, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, în anul 2012 valoarea autoturismului era de 5.348 Euro, şi a dispus restituirea în averea debitoarei S.C. B. S.A. de către pârâtul F. a autoturismului sus identificat.

Întrucât pârâţii S.C. C. S.R.L. şi pârâtul F. nu au declarat recurs împotriva sentinţei, anularea vânzărilor autoturismului către aceşti pârâţi a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că va fi analizată doar vânzarea autoturismului către recurentul pârât E..

Cu privire la art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, s-a dovedit că preţul cu care s-a vândut autoturismul depăşeşte vădit valoarea bunului, dovedindu-se prin expertiză valoarea reală a autoturismului la data vânzării, astfel că depunerea situaţiilor contabile din decembrie 2011 şi a fişei mijlocului fix nu este relevantă.

În cazul art. 80 alin. 1 lit. c, trebuie să se facă dovada participării la fraudă a cocontractanţilor nu şi a debitorului deoarece în ceea ce-l priveşte acesta frauda e prezumată potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. În interpretarea dispoziţiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, apreciem că legiuitorul a înţeles să sancţioneze actele încheiate cu intenţia părţilor de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor. Dacă în ceea ce îl priveşte pe debitor operează prezumţia relativă de fraudă, menţionată anterior, pe care acesta este ţinut să o răstoarne, în cazul terţului dobânditor prezumţia de fraudă nu operează, fiind necesar să se probeze intenţia frauduloasă a acestuia.

Frauda recurentului s-a dovedit. Potrivit „Contractului de închiriere auto” nr. x/25.01.2012 încheiat între J., şi debitoarea S.C. B. S.A., acelaşi autoturism, cu serie şasiu […], a fost închiriat debitoarei, în aceeaşi zi a dobândirii lui de către recurent şi după o zi de la ieşirea autoturismului din patrimoniul debitoarei prin vânzarea către pârâta S.C. C. S.R.L., astfel că intenţia sustragerii bunului de la urmărirea creditorilor este evidentă.

Nu sunt incidente dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 85/2006 care exceptează de la sancţiunea nulităţii transferurile patrimoniale făcute de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii, un transfer fraudulos excede noţiunii de desfăşurare normală a activităţii. Dacă se probează caracterul fraudulos al actului de transfer, acesta este anulabil, deoarece într-un asemenea caz el se situează în afara activităţii legale a debitorului.

Domenii speta

Spete similare