Reprezentarea convenţională de către un avocat înscris în Registrul unic al avocaţilor străini dintr-o ţară membră ue fără menţiunea recunoaşterii titlului profesional corespunzător

Potrivit art. 97 lit. a din Legea nr. 51/1995, prin avocat se înţelege orice persoană provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care este autorizată să-şi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru. Conform art.97 lit. c din Legea nr. 51/1995, prin titlu profesional din statul membru de origine se înţelege titlul profesional utilizat în statul membru unde un avocat a obţinut dreptul de a folosi acest titlu, înainte de a practica profesia de avocat în România.

În cauză doamna avocat nu a făcut dovada că a obţinut titlul profesional de avocat în Bulgaria sau în alt stat UE, respectiv că i s-ar  fi recunoscut diploma şi calificarea profesională de avocat de către statul bulgar sau alt stat UE, ci doar că figurează ca avocat străin, astfel că în mod greşit a invocat dispoziţiile art.110 din Legea nr. 51/1995. Faptul că în certificatul eliberat de Baroul din Bulgaria s-a menţionat că poate să practice profesia sub denumirea de avocat nu înseamnă că i s-a recunoscut calificarea profesională de avocat.

Deliberând asupra apelului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 63 pronunţată la data de 28 aprilie 2017 de Tribunalul Braşov Secţia a I Civilă în dosarul nr. xxxxx/197/2016, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de  reprezentant a avocatului  A., invocată de pârâta SC B. SA,  şi, în consecinţă:

A fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de avocatul A., în calitate de  reprezentant convenţional al reclamantului C., în contradictoriu cu pârâţii O.C.P.I. D. şi B. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Braşov Secţia a I Civilă a reținut următoarele: ”În conformitate cu dispoziţiile art.248 alin.1 şi 2 din Codul de procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezenta al părţii reclamante a avocatului ce a promovat în numele acestui prezenta cerere de chemare în judecată, întrucât acesta face inutilă în tot administrarea de probe, soluţionarea  excepţiei  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.C.P.I. D., precum şi a fondului cauzei, deoarece vizează legalitatea sesizării instanţei, iar în acest sens reţine următoarele:

Reprezentarea în procesul civil desemnează situația în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de  procedură în numele și în interesul altei persoane  care  este  parte în proces, numită reprezentat.

Potrivit art.80 alin.3 din codul de procedură civilă, părțile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția cazului în care legea impune prezența lor personală în fața instanței, iar alin.1, teza a II a a aceluiași text de lege stipulează că reprezentarea părților  în procesual civil poate fi legală și convențională.

Reprezentarea legală intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate  procesuală de exercițiu, în cazul persoanelor juridice, precum și în alte cazuri instituite de  lege.

Reprezentarea părților este convențională atunci când izvorul reprezentării  este convenția părților.

În cauza de față, se reține că partea  reclamantă este o persoană fizică, astfel că în cele ce urmează vor fi analizate instituția reprezentării convenționale a unei astfel de persoane în procesual civil.

Potrivit dispozițiilor art.83 alin.1, teza I din Codul de procedură civilă, în  fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt  mandatar.

Conform  art.85 alin.3 din Codul de procedură civilă, împuternicirea  de a reprezenta  o persoană fizică dată unui avocat se dovedește prin înscris, potrivit legii de organizare și exercitare a  acestei profesii.

Așadar, mandatul dat unui avocat este supus condițiilor de  formă și de fond prevăzute de legea specială, respectiv de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.1 din acest act normativ, avocatul înscris în tabloul baroului  are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică,  în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă în registrul oficial de evidență. Totodată, potrivit art.108  alin.1 din Statutul  profesiei de avocat, dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori  a exercita  orice  activitate specifică profesiei de  avocat se naște din contractul de asistență juridică încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia, iar,  conform prevederilor art. 108 alin. 3 din același act normativ, avocatul poate acționa exclusiv  în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepția cazurilor când legea prevede altfel.

În cauza civilă de faţă, calitatea de reprezentant convenţional al părţii reclamantă aparţine unui avocat care a arătat că face parte din Baroul E., din Bulgaria, astfel că pentru a putea exercita pe teritoriul României activităţi specifice profesiei de avocat, trebuie să se constate că sunt îndeplinite cerinţele instituite de  dispoziţiile art.13 şi art.37 din Legea nr.51/1995.

Astfel, conform prevederilor art.13 din actul normativ menţionat, pentru a putea profesa pe teritoriul României avocatul străin trebuie să susţină în prealabil un examen de verificare a cunoştinţelor de drept şi limbă şi, în baza unei hotărâri a consiliului baroului în raza căruia doreşte să profeseze, să fie înscris pe tabloul special constituit în acest sens.

De asemenea, în conformitate cu  dispoziţiile Legii nr. 51/1997, avocatul străin poate profesa numai în cadrul uneia dintre formele de exercitare a profesiei de avocat prevăzute de art.5 din acest act normativ, constituite de unul sau mai mulţi avocaţi români, iar nu în mod individual.

Conform celor menţionate în adresa nr. 925/21.11.2016, de către Baroul D.,  avocatul A. nu este înregistrat cu sediul secundar pe raza acestui barou şi nici nu se află înscris  pe tabelul avocaţilor străini  din Baroul D..

În baza argumentelor de fapt şi de drept mai sus expuse, tribunalul constată că avocatul ce a promovat în calitate de reprezentant convenţional al părţii reclamante prezenta cerere de chemare în judecată, nu a făcut dovada calităţii sale în conformitate cu prevederile legale aplicabile în materie, astfel cum acestea au fost redate şi analizate, sens în care, va admite  excepţia supusă judecăţii, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată, conform prevederilor art.82  alin.1, teza  a II  a din codul de  procedură  civilă.”

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul C. prin avocat A. solicitând respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant faţă de greşita aplicare a art. 82 alin.1 C.pr.civ.

În motivarea apelului se arată că reprezentanta reclamantului, d-na avocat A. are calitatea de avocat străin înscris în Consiliul Suprem al Avocaţilor din Bulgaria şi are dreptul de a desfăşura în România activităţi profesionale sub formă de prestări servicii, fără a fi necesară înscrierea în barou. În aceste sens s-a invocat Directiva CE 77/249/CEE din 22.03.1977 care arată că avocaţii naţionali îşi pot exercita liber şi neconstrâns activitatea pe teritoriul UE. Prin hotărârea CJUE s-a arătat că deplasarea unui resortisant al unui stat membru care deţine o diplomă universitară obţinută în ţara sa, într-un alt stat membru pentru a dobândi titlu de avocat şi revenirea sa ulterioară în ţara sa nu constituie o exercitare abuzivă a dreptului de stabilire.

Prin întâmpinare, intimata OCPI D. a arătat că nu are calitate procesuală în cadrul acţiunii în rectificare de carte funciară, iar cu privire la excepţia calităţii de reprezentant a avocatei A., arată că a fost corect admisă, faţă de neîndeplinirea dispoziţiilor art.13 şi 17 din legea 51/1995 privind înscrierea cu sediul secundar sau pe tabelul avocaţilor străini din Baroul D..

Prin întâmpinare, intimata SC B. SA a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a d-nei avocat A. şi anularea apelului, iar pe fond, respingerea apelului întrucât doamna avocat nu a făcut dovada că şi-a obţinut calificarea profesională în Bulgaria, aceasta figurând ca avocat străin în Bulgaria.

Prin adresa din 13.10.2017 reclamantul C. a arătat că îşi însuşeşte apelul formulat de doamna avocat A. şi că solicită admiterea apelului.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art.476-477 Cod procedură civilă se constată următoarele:

În legătură cu excepţia lipsei calităţii de reprezentant a doamnei avocat A. invocată faţă de formularea cererii de apel prin acest reprezentant, se constată că prin însuşirea şi semnarea apelului de către reclamantul C. potrivit art.1311 C.civ., excepţia nu mai prezintă interes, astfel că urmează a fi respinsă pe acest considerent.

Cu privire la motivul de apel invocat, se constată că instanţa de fond a reţinut excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a doamnei avocat A. faţă de nerespectarea dispoziţiilor art.13 şi 37 din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora avocatul străin trebuie să susţină un examen de verificare a cunoştinţelor de limbă, să fie înscris pe tabloul special constituit şi să nu exercite profesia în mod individual.

La dosar s-a depus împuternicirea avocaţială nr.7231/4.11.2016 prin care d-na avocat A. a fost mandatată de reclamantul C. să exercite contractul de prestări servicii juridice. Împuternicirea are la bază certificatul nr.336/18.03.2016 emis de Consiliul Suprem al Avocaţilor din Republica Bulgaria prin care s-a atestat faptul că d-na avocat A. este înscrisă în Registrul unic al avocaţilor străini prin hotărârea nr.1664/22.01.2016 şi că va practica profesia sub denumirea de avocat. Deci, certificatul depus atestă doar calitatea d-nei avocat de avocat străin în Bulgaria şi nu cea de avocat provenit din Bulgaria, cu o calificare profesională recunoscută de acest stat.

În apel, s-a invocat incidenţa art.110 din Legea nr. 51/1995 potrivit cu care avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European pot desfăşura în România activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii, activitatea de prestare de servicii incluzând şi reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice în justiţie, în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou. Textul de lege se aplică avocaţilor care nu sunt stabiliţi în România şi care exercită ocazional activitatea profesională.

Dispoziţiile legale menţionate sunt incluse în capitolul VIII privind condiţiile de exercitare în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. Prin urmare, pentru a fi incidente dispoziţiile art.110 din Legea nr. 51/1995, d-na avocat A. trebuia să facă dovada că a obţinut calificarea profesională corespunzătoare în Bulgaria, ori certificatul prezentat atestă doar că este înscrisă în registrul avocaţilor străini, fără a se menţiona dacă i se recunoaşte şi titlul profesional corespunzător.

Potrivit art.97 lit. a din Legea nr. 51/1995, prin avocat se înţelege orice persoană provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care este autorizată să-şi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru. Conform art.97 lit. c din Legea nr. 51/1995, prin titlu profesional din statul membru de origine se înţelege titlul profesional utilizat în statul membru unde un avocat a obţinut dreptul de a folosi acest titlu, înainte de a practica profesia de avocat în România.

Potrivit art. 329 din Statutul profesiei de avocat, dispoziţiile art. 96 - 111 din Legea nr. 51/1995 se aplică întotdeauna avându-se în vedere dispoziţiile art. 36 alin.(2) din Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, iar conform acestora, autorităţile române competente atestă faptul că un titlu de calificare român, obţinut de cetăţenii români sau de cetăţenii altui stat membru, îndeplineşte condiţiile pentru a le permite accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Această atestare se bazează pe documentele de formare profesională eliberate de conducerea universităţilor, a instituţiilor de învăţământ superior, a altor unităţi de învăţământ sau autorităţi competente. În consecinţă, pentru a beneficia de prevederile art.110 din Legea nr. 51/1995, d-na avocat trebuia să prezinte atestatul de recunoaştere a calificării sale profesionale ca avocat într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, certificatul exhibat făcând doar dovada calităţii sale de avocat străin. În consecinţă, împuternicirea existentă la dosar nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 85 alin.3 C.pr.civ. care impun respectarea Legii nr. 51/1995, în ceea ce priveşte prezentarea autorizării şi recunoaşterii titlului profesional de către un stat membru al UE.

Pentru un avocat străin care exercită profesia în România sunt prevăzute dispoziţii speciale potrivit art.13 din Legea nr. 51/1995 corect reţinute de prima instanţă, printre acestea fiind menţionată interdicţia de a pune concluzii orale şi scrise, cât şi obligaţia de a se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi de a se supune prevederilor legii, ale statutului profesiei şi codului deontologic. Înscrierea în tabloul special nu este condiţionată de înscrierea în barou, în acest sens fiind şi teza finală a art.110 alin.2 din Legea nr. 51/1995, dar în speţă, doamna avocat nu a făcut dovada înscrierii sale în tabloul special al avocaţilor străini din România, astfel că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.110 din Legea nr. 51/1995.

Prevederile art.83 C.pr.civ. permit ca o persoană fizică să fie reprezentată de către avocat sau alt mandatar, în ultima situaţie, împuternicirea trebuind a fi dovedită prin înscris autentic. Calitatea de avocat este recunoscută potrivit art.97 lit. a din Legea nr. 51/1995, ca fiind acordată oricărei persoane provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care este autorizată să-şi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru. Cum în cauză doamna avocat nu a făcut dovada că a obţinut titlul profesional de avocat în Bulgaria sau în alt stat UE, respectiv că i s-ar recunoscut diploma şi calificarea profesională de avocat de către statul bulgar sau alt stat UE, ci doar că figurează ca avocat străin, rezultă că în mod greşit a invocat dispoziţiile art.110 din Legea nr.  51/1995. Faptul că în certificat s-a menţionat că poate să practice profesia sub denumirea de avocat nu înseamnă că i s-a recunoscut calificarea profesională de avocat. În consecinţă, nefiind dovedită calitatea de avocat, împuternicirea avocaţială în formă neautentică nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.83 C.pr.civ. pentru a fi valabilă ca mandat convenţional dat unei persoane ce nu are calitatea de avocat.

Având în vedere că la prima instanţă nu a fost ratificată împuternicirea acordată mandatarei potrivit art.1331 C.civ., rezultă că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, o însuşire a actelor în apel nefiind posibilă faţă de dispoziţiile art.82 C.pr.civ. care permit complinirea lipsurilor până la momentul închiderii dezbaterilor în faţa primei instanţe.

Directiva CE 77/249/CEE din 22.03.1977 invocată în apel se referă la avocaţii naţionali, respectiv la avocaţii recunoscuţi de statul de provenienţă şi nu la avocaţii străini înscrişi într-un alt stat, prin urmare nu se pune problema încălcării acestei directive europene, întrucât d-na avocat nu a făcut dovada că e avocat naţional în Bulgaria sau într-un alt stat UE..

Raportat la aceste considerente, în temeiul art.480 C.pr.civ. se va respinge apelul declarat şi se va menţine ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare