Pretentii

Sentinţă civilă 230/A din 07.03.2018


Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât E V D în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR 4 NORD EST BARLAD, împotriva sentinţei civile nr. 2392/02.11.2017 pronunţată de Judecătoria Bârlad în cauza având ca obiect pretenţii.

……………………………………………………………..

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

I.Procedura în faţa primei instanţe

1.Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 4  Nord Est a chemat în judecată pe pârâtul  E D, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3.378,53 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere calculate până la data de 30.03.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2392/02.11.2017 Judecătoria Bârlad a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari nr. 4  Nord Est prin reprezentant NN în contradictoriu cu pârâtul E V D,.

A obligat pârâtul E D să plătească reclamantei Asociaţia de proprietari nr. 4 Nord Est suma de 3.378,53 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere datorate de pârât până la data de 30.03.2017.

A respins excepţiile formulate de pârât.

……………………………………………………………………………

II.Soluţia instanţei de apel

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art.477 şi art.479 alin.(1) Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:

Primul motiv de apel vizează nerespectarea principiului contradictorialităţii prin aceea că prima instanţă, sesizată de asemenea cu două excepţii procesuale (a prematurităţii şi a prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei) prin întâmpinarea depusă de pârâtul E V D, a procedat la primul termen de judecat la punerea în discuţie a acestor excepţii şi la rămânerea în pronunţare asupra lor, pronunţându-se însă şi asupra fondului cauzei.

Verificând aceste susţineri ale apelantului, instanţa de control judiciar constată că se verifică în totalitate.

După cum se remarcă din actele şi lucrările dosarului, prin întâmpinarea formulată de pârât, acesta a invocat cele două excepţii procesuale. La primul termen de judecată (şi unicul, de-altfel), instanţa a pus în discuţie cele două excepţii şi, conform celor consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 05.10.2017, a rămas în pronunţare pe aceste excepţii. După amânarea pronunţării în două rânduri (la 19.10.2017 şi ulterior la 02.11.2017), prima instanţă s-a pronunţat prioritar asupra fondului cererii de chemare în judecată şi subsecvent asupra celor două excepţii procesuale.

Constată Tribunalul că în Încheierea de şedinţă din data de 05.10.2017 a fost operată o modificare olografă a celor dispuse de instanţă, în sensul menţionării că cele două excepţii au fost unite cu fondul cauzei. Conform art.428 Cod procedură civilă, aplicabil prin analogie şi încheierilor de şedinţă, „Adăugirile, schimbările sau corecturile în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecători, sub sancţiunea neluării în seamă”. Se constată cu privire la modificarea operată că aceasta nu este însoţită de semnătura preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care Tribunalul reţine că acea menţiune nu poate produce efectul urmărit, respectiv al considerării excepţiilor procesuale ca fiind unite cu fondul cauzei, în sensul art.248 alin.(4) Cod procedură civilă.

Mai notează Tribunalul că o altă modalitate în care modificarea ar fi putut fi operată consta în uzarea de procedura îndreptării erorii materiale, respectiv a omisiuni menţionării acelui aspect (art.442 Cod procedură civilă), îndreptare dispusă din oficiu. Or, la dosarul cauzei nu se regăseşte dovada urmării nici a acestei proceduri.

Dincolo de această constatare, Tribunalul precizează că, şi dacă modificarea ar fi fost operată cu respectarea prescripţiilor legale, nu s-ar fi putut reţine nici în această variantă respectarea principiului contradictorialităţii.

După cum se cunoaşte, deşi legea permite unirea cu fondul a excepţiilor procesuale invocate de părţi, în virtutea art.14 alin.(4) Cod procedură civilă, instanţa avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor inclusiv această chestiune, a oportunităţii unirii cu fondul a excepţiilor. Astfel, conform art.14 alin.(4) cod procedură civilă, „Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului, de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu”.

Or, în încheierea de şedinţă din data de 05.10.2017, această punere în discuţie nu este menţionată, deşi pârâtul a fost prezent la şedinţa de judecată şi, dacă faţă de reclamanta lipsă nu s-ar fi putut pretinde exprimarea poziţiei procesuale, deşi a avut această posibilitate prin legala sa citare în cauză, pârâtul avea dreptul să îşi expună punctul de vedere cu privire la această măsură de ordin procesual.

De asemenea, unirea cu fondul a unor excepţii procesuale nu anihilează restul procedurii de judecată. Unirea cu fondul presupune parcurgerea aceloraşi paşi procedurali: cercetarea judecătorească (punerea în discuţie, încuviinţarea şi administrarea probelor) şi dezbaterile (atât asupra excepţiilor, cât şi asupra fondului cauzei). Conform art.211 Cod procedură civilă, „Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia”.

După cum se remarcă, după pretinsa unire cu fondul a excepţiilor procesuale, Încheierea de şedinţă din data de 05.10.2017 nu menţionează şi parcurgerea acestor etape. Chiar şi în ipoteza în care prima instanţă ar fi apreciat că niciuna dintre probele solicitate de părţi (inclusiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei) nu este utilă soluţionării litigiului, ea nu ar fi fost scutită de obligaţia punerii în discuţie a probelor propuse (căci acestea au fost propuse de părţi, prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare).

Cu toate acestea, în soluţionarea fondului şi implicit a excepţiilor procesuale, prima instanţă a valorificat materialul probator, deşi nu a existat din partea sa nicio pronunţare asupra acestuia, conform art.255 şi art.258 Cod procedură civilă.

Totodată, deşi pârâtul a fost prezent la şedinţa de judecată, nu există dovada în încheierea de şedinţă contestată, nici a acordării cuvântului asupra fondului cauzei (ci doar asupra excepţiilor invocate). Chiar dacă pârâtul nu ar fi înţeles diferenţa dintre cele două (excepţii procesuale şi fond), instanţa ar fi trebuit să depună diligenţele necesare pentru obţinerea unei poziţii procesuale neechivoce.

De menţionat în sensul tuturor acestor considerente, este faptul că nu revine instanţei de control judiciar sarcina de a verifica corespondenţa dintre cele discutate în sala de şedinţă şi dispuse de instanţă şi cele consemnate în încheierea de şedinţă. Până la proba contrară, Încheierea de şedinţă, ca înscris autentic, face deplină dovadă, conform art.270 alin.(1) şi (2) Cod procedură civilă. Or, după cum se remarcă, intimata-reclamantă nu a invocat contrariul iar prima instanţă nu a procedat la o îndreptare de eroare materială în cauză în măsura în care acea corespondenţă nu ar fi existat.

Faţă de toate aceste aspecte, Tribunalul constată încălcat principiului contradictorialităţii prin nerespectarea normelor de procedură civilă, situaţie în care, faţă de prevederile art.480 alin.(3) teza a II-a şi (6) Cod procedură civilă, va admite apelul formulat, va anula în tot hotărârea primei instanţe şi, faţă de cererea expresă a apelantului din cererea de apel, va trimite cauza spre rejudecare, urmând ca în rejudecare, prima instanţă să ţină cont şi de motivele invocate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de E V D împotriva Sentinţei civile nr.2392/02.11.2017  a Judecătoriei Bârlad, pe care o anulează în tot.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu dispoziţia de a avea în vedere şi motivele de apel invocate cu privire la fondul cauzei.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.