Pretentii

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanţii G V, şi G E,  în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui,  Instituţia Primăriei mun. Bârlad, Consiliul Local al mun. Bârlad, şi Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad,  având ca obiect pretentii - LEGEA 85/2016.

……………………………………………………………..

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.11.2016, sub nr.2407/89/2016, reclamanţii G E şi G V au solicitat obligarea pârâtului INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN VASLUI la plata diferenţelor de drepturi salariale cuvenite autorului lor G Ms, decedat la data de 04.02.2013, pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, rezultate din aplicarea prevederilor OG nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată prin Legea nr.221/2008, a prevederilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010 şi a Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

În motivare, reclamanţii au arătat că, în fapt, defunctul G M a desfăşurat în perioada anterior precizată activitate în calitate de salariat, ca profesor de educaţie fizică la Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan” din Bârlad.

În drept, prin Legea nr.85/2016 privind plata diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic din învăţământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011 s-a prevăzut o procedură de acordare a diferenţelor de drepturi salariale pentru personalul didactic din învăţământul de stat, rezultate din aplicarea OG nr.15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008, a Legii nr. 330/2009, Legii nr.284/2010 şi Legii nr.285/2010.

Domeniul de aplicare subiectiv al legii constituie, potrivit art.2 din acelaşi act normativ, personalul didactic din învăţământul de stat căruia, până la data intrării în vigoare a prezentei legi,  nu i s-au acordat diferenţe salariale, indiferent din ce motiv şi pe baza căror decizii, pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, rezultate din aplicare OG nr.15/2008.

Având în vedere că defunctul G M îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, fiind cadru didactic în învăţământul de stat, căruia nu i s-au acordat drepturile salariale precizate, urmând procedura explicitată la art.4 din Norme, s-au adresat instituţiilor în cadrul cărora a funcţionat, mai precis Şcolii Gimnaziale „Vasile Pârvan” Bârlad, invocându-se prevederile art.167 alin.(2) Codul muncii.

………………………………………………………………….

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, este necontestată în cauză împrejurarea că defunctul G M, a fost cadru didactic la Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan” în perioada octombrie 2008- 13 mai 2011.

Prin art.1 alin.(1) lit.b) şi c) din O.G. nr.15/30.01.2008 privind creşterile salariale acordate în anul 2008 personalului din învăţământ, au fost majoraţi cu 10% coeficienţii de multiplicare prevăzuţi pentru funcţiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate, iar pentru anumite funcţii didactice valoarea coeficientului de multiplicare urma să fie de 1,000, de la 259,593 lei până la 291,678 lei, în intervalul 1 ianuarie 2008  - 31 decembrie 2008. S-a prevăzut totodată în actul normativ că „Valoarea coeficientului de multiplicare 1000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, precum şi nivelul productivităţii muncii”.

Prin Legea nr.221/27.10.2008 a fost aprobată OG nr.15/2008, majorându-se totodată şi coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 ianuarie 2008  - 31 decembrie 2008 şi care urma să reprezinte valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Prevederile OG nr.15/2008, în forma iniţială, înainte de legea de aprobare, au fost aplicate începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008, până la 31.10.2008 (data intrării în vigoare a Legii nr.221/2008), pentru perioada 31.10.2008-31.12.2008 urmând să se aplice coeficientul de multiplicare 1.000 de 400,00 lei.

Dar prin OUG nr.136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009 a fost micşorată valoarea coeficientului de multiplicare. Dispoziţiile acestor acte normative au fost însă declarate neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr.1221/2008, nr. 842/2009, nr. 989/2009, nr. 984/2009 şi nr.989/2009.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr.3/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în interesul legii, „Ca efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009”.

După data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, prin care s-a abrogat OG nr.15/2008, drepturile salariale ale personalului din învăţământ au fost reglementate şi achitate în baza acestui act normativ.

 Conform Certificatului de moştenitor legal nr.42/12.04.2013 emis de BNP Barbu I.Tony-Marian, Bârlad, defunctul a decedat la data de 04.02.2013, având ca unic moştenitor pe fiul său G V, soţia supravieţuitoare G E renunţând la moştenire.

La data de 08 mai 2016 a intrat în vigoare LEGEA  Nr. 85/2016 din 29 aprilie 2016 privind plata diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic din învăţământul de stat pentru perioada octombrie 2008 - 13 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL  NR. 345 din 5 mai 2016.

Conform art.2, „(1) Personalului didactic din învăţământul de stat căruia, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu i s-au acordat diferenţele salariale, indiferent din ce motiv şi pe baza căror decizii, pentru perioada octombrie 2008 - 13 mai 2011, rezultate din aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, i se plătesc aceste drepturi eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, (…)”.

Art.3 prevede că „Pentru personalul didactic pensionat, care este îndreptăţit să primească diferenţe salariale pentru perioada prevăzută la art. 2, plata acestora se face într-o singură tranşă, iar pentru personalul didactic care se pensionează după data intrării în vigoare a prezentei legi, plata diferenţelor salariale se face eşalonat, astfel încât să fie încheiată cel mai târziu la data pensionării”.

Un alt fapt necontestat în cauză şi este că reclamanţii au adresat şcolii pârâte o cerere pentru calcularea şi plata acestor diferenţe salariale aferente perioadei octombrie 2008 – 13 mai 2011.

Conform răspunsului unităţii şcolare,  reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi a primi aceste diferenţe salariale întrucât beneficiarul a decedat anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2016 (08.05.2016), respectiv la 04.02.2013.

În drept, instanţa reţine că potrivit art.167 alin.(2) Codul muncii, „în caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu există niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun”.

Astfel, faţă de temeiul juridic invocat de reclamanţii, cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui şi Consiliul local Bârlad, care au fost chemaţi în judecată pentru ca, alături  de  unitatea de învăţământ Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad să îi achite, în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile salariale (diferenţele) care i s-ar fi cuvenit defunctului, instanţa reţine că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce succed:

Conform art.40 alin.(2) lit.c) Codul muncii, obligaţia plăţii drepturilor salariale şi a tuturor drepturilor salariaţilor care decurg din lege revine angajatorului. Prin art.1 alin.(2) lit.c) din HG nr.614/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.85/2016, prin angajatori se înţelege: „unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, unităţi de învăţământ special de stat, unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar, unităţi de învăţământ pentru activităţi extraşcolare, inspectorate şcolare, casele corpului didactic, alte unităţi şi instituţii de învăţământ de stat, instituţii de învăţământ superior de stat şi biblioteci centrale universitare care au încadrat şi salarizat personalul prevăzut la lit. b)”.

În speţă, pentru defunctul G M, angajator a fost în perioada solicitată doar pârâta Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad. Împrejurarea că ISJ Vaslui avizează stabilirea acestor drepturi salariale iar că ordonatorii de credite – autorităţile deliberative (Consiliul local) şi executive (Primarul) ale unităţii administrativ-teritoriale – alocă fondurile necesare din bugetele locale pentru plata acestor drepturi băneşti nu le poate conferi calitatea de subiect pasiv (debitor) în raportul juridic obligaţional de muncă.

Or, potrivit art.36 Cod procedură civilă, „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii (…)”. După cum s-a arătat, reclamanta a solicitat obligarea tuturor pârâţilor la plata drepturilor băneşti, obligaţie care, faţă de cele ce preced, nu incumbă pârâţilor Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui şi Consiliul local Bârlad, aceştia nefiind chemaţi în judecată pentru atribuţiile de a aviza favorabil plata respectivei sume, respectiv de a aloca fondurile necesare.

Drept urmare, excepţiile lipsei calităţii procesuale vor fi admise, cu consecinţa respingerii cererii formulate împotriva celor trei pârâţi ca fiind introdusă în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În continuare, instanţa reţine că prin Legea nr.85/2016 s-a urmărit înlăturarea inechităţilor salariale care au fost generate în privinţa drepturilor salariale ale personalului din învăţământ de fluctuaţia legislativă în materia valorii coeficientului de multiplicare, urmărindu-se totodată şi preîntâmpinarea demersurilor judiciare ale beneficiarilor.

Prin dispoziţiile sale, acest act normativ a determinat ultraactivitatea expresă a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Altfel spus, drepturile salariale născute în baza acestor dispoziţii legale sunt considerate ca subzistând în toată perioada scursă de la intrarea lor în vigoare până la data de 13 mai 2011.

Aşa fiind, rezultă că aceste drepturi s-au născut în perioada în care G M era cadru didactic activ în cadrul Şcolii Gimnaziale „Vasile Pârvan” Bârlad.

Este vorba aşadar de drepturi salariale, întrucât în perioada de activitate a OG nr.15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008, autorul reclamanţilor s-a aflat în desfăşurarea raportului de muncă cu unitatea de învăţământ pârâtă. Este adevărat că potrivit art.167 alin.(1) Codul muncii, persoana îndreptăţită la plata salariului este angajatul (sau împuternicitul acestuia), în considerarea caracterului intuitu personae al contractului individual de muncă. Însă alineatul (2) prevede o excepţie de la această regulă pentru situaţia în care angajatul a decedat, cu privire la sumele datorate acestuia până la data decesului.

Astfel fiind, în cauză, se pune problema dacă diferenţele salariale prevăzute de Legea nr.85/2016 constituie sau nu sume datorate până la data decesului.

Pârâta Şcoala Gminazială „Vasile Pârvan” a apreciat că dreptul la primirea acestor diferenţe salariale s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr.85/2016 iar cei decedaţi anterior nu mai sunt îndreptăţiţi la a le primi.

Însă, aşa cum instanţa a arătat anterior, prin Legea nr.85/2016 s-a procedat la recunoaşterea unui drept născut anterior în patrimoniul beneficiarilor, aşa cum aceştia sunt definiţi de art.1 alin.(2) lit.b) din HG nr.614/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.85/2016.

Conform dispoziţiei legale anterior menţionate, noţiunea de beneficiari ai legii se referă la: „personalul didactic şi didactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar şi universitar de stat, precum şi din bibliotecile centrale universitare, încadrat în perioada 1 octombrie 2008 - 13 mai 2011, respectiv într-un interval de timp din această perioadă, care nu au beneficiat de plata diferenţelor de drepturi salariale prevăzute la lit. a)”.

Dreptul acestora la diferenţele salariale s-a născut aşadar în baza OG nr.15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008, chiar la momentul intrării în vigoare a acestor acte normative. Prin trecerea termenului de prescripţie extinctivă, obligaţia angajatorului de a le plăti a devenit una imperfectă, în sensul că această obligaţie a continuat să existe dar executarea ei n-ar mai fi putut fi obţinută prin forţa coercitivă a statului (respectiv pe cale judecătorească). Însă prin Legea nr.85/2016 s-a renunţat practic la această prescripţie scursă în favoarea angajatorilor (fiind incidente prevederile art.2.507-2.511 Cod civil) iar obligaţia imperfectă s-a transformat într-una perfectă (conform art.2506 alin.(4) Cod civil), cu privire la care legiuitorul a intenţionat o executare benevolă. Pentru aceste considerente excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este neîntemeiată. În cazul renunţării la prescripţie, conform art.2.510 Cod civil, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Nu poate fi primită interpretarea că beneficiarii decedaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2016, nu sunt vizaţi de actul normativ, în caz contrar, instanţa apreciind că s-ar produce o discriminare a acestora faţă de cei rămaşi în viaţă (în activitate sau pensionaţi), în funcţie de hazardul datei decesului fiecăruia.

Aceste persoane au devenit titulare ale unui drept de creanţă constând în diferenţele salariale respective anterior acestei legi. După cum se cunoaşte, transmisiunea moştenirii este una universală, întrucât are ca obiect patrimoniul persoanei fizice ca universalitate juridică, adică totalitatea drepturilor (şi obligaţiilor) care au valoare economică şi care au aparţinut defunctului. După cum s-a arătat, la momentul deschiderii succesiunii defunctului G M (04.02.2013), acest drept de creanţă (respectiv obligaţia angajatorului) exista în forma sa imperfectă. Fiind vorba despre un drept patrimonial, acesta nu s-a stins prin decesul titularului.

Altfel spus, drepturile salariale menţionate în Legea nr.85/2016 se circumscriu noţiunii de drepturi salariale datorate până la data decesului şi chiar dacă la momentul la care s-a deschis succesiunea defunctului nu făceau parte din activul succesoral, dat fiind că, prin Legea nr.85/2016, obligaţia corelativă a devenit una perfectă, moştenitorii sunt îndreptăţiţi, în virtutea art.167 alin.(2) Codul muncii la executarea ei. În ceea ce priveşte calitatea de moştenitori şi modalitatea în care operează transmisiunea acestui drept de creanţă între aceştia, în funcţie de opţiunea succesorală exprimată, instanţa apreciază că, faţă de prevederile art.167 alin.(2) Codul muncii, care nu disting în privinţa acceptării moştenirii, chestiunile în discuţie urmează a face obiectul dezbaterii succesorale.

În continuare, Tribunalul apreciază că, deşi Legea nr.85/2016 nu a prevăzut în mod expres modalitatea de acordare a acestor diferenţe salariale pentru situaţia beneficiarilor decedaţi (de reţinut fiind, în acelaşi timp, faptul că nici nu a exclus o asemenea ipoteză), pe cale de analogie, se impune aplicarea prevederilor art.3 teza I din Legea nr.85/2016, referitoare la achitarea acestor sume într-o singură tranşă în cazul personalului didactic pensionat.

Astfel, principiul analogiei este edictat de art.5 alin.(3) Cod procedură civilă, conform căruia „În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seamă de cerinţele echităţii”.

La art.3 teza I din Legea nr.85/2016, se prevede aşadar achitarea sumelor într-o singură tranşă în cazul personalului didactic pensionat, ipoteza privind încetarea de drept a raporturilor de muncă. Potrivit art.56 alin.(1) lit.a) Codul muncii, tot o încetare de drept a raportului de muncă se produce şi în cazul decesului salariatului.

Astfel, fie că persoana îndreptăţită era pensionată sau decedată la data intrării în vigoare a Legii nr.85/2016, achitarea drepturilor salariale cuvenite se impune a fi achitată într-o singură tranşă.

Raportat la prevederile art.5 din HG nr.614/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.85/2016, conform cărora „(1) În vederea calculării diferenţelor de drepturi salariale care se cuvin beneficiarilor, angajatorii procedează la calcularea drepturilor salariale pentru intervalul 1 octombrie 2008 - 13 mai 2011 sau, după caz, pentru o parte din acest interval, prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în locul valorii efectiv utilizate la momentul plăţii salariilor, cu respectarea şi a prevederilor art. 4 şi 5 din Legea nr. 85/2016.

(2) Diferenţele de drepturi salariale cuvenite se determină prin scăderea din salariul brut lunar rezultat prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei a salariului brut lunar din statul de plată aferent lunii pentru care se face calculul”, Tribunalul constată caracterul determinabil al creanţei pretinse.

Prin urmare, dând eficienţă prevederilor art.167 alin.(2) Codul muncii, Tribunalul va admite cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Şcoala gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad, şi, având în vedere prevederile art.663 alin.(3) Cod procedură civilă (privind caracterul lichid al unei creanţe atunci când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui) o va obliga pe aceasta din urmă să achite reclamanţilor, în condiţiile art.5 din HG nr.614/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.85/2016, diferenţele salariale neîncasate de către defunctul G M conform Legii nr.85/2016, aferente perioadei octombrie 2008-  13 mai 2011.

Pentru aceleași considerente, participând la deliberări, în temeiul art. 55 din Legea 303/2004, asistenții judiciari și-au exprimat opinia în sensul celor reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanţii G VD şi G EA, în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BÂRLAD, ca fiind introdusă împotriva unei entităţi lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Bârlad, invocată prin întâmpinare, şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui, invocată din oficiu.

Respinge cererea formulată de reclamanţii G V şi G E, în contradictoriu cu pârâţii Consiliului Local Bârlad, şi Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, invocată prin întâmpinare.

Admite cererea formulată de reclamanţii G V şi G E, în contradictoriu cu pârâta Şcoala gimnazială  „Vasile Pârvan˝.

Obligă pârâta să plătească reclamanţilor diferenţele salariale neîncasate de către defunctul GM conform Legii nr.85/2016, aferente perioadei octombrie 2008-  13 mai 2011.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare