Contestaţie la executare

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.09.2018

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ***

JUDECĂTOR: ***

GREFIER: ***

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de apelantul – creditor  *** şi de apelantul – contestator  ***  împotriva Sentinţei civile nr.  ***/2017 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  ***/2017 , având ca obiect contestaţie la executare - nulitate act juridic – pretenţii - obligația de a face - întoarcere executare.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a răspuns apelantul – contestator  *** , prin consilier juridic ***, în temeiul delegaţiei pe care o depune  la dosar, lipsind apelantul – creditor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că părţile au depus la dosar dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru.

Tribunalul dispune rectificarea calităţii părţilor în sistemul informatic ECRIS, în sensul că  ***  are calitatea de apelant – contestator, iar  *** are calitatea de apelant – creditor.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.

Reprezentantul apelantului – contestator solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar practică judiciară.

Constatând că nu se solicită administrarea de probe noi în apel, tribunalul constată cercetarea judecătorească terminată şi deschide dezbaterile asupra apelurilor.

Având cuvântul asupra propriului apel, reprezentantul apelantului – contestator arată că nu era posibilă executarea silită, întrucât nu a fost finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 213/2015 şi nu era posibilă achitarea cheltuielilor de executare, întrucât debitul este datorat de societatea de asigurare aflată în procedura de faliment. Învederează că, astfel cum s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 80/2017 prealabil oricărei plăţi, fiecare petent, indiferent de titlul pe care îl deţine, trebuie urmată o procedură administrativă, care nu-l afectează pe debitor, asigurându-se o transparenţă faţă de toţi ceilalţi creditori de asigurare ai societăţii aflate în procedura de faliment. În speţă, declanşarea procedurii de executare silită a avut loc înaintea finalizării acestei proceduri. Anterior petentul formulase o cerere de executare şi i s-a respins această cerere pentru că nu s-a făcut dovada terminării procedurii. Încheierea de respingere nu a fost recurată, petentul formulând o nouă cerere. Instanţa a reţinut că potrivit deciziei 1/2006, pronunţată de Î.C.C.J. în recursul în interesul legii, singura persoană responsabilă civilmente poate fi numai societatea de asigurare. Introducerea Fondului de Garantare se face în virtutea Legii nr. 213/2015. Art. 29 din Normele de aplicare ale Legii nr. 213 prevede că şi titlurile executorii vor fi supuse verificării Comisiei speciale, pentru verificarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 213, termenul de depunere, dacă a fost stinsă creanţa de societatea debitoare. Petentul formulase şi cerere de înscriere la masa credală, în paralel cu demersurile făcute la Fond. La dosar a fost depusă ca şi practică judiciară o decizie a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a reţinut că o procedură de executare silită nu poate fi începută atâta vreme cât nu a fost finalizată procedura administrativă. Instanţa de fond nu a avut în vedere aceste aspecte, reţinând că s-a stins debitul prin plata care s-a făcut de Fond în baza Legii nr. 213/2015 ulterior demarării procedurii de executare silită, la o diferenţă de câteva zile şi a diminuat cheltuielile de executare. Potrivit art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile de executare sunt în sarcina debitoarei, în afara unor cazuri speciale. Titlul este pronunţat împotriva unei societăţi de asigurare aflată în procedura de faliment. Art. 4 prevede faptul că se vor plăti numai creanţele de asigurări.  Cheltuielile de executare provin dintr-un contract încheiat între executor şi petent şi exced acestui cadru. Cheltuielile de executare nu pot fi plătite, întrucât s-ar încălca disp. Legii nr. 213/2015. Solicită respingerea apelului declarat de  către apelantul – creditor. Arată că nu s-au depus eforturi pentru depunerea unei cereri de executare silită, în condiţiile în care se obţinute deja titlul cu menţiunea definitiv, pentru a fi depusă cerere de înscriere la masa credală. Solicită aplicarea art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la cheltuielile de judecată.

Tribunalul închide dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra apelurilor.

TRIBUNALUL

 Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea.

DISPUNE

Amână pronunţarea la 05.10.2018.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28.09.2018.

Preşedinte, Judecător,

***   *** 

Grefier,

***

ECLI:RO:TBBUC:***

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. *** A/2018

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.10.2018

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER: ***

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de apelantul – creditor  *** şi de apelantul – contestator  ***  împotriva Sentinţei civile nr.  ***/2017 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  ***/2017 , având ca obiect contestaţie la executare - nulitate act juridic – pretenţii - obligația de a face - întoarcere executare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28.09.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea la 05.10.2018, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

I. Procedura în faţa instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 29.05.2017, sub nr.  ***/2017 , contestatoarea  ***  a formulat, în contradictoriu cu intimatul *** , contestație la executare prin care a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.  *** /2017 , precum și anularea tuturor actelor de executare silită dispuse în dosarul execuțional nr.  *** /2017 , aflat pe rolul  BEJ *** , inclusiv a somației emise în data de 05.05.2017, a somației subsecvente și a încheierii de cheltuieli de executare silită, inclusiv a măsurii de instituire a popririi, întoarcerea executării și obligarea creditorului la restabilirea situației anterioare, prin restituirea sumelor de bani achitate în baza somației comunicate executorului judecătoresc, iar în măsura în care instanța de judecată va menține actele de executare, a solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în sarcina sa, iar în caz contrar, reducerea cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatoarea a învederat că prin somația din data de 05.05.2017, emisă de  BEJ *** , s-a solicitat achitarea sumei de 55.000 euro cu titlu de despăgubiri și a sumei de 12 098,34 lei cu titlu de cheltuieli de executare în baza sentinței penale nr. ***/***/***2016, pronunțată în dosarul nr.  *** de Judecătoria Ramnicu Valcea, rămasă definitivă.

A mai arătat că intimatul a formulat și cerere de plată, ce urmează a fi analizată conform art. 15 din Legea nr. 213/2015 și a Normei ASF nr. 16/2015. Raportat la dispozițiile art. 645 Cod proc. civ., părți în raportul juridic care a luat naștere în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.  *** , pronunțată în dosarul nr.  *** pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sunt intimatul și Societatea *** SA,  ***  fiind introdus în cauză prin prisma expresă a dispozițiilor Legii nr. 213/2015, dispoziții speciale, derogatorii de la normele generale.

În continuare, a subliniat faptul că obligația Fondului de a achita creanțele asigurătorului intrat în faliment se naște, prin efectul legii (art. 13 și 14 din Legea nr. 213/2015) și numai cu respectarea procedurii stabilite de aceasta, opozabilitatea prevăzută de titlu fiind numai în ceea ce privește cuantumul sumelor în limita plafonului legal, nu și a normelor generale aplicate în prezenta cauză. De altfel, la momentul pronunțării hotărârii puse în executare, instanța a indicat atât în considerente, cât și în dispozitiv Legea nr. 213/2015, astfel încât este evident faptul că pronunțarea instanței are în vedere dispozițiile exprese ale Legii nr. 213/2015, în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 80/28.02.2017, publicată în M. Of. nr. 330/08.05.2017.

Pe cale de consecință, FGA nu avea posibilitatea legală de a întreprinde vreun demers în soluționarea cererii intimatului, iar, ulterior, soluționarea cererii acestuia a fost efectuată cu celeritate, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/2015, cererea petentului fiind soluționată de către Comisia Specială la data de 03.05.2017 și achitată anterior demersurilor efectuate de către executorul judecătoresc care, în mod eronat a consemnat stingerea debitului ca urmare a demersurilor efectuate de către acesta.

În baza argumentelor expuse anterior, Fondul de Garantare nu are calitatea de debitor în raportul execuțional născut în baza sentinței penale nr.  *** , pronunțată în dosarul nr.  *** pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în condițiile în care procedura prevăzută de Legea nr. 213/2015 nu a fost dusă până la capăt.

Față de aceste aspecte, a învederat că executarea silită a fost încuviințată față de o persoană care nu are calitatea efectivă de debitor sau de persoana responsabilă civilmente și cu încălcarea dispozițiilor speciale din Legea nr. 213/2015 și a normei de aplicare a acesteia, astfel că, în temeiul art. 720, alin. 1, raportat la art. 666, alin. 5, pct. 7 Cod proc.civ., se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite.

Cu privire la cheltuielile de executare silită, contestatoarea a subliniat că aceste cheltuieli nu ar trebui suportate de către FGA, fiind în situația unei excepții de la regula conform căreia cheltuielile de executare silită se suportă de către debitor, prin raportare la dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. i din Legea nr. 503/2004, coroborate cu dispozițiile art. 2, alin. 3 din Legea nr. 213/2015, FGA fiind ținut să efectueze, în limita plafonului de garantare, plăți ale indemnizațiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative sau obligatorii, iar nu cheltuieli de executare silită.

De asemenea, în măsura în care instanța va menține actele de executare, a solicitat contestatoarea reducerea debitului solicitat în limita plafonului stabilit prin Legea nr. 213/2015 și respingerea cheltuielilor de executare stabilite în sarcina sa iar, în caz contrar, reducerea cuantumului cheltuielilor de executare, acestea fiind nejustificat de mari, prin raportare la volumul total de muncă depus în cauză de către executorul judecătoresc, la costurile pe care le presupune dosarul de executare silită, prin raportare și la onorariul avocațial, care nu se justifică față de prestația care a fost necesară în cadrul acestui dosar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 12, 194 și următoarele, ale art. 397, 666 și următoarele, ale art. 712 și următoarele Cod proc. Civ., dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei 16/2015 a ASF privind  *** .

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 28.06.2017, a fost anexat, în copie certificată pentru conformitate, dosarul de executare silită nr.  *** /2017 .

La data de 13.07.2017, intimatul  *** a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimatul a învederat faptul că în data de 18 ianuarie 2016, a formulat cerere de plată și a înaintat către  ***  toate înscrisurile solicitate (data la care a formulat și cerere de înscriere la masa credală a SC *** S.A. în dosarul nr.  *** de la Tribunalul București), iar apoi, la data de 09.12.2016, a notificat FGA prin poștă, e-mail și fax pentru plata debitului, iar, ca urmare a discuției cu d-l  *** , la data de 01.03.2017, a transmis din nou înscrisurile și a notificat totodată debitorul pentru a efectua plata debitului.

De asemenea, a subliniat faptul că, prin titlul executoriu - sentința penală nr.  *** , pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.  *** , rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.  *** a Curții de Apel Pitești, s-a statuat în mod irevocabil că  ***  are calitatea de garant în domeniul asigurărilor și a fost obligat la plata despăgubirilor către el, deci raportul juridic care a luat naștere conform acestei sentințe este între el și  *** , aspect stabilit în mod irevocabil de către o instanță de judecată.

În plus, a precizat că cererea a fost depusă la debitor la data de 18 ianuarie 2016, că obligațiile cuprinse în titlul executoriu sunt susceptibile de executare silită și pot fi duse la îndeplinire prin executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 628 Cod proc. Civ., iar creanța ce urmează a fi recuperată este certă, lichidă și exigibilă, conform dispozițiilor art. 663 Cod proc. Civ.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei privind faptul că în titlul executoriu nu are calitatea de debitor este eronat, iar argumentul potrivit căruia instanța penală care a pronunțat titlul nu ar fi aplicat în mod corect dispozițiile legale nu poate fi primit, întrucât, potrivit art. 712, alin. 1 Cod proc civ., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu poate invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Nu în ultimul rând, intimatul a subliniat faptul că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată în mod legal, iar în ceea ce privește susținerile contestatoarei privind faptul că nu trebuie să plătească cheltuielile de executare, a învederat că executarea silită în dosarul nr.  *** /2017  a fost pornită înainte ca Fondul de Garantare să plătească suma de 250.068,50 lei la data de 10.05.2017, ulterior emiterii somației de către executorul judecătoresc.

De asemenea, a precizat intimatul că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare a fost corect calculată și a solicitat și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În dovedire, intimatul a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 7-39 din vol. II al dosarului).

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr.  ***/2017 , Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis în parte contestaţia la executare, a anulat în parte executarea silită şi actele de executare  efectuate în dosarul de executare nr.  *** /2017  aflat pe rolul BEJ „ *** ”, pentru suma de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocaţial în faza executării silite (în sensul reducerii onorariului avocaţial de la suma de 2500 de lei la suma de 1000 de lei), a dispus întoarcerea executării silite, în sensul că a obligat intimatul să restituie contestatorului suma de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocaţial în faza de executare silită, a respins în rest contestaţia la executare ca neîntemeiată, a obligat contestatorul la plata către executorul judecătoresc „ *** ” a sumei de 185,64 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului execuţional nr.  *** /2017 , a obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 37,2 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite), la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a dispus restituirea către contestator, în baza art. 45, alin. 1, lit. f din OUG nr. 80/2013, a sumei de 124 de lei, cu titlu de taxă de timbru şi a respins cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, instanţa a reţinut că executarea silită contestată în prezenta cauză a fost demarată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.  *** , pronunțată în dosarul nr.  *** , definitivă prin decizia penală nr.  *** a Curții de Apel Pitești prin respingerea ca nefondate a apelurilor, prin care instanța a constatat că societatea de asigurare SC  ***  S.A.- lichidator  ***  SPRL București are calitate de persoană responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite de contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, a constatat că  ***  este persoană juridică de drept public conform Legii nr. 213/2015 și garant în domeniul asigurărilor și a obligat  ***  la efectuarea plății despăgubirilor în cuantum de 55 000 de Euro către partea civilă  ***, în baza poliței de asigurare prin efectul legii valabil încheiate de inculpatul  *** cu SCA  ***  S.A.

Pe cale de consecință, instanța reține că, la momentul pronunțării hotărârii ce reprezintă titlul executoriu în cauză, societatea de  *** S.A. se afla deja în procedura falimentului, fiind reprezentată de lichidator judiciar.

Totodată, anterior pronunțării soluției pe latură civilă, creditorul  *** a formulat, în dosarul nr.  *** al Tribunalului București, Secția a VII-a Civilă, cerere de admitere a creanței la masa credală, primită la data de 20.01.2016, iar la data de 04.04.2016, lichidatorul judiciar al Societății de  ***  S.A.,  ***  SPRL, a emis către creditor notificarea prin care a învederat creditorului faptul că, prin cererea de creanță formulată împotriva debitoarei Societatea de  ***  S.A. (în faliment), creditorul  *** a solicitat înscrierea în Tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 245322 lei, creanță care a fost admisă în principal sub condiție suspensivă (a soluționării definitive a acțiunii civile în dosarul penal în favoarea părții vătămate) și, în subsidiar, sub condiție rezolutorie (a plății de către FGA).

La data de 18.01.2016, creditorul  *** a formulat către  ***  cerere de acordare a despăgubirilor constând în daune morale ca urmare a decesului fiului său,  *** , solicitarea fiind primită de  ***  la data de 20.01.2016 (potrivit confirmării de primire de la fila 61, vol. I din dosar).

Ulterior pronunțării sentinței penale ce constituie titlu executoriu și a rămânerii sale definitive, a fost transmisă către  ***  o nouă notificare din partea creditorului, primită la data de 19.12.2016, prin care a solicitat contestatoarei ca, în termen de 5 zile de la primirea prezentei notificări, să procedeze la plata sumei de 55.000 Euro reprezentând despăgubiri, în baza poliței de asigurare prin efectul legii valabil încheiată de inclulpatul  *** cu SC  ***  S.A., la plata căreia  ***  a fost obligat prin sentința penală nr.  *** , pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul penal nr.  *** , sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.  ***/2016  , pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

La data de 06.03.2017 a fost primită de către contestatoare cererea de plată completată și semnată de către creditor, prin care s-a reiterat faptul că intimatul a formulat notificare pentru plata creanței în data de 09.12.2016, atât prin e-mail, cât și prin fax și poștă.

Ulterior notificării Fondului de Garantare a Asiguraților și ulterior completării cererii sale cu documentele necesare, creditorul  *** s-a adresat la data de 26.04.2017 cu o cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.  *** , pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul penal nr.  *** , formându-se dosarul de executare silită nr.  *** /2017  al BEJ ” *** ”.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în data de 04.05.2017 în dosarul nr.  *** /2017 .

Prin încheierea din data de 05.05.2017, emisă în dosarul de executare, au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă totală de 12.098,43 lei, din care suma de 9.278,43 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc, din care 1481, 43 lei TVA 19 %, 300 lei reprezintă cheltuieli necesare executării silite (taxe poștale și fotocopii), conform Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, 2500 de lei reprezintă onorariu de avocat în faza executării silite, iar suma de 20 de lei reprezintă taxă judiciară de timbru.

La aceeași dată, 05.05.2017, a fost emisă somația, prin care i s-a pus în vedere debitoarei ca, în termen de o zi de la primirea acesteia, să procedeze la plata sumei de 55 000 de Euro, reprezentând despăgubiri și a sumei totale de 12 098,43 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

Înștiințarea, somația, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, copie certificat de grefă și copia titlului executoriu au fost comunicate debitorului la data de 10 mai 2017, conform dovezii de înmânare anexate la fila 88, vol II.

La data de 10.05.2017, executorul judecătoresc a procedat la înființarea de popriri pe conturile pe care debitorul le are deschise la diferite instituții bancare, exclusiv pentru suma de 12 098,43 lei, reprezentând cheltuieli de executare, popriri care au fost ridicate la data de 22.05.2017 ca urmare a recuperării debitului datorat, prin achitarea acestuia de către debitor la data de 19.05.2017 (fila 157 din dosar, vol. I).

Prin adresa emisă de  ***  la data de 10.05.2017, nr. de ieșire  27669, au fost aduse la cunoștința executorului judecătoresc, pe de o parte, dispozițiile legale ce reglementează recuperarea sumelor stabilite împotriva unei societăți de asigurare aflate în faliment și, pe de altă parte, faptul că, în cadrul ședinței din data de 03.05.2017, Comisia Specială a aprobat plata titlului executoriu conform dispozițiilor Legii nr. 213/2015, sens în care, prin Ordinul de plată nr. 9238, FGA a efectuat plata sumei de 250 068,5 RON, echivalentul a 55.000 Euro.

Conform dovezilor de plată anexate la dosar (extrasul de cont din data de 11.05.2017), în contul creditorului a fost virată la data de 10.05.2017, suma de 250 068,5 RON, reprezentând despăgubiri conform titlului executoriu, de către debitor.

În speță, instanța reține că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr.  *** , pronunțată în dosarul nr.  *** , definitivă prin decizia penală nr.  *** a Curții de Apel Pitești prin respingerea ca nefondate a apelurilor, contestatoarea  ***  a fost obligată direct la efectuarea plății despăgubirilor în cuantum de 55 000 de Euro către partea civilă  ***, în baza poliței de asigurare prin efectul legii valabil încheiate de inculpatul  *** cu SCA  ***  S.A., instanța neputând reține susținerea contestatoarei privind lipsa calității sale de debitor în raportul juridic de drept substanțial, întrucât calitatea sa de debitor rezultă direct din dispozitivul titlului executoriu prin care instanța a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 55 000 de Euro. Astfel, introducerea Fondului de Garantare a Asiguraților în cauză nu a fost efectuată pe temeiul Legii nr. 213/2015 exclusiv pentru opozabilitate, în sarcina debitorului fiind stabilită o obligație ce constată o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 213 din data de 21.07.2015, ”Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege.”

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din același act normativ, ”(1) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale.(2) Fondul va publica pe site-ul propriu informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond a despăgubirilor/indemnizaţiilor.(3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.(4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.(6) Dreptul la acţiune contra Fondului pentru plata indemnizaţiilor/despăgubirilor se prescrie în termen de 5 ani calculaţi de la data naşterii dreptului, dar nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.”

În același timp, potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015, ” (1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.(3) În cazul imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilităţii depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificate cu evidenţele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.(4) În cerere se vor menţiona, în principal, următoarele elemente: natura creanţei, momentul naşterii sale şi cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanţie reală în ceea ce priveşte creanţa, precum şi care sunt bunurile acoperite de asigurare.(5) Cererea, precum şi actele şi informaţiile solicitate potrivit alin. (2)-(4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, acestea se depun însoţite de traducerea autorizată conform legii.

Nu în ultimul rând, art. 15 din același act normativ statuează următoarele: ” (1) Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanţelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială, se efectuează plăţile indemnizaţiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări.(2) Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment.(3) Plata se face în moneda naţională - leu, iar în cazul creanţelor în valută, comisioanele bancare sunt suportate de creditorul de asigurări.(4) Indemnizaţiile/Despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări se plătesc de către Fond prin poştă şi/sau prin instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României. În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul poate să încheie convenţii/contracte de prestări de servicii cu oricare dintre aceste entităţi.”

Din dispozițiile legale mai sus citate, coroborate cu prevederile art. 1, art. 9, alin. 1 și 2, ale art. 17, art. 20, 21, 23, alin. 1 și 2 din Norma ASF nr. 16 din data de 31 August 2015 privind  *** , rezultă cu claritate faptul că, pentru recuperarea sumelor stabilite împotriva unei societăți de asigurare aflate în faliment, nu se poate demara executarea silită împotriva Fondului de Garantare a Asiguraților, întrucât procedura de plată a despăgubirilor de către fond (inclusiv atunci când acestea sunt constatate printr-un titlu executoriu pronunțat împotriva unei societăți de asigurare aflate în faliment) este una specială, derogatorie, ce trebuie urmată de intimat, legea punând astfel la dispoziție o cale specială, reglementată imperativ, în vederea valorificării dreptului de creanță împotriva unui asigurător față de care s-a deschis procedura falimentului prin hotărâre definitivă, drept de creanță ce poate să izvorască inclusiv dintr-o hotărâre judecătorească, întrucât dispozițiile legale nu fac distincție în acest sens.

Fără a nega existența unei proceduri distincte care nu permite demararea executării silite pe calea dreptului comun în cazul în care creditorul deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva asigurătorului intrat în faliment, instanța apreciază însă că, în speța de față, dreptul de creanță născut în patrimoniul creditorului  *** în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.  *** , pronunțată în dosarul nr.  *** , definitivă prin decizia penală nr.  *** a Curții de Apel Pitești prin respingerea ca nefondate a apelurilor este corelativ obligației directe a Fondului de Garantare a Asiguraților de plată a sumei de 55.000 de Euro, acesta fiind obligat direct la plata către creditor a acestei sume. Pe cale se consecință, instanța subliniază că, în baza titlului executoriu mai sus menționat, creditorul nu deține o creanță împotriva societății de asigurare aflate în faliment și care urmează să fie achitată de către  *** , potrivit procedurii derogatorii mai sus detaliate, ci deține o creanță împotriva Fondului de Garantare a Asiguraților, ceea ce, în opinia instanței, îi conferea dreptul de a se adresa cu o cerere distinctă de executare silită pe temeiul dreptului comun.

În același sens sunt și prevederile art. 29 din Norma nr. 16/2015, care prevăd expres faptul că ”titlul executoriu care constată creanțe de asigurări nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege se transmite Fondului, în vederea verificării lui și, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condițiile prezentei norme și a prevederilor legale incidente.” Or, în speță, nu se poate susține faptul că prin titlul executoriu, societatea de asigurare aflată în faliment ar fi fost obligată la plata sumei de 55 000 de Euro cu titlu de despăgubiri, în dispozitiv luându-se act de faptul că societatea de asigurare SC  ***  S.A.- lichidator  ***  SPRL București are calitate de persoană responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite de contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă. Pe de altă parte, în cuprinsul aceluiași dispozitiv, instanța a constatat că  ***  este persoană juridică de drept public conform Legii nr. 213/2015 și garant în domeniul asigurărilor și, pe acest temei, a obligat  ***  la efectuarea plății despăgubirilor în cuantum de 55 000 de Euro către partea civilă  ***.

În plus, argumentele contestatoarei privind lipsa calității sale de debitor în raportul execuțional născut în baza sentinței penale nr.  *** , care echivalează cu o veritabilă excepție a lipsei calității sale procesuale pasive în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr.  *** nu pot fi analizate de către instanța de executare pe calea contestației la executare, având în vedere dispozițiile art. 713, alin. 1 Cod proc. Civ. potrivit cărora ”Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.” Tot astfel, susținerile privind referirile din considerente și dispozitiv la Legea nr. 213/2015 nu pot înlătura calitatea de debitor al contestatoarei direct în temeiul titlului executoriu, eventuale nelămuriri privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu putând fi valorificate pe calea contestației la titlu, adresată instanței care a pronunțat hotărârea, ceea ce nu este cazul în speță.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța va respinge motivele de nelegalitate invocate de către contestatoare mai sus analizate, constatând din această perspectivă legalitatea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr.  *** /2017  al BEJ  ” *** .”

Aceasta cu atât mai mult cu cât creditorul s-a adresat și cu o cerere în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/2015 către  ***  la data de 19.12.2016 pentru obținerea despăgubirii în cuantum de 55.000 de Euro, despăgubire achitată de către debitor la data de 10.05.2017.

Având în vedere concluzia instanței privind legalitatea declanșării executării silite în baza dreptului comun, instanța apreciază că debitorul care figurează în titlul executoriu și împotriva căruia s-a declanșat executarea silită este ținut să achite și cheltuielile de executare legal stabilite în sarcina sa, în acord cu dispozițiile art. 670, alin. 2 Cod proc. Civ.

Față de data achitării despăgubirii de către  *** , respectiv 10.05.2017, instanța nu va reține  argumentele contestatoarei privind faptul că suma a fost achitată anterior demersurilor efectuate de către executorul judecătoresc, întrucât somația prin care debitorul a fost înștiințat de declanșarea executării silite a fost emisă la data de 05.05.2017, anterior efectuării plății de către debitor, însă va reține, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, dispozițiile art. 670, alin. 2, ultimul paragraf din Codul de proc. Civ., conform cărora ” Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.”

În raport de capătul de cerere având ca obiect cenzurarea/reducerea cheltuielilor de executare, instanţa reţine că prin încheierea din data de 05.05.2017, emisă în dosarul de executare nr.  *** /2017 , au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă totală de 12 098,43 lei, din care suma de 9 278, 43 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc, din care 1481, 43 lei TVA 19 %, 300 lei reprezintă cheltuieli necesare executării silite (taxe poștale și fotocopii), conform Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, 2500 de lei reprezintă onorariu de avocat în faza executării silite, iar suma de 20 de lei reprezintă taxă judiciară de timbru.

De asemenea, potrivit art. 670 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., sumele constând în cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul maxim pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Potrivit Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, pentru executarea silită indirectă și prin poprire pentru creanțele în valoare de peste 100.000 de lei, onorariul maxim este de 6300 de lei, plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Instanța constată că executorul judecătoresc a stabilit un onorariu de 7797 lei, la care se adaugă suma de 1 481,43 lei TVA, calculat la un debit datorat de 55 000 de Euro, echivalentul în lei a sumei de 249 700 de lei, anume onorariul maxim pe care îl putea percepe conform dispoziţiilor legale ante-menţionate prin raportare la debitul urmărit, incluzând cota TVA de 19%.

Cu privire la includerea cotei TVA în cuantumul onorariului, instanţa reţine că deşi dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării cotei de TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit Codului fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect şi este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiţii) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecinţă, beneficiarul serviciului prestat (în speţă executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispoziţiile legale, va suporta în final şi costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiţii, cota de TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.

Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligaţii fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu nu depăşeşte plafonul stabilit de Legea nr. 188/2000 şi OMJ 2550/2006.

Având în vedere dispoziţiile art. 670 C. proc. civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanţa apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea nr. 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA şi adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menţionate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfăşoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiţii stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea nr. 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptăţit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, şi nu la o sumă mai mică. 

În ceea ce priveşte onorariul perceput de avocat în faza executării silite, instanţa învederează că, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/ 1995 şi art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.

În aprecierea de către instanţă a justificării onorariului de avocat solicitat de parte, trebuie avut în vedere faptul că scopul exercitării dreptului la apărare prin angajarea unui apărător este acela de a se valorifica pretenţiile alegate de parte, iar nu împovărarea părţii căzute în pretenţii sau executate silit. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Costin c. România şi Johana Huber c România a statuat că cheltuielile de judecată trebuie să fie necesare şi efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.

În cauza de faţă, fără a se contesta activitatea apărătorului, munca acestuia a constat, în concret, în faza de executare silită, în redactarea cererii de executare silită și în reprezentarea părții în fața executorului judecătoresc. În aceste condiții, raportat la munca efectivă desfășurată de apărător și la necesitatea ca, în acest caz, în care debitorul a achitat suma datorată creditorului în aceeași zi cu primirea somației, să se respecte dispozițiile art.  670, alin. 2, ultimul paragraf din Codul de procedură civilă, onorariul avocațial în cuantum de 2500 de lei în faza executării silite demarate la data de 26.04.2017 și finalizate integral prin dispunerea încetării executării silite la data de 06.06.2017, în urma plății debitului de către debitor și a cheltuielilor de executare, este disproporționat de ridicat, drept pentru care va reduce cuantumul acestuia la suma de 1000 de lei, pe care o apreciază corespunzătoare criteriilor de analizare expuse.

Instanţa este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură onorariul avocațial achitat de creditor trebuie suportat de partea care este executată silit. Prin cenzurarea cheltuielilor cu onorariul avocațial în faza executării silite, nu se încalcă prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/ 1995, contractul de asistenţă juridică producându-şi pe deplin efectele între părţile contractante, instanţa doar apreciind că efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze în totalitate asupra debitorului, ci doar proporțional cu durata procedurii de executare silită și cu activitățile întreprinse de apărător în vederea recuperării creanței în procedura executării silite.

În ceea ce priveşte cealaltă categorie de cheltuieli de executare (300 lei) prin raportare la actele de executare efectuate, instanţa consideră că acestea nu sunt nejustificate, fiind stabilite în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti (pct. 1, 12, 14) şi cu art. 670 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, după cum rezultă din Anexa la OMJ nr. 2550/2006, pentru notificarea şi comunicarea actelor de procedură, executorul poate percepe un onorariu cuprins între 20-400 lei (în speţă rezultând fără putinţă de tăgadă că executorul întreprins diverse comunicări ale actelor efectuate), iar pentru oferirea de consultaţii în legătură cu constituirea actelor execuţionale poate fi perceput un onorariu cuprins între 20-200 lei.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța va anula în parte executarea silită şi actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.  *** /2017  aflat pe rolul BEJ „ *** ”, pentru suma de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocaţial în faza executării silite (în sensul reducerii onorariului avocaţial de la suma de 2500 de lei la suma de 1000 de lei).

Faţă de capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării, instanţa reţine dispoziţiile art. 723. alin. (1) C. proc. civ., conform cărora în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. 

 Potrivit  art. 724 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.

Prin încheierea de eliberare sume din data de 06.06.2017, atașată la vol. I din dosar, rezultă că s-a dispus eliberarea sumei de 2500 de lei reprezentând cheltuieli de executare silită avansate de către creditor către acesta și a sumei de 9598,43 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare silită către  BEJ *** .

În acest context, instanța va dispune întoarcerea executării silite, în sensul că va obliga intimatul să restituie contestatorului suma de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocaţial în faza de executare silită, în raport cu care a anulat actele de executare silită.

II. Procedura în faţa instanţei de apel

Împotriva sentinţei civile menţionate a declarat apel intimatul *** , criticând soluţia de reducere a onorariului avocaţial în faza executării silite şi pe cea privind întoarcerea executării cu privire la suma de 1.500 lei.

În motivare a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu era îndreptăţită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său, conform art. 30 din Legea nr. 51/1995. În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea, noutatea şi valoarea litigiului.

Onorariul a fost stabilit între părţi conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, fiind perceput în raport de valoarea litigiului.

A apreciat că reducerea onorariului de avocat este discriminatorie, din moment ce creanţa a fost recuperată, iar împrejurarea că debitorul a achitat suma de plată în aceeaşi zi cu primirea somaţiei nu îl exonerează de plata cheltuielilor de executare, având în vedere şi reaua sa credinţă, în sensul că nu a plătit în ciuda demersurilor efectuate de creditor de peste 1 an.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

FGA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel şi  ***  (FGA), solicitând admiterea contestaţiei la executare şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite şi a actelor din dosarul de executare nr.  *** /2017  al BEJ  *** .

În motivare a arătat, în esenţă, următoarele:

Prin somaţia din data de 05.05.2017 emisa de  BEJ ***  a solicitat achitarea sumei de 55.000 de euro cu titlu de despăgubiri si a sumei de 12.098,43 lei cu titlu de cheltuieli de executare, in baza sentinţei penale nr.  ***  pronunţata in dosarul nr.  *** pe rolul Judecătoriei Ramnicu Valcea, ramasa definitiva.

Anterior somaţiei din 05.05.2017, în data de 03.05.2017 Comisia specială a analizat cererea petentului în aplicarea Legii nr. 213/2015 şi prin Ordinul de plata nr. 9238 s-a dispus efectuarea plaţii sumei de 250.068,50 lei, echivalentul sumei de 55.000 euro.

Raportat la aceste aspecte şi cu nerespectarea prevederilor legale ale Legii nr. 213/2015 si a normelor de aplicare - Norma ASF nr. 16/2015, executorul judecătoresc a continuat procedura de executare silita, apelanta-contestatoare fiind obligata la plata unor sume care nu se incadreaza in prevederile Legii nr. 213/2015 - respectiv cheltuielile de executare silita.

Instanţa de fond a aplicat excesiv prevederile generale, omitand prevederile din actul normativ special şi a cărui incidenţă în cauză trebuia analizată prioritar, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Chiar daca face menţiune cu privire la aceste prevederi speciale, instanţa de fond nu le analizeaza in profunzime si cu aplicare la speţa dedusa soluţionării.

Prin Legea nr. 213/2015, se instituie o procedură administrativă, cu caracter special, pentru soluţionarea cererilor creditorilor de asigurări care deţin un drept de creanţă împotriva unui asigurător aflat în insolvenţă, căruia i s-a retras autorizaţia de funcţionare şi pentru care s-a cerut intrarea în faliment, cererile creditorilor de asigurări definiţi de dispoziţiile art. 4 din Legea 213/2015 sunt de competenţa Comisiei speciale constituită la nivelul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, iar în cazul refuzului cererii de despăgubire sau de plată formulate de creditorii de asigurări, comisia emite o decizie de respingere împotriva căruia se poate face contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios administrativ.

Raţiunea acestor dispoziţii legale este faptul că nu există raporturi juridice între FGA şi creditorii de asigurări, decât urmare a procedurii necontencioase, aceste raporturi fiind de drept administrativ, apelanta-contestatoare nefiind un succesor sau reprezentant al asigurătorilor în faliment, iar în soluţionarea petiţiilor creditorilor de asigurări sunt emise acte administrative: Nota de plată sau Decizie de respingere - totală sau parţială a pretenţiilor acestora.

Având în vedere situaţia de fapt dedusă judecăţii, in cadrul titlului pus in executare se face menţiunea obligării subscrisei la plata prin efectul Legii nr. 213/2015, obligarea FGA la plata unor sume de bani datorate de *** S.A., în faliment, corespunde dispoziţiilor Capitolului III din Legea nr. 213/2015 "Procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile Fondului", art. 11.

Obligativitatea urmării acestei proceduri rezultă din economia legii nr. 213/2015, aceasta neprevăzând o altă cale de creare a raporturilor juridice dintre apelantul pârât si creditorii de asigurări, tocmai în considerarea faptului că, în lipsa sesizării pârâtului de către creditorii de asigurări, nu există raporturi juridice între aceştia.

În aplicarea hotărârii puse in executare, singura modalitate permisa de legiuitor pentru efectuarea plăţii este aplicarea procedurii menţionate si in cadrul hotararii apelate, neexistand o alta modalitate prevăzută pentru plata acestor despăgubiri solicitate de creditorii de asigurare.

Potrivit prevederilor legale, Fondul poate fi tinut la plata despăgubirii doar in urma parcurgerii procedurilor prevăzute de legea speciala, iar nu in condiţiile dreptului comun astfel cum a apreciat instanţa de fond care a considerat ca obligaţia poate fi îndeplinita sub o alta forma.

Mai mult, Legea nr. 213/2015 reglementează in mod expres alternativa la procedura instituită. Astfel, conform art. 17, creditorul de asigurări poate urma separat si procedura de faliment a asigurătorului, prevăzută de Legea nr. 85/2014. Prin urmare, exista doua posibilităţi pentru creditor: fie sa solicite plata de la  *** , caz in care este tinut sa urmeze procedura reglementata de Legea nr. 213/2015, fie sa formuleze cerere de creanţa împotriva asigurătorului aflat in faliment, conform Legii nr. 85/2014. Temeiurile de răspundere sunt insa diferite: in timp ce societatea de asigurare răspunde pe temei contractual sau delictual, răspunderea Fondului de Garantare a Asiguraţilor este una legala, instituita de Legea nr. 213/2015, astfel incat doar in limitele acestei legi poate fi atrasa, si nicidecum pe calea dreptului comun. Aceste aspecte au fost reţinute şi de CCR prin Decizia nr. 80/2017.

Potrivit art. 29 din Norma ASF nr. 16/2015, norma de aplicare a Legii 213/2015 – „Titlul executoriu care constată creanţe de asigurări nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau încadrai altor procedări de executare silită prevăzute de lese se transmite Fondului, în vederea verificării lui si, după caz, a valorificări acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condiţiile  prezentei norme şi ale prevederilor legale incidente”.

Pe cale de consecinţa, in mod nefondat instanţa a exclus din analiza condiţiilor de admitere a contestaţiei aplicabilitatea dispoziţiilor speciale si a permis executarea silita a titlului fără a se urma calea prevăzută de Legea nr. 213/2015, apelanta contestatoare neavând calitate procesuala pasiva (art. 29 din Norma ASF nr. 16/2015 coroborat cu art. 12 si urm. din Legea nr. 213/2015).

Referitor la cheltuielile de executare, din analiza art. 3 alin. I lit. i din Legea nr. 503/2004, art. 4 alin. 1 lit. a şi art. 2 alin. 3 din Legea nr. 213/2015, se poate observa că nu exista nici o prevedere legala speciala care sa deroge de la norma generala instituita prin art. 670 alin. 2 teza I C.pr.civ., in sensul ca din interpretarea per a contrario a normelor speciale cuprinse In Legea nr. 503/2004 si Legea nr.213/2015 rezulta ca  ***  este tinut sa efectueze, in limita plafonului de garantare plaţi ale indemnizaţiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative sau obligatorii, iar nu cheltuieli de executare silita astfel cum a admis instanta de fond.

Tribunalul a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând cererile de apel, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:

În fapt, dosarul de executare nr.  *** /2017  al BEJ  *** a fost constituit în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.  *** , pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.  *** (prin care a fost soluţionată acţiunea civilă, disjunsă), definitivă prin decizia penală nr.  ***/2016  a Curții de Apel Pitești, apelurile fiind respinse ca nefondate (f. 32-34 vol. I dosar fond).

În drept, tribunalul reţine aplicabilitatea art. 11, art. 13, art. 14, art. 15 din Legea nr. 213/2015, care au fost expuse de prima instanţă, astfel că nu vor mai fi reluate, precum şi a următoarelor dispoziţii legale:

Art. 17 din Legea nr. 213/2015, „Creditorul de asigurări poate urma separat şi procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanţei sale din activele asigurătorului aflat în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depăşeşte plafonul de garantare prevăzut la art. 15 alin. (2)”

Norma ASF nr. 16/2015

Art. 1 alin. 1 „Prezenta normă reglementează procedurile de constituire a Fondului de garantare a asiguraţilor prevăzut la art. 1 din Legea nr. 213/2015 privind  *** , de administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale acestuia, precum şi procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile acestuia”

Art. 9 alin. 1 şi 2 „(1) Fondul are ca destinaţie plata indemnizaţiilor/ despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în condiţiile legii, cu societatea de asigurare faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment, potrivit condiţiilor de asigurare şi în limita plafonului de garantare stabilit de Legea nr. 213/2015.

(2) Fondul nu preia funcţiile unui asigurător şi nu are obligaţia de a opera în baza de date CEDAM şi de a elibera certificat privind daunele înregistrate”

Art. 17 „(1) După data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, pronunţate împotriva unei societăţi de asigurare aflate în stare de insolvenţă, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, în condiţiile Legii nr. 213/2015, completată cu prevederile Legii nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi ale prezentei norme.

(2) Fondul va publica pe site-ul acestuia informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond, de către creditorii de asigurări, a despăgubirilor/indemnizaţiilor.

(3) Informaţiile ce se publică pe site-ul Fondului vor cuprinde următoarele date: date generale referitoare la Fond, cadrul legal aplicabil, condiţiile şi modalităţile de efectuare a plăţilor, date referitoare la documentele, condiţiile şi formalităţile ce trebuie îndeplinite pentru încasarea despăgubirii/indemnizaţiei”

Art. 20 „(1) Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează, în copie legalizată, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări. În cazul imposibilităţii de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie legalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. Declaraţia pe propria răspundere dată de petent în susţinerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr. 7. În cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilităţii de depunere a înscrisurilor justificative.

(2) În cuprinsul cererii de plată, petentul declară pe propria răspundere, sub sancţiunile prevăzute de Codul penal, dacă suma pretinsă de la Fond a fost încasată în cadrul procedurii de faliment şi/sau în urma exercitării altor acţiuni de recuperare a sumelor cuvenite, îndreptate împotriva asigurătorului debitor faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

(3) Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale petenţilor şi a documentaţiei justificative aferente, Fondul întocmeşte listele creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează a fi plătite din disponibilităţile sale. Listele creditorilor de asigurări se întocmesc după verificarea şi avizarea dosarelor de daună de către direcţiile de specialitate ale Fondului. Listele creditorilor de asigurări împreună cu o notă privind propunerea de aprobare, întocmită şi semnată de către conducătorul direcţiei tehnice de specialitate a Fondului, se transmit comisiei speciale. În vederea aprobării listelor, comisia specială poate verifica, prin sondaj, dosarele de daună şi creanţele de asigurări cuprinse în acestea şi, în toate cazurile în care consideră că este necesar, poate dispune reverificarea respectivelor dosare şi/sau creanţe de asigurări.

(4) După aprobarea acestor liste de către comisia specială, se efectuează plăţile indemnizaţiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări, cu respectarea prevederilor legale.

(5) De la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară şi până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment împotriva asigurătorului, comisia specială poate aproba despăgubirile/indemnizaţiile creditorilor de asigurări, urmând ca plata acestora să se facă după rămânerea definitivă a hotărârii menţionate”

Art. 21 „(1) Fondul asigură plata despăgubirilor/indemnizaţiilor către creditorii de asigurări ai asigurătorilor aflaţi în faliment, în limitele plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi de prezenta normă.

(2) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susţinerea cererii de plată, a dosarelor de daună şi a evidenţelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare”

Art. 22 „(1) Indemnizaţiile/Despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice şi/sau juridice, potrivit condiţiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare în faliment, în conformitate cu prevederile prezentei norme.

(2) Creditorii de asigurări prevăzuţi la alin. (1) sunt, după caz: a) persoana asigurată (asiguratul) - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare, putând avea şi calitatea de parte contractantă; b) beneficiarul asigurării - terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, societatea de asigurare debitoare urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat; c) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă”

Art. 23 alin. 1 şi 2 „(1) Creditorii de asigurări prevăzuţi la art. 22 alin. (2) îşi pot recupera creanţele de asigurări din disponibilităţile Fondului, în conformitate cu prevederile legale şi ale prezentei norme.

(2) Plata despăgubirilor/indemnizaţiilor se efectuează creditorilor de asigurări astfel cum aceştia sunt definiţi la art. 22 alin. (2)”

Art. 29 „Titlul executoriu care constată creanţe de asigurări nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege se transmite Fondului, în vederea verificării lui şi, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condiţiile prezentei norme şi ale prevederilor legale incidente”

În speţă, prima instanţă a reţinut în mod corect că, din coroborarea prevederilor legale menţionate mai sus rezultă că, pentru recuperarea sumelor stabilite împotriva unei societăți de asigurare aflate în faliment, nu se poate demara executarea silită împotriva Fondului de Garantare a Asiguraților, întrucât procedura de plată a despăgubirilor de către fond (inclusiv atunci când acestea sunt constatate printr-un titlu executoriu pronunțat împotriva unei societăți de asigurare aflate în faliment) este una specială, derogatorie, ce trebuie urmată de intimat, legea punând astfel la dispoziție o cale specială, reglementată imperativ, în vederea valorificării dreptului de creanță împotriva unui asigurător față de care s-a deschis procedura falimentului prin hotărâre definitivă, drept de creanță ce poate să izvorască inclusiv dintr-o hotărâre judecătorească, întrucât dispozițiile legale nu fac distincție în acest sens.

Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că introducerea Fondului de Garantare a Asiguraților în cauza finalizată prin titlul executoriu menţionat nu a fost efectuată pe temeiul Legii nr. 213/2015 exclusiv pentru opozabilitate, în sarcina debitorului fiind stabilită o obligație ce constată o creanță certă, lichidă și exigibilă; în baza titlului executoriu, creditorul nu deține o creanță împotriva societății de asigurare aflate în faliment și care urmează să fie achitată de către  *** , potrivit procedurii derogatorii mai sus detaliate, ci deține o creanță direct împotriva Fondului de Garantare a Asiguraților, ceea ce îi conferea dreptul de a se adresa cu o cerere distinctă de executare silită pe temeiul dreptului comun. De asemenea, a reţinut că argumentele contestatorului privind lipsa calității sale de debitor în raportul execuțional echivalează cu o veritabilă excepție a lipsei calității sale procesuale pasive în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr.  *** , nu poate fi analizată de instanță pe calea contestației la executare, faţă de prevederile art. 713 alin. 1 Cod proc. civ., iar susținerile privind referirile din considerente și dispozitiv la Legea nr. 213/2015 nu pot înlătura calitatea de debitor a contestatorului, direct în temeiul titlului executoriu, eventuale nelămuriri privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu putând fi valorificate pe calea contestației la titlu, adresate instanței care a pronunțat hotărârea.

Tribunalul reţine că aceste concluzii la care a ajuns instanţa de fond nu sunt corecte, întrucât se bazează pe o interpretare eronată a celor stabilite prin titlul executoriu.

Astfel, prin sentinţa penală nr.  *** , instanţa a constatat că societatea de asigurare  ***  S.A. - lichidator  ***  SPRL București are calitate de persoană responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, a constatat că  ***  este persoană juridică de drept public conform Legii nr. 213/2015 și garant în domeniul asigurărilor și a obligat  ***  la efectuarea plății despăgubirilor în cuantum de 55.000 de euro către partea civilă *** , în baza poliței de asigurare prin efectul legii valabil încheiate de inculpatul  *** cu SC  ***  S.A.

În considerente, instanţa a reţinut „De asemenea urmează a se lua act că  ***  este persoana juridică de drept public conform Legii nr. 213/2015 şi garant în domeniul asigurărilor, care are obligaţia, potrivit legii, de a efectua plata reprezentând despăgubirile civile, în cuantum de 55.000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii) către partea civilă *** , în baza poliţei de asigurare prin efectul legii valabil încheiate de inculpatul  *** cu SC  ***  SA.

 ***  este o schemă de garantare în domeniul Asigurărilor şi are drept scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

Potrivit legii,  ***  efectuează plăţi de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător (cum este situaţia SC  ***  SA), cu respectarea plafonului de garantare prevăzut de lege de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului în faliment”.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, tribunalul constată că, deşi prin dispozitivul sentinţei penale apelantul a fost obligat la efectuarea plății despăgubirilor în cuantum de 55.000 de euro, în acelaşi dispozitiv s-a reţinut că societatea de asigurare (aflată în faliment) are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, obligaţia de plată a Fondului urmând a se realiza în condiţiile şi prin efectul Legii (nr. 213/2015), aspect ce rezultă în mod clar şi din considerentele expuse mai sus.

Astfel, Fondul nu a fost obligat ca un debitor direct, ci s-a reţinut că acesta are calitatea de garant (în condiţiile în care societatea de asigurare era în faliment), urmând a efectua plata în condiţiile legii. Cu alte cuvinte, în baza titlului executoriu, s-a stabilit că intimatul-creditor deține o creanță împotriva societății de asigurare aflate în faliment,care urmează să fie achitată de  *** , potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi Norma ASF nr. 16/2015, derogatorie de la dreptul comun.

Tribunalul reţine că argumentele apelantului-contestator privind lipsa calității sale de debitor în raportul execuțional nu echivalează cu o veritabilă excepție a lipsei calității sale procesuale pasive în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr.  *** , care într-adevăr nu poate fi analizată de instanță pe calea contestației la executare, ci constituie o apărare admisibilă, respectiv faptul că intimatul-creditor nu putea declanşa procedura de executare potrivit dreptului comun, fiind obligat să o urmeze pe cea specială prevăzută de Legea nr. 213/2015.

De asemenea, faţă de cele expuse, tribunalul constată că titlul executoriu este clar cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea sa, nefiind nevoie de o contestaţie la titlu, în condiţiile în care instanţa care a pronunţat sentinţa penală a reţinut în mod expres că Fondul va face plata în condiţiile Legii nr. 213/2015, aspect care oricum ţine de executarea hotărârii, cu care instanţa penală nici nu putea fi învestită.

Tribunalul subliniază că nu se poate porni o executare silită potrivit dreptului comun împotriva apelantului-contestator, întrucât s-ar încălca prevederile imperative expuse mai sus, creditorul de asigurări (respectiv intimatul) având alegerea doar între procedura specială prevăzută de Legea 213/2015, de a se adresa direct Fondului cu o cerere de despăgubire în condiţiile legii sau să se înscrie la masa credală, în procedura de faliment, în condiţiile Legii nr. 85/2014.

Tribunalul reţine că Legea nr. 213/2015 reglementează procedura de urmat pentru recuperarea sumelor solicitate, respectiv întocmirea unei liste a creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului, iar lista se înaintează unei comisii speciale, cu propunerea de aprobare Ia plată a creanţelor de asigurare solicitate, urmând etapa aprobării acestor liste de către comisia specială şi efectuarea plăţilor indemnizaţiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări.

Or, chiar intimatul-creditor a recunoscut incidenţa acestei proceduri, pe care a urmat-o, însă nu a aşteptat finalizarea ei, declanşând în mod nelegal executarea silită potrivit dreptului comun.

Astfel, la data de 18.01.2016 apelantul-creditor a formulat către  ***  cerere de acordare a despăgubirilor iar ulterior pronunțării sentinței penale ce constituie titlu executoriu și a rămânerii sale definitive, a fost transmisă către Fond o nouă notificare, primită la 19.12.2016.

La data de 06.03.2017 a fost primită de apelant cererea de plată completată și semnată de creditor, prin care s-a reiterat faptul că acesta a formulat notificare pentru plata creanței în data de 09.12.2016, atât prin e-mail, cât și prin fax și poștă.

La data de 26.04.2017 însă, intimatul-creditor s-a adresat cu o cerere de executare silită în baza titlului executoriu menţionat, formându-se dosarul de executare silită nr.  *** /2017  al BEJ ” *** ”, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 04.05.2017, în dosarul nr.  *** /2017  (deşi anterior aceeaşi cerere fusese respinsă prin încheierea din 20.04.2017, pronunţată în dosar nr. ***). La data de 05.05.2017 executorul a emis somaţia de plată şi la 10.05 a dispus înfiinţarea popririi.

Cu toate acestea, anterior încuviinţării executării silite, respectiv la data de 03.05.2017, Comisia Specială din cadrul apelantului a aprobat plata titlului executoriu conform dispozițiilor Legii nr. 213/2015, sens în care, prin ordinul de plată nr. 9238, apelantul a efectuat plata sumei de 250.068,5 lei, echivalentul a 55.000 Euro, în data de 10.05.2017.

De asemenea, apelantul a achitat şi suma de 12.098,43 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 126 dosar fond).

Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele expuse, având în vedere că intimatul-creditor a declanşat procedura de executare potrivit dreptului comun, cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 213/2015 şi Normei ASF nr. 16/2015, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că va admite contestaţia la executare, va anula încheierea de încuviinţare a executării, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 04.05.2017, în dosar nr.  *** /2017  (aceasta fiind nelegală, întrucât exista un impediment prevăzut de lege, potrivit art. 666 alin. 5 pct. 7 C.p.c.), va anula toate actele de executare emise în dosarul nr.  *** /2017  al  BEJ *** .

Faţă de această soluţie, în baza art. 723 alin. 1 şi art. 724 alin. 1 C.p.c., tribunalul va dispune întoarcerea executării cu privire la cheltuielile de executare (încheierea de stabilire a acestora fiind anulată), în sensul că va obliga intimatul să restituie contestatorului suma de 12.098,43 lei, reprezentând cheltuieli de executare în dosarul nr.  *** /2017  al  BEJ ***  (debitul principal nu va fi restituit, întrucât acesta era datorat de apelantul-contestator, aspect necontestat de acesta).

Tribunalul constată că apelantul-contestator nu a solicitat prin apel, în mod expres, şi întoarcerea executării cu privire la întreaga sumă reprezentând cheltuielile de executare, însă tribunalul se va pronunţa şi asupra întoarcerii executării, în baza art. 477 alin. 1 C.p.c. („Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”), întrucât este o soluţie dependentă de partea din hotărâre ce a fost atacată, în raport cu cele invocate la fond şi cu faptul că prima instanţă a dispus întoarcerea executării, cu privire la suma pentru care contestaţia a fost admisă

De asemenea, faţă de culpa procesuală a intimatului, tribunalul îl va obliga la plata sumei de 185,64 lei către executorul judecătoresc  *** , reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului execuţional nr.  *** /2017  şi a sumei de 300 lei către contestator, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite.

Tribunalul va dispune restituirea către contestator, în baza art. 45 alin. 1, lit. f din OUG nr. 80/2013, a sumei de 1.000 lei, cu titlu de taxă de timbru aferentă contestaţiei la executare, precum şi a chitanţei de plată, în original.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în apel, constatând culpa procesuală a apelantului-creditor, tribunalul în va obliga la plata către apelantul-contestator a sumei de 150 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării (având în vedere că aceasta nu se restituie, în baza art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, întrucât acest text se referă doar la taxa aferentă contestaţiei la executare) şi va dispune restituirea către apelantul-contestator a sumei de 500 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă contestaţiei la executare, în apel, precum şi a chitanţei de plată, în original.

Faţă de soluţia de anulare a tuturor actelor de executare, tribunalul constată că apelul declarat de apelantul-creditor, prin care a criticat soluţia primei instanţe care a redus cheltuielile de executare constând în onorariul de avocat, este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-creditor *** , CNP ***, domiciliat în Râmnicu Vâlcea, ***, Judeţ Vâlcea împotriva Sentinţei civile nr.  ***/2017 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  ***/2017.

Admite apelul declarat de apelantul-contestator  *** , cu sediul în, Bucureşti, ***.

Schimbă în tot sentinţa civilă apelantă, în sensul că:

Admite contestaţia la executare.

Anulează încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 04.05.2017, în dosarul nr.  *** /2017 , precum şi toate actele de executare emise în dosarul nr.  *** /2017  al  BEJ *** .

Dispune întoarcerea executării silite, în sensul că obligă intimatul să restituie contestatorului suma de 12.098,43 lei, reprezentând cheltuieli de executare în dosarul nr.  *** /2017  al  BEJ *** .

Obligă intimatul la plata către executorul judecătoresc  ***  a sumei de 185,64 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului execuţional nr.  *** /2017 .

Obligă intimatul la plata către contestator a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite.

Dispune restituirea către contestator, în baza art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, a sumei de 1.000 lei, cu titlu de taxă de timbru aferentă contestaţiei la executare, precum şi a chitanţei de plată, în original, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă apelantul-creditor la plata către apelantul-contestator a sumei de 150 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului cu privire la cererea de întoarcere a executării, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Dispune restituirea către apelantul-contestator a sumei de 500 lei, cu titlu de taxă de timbru aferentă apelului cu privire la contestaţia la executare, precum şi a chitanţei de plată, în original, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Definitivă.

Soluţie pusă la dispoziţia părţilor azi, 05.10.2018, prin intermediul grefei tribunalului.

Preşedinte, Judecător,

*** *** 

Grefier,

***

Red. jud. ***/4ex

J.S.1- jud. ***

Domenii speta

Spete similare