Contestaţie decizie modificare unilaterală a contractului individual de muncă

Sentinţă civilă **** din 17.12.2018


DOSAR NR.***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA ***

TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:

PREŞEDINTE : ***

 ASISTENT JUDICIAR : ***

ASISTENT JUDICIAR :  ***

GREFIER : ***

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul *** în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă- declinat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, părţile nu au răspuns.

Procedura de citare  este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă conform Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, care învederează instanţei obiectul cauzei, părţile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. *** in urma declinarii de la Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a Contencios Administrativ si Fiscal,  reclamantul *** a chemat în judecată pe pârâta ***, solicitând a se dispune anularea ***, obligarea pârâtei la acordarea drepturilor salariale în cuantumul cuvenit şi aflat în plată la data de ***, nivel corespunzător clasei maxime din grilă, precum şi obligarea pârâtei **la restituirea diferenţei salariale reţinute, începând cu drepturile salariale ale lunii august 2017 şi până la data la care decizia nr. *** a *** va fi anulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, la data de 21.05.2014, s-a semnat contractul individual de muncă nr. *** care a fost modificat în data de ***, prin Act adiţional nr. ***, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 193 din 2016.

La data de 30 iunie 2017, reclamantul ocupa funcţia de ***

Conform cadrului Legii nr. 153 din 2017, începând cu data de 01 iulie 2017 pârâta, în calitate de angajator, avea obligaţia de a proceda la reîncadrarea sa, însemnând emiterea unei decizii, a unei informări, conform art. 17 Codul muncii, republicat, dar şi a încheierii unui Act adiţional, ceea ce angajatorul, pârâta ***, a refuzat în mod nejustificat să se conformeze.

În data de 06 septembrie 2017, pârâta, prin reprezentant legal, domnul *** înţelege să emită decizia nr*** prin care, total greşit, în temeiul art. 38 alin. 2 pct. b din Legea nr. 153 din 2017 aferentă sistemului unic de salarizare, dispune în mod unilateral, în lipsa unor hotărâri judecătoreşti definitive, diminuarea semnificativă a salariului lunar convenit prin actul adiţional din noiembrie 2016 şi încasat şi în luna iunie 2017, pentru o muncă prestată în temeiul unui contract individual de muncă, modificat şi completat, perfect legal. Acest text de lege face referire la funcţii şi entităţi juridice locale, unde *** nu poate fi inclusă, motivat de faptul că este o instituţie publică finanţată integral din venituri proprii şi funcţii contractuale.

Legea nr. 153 din 2017, art. 38 ....(2) începând cu data de 1 iulie 2017: b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol, (art. 11 (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A vet. III şi cap. II lit. A pct. IV. (3)Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (I) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli. (5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual. )

Reclamantul  a formulat şi depus la registratura pârâtei o contestaţie împotriva deciziei nr. 63 din 06 sept 2017, solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică şi nelegală.

La data de 05.10.2017, pârâta îi remite adresa nr.***. Din conţinutul precar al acestui înscris semnat de către directorul general al pârâtei *** rezultă faptul că este invocată propria sa culpă şi necunoaşterea legii, ceea ce nu exonerează pe reprezentantul legal al angajatorului de răspundere.

Decizia contestată este nelegală şi netemeinică întrucât legea nr. 53 din 2003 privind codul muncii, republicată, cu modificări şi completări constituie cadrul legal care guvernează raporturile juridice de muncă şi norma specială, în raport de Codul civil, ca normă de drept comun şi cadru general.

Art. 16 (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activităţii de către salariat. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

Art. 17 (5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil, ceea ce nicio lege a salarizării nu a avut astfel de clauze, din contră legislaţia aferentă noii salarizări făcea vorbire despre reîncadrare pe noile grile, iar reîncadrarea survine exclusiv prin informarea salariatului şi încheierea actului adiţional. Mai mult, nici din conţinutul contractului individual de muncă, dar nici din conţinutul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul *** nu este negociată o astfel de clauză, poate şi din considerentul că salariul constituie elementul esenţial unui raport juridic de muncă şi nu este susceptibil de modificare unilaterală, susţinut şi de prevederile art. 38 ale Codului muncii.

Art. 159 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiind asimilat unui drept de proprietate, prin prisma prevederilor art. 1 ale Protocolului nr. 1 Ia Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a ratificat-o, iar prin raportare la dispoziţiile legii fundamentale, Constituţia României revizuite la 2003, aceste prevederi au prioritate faţă de normele legale naţionale (art. 11 alin 5 din Constituţia României revizuită în 2003). Un drept de proprietate, astfel cum este şi dreptul la salariu, nu poate fi restrâns decât în situaţii strict reglementate de către lege sau dacă există o hotărâre judecătorească definitivă. Principiul aplicării dreptului favorabil salariatului este stipulat şi prin prevederile Legii nr. 193 din 2016, tocmai pentru că s-a constatat o încălcare a acestui principiu, relevantă în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Art. 169 alin. 1 din Codul muncii statuează în mod expres că nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege. Potrivit art. 164 alin. 2, reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă si a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă. In şpeta de fată nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care drepturile salariale cuvenite în temeiul raportului juridic de muncă să fie diminuate.

Art. 8 din Codul muncii statuează expres că relaţiile dintre angajat si angajator se derulează în temeiul principiului bunei credinţe. Pârâta a abdicat flagrant de la buna credinţă, fiind într-un abuz de drept, pe care a solicitat instanţei de judecată să îl constate.

Legea nr. 193 din 2016 pentru completarea legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare: Art. 371. - (1) Salarizarea personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate. (2) După expirarea perioadei de valabilitate a contractelor colective de muncă legal încheiate, salarizarea personalului prevăzut la alin. (1) se face potrivit anexei nr. VIII la prezenta lege, majorate cu 10%. (3) In situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (2), rezultă un salariu de bază mai mic, se menţine în plată cuantumul salariului de bază avut la data expirării contractului colectiv de muncă.

Trebuie observat şi luat în considerare şi aspectul că Statul român a înţeles mecanismele ce stau la baza încheierii şi modificării unui raport juridic de muncă, prin prisma atât a principiului de dreptul muncii, potrivit căruia un drept câştigat este un bun câştigat, cât şi a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi, privitor la modul de aplicare a Legii nr. 284 din 2010 de către angajatori şi, pe cale de consecinţă, a procedat la legiferarea amnistiei prin promulgarea Legii nr. 124 din 2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Ordonanţa de urgentă nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi OUG 99/2017 salarizarea bugetarilor pentru 01.01-28.02.2017: Art. 1 (1) In perioada 1 ianuarie -28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 28412010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) In perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (3) In cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, personalul beneficiază de drepturile corespunzătoare noilor condiţii, la nivelul acordat pentru funcţiile similare în plată din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. (4) Valoarea de referinţă se menţine şi în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017 la 600 lei. (5) In perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ se aplică prevederile art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5712015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a drepturilor de natură salarială.

Art. 2 Prin excepţie de la prevederile art. i, în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul din autorităţile si instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor si a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului si cele aflate sub controlul Parlamentului, salariile se stabilesc potrivit prevederilor art.37 l din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările si completările ulterioare.

Legea nr. 153 din 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este normă legală prin care se stabileşte salariul în limite minime şi maxime, în care fiecare angajator poate aprecia şi negocia cu angajatul, care are rol de lege cadru, iar nicidecum de lege specială ori generală,

Art. 1: Obiectul de reglementare .. .(3)începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.

Art. 38: Aplicarea legii (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că o decizie a Curţii de Conturi, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.

Prezenta Decizie este obligatorie erga omnes, întrucât dezleagă o chestiune de drept care nu mai poate fi susceptibilă de o altă interpretare sau la o altfel de aplicare. Scopul acestei decizii este cel de uniformizare a jurisprudenţei.

*** pronunţată în rejudecarea contestaţiei ***împotriva ***, declarând-o ca fiind nelegală în ceea ce priveşte drepturile salariale face imposibilă valorificarea acesteia până la finalizarea judecării unui eventual apel al Curţii de Conturi, temporizând astfel orice demers al Curţii de Conturi de atragere a răspunderii penale pentru neaplicarea măsurilor dispuse prin deciziile sale.

Faţă de faptul că *** este un act juridic unilateral general şi colectiv, contrar faptului că raportul juridic de muncă stabilit prin contract individual de muncă este încheiat în nume propriu, iar modificarea oricărui element al contractului individual de muncă se impunea a surveni exclusiv prin act adiţional, prin prisma caracterului juridic impus valabilităţii contractului individual de muncă, forma scrisă.

Un act juridic civil unilateral care diminuează dreptul salarial cuvenit conform contractului individual de muncă, semnat cu reprezentantul legal al ***, cu o diminuare ce survine şi în mod retroactiv, respectiv diminuarea drepturilor salariale aferente lunii august, este lovit de nulitate absolută.

Se introduce în acest act juridic unilateral faptul că măsura este valabilă până la data de ***, când reprezentantul legal cunoaşte că oricâte majorări va da, exclusiv potrivit mecanismului statuat prin legea salarizării aplicabile, salariul diminuat nu va mai ajunge la valoarea la care ar fi fost, în absenţa acestei diminuări nelegale.

Curtea de Conturi, prin actele sale emise în urma efectuării misiunii de audit, nu a dispus aplicarea măsurii de diminuare a drepturilor salariale, opinând că s-ar fi creat un prejudiciu într- o anumită valoare, însă la data emiterii deciziei nr. 61/2017 de către Camera de Conturi Bucureşti - Curtea de Conturi, Legea nr. 153 din 2017 devine aplicabilă, abrogând expres Legea nr. 284 din 2010, cu modificările şi completările sale.

Prejudiciul despre care Camera de Conturi Bucureşti face vorbire trebuie să fie cert, lichid şi exigibil, iar angajatorul trebuia să îl fi stabilit, apoi să se fi adresat instanţei de judecată pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, ceea ce nu s-a întâmplat, iar un salariu nu poate fi ilegal sau redus, motivat de caracterul contractului individual de muncă - prestaţie succesivă, unde rezoluţia nu este posibilă, mai mult, s-ar crea o inechitate majoră în detrimentul angajatului, motivat de faptul că angajatorul poate să îşi retragă o parte a salariului, însă angajatul nu poate lua din beneficiul angajatorului prestaţia sa.

La momentul emiterii acestui act juridic unilateral nu exista o hotărâre judecătorească definitivă din care să rezulte legalitatea aplicării măsurii de reducere a drepturilor salariale pentru fiecare salariat.

Reducerea salarială stabilită unilateral prin decizia d***, potrivit celor susţinute de către reprezentantul legal al ***, ar fi trebuit să survină pentru încadrarea într-o lege abrogată cu data de 01 iulie 2017, ceea ce invalidează măsura, mai cu seamă că prin Legea nr.153 din 2017 se prevede expres că drepturile salariale se menţin la nivelul celor plătite în luna iunie 2017, dacă sunt aceleaşi condiţii de muncă.

Parata a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea ca netemeinică a cererii de chemare în judecată.

In perioada *** s-a efectuat un audit financiar asupra situaţiilor financiare întocmite la data de ***, de către Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti. În data ***, s-a transmis Raportul de audit Financiar, înregistrat la ***. În data de *** s-a înregistrat cu nr. ***** la care, la măsura nr. 2 s-a dispus "Stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata fără bază legală, în anii 2015-2016, a unor drepturi salariale, înregistrarea în evidenţa contabilă şi urmărirea recuperării debitelor respective, potrivit legii. Stabilirea salariilor de bază pentru întreg personalul ***, în conformitate cu prevederile legii salarizării în vigoare".

Impotriva *** a Camerei de Conturi Bucureşti *** a formulat contestaţie, înregistrată la Curtea de Conturi cu nr. ***, iar prin încheierea ***, Curtea de Conturi a respins contestaţia formulată.

În data de 01.07.2017, a intrat în vigoare noua lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care la art. 38 alin 2 lit.a) prevede că "se menţin în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; "

Având în vedere faptul că data primirii **, adică 30 de zile de la data intrării în vigoare a noii legi, *** a solicitat Curţii de Conturi precizări privind aplicabilitatea noii legi, în contextul măsurii nr. 2 a Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti. Cu actul nr. ***, înregistrat la ***, Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti a transmis precizări astfel: "nicio lege nu poate dispune menţinerea în continuare a unor drepturi salariale determinate anterior în mod nelegal. Faptul că salariile şi sporurile acordate salariaţilor *** în perioada *** (în care Legea nr. 284/2010 era aplicabilă) nu au fost stabilite cu respectarea legii, a fost constatat în timpul auditului, iar consecinţele au fost evaluate şi aduse la cunoştinţa conducerii entităţii".

Prin ***, Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti a constatat faptul că *** a efectuat plăţi nelegale de natura cheltuielilor de personal, prin menţinerea în plată a unor drepturi de natură salarială.

Având în vedere cele de mai sus, conducerea *** a emis în data de *** Decizia nr. ***prin care, începând cu luna august 2017, până la ***, s-au stabilit salariile, conform deciziilor Camerei de Conturi, în speţă ***, conform art.38 alin2. lit.a din legea nr. 153/2017.

Această decizie a avut la bază prevederile art.II Codul Muncii, clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative; art. 17 alin.5 din codul Muncii, teza a II a, "orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3), în timpul executării contractului individual de muncă, impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil."

In contextul celor enumerate, prevederile legii speciale, în speţă Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, se aplică cu precădere, derogând de la legea generală, adică Codul Muncii.

Conform Legii nr. 94/1992, Curtea de Conturi are competenţa să constate nelegalitatea stabilirii salariilor la instituţiile publice, să dispună recuperarea prejudiciilor şi intrarea în legalitate.

Membrii consiliului de conducere au fost informaţi despre Decizia nr. 61/2017 a Camerei de Conturi şi de încheierea nr. ***, iar prin Hotărârile Consiliului de Conducere al ***, membrii au luat act de aceste documente.

Având în vedere Decizia nr. ** a Camerei de Conturi Bucureşti, care la măsura 2 a dispus "Stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata fără bază legală, în anii 2015-2016 a unor drepturi salariale, înregistrarea în evidenţa contabilă şi urmărirea recuperării debitelor respective, potrivit legii. Stabilirea salariilor de bază pentru întreg personalul AFER, în conformitate cu prevederile legii salarizării în vigoare", a încheierii nr. *** Curţii de Conturi, comunicată în data de *** şi a precizărilor din *** a Camerei de Conturi Bucureşti, s-a întocmit ***, prin care s-au stabilit drepturile salariale aferente lunii august 2017, până la data de ***.

Prin Decizia nr.*** a Directorului General al *** s-a adus la cunoştinţa salariaţilor *** a Curţii de Conturi, comunicată în data de ***, iar prin Decizia Directorului General al ***nr. *** s-a adus la cunoştinţa salariaţilor *** conţinutul adresei nr. *** a Camerei de Conturi Bucureşti, prin care auditorii Camerei de Conturi au precizat că "nicio lege nu poate dispune menţinerea în continuare a unor drepturi salariale determinate anterior în mod nelegal. Făptul că salariile şi sporurile acordate salariaţilor ***, în perioada 2015-2016 (în care Legea nr. 284/2010 era aplicabilă), nu au fost stabilite cu respectarea legii, a fost constatat în timpul auditului, iar consecinţele au fost evaluate şi aduse la cunoştinţa conducerii entităţii".

Decizia nr*** a fost comunicată, conform art.4.3 din PGO AFER nr.19, rev.4 directorilor de organisme şi compartimentelor din subordinea directorului general, aceştia fiind răspunzători de aducerea la cunoştinţă a prevederilor deciziei salariaţilor din subordine.

Motivarea Sentinţei nr.***, din Dosarul nr. ***, la care reclamantul face referire, prin care s-a admis acţiunea, are la bază prevederile Legii nr. 124/2014, adică s-a dispus anularea măsurii în ceea ce priveşte recuperarea sumelor constatate ca fiind acordate nelegal, întrucât contravine prevederilor Legii nr. 124/2014, şi nicidecum nu s-a pronunţat de legalitatea sumelor.

Decizia nr. *** a fost suspendată până la data de ***, deoarece la data de *** Camera de Conturi a emis Decizia nr. ***, prin care acesta a fost de acord cu prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. ***, până la data de ***

Asupra excepţiei necompetentei funcționale cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. *** instanţa s-a pronunţat în şedinţa publică din ***, motivele respingerii regăsindu-se consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată. În cadrul termenului de judecată din *** s-a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes în formularea cererii de constatare a legalităţii actului adiţional nr.*** la contractul individual de muncă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator, tribunalul retine că:

Reclamantul este salariatul pârâtei, în funcţia de Inspector Tehnic gradul III, în baza contractului individual de muncă nr. ***

Potrivit actului adiţional nr. ***, care a produs efecte începând din ***, a fost modificat salariul de baza lunar.

Prin decizia nr. ***din 06 septembrie 2017 a directorului general al pârâtei, a fost stabilită valoarea salariilor aplicabile la nivelul instituţiei, începând cu luna august 2017, fiind determinate cuantumurile pe clase de salarizare şi pe coeficienţi de ierarhizare.

 În decizie se menţionează că Direcţia Economică va pune în aplicare decizia începând  cu drepturile salariale aferente lunii august, iar Serviciul Resurse Umane va întocmi decizii individuale pentru salariaţi, conforme deciziei de stabilire a valorii salariilor aplicabile la nivelul instituţiei, corespunzătoare claselor de salarizare şi coeficienţilor de ierarhizare.

Din susţinerile părţilor rezultă că reclamantului nu i-a fost emis un act individual pentru stabilirea drepturilor salariale, în conformitate cu decizia nr. *** a directorului general ***

Prin decizia nr. ***, au fost suspendate dispoziţiile deciziei nr. *** 2017 a directorului general ***, până la data de *** În art.2 din decizie se menţionează că drepturile salariale ale personalului ***, până la data de ***, vor fi calculate şi plătite conform salariilor de baza în plată la nivelul acordat în luna iunie 2017, în măsura in care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin cererea dedusă judecăţii reclamanta a pretins constatarea nulităţii *** din *** a intimatei şi restituirea de către aceasta a diferenţei dintre drepturile salariale ce i se cuveneau în temeiul contractului individual de muncă şi salariile încasate efectiv, ca efect al punerii în aplicare a deciziei contestate.

Art.8 din codul muncii consacră principiul consensualităţii şi al bunei – credinţe, care trebuie să se afle la baza relaţiilor de muncă, iar potrivit art.16, contractul individual de muncă, pentru a cărui valabilitate este impusă forma scrisă, exprimă consimţământul părţilor.

Art.17 alin.5 din codul muncii impune în sarcina părţilor contractului individual de muncă obligaţia încheierii unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei oricărei modificări a unuia dintre elementele prevăzute la alin.3, ce a intervenit în timpul executării contractului. Totodată, pentru ca modificarea contractului individual de muncă să fie valabilă, art.41 alin.1 prevede existenţa obligatorie a acordului de voinţă al părţilor, singurele excepţii în care este permisă modificarea unilaterală fiind cazurile prevăzute de prezentul cod, şi anume în situaţia delegării, detaşării salariatului, precum şi în situaţiile excepţionale de modificare a locului şi felului muncii, în condiţiile prevăzute de art.42 – 48 din codul muncii.

În cauză, actul emis de intimată a avut ca efect modificarea cuantumului salariului de bază lunar brut al contestatorului, în luna august 2017, iar salariul constituie un element al contractului, a cărui modificare atrage condiţia întrunirii consimţământului părţilor raportului de muncă, potrivit art.41.

Fiind sesizată cu analizarea valabilităţii actului ce a avut ca efect modificarea contractului individual de muncă, iar nu şi cu legalitatea stabilirii cuantumului salariului aferent clasei de salarizare în care era încadrat reclamantul prin acest act, instanţa constată că procedura urmată de angajator în vederea executării obligaţiilor de intrare în legalitate, în ceea ce priveşte salarizarea personalului său, nu este cea prevăzută de lege.

Astfel, art.159 alin.1 din codul muncii defineşte salariul ca reprezentând contraprestaţia muncii depusă de salariat în baza unui contract individual de muncă, iar potrivit art.162 alin.1 şi 2, salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat, nivelurile salariale minime negociindu-se prin contractele colective de muncă aplicabile. Alin.3 al art.162 mai prevede că sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.

Argumentul pârâtei, întemeiat pe concluziile Curţii de Conturi, a căror aplicare ar fi atras concluzia că nu era necesar acordul de voinţă pentru încadrarea sa în normele legale privind salarizarea, acord cerut de dispoziţiile legale menţionate anterior, în cazul modificării salariului, nu rezistă analizei întrucât art.162 alin.2 şi 3 prevăd numai modalitatea excepţională în care se stabilesc salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice, negocierea purtându-se numai în limitele legii de salarizare, textul vizând numai condiţia ce trebuie îndeplinită cu ocazia încheierii convenţiei părţilor asupra cuantumului salariului, în timp ce modificarea, anularea contractului individual de muncă, respectiv a unei clauze a acestuia sunt instituţii diferite, reglementate separat, prin reguli specifice. Astfel, regimul diferit de stabilire a salariilor acestei categorii de personal nu presupune exceptarea de la celelalte norme legale privind încheierea, modificarea, respectiv anularea contractelor individuale de muncă, a unor clauze ale acestora, în lipsa unor dispoziţii legale exprese în acest sens.

În consecinţă, apreciind că acea clauză din decizia contestată, referitoare la clasa 55, gradatia 1 de salarizare, singurul act emis de angajator, ce a avut ca efect modificarea unilaterală a contractului individual de muncă dintre părţi, fără a exista un acord al salariatului, instanţa constată că acea parte din actul pârâtei este lovit de nulitate.

Ca efect al constatării nulităţii parţiale a deciziei *** emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte măsura diminuării salariului aferent clasei ***, gradatia * de salarizare, aplicabilă reclamantului, se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin stabilirea în sarcina intimatei a obligaţiei de plată către reclamant a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite, potrivit contractului individual de muncă dintre părţi, şi drepturile salariale încasate în baza deciziei menţionate, pentru luna august 2017.

Va respinge cererea de chemare in judecata ca neintemeiata pentru perioada ulterioara lunii august 2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite in parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul ***, cu domiciliul în *** şi cu  **, Bucureşti, ***, în contradictoriu cu pârâta *** Bucureşti, ***

Anuleaza in parte decizia nr.*** emisa de parata cu privire la clasa ** gradatia *.

Obliga parata sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi salariale restante pentru luna august 2017 dintre salariul cuvenit, calculat la nivelul lunii iunie 2017 si salariul efectiv incasat.

Respinge in rest cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.

Cu apel in 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, ***.

 Preşedinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier 

Domenii speta