Internare medicală Art. 110 Cod Penal

Î N C H E I E R EA PENALĂ NR.260/C/CAMERĂ PRELIMINARĂ

Şedinţa Camerei de Consiliu din data de 31.10.2018

Judecător de Cameră Preliminară : (…)

Judecător de Cameră Preliminară : (…)

Grefier: (…) 

Cu participarea  procurorului: (…)-  din  cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de către contestatorul CHM împotriva încheierii pronunțată la data de 10 iulie 2018 de către Judecătoria Braşov.

Dezbaterile în cauza de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art.369  Cod procedură penală, în sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv cele ale preşedintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.

La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de Consiliu, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa Camerei de Consiliu  din 24.10.2018, când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar judecătorul de cameră preliminară, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la 31.10.2018.

TRIBUNALUL

Constată că prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov la 10.07.2018 în dosarul penal nr. 5993/197/2018 a fost admisă, în baza art. 315 alin. 2 lit. e Cod de procedură penală cu referire la art. 246 alin. 13 Cod de procedură penală şi art. 110 Cod penal, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov prin ordonanţa din data de 09.03.2018 emisă în dosarul penal nr. 9650/P/2017 şi în baza art. 110 Cod penal cu referire la art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală şi art. 246 alin. 13 Cod de procedură penală s-a dispus internarea medicală a numitului CHM internat la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov), într-o unitate sanitară de specialitate, începând cu data rămânerii definitive a încheierii penale şi până la însănătoşire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol.

Pentru a dispune astfel judecătorul primei instanţe a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa din data de 09.03.2018 emisă în dosarul penal nr. 9650/P/2017, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a Cod procedură penală si art. 16 alin.1 lit. d Cod procedură penală s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect comiterea de către suspectul CHM a infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, distrugere, faptă prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 224 alin. 1 Cod penal, hârţuire, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal întrucât există o cauză de neimputabilitate, respectiv iresponsabilitatea.

A fost întocmit în cursul urmăririi penale raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 57/E din data de 02.01.2018 iar în cursul judecăţii a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 857/E din 24.05.2018 care a concluzionat următoarele: „Numitul CHM prezintă la momentul faptelor şi în prezent diagnosticul de tulburare delirantă persistentă. Apreciem că a avut discernământul absent la data comiterii faptelor din 03.08.2017, 08.08.2017, 30.10.2017, 07.01.2018. Recomandăm menţinerea măsurilor de siguranţă medicale conform 110 Cod penal. În prezent nu are capacitatea de a-şi reprezenta interesele. Nu are conștiința bolii. Nu are suport familial. Prezintă risc de periculozitate socială.”

Potrivit art. 315 alin. 2 lit. e Cod Procedură penală  si art. 110 Cod Penal, ordonanţa de clasare cuprinde şi dispoziții privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurilor de siguranţă a internării medicale a numitului CHM.

Potrivit art. 246 alin. 13 Cod Procedură penală, în cazul în care dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră preliminară pentru confirmarea sau, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Acesta, în cameră de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil persoana supusă măsurii provizorii, în prezenţa avocatului său, şi după efectuarea unei expertize medico legale, se pronunţă prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula contestaţie, în termen de 3 zile de la pronunţare, care se soluţionează de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiţie, în camera de consiliu.

Art. 110 Cod Penal prevede că în situaţia în care făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boala infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă explicit că măsura internării medicale se poate lua împotriva persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, dacă, din cauza bolii psihice, prezintă pericol pentru societate, independent dacă fapta comisă constituie sau nu infracţiune ori dacă făptuitorul este condamnat sau apărat de pedeapsă.

Rezultă astfel că, pentru a se putea dispune o asemenea măsura, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- făptuitorul să fie bolnav psihic;

- făptuitorul să se afle într-o stare care prezintă pericol pentru societate.

În ceea ce priveşte prima condiție, din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 857/E din data de 24.05.2018, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicinǎ Legalǎ Braşov, reiese cǎ numitul CHM prezintă diagnosticul de “ Tulburare delirantă persistentă”.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în concluziile aceluiaşi raport de expertiză medico-legală s-a apreciat că numitul CHM a avut discernământul absent la data comiterii presupusei fapte şi la data examinării şi s-a recomandat luarea măsurii de siguranţă a internării medicale, prevăzută de art. 110 Cod penal.

În ceea ce priveşte a doua condiție – făptuitorul să fie într-o stare care să prezinte pericol pentru societate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că din analiza raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, precum şi din actele aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv declaraţii suspect (f. 26-27 d.u.p.), persoane vătămate (f. 21-22 d.u.p.) şi martori (f. 23 d.u.p.) rezultă că intimatul, prin faptele comise a dovedit că se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, existând riscul la acest moment, ca prin neluarea unei măsuri medicale faţă de aceasta şi prin lipsa de îngrijiri de specialitate, aceste fapte să se repete şi poate chiar să fie de o gravitate mai mare.

Astfel, din declaraţia persoanei vătămate VMV (f. 21 d.u.p.) a rezultat că făptuitorul CHM  a bătut cu un obiect în uşă şi în peretele de lângă uşă, iar în momentul în care a ieşit persoana vătămată, făptuitorul l-a lovit cu mătura peste mâna dreaptă, l-a zgâriat cu unghiile pe faţă. De asemenea, din declaraţia persoanei vătămate (fl. 22 d.u.p.) reiese că făptuitorul l-a ameninţat, spunându-i că oamenii ca el merită spânzurați şi că ultimul doctor care l-a internat acum este mort.

De asemenea, martorul DPI (f. 32 dup) a confirmat situaţia de fapt expusă de persoana vătămată, din declaraţia acesteia reiese comportamentul violent al făptuitorului.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat cǎ starea de pericol social rezultă din faptul cǎ există legătură de cauzalitate între faptele presupus comise de făptuitorul CHM şi boala de care suferă acesta şi cǎ, la data comiterii presupuselor fapte de acesta avut discernământul absent, astfel cum reiese din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 857/E din data de 24.05.2018, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicinǎ Legalǎ Braşov.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere şi declaraţia luată făptuitorului CHM la termenul din data de 30.05.2018, ocazie cu care acesta a arătat că dacă comisia medicală va propune un tratament va fi de acord să îl urmeze (f. 27 )

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 110 Cod penal, intimatul CHM săvârșind o faptă prevăzută de legea penală, prezentând „tulburare delirantă persistentă” şi constituind un pericol pentru societate, existând riscul ca prin netratarea corespunzătoare a afecțiunilor de care suferă intimatul să poată săvârşi noi fapte de natură penală.

Pe cale de consecinţă, apreciind îndeplinite în cauză dispoziţiile art. 110 Cod penal, în baza art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală cu referire la art. 246 alin. 13 Cod Procedură Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov prin ordonanţa emisă la data de 09.03.2018 în dosarul penal nr. 9650/P/2017.

În baza art. 110 Cod Penal cu referire la art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală cu şi art. 246 alin. 13 Cod Procedură Penală a dispus internarea medicală a numitului CHM, la momentul soluţionării cauzei internat la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, într-o unitate sanitară de specialitate, începând cu data rămânerii definitive a prezentei încheieri penale şi până la însănătoșire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol.

În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate  în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie avocatul ales al numitului CH. În motivarea contestaţiei s-a arătat că internarea medicală nu putea fi dispusă în condiţiile în care raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 875 a fost realizat în 24.05.2018 iar măsura a fost dispus la data de 10.07.2018, a o distanţă de o lună şi jumătate faţă de evaluarea în cadrul comisiei. În acest interval de timp starea contestatorului s-a ameliorat  şi dacă s-ar fi realizat o nouă evaluare concluziile ar fi putu fi diferite, în sensul că s-ar fi putut dispune obligarea la tratament medical şi nu internarea medicală. Contestatorul a solicitat realizarea unui nou raport de expertiză medico-legală prin care să se stabilească dacă se impune internarea sa medicală, subliniind că în afara faptelor menţionate în ordonanţa din data de 09.03.2018 nu a avut antecedente penale şi nici un istoric care să scoată în evidenţă un comportament violent faţă de cineva, ancheta socială efectuată în dosarul nr. 9650/P/2017 , ulterioară evaluării în cadrul comisiei, confirmând aceste aspecte. S-a invocat faptul că întocmirea raportului de expertiză medico-legală s-a realizat fără ca membrii comisiei să aibă la dispoziţie ancheta socială, deşi potrivit ordinului nr. 1134/C/255/2000 în vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziţia comisiei toate documentele din dosar necesare pentru efectuarea expertizei.

Contestatorul a arătat că deşi nu beneficiază de sprijinul unei familii are relaţii bune cu vecinii şi membrii Parohiei Braşov a Bisericii Evanghelice CA din România, fiind vizitat de mai multe ori pe săptămână de persoanele apropiate, iar internarea şi transferul într-o instituţie specializată ar avea ca efect izolarea de mediul care îi oferă sprijin moral şi material.

În drept au fost invocate prevederile art. 315 al. 2 lit. e, art. 246 al. 13 Cod procedură penală .

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate tribunalul reţine următoarele:

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a analizat corect şi complet situaţia făptuitorului CH prin raportare la probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente.

Tribunalul remarcă faptul că în cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză medico-legală, primul fiind efectuat în dosarul penal nr. 9650/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, respectiv raportul 57/E/02.01.2018 în concluziile căruia se arată că numitul CH prezenta la momentul faptelor şi în prezent diagnosticul de „tulburare delirantă persistentă de tip persecutor, a avut discernământul absent la data comiterii faptelor şi s-a formulat propunerea de luare a măsurii de siguranţă a internării medicale (art. 110 Cod penal), precizându-se că nu are conştiinţa bolii, nu are suport familial, nu are capacitatea de a-şi reprezenta singur interesele şi prezintă risc de periculozitate socială. La întocmirea acestui raport comisia nu a avut la dispoziţie dosarul cauzei, însă  membrii comisiei nu au invocat necesitatea de a le fi prezentate date din dosarul cauzei, aspect din care rezultă că aceste date nu au fost necesare pentru întocmirea raportului.

Ulterior întocmirii raportului a fost depusă la dosar o fişă de evaluare sociomedicală (geriatrică) întocmită de Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice din cadrul Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, însă tribunalul constată că menţiunile din această fişă, constatările făcute de asistentul medical şi reprezentantul autorităţii tutelare sunt în concordanţă cu constatările din actul medico-legal, actul calificat de contestator ca anchetă socială  nefiind de natură să influenţeze concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.

În cadrul procedurii desfăşurate în faţa judecătorului de cameră preliminară s-a dispus, potrivit art. 246 al. 13 Cod procedură penală, administrarea probei cu raport de expertiză medico-legală psihiatrică, fiind întocmit raportul nr. 857/E din 24.05.2018. Concluziile acestuia sunt identice cu cele ale raportului anterior şi între concluzii şi conţinutul raportului există concordanţă. Faptul că de la întocmirea raportului şi până la pronunţarea soluţiei în cauză au trecut două luni nu influenţează legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse în cauză, întrucât nu există nici un temei pentru a se aprecia că au intervenit modificări în situaţia medicală a numitului CH care să atragă concluzia că internarea medicală nu mai este necesară, că a intervenit însănătoşirea sau o  ameliorare care să înlăture starea de pericol. Este de remarcat faptul că după depunerea la dosar a raportului de expertiză, avocatul făptuitorului CH a solicitat amânarea judecăţii pentru a studia raportul, pentru a se consulta cu medicul psihiatru şi a formula eventuale obiecţiuni, însă la termenul acordat nu a formulat obiecţiuni şi au avut loc dezbaterile. Înscrisurile invocate de apărare vizând comportamentul anterior al făptuitorului nu sunt relevante pentru aprecierea asupra necesităţii dispunerii măsurilor de siguranţă, întrucât deteriorarea stării de sănătate a  făptuitorului a intervenit odată cu trecerea timpului şi a atras lipsa discernământului şi comportamentul care a  declanşat ancheta penală. Tribunalul subliniază că nu este vorba despre un incident izolat, ci despre o serie de incidente care s-au manifestat la diverse intervale de timp şi s-au agravat progresiv şi ceea ce prezintă relevanţă este starea de sănătate a făptuitorului la momentul evaluării şi pericolul pentru societate pe care acesta îl prezintă la acelaşi moment.

Cererea de efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală a fost respinsă în contestaţie, tribunalul reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 181 Cod procedură penală, concluziile raportului de expertiză fiind clare şi în concordanţă cu conţinutul raportului.

Tribunalul constată că judecătorul primei instanţe a motivat în detaliu necesitatea dispunerii internării medicale, instanţa de control însuşindu-şi argumentele prezentate în cadrul încheierii.

Judecătorul de cameră preliminară nu este competent să aleagă instituţia în cadrul căreia urmează a fi pusă în executare măsura de siguranţă pentru a asigura posibilitatea ca făptuitorul să menţină legătura cu mediul de suport, competenţa în această materie aparţinând autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat măsura, potrivit art. 569 al. 1, al 570 al. 1 Cod procedură penală.

În situaţia în care va interveni o modificare care să impună încetarea măsurii de siguranţă sau înlocuirea acesteia cu obligarea la tratament medical, urmează ca acest aspect să fie adus la cunoştinţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară în care este internat făptuitorul, potrivit art. 570 al. 4 Cod procedură penală . În orice caz, judecătorul delegat cu executarea de la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află unitatea sanitară verifică periodic , dar nu mai târziu de 12 luni dacă internarea medicală mai este necesară, potrivit art. 569 al. 3 Cod procedură penală.

Constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică, tribunalul va respinge ca nefondată contestaţia în temeiul art. 246 al. 13 teza finală  Cod procedură penală  raportat la art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

În baza art. 272, art. 275 al. 6 cod  procedură penală onorariul parţial, de 70 lei, al avocatului din oficiu Boc Oana Alexandra se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi va fi lăsat  în sarcina statului.

În baza art. 275 al. 2  cod procedură penală contestatorul va fi obligat să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge contestaţia formulată de CHM (în prezent internat la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov) prin avocat ales, împotriva încheierii din 10.07.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul a Judecătoriei Braşov în dosarul penal nr. 5993/197/2018, pe care o menţine.

În baza art. 272, art. 275 al. 6 cod  procedură penală onorariul parţial, de 70 lei, al avocatului din oficiu Boc Oana Alexandra se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 al. 2  cod procedură penală obligă contestatorul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 31.10.2018.

Judecător de Cameră Preliminară Judecător de Cameră Preliminară

 (…)

RED., R.D.R, 05.11.2018

TEHNORED, AAM, 06.11.2018, 5 ex, 3 ex pentru comunicare

Judecător de Cameră Preliminară la Jud Braşov-AZ

Domenii speta

Spete similare