Evacuare din imobilul folosit sau ocupat fără drept

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2018:014.00***

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. ***A

Şedinţa publica din data de 05.11.2018

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE ***

JUDECĂTOR *****

JUDECĂTOR ***

GREFIER  ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul-intervenient  ***  împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.07.2018 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr.  *** , în contradictoriu cu intimatul-pârât  ***  şi cu intimaţii-reclamanţi  *** ,  *** şi  *** , având ca obiect ”alte cereri – apel împotriva încheierii din 10.07.2018.”

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare, au răspuns apelantul-intervenient, prin avocat şi intimaţii-reclamanţi prin avocat, lipsind intimatul-pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că la data de 30.10.2018, apelantul-intervenient a depus motive de apel şi la data de 31.10.2048 dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei precum şi că la data de 03.11.2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a înaintat fotocopia certificată a dosarului nr.  *** , după care:

Intimaţii-reclamanţi, prin avocat, solicită comunicarea motivelor de apel şi lăsarea cauzei la ordine.

Tribunalul comunică intimaţilor-reclamanţi prin avocat un exemplar al motivelor de apel depuse la data de 30.10.2018 şi dispune lăsarea cauzei la ordine.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, au răspuns apelantul-intervenient, prin avocat şi intimaţii-reclamanţi prin avocat, lipsind intimatul-pârât.

Dând lămuriri cu referire la tardivitatea depunerii  motivelor de apel în raport de data comunicării încheierii apelate, apelantul-intervenient, prin avocat, arată că motivele de apel au fost depuse în termen având în vedere că încheierea i-a fost comunicată la domiciliu deşi a indicat un domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură.

Intimaţii-reclamanţi prin avocat, arată că apelantul fiind prezent în şedinţă de judecată de la fond  a declarat apel în şedinţă publică astfel încât motivele de apel nu au fost depuse în termenul legal sens în care solicită să fie aplicată sancţiunea decăderii apelantului din dreptul de a depune motive de apel.

Apelantul-intervenient, prin avocat, în replică, precizează că a declarat apel în şedinţă publică cu menţiunea că va depune motivele de apel după comunicarea încheierii apelate însă aceasta nu i-a fost comunicată la domiciliul ales.

Intimaţii-reclamanţi prin avocat, în replică, arată că încheierea a fost comunicată în luna iulie 2017 astfel încât apelantul a avut cunoştinţă de conţinutul acesteia.

Tribunalul pune în discuţie excepţia de tardivitate a depunerii motivelor de apel acordând cuvântul şi asupra apelului.

Apelantul-intervenient, prin avocat, arată că motivele de apel au fost depuse în termen având în vedere că deşi a comunicat un domiciliul ales încheierea apelată nu a fost comunicată la această adresă, motivarea încheierii fiindu-i cunoscută ulterior. Pe fond, solicită admiterea apelului şi schimbarea în tot a încheierii apelate având în vedere că nu este motivată şi nu respectă dispoziţiile art.64 alin.2 rap la art.425 alin.1 C.pr.civ., nefiind motivată în fapt şi în  drept în privinţa respingerii cererii de intervenţie. Învederează că încheierea este lipsită de motivare şi este dată urmare a interpretării interdicţiei de formulare a unei cereri de chemare în judecată a altor persoane sau a unei cereri de chemare în garanţie, în speţă fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie întrucât există un interes propriu, născut, legitim şi actual apelantul având un drept de creanţă rezultat din contravaloarea cheltuielilor efectuate cu privire la imobil. Mai mult, arată că admisibilitatea cererii de intervenţie rezultă şi din procedura specială a evacuării şi solicită acordarea de cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimaţii-reclamanţi prin avocat, solicită respingerea apelului declarat, să se constate că motivele de apel au fost depune tardiv având în vedere că apelantul a avut cunoştinţă de încheierea motivată. Pe fond solicită respingerea apelului având în vedere că instanţa de fond în mod temeinic a motivat respingerea cererii de intervenţie voluntară întemeiată pe art.1034 şi urm. C.pr.civ., nefiind respectate condiţiile art.64 alin.1 rap la art.425 alin.1 lit.b C.pr.civ. Arată că procedura evacuării are caracter urgent, iar cererea de intervenţie nu poate fi judecată într-o astfel de procedură având în vedere că este necesară administrarea de probe fapt inadmisibil faţă de art.1033 C.pr.civ. Nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie, nefiind justificat un interes, pe rol fiind şi dosarul nr.15131/3/2018 în care apelantul a formulat o cerere cu referire la acelaşi imobil, prin cererea prezentă urmărindu-se tergiversarea soluţionării cererii în evacuare. Mai mult, cererea de evacuare a fost formulată la data de 20.04.2018 iar cererea de intervenţie abia la 10.07.2018, nefiind justificat un interes în promovarea cererii de intervenţie raportat la înscrisurile din dosarul de fond; intervenientul nu deţine un titlu şi încearcă să obţină o sumă de bani. Solicită amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise şi acordarea de cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apelantul-intervenient, prin avocat, în replică, arată că dosarul la care au făcut referire intimaţii nu are fixat prim termen de judecată şi că are interes în formularea cererii de intervenţie.

Tribunalul reţine apelul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele :

Prin cererea de intervenție voluntară principală formulată de titularul cererii  ***  și înregistrată în dosarul nr.  ***  al Judecătoriei sector 2, acesta a solicitat admiterea în principiu a cererii și, pe cale de consecință să se constate existența în favoarea sa a unui drept de retenție asupra imobilului situat în București,  *** , până la plata sumei de 40.000 Euro actualizată, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului. Totodată, a solicitat respingerea cererii de evacuare ca inadmisibilă/neîntemeiată.

Prin încheierea pronunțată la data de 10.07.2018 în dosarul nr.  ***  al Judecătoriei sector 2, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele :

Procedura evacuării este o procedură urgentă, care se judecă în conformitate cu dispoziţiile speciale prev. la art.1034 şi urm. C.proc.civ. În cadrul acestei proceduri speciale sunt inadmisibile cererile reconvenţionale, cererile de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, toate aceste pretenţii urmând a fi valorificate numai pe cale separată, astfel cum s-a prevăzut expres la art.1043 C.proc.civ.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit să prevină situaţiile în care judecarea cererii de evacuare ar fi îngreunată prin introducerea unor cereri incidentale. Chiar dacă nu s-a prevăzut în mod expres la art.1043 C.proc.civ. faptul că sunt inadmisibile cererile de intervenţie voluntară principală, instanţa apreciază că se aplică acelaşi raţionament ca în cazul celorlalte cereri incidentale. Astfel, potrivit art.1042 alin.2 C.proc.civ. cererea de evacuare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părţilor. Prima instanţă a reţinut că acţiunea de evacuare ar fi mult îngreunată în cazul în care s-ar admite în principiu cererea de intervenţie principală, având în vedere obiectul acesteia şi probele care s-ar impune a fi administrate pentru soluţionare.

Împotriva acestei încheieri, titularul cererii de intervenție  ***  a formulat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că este fiul pârâtului din dosarul nr.  ***  înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, având ca obiect evacuarea din imobilul situat în Bucureşti, *** și că a primit ca dar de nuntă de la părinţii săi  *** şi ***, acest apartament încă din anul 2010 cunoscând faptul că imobilul mai sus menţionat este proprietatea familiei sale, fiind dobândit prin cumpărare de la familia ***.

Astfel, din anul 2010 până în prezent  a deţinut şi folosit efectiv acest apartament, comportându-se ca un veritabil proprietar. În această calitate a  efectuat o serie de lucrări care au mărit valoarea acestui imobil. Toate lucrările arătate prin cererea de intervenţie principală au fost efectuate exclusiv de către apelant, astfel că, în acest context, a  dobândit cel puţin un drept de creanţă asupra imobilului în speţă (dacă nu un drept de coproprietate).

În cauza principală se judecă o cerere de evacuare, astfel încât are un interes personal şi direct cu privire la această pricină deoarece în cazul în care s-ar admite cererea de evacuare din imobil, pierde dreptul de folosinţă asupra acestuia, iar reclamanţii se vor îmbogăţi fără justă cauză cu suma de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în apartament.

În aceste condiţii a  înţeles să formuleze o cerere de intervenţie voluntară principală în dosarul nr.  ***  prin care a solicitat să se constate, în favoarea sa, un drept de retenţie până la plata creanţei sale, conform art. 61 C. pr.civ. şi art. 2.495 C. civ.

 În ceea ce privește încheierea apelată, apelantul a arătat că soluția primei instanțe nu este motivată. Astfel, potrivit art. 425 alin.1 lit. b) C. pr. civ.. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile si apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii. în caz contrar fiind lipsită de suport probator. Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie

a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României si art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Potrivit art. 64 alin. 2 C.pr.civ. după ascultarea intervenientului si a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.07.2018, instanţa nu realizează motivarea în concret a soluţiei de respingere a cererii de intervenţie, reţinând doar succint că în procedura specială a evacuări pârâtul nu poate face cereri reconvenţionale, de chemare în judecată a altor persoane sau de chemare în garanţie, precum şi caracterul urgent al acestei proceduri.

Or, în cauza principală,  apelantul  nu are calitatea de pârât, nu era  parte în proces, ci din iniţiativă proprie dorește să devină parte în proces, din poziţia de terţ direct interesat în pricina principală.

De asemenea, caracterul urgent al acestei proceduri este cunoscut, dar  cererea de intervenţie a  este temeinic justificată.Instanţa nu a realizat o motivare concretă, pertinentă a soluţiei de respingere a cererii de intervenţie a subsemnatului, nu a arătat motivele de fapt şi drept pe care s-a întemeiat soluţia, ci doar s-a mulţumit în a reda textul de lege şi a acorda o interpretare proprie dispoziţiilor art. 1.043 alin. 1 C. pr.civ, extinzând interdicţia prevăzută şi la cererile de intervenţie voluntară principală.

Sub aspectul temeiniciei soluției adoptate de prima instanță, apelantul a precizat, în esență că în prezenta cauză, condiţii esenţiale pentru încuviințarea cererii sunt îndeplinite, întrucât  a formulat cererea de intervenţie într-un proces în curs de desfăşurare, aflat în primă instanţă pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi dorește să intervină în acest proces din iniţiativă proprie, justificând un interes actual, propriu şi personal, respectiv un drept de creanţă născut asupra imobilului în litigiu ca urmare a efectuării unor lucrări necesare şi utile asupra acestuia, motiv pentru care a  solicitat instituirea unui drept de retenţie până la plata sumelor ce au fost avansate pentru efectuarea lucrărilor.

Legiuitorul prin reglementarea instituţiei intervenţiei voluntare principale a înţeles să dea posibilitatea terţelor persoane să intervină tocmai în cadrul unui proces în curs pentru a-şi valorifica un drept propriu, respectiv însuşi dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, fără a mai fi necesară declanşarea unui alt proces.

În ceea ce priveşte caracterul admisibil al cererii de intervenţie în procedura specială a evacuării, apelantul a precizat că legiuitorul prin dispoziţiile art. 1.043 C.pr.civ. a interzis expres formularea de cereri reconventionale. de chemare în judecată a altor persoane si de garanţie, fără a limita formularea de cereri de intervenţie voluntare principale sau accesorii, fapt ce conduce la concluzia legitimă că aceste cereri nu sunt interzise atât timp cât sunt formulate cu respectarea tuturor cerinţelor cerute de lege si nu reprezintă un abuz de drept procedural.

În doctrina şi practica de specialitate s-a reţinut cu titlu de principiu faptul că din moment ce legea nu limitează în mod expres sfera litigiilor în care intervenţia principală nu poate fi formulată, aceasta este admisibilă în orice proces civil.

Prin excepţie, cererea de intervenţie voluntară este inadmisbilă sau ar fi admisibilă în anumite condiţii în litigii precum cele cu caracter personal, cereri posesorii, litigii arbitrale, litigii de muncă, în materie de contencios administrativ, în rezolvarea unor incidente procedurale etc.

Apelantul a susținut că este de bună - credinţă şi dorește să intervină în cadrul procesului (Dosar nr.  *** ) pentru a-și valorifica dreptul de creanţă prin instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului din care se solicită evacuarea ca urmare a lucrărilor necesare şi utile pe care le-a realizat asupra acestuia, drept de care ar fi lipsit în mod injust în cazul în care nu s-ar admite prezentul apel şi nu s-ar dispune admiterea în principiu a cererii de intervenţie,  mai mult în cazul în care s-ar admite cererea de evacuare a reclamanţilor aceştia s-ar îmbogăţii fără justă cauză în defavoarea sa.

Totodată, a menționat că justifică un interes propriu, determinat, legitim, personal, născut si actual, respectiv un drept de creanţă reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare si utile efectuate exclusiv, motiv pentru care consideră că se impune instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata integrală a acestor sume, evitând astfel îmbogăţirea fără justă cauză.

Potrivit art. 2.495 alin. 1 din Codul Civil cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atâta timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Așa fiind, în considerarea tuturor aspectelor menţionate, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii de şedinţă din data de 10.07.2018 pronunţate de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti,  în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie în interes propriu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 61 şi urm. din Codul de Procedură Civilă şi art. 2.495 şi urm. din Codul Civil.

Examinând prioritar aspectul vizând depunerea în termen a motivelor de apel, Tribunalul constată următoarele :

Potrivit disp. art. 470 alin. 5 cod procedură civilă, în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În cauza dedusă judecății se observă că termenul de declarare a apelului a început să curgă pentru apelantul titular al cererii de intervenție, de la pronunțare, conform art. 64 alin.4 cod procedură civilă, astfel că motivele de apel trebuiau să fie depuse în același termen de 5 zile, care curge însă de la data comunicării încheierii apelate. Tribunalul reține că încheierea a fost comunicată la domiciliul apelantului,  indicat de acesta în cuprinsul cererii de intervenție,  la data de 26.07.2018, astfel că termenul pentru depunerea motivelor de apel s-a împlinit la data de 01.08.2018, motivele formulate  la data de 30.10.2018, fiind tardive.

Tribunalul nu va reține apărarea apelantului în sensul că această comunicare nu ar fi fost legal îndeplinită, întrucât nu s-a realizat la domiciliul ales, față de împrejurarea că o asemenea alegere nu a fost făcută de titularul cererii de intervenție în cursul judecății în fața primei instanțe, la dosarul cauzei regăsindu-se doar adresa de domiciliu arătată în cuprinsul cererii.

Faptul că la data de 04.10.2018 titularul cererii de intervenție a formulat o solicitare de înaintare a dosarului în calea de atac, în cuprinsul căreia a făcut referire la domiciliul ales, nu  atrage nelegalitatea comunicării efectuate anterior la domiciliul indicat de parte în cursul judecății.

Așa fiind, reținând că motivele de apel au fost depuse cu depășirea termenului legal, Tribunalul va proceda la examinarea apelului formulat în limitele stabilite de disp. art. 476 alin. 2 cod procedură civilă, ținând seama de apărările formulate de titularul cererii de intervenție, arătate în fața primei instanțe.

Astfel, Tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată ce face obiect al dosarului civil nr.  ***  al Judecătoriei sector 2, reclamanții  *** ,  *** şi  ***  au solicitat evacuarea pârâtului ***, din imobilul situat în București, *** pentru lipsa titlului locativ,  în condițiile procedurii speciale reglementate de art. 1034 și urm. cod procedură civilă.

Prin cererea de intervenție voluntară principală formulată în cadrul dosarului civil nr.  *** , titularul  *** , a solicitat admiterea în principiu a cererii sale și, pe cale de consecință să se constate existența în favoarea sa a unui drept de retenție asupra imobilului situat în București,  *** , până la plata sumei de 40.000 Euro actualizată, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.

Potrivit disp. art. 61 alin. 1 și 2 cod procedură civilă, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Așa fiind, pentru a putea fi încuviințată în principiu o cerere de intervenție în interes propriu, se impune verificarea a două cerințe de fond, respectiv, ca terțul să pretindă pentru sine în tot sau în parte dreptul dedus judecății ori un drept strâns legat de acesta și să justifice un interes al intervenirii sale în procesul ce se judecă între părțile inițiale.

Este adevărat că prin cererea formulată terțul invocă un interes propriu, solicitând recunoașterea în favoarea sa a unui drept de retenție asupra imobilului din care se solicită evacuarea pârâtului, însă față de specificul procedurii de evacuare reglementată de art. 1034 și urm., o asemenea cerere este incompatibilă cu caracterul urgent al procedurii, ținând seama de caracterul sumar al dezbaterilor, limitat exclusiv la condițiile în care pârâtul ocupă imobilul și la cele ale obligației sale de părăsire a locuinței. De altfel, prevederile legale ce privesc procedura de soluționare, stabilesc expres interdicția formulării  de către pârât a cererii reconvenţionale, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată. 

Așa fiind, Tribunalul consideră că aceleași rațiuni se opun și formulării unei cereri de intervenție în interes propriu, în scopul evitării situațiilor de temporizare a soluționării cererii de evacuare prin formularea unei astfel de cereri.

Pe cale de consecință, față de argumentele expuse, Tribunalul apreciază că legal și temeinic prima instanță a considerat cererea  de intervenție voluntară principală ca inadmisibilă, făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 1034 și urm. cod procedură civilă.

Așadar, văzând și disp. art. 480 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantul-intervenient  ***  cu domiciliul ales la Cab av *** în Bucureşti, *** împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.07.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr.  *** , în contradictoriu cu intimatul-pârât  ***  domiciliat în Bucureşti, ***  şi cu intimaţii-reclamanţi  *** ,  *** şi ***  , toţi cu domiciliul ales la av. ***  în Bucureşti, ***  , ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.11.2018.

 Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

***  *** ***  *** 

Red. ***  / Dact./ ***  7ex /6.12.2018

Jud. Sector 2 București – jud. fond : *** 

Domenii speta

Spete similare