Actiune pauliana

Reclamantul A. D solicitat în contradictoriu cu pârâtii M. N.  si M. J. pe calea actiunii pauliene, revocarea tranzactiei încheiate între pârâti consfintita de Judecatoria Constanta prin sentinta civila nr. X.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca a împrumutat pe pârâtul M. N.  cu suma de 24000 Euro (echivalentul sumei de 100353,60 lei), conform contractului autentificat sub nr. 461/17.05.2010 de BNP, data scadenta a restituirii împrumutului fiind 29.09.2010.

S-a aratat ca, urmare a neîndeplinirii obligatiei de restituire a împrumutului, reclamantul s-a adresat unui birou de executare silita, fiind astfel începuta procedura executionala prin somatia adresata pârâtului la data de 04.01.2011, somatie notata, conform extrasului de carte funciara din 05.01.2011, în carte funciara deschisa pentru imobilul proprietatea pârâtilor.

Reclamantul a aratat ca, urmare a comunicarii de catre pârâta M. J. a existentei unui impediment la executare silita a imobilului înscris în cartea funciara, impediment ce consta în faptul ca imobilul era proprietatea comuna a celor doi soti pârâti, reclamantul a introdus o actiune în partajarea bunului comun. În cursul judecarii respectivei cereri, reclamantul a învederat instantei ca pârâta a depus la dosar o copie a sentintei civile nr. x, prin care instanta a luat act de tranzactia partilor, cu consecinta atribuirii în deplina proprietate a imobilului în discutie catre pârâta M. J. Reclamantul a mai aratat ca prin aceasta înstrainare a imobilului, a suferit un prejudiciu actual si personal, cauzat de faptul ca pârâtul si-a provocat starea de insolvabilitate.

S-a mai sustinut ca, din înscrisurile de la dosar, reiese complicitatea la frauda si a tertului dobânditor, pârâta, care a recunoscut existenta creantei reclamantului si a consfintit încheierea tranzactiei tocmai pentru zadarnicirea încasarii acesteia.

În concluzie, reclamantul a aratat ca sunt îndeplinite toate conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene, astfel ca reclamantul poate cere sa fie declarata inopozabila tranzactia încheiata de catre pârâti.

În drept cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 1562 N.C.civ., însa conform art. 6 ramân aplicabile cererii vechile prevederi, respectiv art. 975 C. proc. civ.

În dovedirea sustinerilor, au fost depuse la dosar contractul de împrumut intervenit între

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata. S-a aratat ca la data de 04.01.2011 s-a emis o somatie de catre executorul judecatoresc ocazie cu care a aflat ca sotul acesteia contractase un împrumut personal de la creditorul A. D , fara acceptul acesteia, împrumut pe care îl garantase cu imobilul proprietatea acesteia.

Pârâta a aratat ca sotul acesteia cheltuieste banii în mod discretionar, fiind împatimit al jocurilor de noroc iar împrumutul contractat de acesta nu îi incumba si acesteia, motiv pentru care solicitat efectuarea partajului în vederea stabilirii întinderii dreptului de proprietate asupra bunului imobil aflat în codevalmasie.

Pârâta a mai aratat ca tranzactia încheiata nu intra sub incidenta art. 975 C.civ. deoarece actul încheiat nu i-a cauzat un prejudiciu creditorului, întrucât pârâtul a primit sulta cu care putea achita împrumutul iar acesta avea calitatea de administrator la o societate comerciala care detine bunuri mobile si imobile, precum si creante de încasat, existând astfel solvabilitatea acestuia fata de creditorul personal.

Pârâta a sustinut ca tranzactia încheiata nu este frauduloasa, întrucât nu s-a urmarit producerea unui rezultat pagubitor reclamantului. Pârâta a aratat ca s-a urmarit prin tranzactie o separare de patrimonii întrucât, datorita angrenarii sotului în datorii personale asumate cu clandestinitate fata de aceasta, exista riscul ca si pe viitor sa îi fie urmarita cota sa de proprietate pentru datorii care nu îi incumbau.

Pârâta a mai aratat ca a procedat la partajarea bunului întrucât a cunoscut existenta unei datorii a pârâtului fata de reclamant si nu a existat o complicitate a acesteia la frauda, întrucât scopul acesteia a fost de a se proteja împotriva împrumuturilor oneroase efectuate de catre pârât.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul autentificat pârâtul a împrumutat de la reclamant suma de 24000 Euro, obligându-se sa o restituie la data de 20.09.2010.

La cererea reclamantului, împotriva pârâtului s-a început executarea silita , la data de 04.01.2010 pârâtul fiind somat sa achite suma de 24000 Euro si cheltuielile de executare aferente.

Ulterior, ca urmare a luarii la cunostinta a acestei somatii, astfel cum reiese chiar din sustinerile pârâtei, aceasta a promovat o actiune în partaj bunuri comune a sotilor în timpul casatoriei.Cei doi pârâti au înfatisat instantei o tranzactie de care instanta a luat act. Conform acestei tranzactii, pârâta devenea proprietara exclusiva a imobilului în discutie, iar pârâtul declara ca a primit o sulta de  50000 lei reprezentând 50% din contravaloarea imobilului. 

Conform dispozitiilor normative incidente:

Art. 975 C. civ. – „Ei (creditorii) pot asemenea, în numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.”

Dispozitiile normative citate reglementeaza actiunea pauliana, pe care creditorul chirografar o poate intenta pentru protejarea patrimoniului debitorului sau în vederea satisfacerii creantei pe care o detine împotriva acestuia. În speta, reclamantul este un creditor chirografar al pârâtului, întrucât creanta acestuia ce rezulta din contractul de împrumut nu prezinta nicio garantie, contrar sustinerilor pârâtei, reclamantul având doar un drept de gaj general asupra patrimoniului pârâtului.

Din interpretarea art. 975 C. civ., conditiile care se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea actiunii pauliene sunt:

-creditorul sa detina împotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila si în principiu anterioara actului atacat;

-debitorul sa-si fi cauzat sau sa-si fi marit prin încheierea actului atacat o stare de insolvabilitate (micsorarea activului patrimonial);

-debitorul sa fi avut cunostinta de faptul ca încheierea actului are o consecinta pagubitoare pentru creditor (frauda debitorului)

-complicitatea la frauda a tertului (persoana cu care s-a încheiat actul).

Instanta constata ca în speta toate aceste conditii sunt îndeplinite, dupa cum urmeaza:

În ceea ce priveste existenta unei creante certe, lichide si exigibile anterioara actului atacat, aceasta este constituita de creanta în cuantum de 24000 Euro care este certa (existenta sa fiind dovedita prin contractul de împrumut autentificat încheiat între parti), lichida (câtimea ei fiind stabilita prin acelasi contract), exigibila (la data de 20.09.2010, conform clauzelor contractuale) si anterioara actului atacat (sentinta prin care s-a luat act de tranzactie ).

În ceea ce priveste micsorarea activului patrimonial, conditia este îndeplinita, având în vedere ca actul a carui revocare se cere este un act prin care debitorul a dispus de cota sa din dreptul de proprietate asupra imobilului bun comun. Astfel, debitorul-pârât si-a diminuat prin tranzactia de partaj activul patrimonial cu valoarea cotei sale din imobilului care facea obiectul partajului. Sustinerile pârâtei conform carora pârâtul nu si-ar fi diminuat patrimoniul întrucât ar fi primit în schimbul cotei sale o sulta în cuantum de 50000 lei sunt neîntemeiate, de vreme ce nu s-a facut în niciun fel dovada ca acesta a primit aceasta suma de bani, suma pe care acesta a declarat în cuprinsul tranzactiei ca ar fi primit-o. Prin aceasta declaratie, pârâtul si-a stins creanta în suma de 50000 lei pe care ar fi avut-o fata de pârâta conform tranzactiei, însa nu exista nicio dovada ca aceasta suma a intrat în realitate în patrimoniul pârâtului – debitor.

Interpelat fiind de instanta, pârâtul a sustinut ca ar fi platit cu aceasta suma niste datorii, însa nu a facut aceasta dovada prin chitantele liberatorii acordate de pretinsii creditori.

În ceea ce priveste frauda debitorului si complicitatea la frauda a tertului, instanta constata ca debitorul (pârâtul) si tertul dobânditor (pârâta) au fost constienti de faptul ca încheierea tranzactiei are o consecinta pagubitoare pentru creditor (reclamantul), în sensul ca duce la zadarnicirea procedurii de executare silita începute împotriva pârâtului la cererea reclamantului.

Astfel, asa cum au sustinut chiar pârâtii, acestia au cunoscut ca s-a început executarea silita împotriva pârâtului de catre reclamant, executare ce viza cota pârâtului din imobilul proprietatea pârâtilor. Pârâta a sustinut ca scopul tranzactiei a fost de a se proteja de împrumuturile si actele de dispozitie personale efectuate de sotul acesteia, însa asa cum reiese din tranzactia încheiata, instanta retine ca scopul tranzactiei a fost scoaterea cotei detinute de pârât din acest imobil din patrimoniul acestuia si micsorea gajului general al creditorului – reclamant.

Frauda pârâtului si complicitatea pârâtei, mai reiese din faptul ca, în conditiile în care executarea silita urma sa se efectueze împotriva imobilului în discutie, prin notarea somatiei în cartea funciara, cei doi pârâti, înainte ca reclamantul sa promoveze actiunea în partajul acestui bun, au înteles sa învesteasca instanta cu o actiune în partaj si au încheiat înainte de primul termen de judecata (termen preschimbat cu trei luni înainte fata de termenul initial acordat) tranzactia în discutie, prin care au scos din patrimoniul pârâtului cota acestuia din imobil asupra careia reclamantul ar fi putut sa se îndrepte în procedura executarii silite. Actiunea a fost introdusa la 19.01.2011, la câteva zile dupa ce s-a comunicat somatia pârâtului si la o zi de la raspunsul pârâtei catre executor, iar ca urmare a cererii de preschimbare a termenului admisa, instanta a luat act de tranzactie la 28.03.2011.

Sustinerile pârâtei conform carora pârâtul ar fi administratorul unei societati comerciale care detine bunuri precum si creante de încasat, nu au fost dovedite si chiar dovedite, instanta retine ca între patrimoniul unei societati comerciale si cel al persoanei fizice care este administratorul acesteia nu exista identitate. Pârâtul, care a declarat în fata instantei ca mai are si alte datorii, aspect sustinut si de pârâta, nu a facut dovada ca în afara de bunul imobil înscris în cartea funciara detinea la momentul tranzactiei si alte bunuri care l-ar fi facut solvabil în ce priveste debitul de 24000 Euro plus cheltuieli de executare fata de reclamant.

Fata de aceste considerente, instanta retine ca tranzactia încheiata de catre pârâti, consfintita prin sentinta civila, a fost efectuata în frauda reclamantului, astfel ca sanctiunea acestei operatiuni juridice este inopozabilitatea acesteia fata de reclamant. Fata de reclamant sentinta civila nu va produce efecte juridice, astfel ca, în privinta acestuia, bunul imobil partajat prin tranzactia consfintita prin sentinta nu a iesit din patrimoniul pârâtului, fiind un bun comun al sotilor pârâti.

În consecinta, instanta va admite actiunea reclamantului si va constata inopozabilitatea fata de reclamant a tranzactiei încheiate de pârâti, consfintite prin sentinta civila .

Domenii speta

Spete similare