Infracţiunea de „evaziune fiscală”, prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005

SENTINŢA PENALĂ Nr. 197/S

Şedinţa publică din 20 Noiembrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE (…)

Grefier (…)

 Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov este reprezentat de procuror (…).

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul IGE, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art. 369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, cu ocazia pronunţării, se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită, părţile nefiind citate.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 17 octombrie 2018, dată la care concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea acelei şedinţe. La acea dată, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunţarea pentru data de 31 octombrie 2018,  când pentru aceleaşi considerente s-a amânat pronunţarea pentru data de 14 noiembrie 2018 şi apoi pentru data de 19 noiembrie 2018, când s-a amânat pentru data de azi, când, în urma deliberării,

TRIBUNALUL

Constată că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din 19 mai 2016 în dosar penal nr. 1158/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului IGE, pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”, prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005.

Starea de fapt ce formează obiectul cercetării constă în aceea că:

„În data de 06.08.2009, inspectorii vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, Brașov, cu ocazia efectuări unor controale de rutină, în mun.Brașov, str.Fundătura Hărmanului, Brașov, în jurul orelor 00:00 au oprit în trafic autocisterna cu nr de înmatriculare XX-20-XX cu cap tractor, nr. XX-59-XX, aparținând S.C. IGECONS S.R.L., condusă de martorul GAC, în calitate de șofer al societății.

Cu ocazia efectuării controlului au fost prezentate o serie de acte, după cum urmează: Aviz de însoțire a mărfii IGE nr. 201/06082009, pentru cantitatea de 19.768 l motorină Efix Diesel; Aviz de însoțire a mărfii IGE nr. 201/06082009, pentru cantitatea de 14.403 l Benzină Efix; raport de încercare nr. 1667 și 1668/ 812/2009 precum și fisă de siguranță șofer nr. 1 și 3. Astfel s-a constatat că printre documentele care sunt necesar a fi prezentate cu ocazia controlului nu se regăsește certificatul de calibrare al cisternei iar pe avizele de însoțire a mărfii nu era trecut cuantumul accizei. Prin urmare s-a luat măsura indisponibilizării autocisternei și s-au prelevat probe și contra probe (procesele de prelevare numărul 134/3/07.08.2009, fila 21 și 134/2/07.08.2009, fila 22), din conținutul autocisternei, măsuri ce se impuneau a fi luate până la prezentarea dovezii plății accizei, a certificatului de calibrare și a rezultatului analizei probelor prelevate.

Întrucât existau suspiciuni cu privire la natura mărfurilor transportate organele de inspecție vamală au întocmit cererile de analiză nr. 090.07.08.2009.4861, aferentă avizului de însoțire a mărfii seria IGE nr. 202/06.08.2009 și nr. 090.07.08.2009.4860, aferenta avizului de însoțire a mărfii seria IGE nr. 201/06.08.2009 (filele 26-27), acestea fiind înaintate împreună cu probele prelevate spre a fi analizate.

La data de 14.08.2009 au fost înapoiate numitului GA, reprezentantul societății S.C. IGECONS S.R.L. toate documentele reținute cu ocazia controlului, inclusiv autocisterna cu nr. de înmatriculare XX-20-XX, indisponibilizată, de către inspectorul vamal CD, întrucât inculpatul IGE, în calitate de administrator al S.C. IGECONS S.R.L. s-a prezentat la sediul instituției cu documente justificative din care a reieșit faptul că a fost efectuată plata accizei pentru conținutul cisternei astfel cum reiese din avizul de însoțire a mărfii IGE nr. 201/06.08.2009,pentru cantitatea de 19.768 l motorină Efix Diesel și avizul de însoțire a mărfii IGE nr. 202/06.08.2009, pentru cantitatea de 14.403 l Benzină Efix.

Ulterior, din Certificatele de analiză nr. 916 și 917 din data de 17.03.2011 (filele 24-25) întocmite de Laboratorul Vamal Central a rezultat că în autocisternă se afla păcură în loc de motorină Efix Diesel si benzină care are un conținut de sulf care nu se încadrează în limitele prevăzute în anexa 5 a H.G. 689/2004, in loc de benzină Efix.

În urma verificărilor efectuate la S.C. IGECONS S.R.L, S.C. ALMAR GEOTRANS S.R.L. și a documentelor înaintate de către S.C. ROMPETROL DOWNSTREAM S.R.L. a rezultat faptul că pentru cantitatea de 19.768 l motorină Efix Diesel și pentru cantitatea de 14.403 l Benzină Efix ce a rezultat din documentele prezentate de transportator acciza a fost plătită.

Cu toate acestea, în cisterna identificată în trafic nu se afla motorină și benzină așa cum a lăsat să se creadă transportatorul ci se afla păcură și benzină care avea un conținut de sulf care nu se încadrează în limitele prevăzute în anexa 5 a H.G. 689/2004, pentru care S.C. IGECONS S.R.L. nu a putut pune la dispoziție documente prin care să facă dovada plății accizelor.

În urma raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 1158/P/2011, din data de 13.06.2014 (filele 108-112), întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.G.A.F. – Direcția de Combatere a Fraudelor, s-a stabilit că a fost cauzat un prejudiciu în cuantum de 33.235, format din creanța principală de 18.965 lei și creanța accesorie în cuantum de 14.270, ca urmare a faptului că S.C. IGECONS S.R.L. nu a achitat accizele aferente produselor petroliere transportate.

Prin declarația suspectului IGE, din data de 21.10.2014 (fila 33) acesta a susținut că în cursul anului 2009 a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. ALMAR GEOTRANS S.R.L. si în baza acestuia a trimis la încărcat autovehiculul cap tractor cu nr. de înmatriculare XX-14-XX și autocisterna cu nr. de înmatriculare XX-21-XXX, condus de martorul CC pentru a încărca cantitatea de 19.768 l motorină Efix Diesel și 14.403 benzină Efix, achiziționată în prealabil de către S.C. ALMAR GEOTRANS S.R.L. de la S.C. ROMPETROL DOWNSTREAM, ce urma a fi tranzacționată către S.C. AUTOPEDONEL S.R.L. Acestea fiind confirmate și de către martora CCG, în calitate de sef stație la S.C. ALMAR GEOTRANS S.R.L și de către martorul MGA în calitate de administrator al S.C. ALMAR GEOTRANS S.R.L.

Totodată acesta a declarat că produsele petroliere încărcate în cisterna menționată au fost transbordate la sediul S.C. IGECONS S.R.L. din sat Ghighiu, comuna Berceni, jud. Prahova, în autocisterna XX-20-XX (care a fost oprită în trafic cu ocazia controlului) cu ajutorul unei pompe si că la aceasta procedura au asistat cei doi șoferi ai firmei, martorii GAC și CC.

Totuși afirmațiile inculpatului privind transbordarea produselor petroliere este infirmată de către declarațiile martorilor GAC (filele 44-50) și CC (filele 50-59) prin care aceștia susțin ca nu au fost prezenți la o asemenea operațiune și nici nu au cunoștință despre aceasta. Mai mult martorul GA arată că, la solicitarea inculpatul IGE, în calitate de administrator al S.C. IGECONS S.R.L.,  s-a deplasat în curtea întreprinderii de lângă stația C.F.R. Ploiești unde a găsit capul tractor XX-59-XX și autocisterna XX-20-XX gata încărcată, pe urma să o transporte la sediul S.C. AUTOPEDONEL S.R.L. și că nu au mai existat anterior situații în care acesta să preia o cisterna gata încărcata, fapt ce pune la îndoiala proveniența produselor petroliere din încărcătura autocisternei XX-20-XX, cu atât mai mult cu cât printre documentele primite de către acesta nu se afla vreun act care să ateste sigilarea autocisternei.”

S-a reţinut în concluzie prin actul de sesizare că „în realitate, inculpatul IGE, în calitate de administrator al S.C. IGECONS S.R.L.,  a efectuat un transport al unor alte substanțe decât cele existente în actele prezentate și, fiind oprit de autoritățile statului, a încercat să justifice cantitate de produse petroliere existentă în cele două corpuri ale cisternei, prezentând documente din care să rezulte plata accizei, în speranţa de a scăpa de obligaţia plăţii accizei precum şi de eventuala răspundere penală.”

Starea de fapt de mai sus se precizează că este dovedită cu materialul probatoriu de la dosar, material probatoriu verificat în procedura camerei prealabile.

Inculpatul nu a recunoscut starea de fapt indicată în actul de sesizare.

În cadrul audierilor realizate la organele de urmărire penală (filele 34-38), inculpatul a precizat:

-în calitate de administrator al SC Igecons SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC Almar Geotrans, obiectul contractului constituindu-l „transport produse petroliere”;

-la începutul lunii august 2009 a primit o comandă de la SC Autopedonel pentru a-i livra o cantitate de motorină şi benzină şi, cunoscând că SC Almar Geotrans avea încheiat contract de franciză cu SC Rompetrol Downstream în baza căruia putea obţine preţuri mai bune, cumpără de la SC Almar Geotrans cantitatea de 19.768 l motorină şi 14.403 l benzină pentru a o livra mai departe către SC Autopedonel SRL;

-pentru a realiza încărcarea produselor a trimis capul tractor XX-14-XX şi autocisterna XX- 21-XXşi s-au întocmit facturile ALM 127 şi ALM 128 din 6 august 2009; şoferul , martorul CC, s-a deplasat cu ansamblul de transport la punctul de lucru al Igecons SRL din sat Ghighiu, com. Berceni unde toată cantitatea de produse petroliere a fost mutată din cisterna XX-21-XX în autocisterna XX-20-XX ce avea cap tractor XX-59-XX; această mutare s-ar fi realizat întrucât prima cisternă era singura care avea acces în depozitul Rompetrol Downstream şi a doua zi avea comandă de încărcare din depozit; dacă această cisternă pleca în cursă către SC Autopedonel, la Arad, nu putea avea cum să ajungă a doua zi pentru a prelua comanda de la Rompetrol Downstream; în timpul cât s-a făcut transbordarea produselor, inculpatul a completat actele necesare transportului, acte ce au fost lăsate şoferului sau au fost lăsate la poartă – aspect pe care nu şi l-a mai amintit din cauza trecerii timpului; după transbordare, şoferul GA a plecat mai departe cu produsele petroliere către SC Autopedonel SRL în Arad;

-în declaraţia dată la 21.10.2014 IG a precizat faptul că s-a strecurat o greşeală în momentul efectuării analizelor de laborator de către Laboratorul Central Vamal sau atunci când probele au fost prelevate sau transportate de către inspectorii vamali şi doreşte să facă o contestaţie privitor la rezultatele Laboratorului central vamal.

În faţa instanţei, inculpatul a mai precizat că:

- marfa transportată a fost achiziţionată de la S.C. ALMAR GEOTRANS S.R.L cu care societatea pe care o reprezenta – SC Igecons SRL avea încheiat un contract de prestări servicii; SC Almar Geotrans SRL a cumpărat produsele petroliere de la SC ROMPETROL DOWNSTREAM S.R.L, marfa urmând a fi vândută către SC Autopedonel SRL.

- marfa achiziţionată de la SC Almar Geotrans a fost încărcată în autovehiculul cap tractor cu nr. de înmatriculare XX-14-XX și autocisterna cu nr. de înmatriculare XX-21-XX, condus de martorul CC; produsele petroliere au fost transbordate, la sediul S.C. IGECONS S.R.L. (sat Ghighiu, comuna Berceni, jud. Prahova), în autocisterna XX-20-XX cu ajutorul unei pompe si că la aceasta procedura au asistat cei doi șoferi ai firmei, martorii GAC și CC;

- în faţa instanţei inculpatul a mai precizat că  nu avea obligaţia de plată a accizei întrucât această obligaţie cade în sarcina vânzătorului şi nu a sa.

-a mai susţinut, încă de la urmărire penală, că produsele petroliere transportate sunt cele înscrise în actele de însoţire a mărfii, că există posibilitatea contaminării produsului transportat ca urmare a operaţiunilor de încărcare/transbordare; inculpatul a mai precizat că exista posibilitatea contaminării chiar şi a produsului cumpărat.

Examinând cauza, Tribunalul constată următoarele:

1.Fapta care se impută inculpatului constă în aceea că a transportat alte produse decât cele pentru care a prezentat documente justificative, produse pentru care nu a prezentat documente de plată a accizei, sustrăgându-se astfel de la plata acesteia. În ceea ce priveşte transportul produselor, se indică, în principiu, faptul că nu ar fi avut loc o transbordare de produse petroliere, ci s-ar fi realizat efectiv un transport de produse energetice acoperit de acte provenind de la un alt transport.

În ceea ce priveşte obligaţia de plată a accizei, independent de faptul că s-ar fi transportat produse acoperite sau nu de acte justificative:

Potrivit art. 162, 175 al 3 din Codul fiscal în vigoare la data faptei – L 571/2003, produsele petroliere menţionate în actele prezentate de delegatul SC Igecons SRL sau cele acoperite de actele prezentate ofiţerilor vamali sunt supuse plăţii accizei.

Nu s-a precizat în rechizitoriu şi nu rezultă nici din cuprinsul raportului de constatare tehnico ştiinţifică (fila 108-112 d.u.p.) de unde rezultă obligaţia de plată a accizei în sarcina inculpatului IG (ca reprezentant al SC Igecons SRL), în calitate de cumpărător pentru SC Autopedonel SRL de la Al Almar Geotrans SRL de produse supuse accizei. În cuprinsul raportului de constatare tehnico ştiinţifică s-a indicat doar data exigibilităţii plăţii accizei (fila 110 d.u.p.)

Potrivit art. 163 lit c,e, j, k din Legea 571/2003 – în vigoare la data faptelor – text ce nu a fost indicat în cuprinsul raportului de constatare amintit (restul alineatelor din articolul menţionat nu prezintă relevanţă în speţă):

-„antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme;”

 - antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;

- operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activităţii economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv;

- operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească cu titlu ocazional, în exercitarea profesiei sale, produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv.

În speţa de faţă nu este însă vorba de un „regim suspensiv” în înţelesul art. 163 lit f din L 572/2003.

În ceea ce priveşte societatea reprezentată de inculpatul IGE, nu s-a făcut dovada că la data faptelor era antrepozitar fiscal pentru a avea obligaţia de plată a accizei, independent dacă transporta produsele trecute în acte sau alte produse acoperite de acele acte.

Însă chiar şi în situaţia în care societatea reprezentată de inculpat ar fi antrepozit fiscal, nu exista obligaţie de plată a accizei, căci potrivit art. 164 , 165 din L 571/2003 (care copiază dispoziţiile art. 192  al 1,3 L 571/2003) : „Produsele prevăzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu”, iar „acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile” (acest din urmă aspect nu a fost reţinut în cadrul stării de fapt şi nu rezultă din actele de la dosar). Din actul de sesizare reiese că pentru produsele accizabile trecute în acte plata accizei fusese realizată. Dacă se reţine că ceea ce s-a transportat este doar acoperit de acte, nici în această situaţie plata accizei nu cădea în sarcina cumpărătorului intermediar (transportatorul pentru SC Autopedonel SRL), în speţă SC Igecons SRL.

Astfel, potrivit art. 166 din L571/2003:

„(1) În înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă:

a) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;

b) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;

c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;

d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;

e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu;

f) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România.

(3) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute la secţiunea a 5-a din prezentul capitol şi conform prevederilor din norme, către:

a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;

b) un operator înregistrat în alt stat membru;

c) un operator neînregistrat în alt stat membru;

d) o ţară din afara teritoriului comunitar.

(4) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.”

În cuprinsul actului de sesizare nu se indică în care dintre articolele menţionate se încadrează acţiunea de neplată a accizei imputată  SC Igecons SRL reprezentată de inculpatul IG. În raportul de constatare tehnico ştiinţifică (fila 110 faţă verso, d.u.p.) au fost reţinute doar alineatele 1 şi 2 ale art. 166 din L 571/2003, fără a se preciza de ce nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 al 3 din L 571/2003  şi fără a se indica dacă acţiunea de vânzare de la SC Almargeotrans şi mai apoi către SC Autopedonel se află în regim suspensiv de plată a accizei sau în afara acestuia.

Art. 166 al 2 din L 571/2003 nu are aplicabilitate în speţă. Nu s-a făcut dovada că obligaţia plăţii cade în sarcina cumpărătorului, în speţă SC Igecons SRL, respectiv dacă SC Igecons SRL este antrepozitar fiscal. Dispoziţiile art. 186 al 1,2 din L571/2003 cu raportare la art. 163 lit f, j, k din L 571/2003 constatăm că nu pot fi reţinute penru SC Igecons SRL în condiţiile în care aceasta nu are în sarcină plata accizei şi nu s-a precizat dacă este „operator înregistrat” sau „operator neînregistrat”.

Potrivit art.  168 al 2 L 571/2003  „ Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.” Acest fapt, real dacă ar fi (în situaţia de transport al altor produse decât cele acoperite de acte), nu presupune că sarcina de plată a accizei cade în sarcina celui ce deţine produsul - SC Igecons SRL, acesta putând, eventual, acorda un ajutor persoanei care trebuia să facă plata accizei.

Prin urmare, nu s-a făcut dovada existenţei unei obligaţii de plată a accizei în sarcina inculpatului IG pentru SC Igecons SRL, indiferent dacă transportul era acoperit sau nu de actele prezentate, respectiv independent de lipsa sau nu de corespondenţă dintre produsele transportate şi cele trecute în acte. Dacă societatea care trebuia să facă plata accizei a realizat sau nu această obligaţie este o chestiune care doar tangenţial ar fi putut fi reţinută în sarcina inculpatului, în cadrul altei stări de fapt cu care instanţa, potrivit art. 371 Cod procedură penală, nu a fost sesizată (ajutorul dat altei persoane pentru a se sustrage de la plata accizei nu a fost descris în starea de fapt şi nu poate fi reţinut direct în faţa instanţei).

Nu s-a reţinut în starea de fapt indicată că în contabilitatea societăţii SC Igecons SRL ar apărea înregistrări ale unor produse care nu sunt acoperite de acte sau că ceea ce s-a transportat nu are acoperire în actele societăţii; nu s-a indicat în starea de fapt suspusă analizei  şi nu s-a verificat de unde ar proveni produsele transportate despre care se susţine că nu au corespondent în actele verificate de inspectorii vamali, dacă produsele ce apar în acte au fost transportate cu altă ocazie sau doar ar fi fost transportate produse care nu corespund calitativ cu cele care apar în actele prezentate pentru a se aprecia, eventual, că fapta ar putea fi sancţionată potrivit altor norme decât cele penale.

Inculpatul a fost trimis însă în judecată pentru că „a transportat alte produse petroliere decât cele care apar în acte, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, obligaţii fiscale constând în plata accizei, respectiv pentru infracţiunea prev de art. 9 al 1 lit a din L 241/2005. „Sustragerea de la îndeplinirea” obligaţiei fiscale a fost apreciată prin raportare la obligaţia care i-ar fi incumbat inculpatului şi nu altei persoane care ar fi fost ajutată de inculpat în această manieră (această din urmă situaţie nu este indicată potrivit art. 371 Cod procedură penală). 

2.În ceea ce priveşte corespondenţa sau nu dintre produsele transportate şi actele prezentate autorităţilor vamale, acest aspect poate fi apreciat doar dacă inculpatul ar avea în sarcină plata accizei.

Cum starea de fapt din actul de sesizare vorbeşte despre o acoperire a produselor transportate de acte provenind de la un alt transport, indicându-se că nu ar fi avut loc o transbordare de produse, se va proceda şi la analiza acestei situaţii. Nu s-a indicat în cadrul stării de fapt cu care instanţa este sesizată că urmărirea penală ar fi vizat evidenţierea acestui transport din 6 august 2009 (sau altul) în actele contabile sau în alte documente legale sau dacă s-au evidenţiat în acte contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori au fost evidenţiate alte operaţiuni fictive (art. 9 al 1 lit b, c din L 241/2005). Prin urmare, potrivit art. 371 Cod procedură penală nu s-a impus verificarea actelor contabile ale societăţilor SC Almar Geotrans şi SC Igecons care ar fi putut conduce la reţinerea, eventual, a altei stări de fapt (neindicarea în acte contabile a transportului real efectuat în data de 6 august 2009 dar posibil acoperit cu acte provenind de la un alt transport).

În acest sens reţinem că la data de 6/7 august 2009 inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov au oprit în trafic, cu ocazia unui control de rutină, autocisterna cu nr de înmatriculare XX-20-XX cu cap tractor, nr. XX-59-XX, aparținând S.C. IGECONS S.R.L., condusă de martorul GAC, în calitate de șofer al societății; au fost verificate documentele de însoţire a mărfurilor şi s-a constatat că printre ele nu se regăsește certificatul de calibrare al cisternei iar pe avizele de însoțire a mărfii nu era trecut cuantumul accizei.

Inspectorii vamali au luat măsura indisponibilizării autocisternei și s-au prelevat probe și contra probe (procesele de prelevare numărul 134/3/07.08.2009, fila 21 și 134/2/07.08.2009, fila 22 d.u.p.), din conținutul autocisternei.

Se susţine că prelevarea de probe s-a realizat întrucât au existat suspiciuni cu privire la natura mărfurilor transportate. Deşi nu se indică de unde a rezultat această suspiciune, reţinem din declaraţia persoanelor care au întocmit actele constatatoare, care nu s-au impus a fi audiate în procedura judecăţii având în vedere calitatea acestora şi obiectul judecăţii, că: urmare a constatării lipsei documentelor mai sus indicate s-a „luat măsura indisponibilizării autocisternei, prelevarea de probe şi contraprobe, măsuri ce se impuneau” până la „prezentarea dovezii plăţii accizei, a certificatului de calibrare şi a rezultatului analizei probelor prelevate”; martorul a precizat că în cazul în care se prezentau documentele justificative privind plata accizei şi a certificatului de calibrare, putea fi eliberată autocisterna şi se aştepta rezultatul probelor”; dacă „rezultatul probelor sosea în maxim 6 luni de la constatare şi nu erau conforme avizului de însoţire a mărfii atunci noi puteam lua măsura sancţionării contravenţionale şi încasării de la transportator a contravalorii mărfurilor, iar în cazul în care rezultatul probelor sosea după 6 luni de la constatare, se înainta plângere penală la unitatea de poliţie competentă”; aceste aspecte sunt relatate de inspectorul constatator CPR, persoană ce a realizat operaţiunea de recoltare a probelor că (fila 94 d.u.p.). Aceleaşi aspecte sunt relevate şi de BCC. Nu au existat nelămuriri cu privire activitatea derulată de reprezentanţii organului constatator, cu privire la prelevarea de probe sau aspectele constatate de aceştia, ci cu privire la concluziile rezultatului probelor recoltate.

Ceea ce evidenţiază agenţii constatatori, aspect confirmat şi de martorul CD, este că în cazul în care fapta ce s-ar fi constatat era o contravenţie, întrucât trecea un termen de peste 6 luni în care contravenientul putea fi sancţionat, nemaifiind posibil acest fapt, erau sesizate organele de cercetare penală.

Martorul CD, audiat şi în faţa instanţei, şi-a menţinut depoziţia dată la urmărire penală, a relatat faptul că la câteva zile de la reţinerea autocisternei, la data de 14 august 2009, transportatorul s-a prezentat cu actele justificative de plată a accizei, astfel că a eliberat mijlocul de transport.

La momentul indisponibilizării autocisternei, martorul GA a dat o notă explicativă (fila 116 dosar u.p.) în care a afirmat că documentele ce însoţeau marfa le-a găsit în maşină, iar cheile de la maşină le-a luat de la poartă, iar „marfa s-a încărcat dintr-o altă cisternă aflată în curtea garajului SC Igecons din Ploieşti. În aceeaşi notă explicativă martorul a afirmat că a constatat la momentul prelevării probelor că autocisterna nu are sigiliile puse.

Audiat la peste 6 ani de la momentul la care s-ar fi comis fapta (fila 44 d.u.p.), martorul GA a susţinut că nu a primit la momentul plecării în cursă vreun document care să ateste sigilarea cisternelor, dar nici nu a verificat aceste aspect, că nu a mai preluat niciodată o cisternă gata încărcată „aşa cum s-a întâmplat în 6 august 2009”, iar înainte de a da nota justificativă a avut „o discuţie telefonică cu administratorul IG” care i-a comunicat faptul că marfa a fost transbordată în curtea garajului din Ploieşti; martorul a mai afirmat că nu a participat cu CC la transbordarea produselor şi că în „toată perioada în care a lucrat ca şofer la această societate nu a efectuat sau participat la transbordarea combustibilului dintr-o cisternă în alta, de asemenea nu cunoaşte dacă societatea ar fi avut utilaje necesare (pompe) pentru efectuarea acestei transbordări”.  În faţa instanţei (fila 138 vol I ), martorul, audiat la aproape 8 ani de la data faptei, a susţinut că nu a fost de faţă când s-a încărcat cisterna, căci nu stătea de faţă de fiecare dată când se încărca, că a luat ansamblul de vehicule din garajul societăţii la solicitarea telefonică a inculpatului IG, că a fost de faţă când s-au recoltat probele şi a constatat atunci că cisternele nu au sigiliul pus; ştia că transportă motorină şi benzină, nu ştie dacă recipienţii în care s-au prelevat probe erau sigilaţi, posibil să fi transportat în alte ocazii păcură cu acea cisternă, nu ştie dacă se spăla cisterna în momentul în care două tipuri de motorină se transportau unul după altul; nu-şi aminteşte ce a discutat cu inculpatul la telefon pentru că era emoţionat din cauza celor întâmplate. În faţa instanţei martorul a mai afirmat, contrar celor de la urmărire penală că „a participat cu alte ocazii” în cadrul societăţii Igecons SRl „la transbordarea combustibilului şi exista o pompă necesară în acest sens”, iar aspectul din declaraţia de la urmărire penală privitor la existenţa unor utilaje pentru transbordare  are în vedere doar transportul din 6 august 2009.

 Chiar dacă martorul GA nu a oferit o explicaţie pentru ce anume există aceste contraziceri între depoziţiile sale, instanţa va avea în vedere aceste neconcordanţe în  contextul celor susţinute de martora CCG, care în faţa instanţei a precizat că cea de a doua declaraţie de la urmărire penală nu a fost rodul audierii sale nemijlocite, ci organul de cercetare penală s-a prezentat cu o declaraţie deja scrisă pe care doar a semnat-o. În acelaşi timp se constată că depoziţiile date de fiecare dintre martorii CC şi CCG în cursul urmăririi penale la data de 26 august 2015 copiază întrutotul declaraţiile pe care fiecare le-a dat mai înainte de începerea urmăririi penale. Prin urmare instanţa va da relevanţă depoziţiilor martorilor audiaţi în faţa instanţei.

Martorul CC a învederat (fila 116 dosar instanţă) că nu a transportat păcură, nu ştie dacă s-au transportat carburanţi cu documente care să nu corespundă mărfurilor transportate, nu ştie dacă s-au transbordat carburanţi dintr-o cisternă în alta, nu cunoaşte să se fi transbordat carburanţi din cisterna pe care o conducea în altă cisternă. În cursul urmăririi penale acelaşi martor nu şi-a amintit ce s-a întâmplat cu mărfurile transportate de el în perioada critică.

Martora CC nu şi-a amintit în faţa instanţei (fila 71 dosar) aspecte legate de cauza prezentă şi a precizat că în anul 2013 a dat o declaraţie, iar ulterior în anul 2015 aceeaşi declaraţie transcrisă pe formular i-a fost prezentată şi a semnat-o chiar dacă nu-şi mai aducea aminte de ce anume declarase cu doi ani în urmă. Instanţa va reţine însă că martora CC este cea care a întocmit facturile ALM 127 şi 128 din 6 august 2009, iar orele trecute la rubrica expediţie sunt aproximative.

Şi în cazul martorului MGA se constată aceleaşi similitudini între depoziţiile oferite în faţa organelor de urmărire penală, declaraţia sa din data de 26 august 2015 copiind în fapt declaraţia din anul 2013. Declaraţia martorului de la urmărire penală nu aduce elemente care să intereseze modalitatea de comitere a faptei imputate inculpatului. Se constată că martorul MGA era la data faptelor administrator al SC Almargeotrans , susţine că a comercializat către Igecons SRL cantitatea de combustibil trecută în documente, combustibil ce fusese achiziţionat în prealabil de la Rompetrol Downstream SRL şi nu şi-a putut explica de ce apar neconcordanţe pe facturile pe care le-a semnat.

Instanţa constată că nu există probe certe că nu s-a realizat o transbordare, iar efectuarea de cercetări amănunţite cu privire la aspectele petrecute în anul 2009 nu se mai pot realiza la acest moment. Este evident că trecerea timpului este un factor care îşi pune amprenta şi asupra depoziţiei martorilor, însă se constată că martorii au înţeles să precizeze în faţa instanţei că nu cunosc dacă s-au efectuat transbordări, că nu au participat aceştia la o transbordare la data de 6 august 2009. Aceste declaraţii sunt apreciate coroborat cu depoziţiile inculpatului care a precizat că nu-şi aminteşte dacă cisterna a avut sigiliile puse, că nu a fost prezent la transbordare tot timpul, că operaţiunea de transfer dintr-o cisternă în alta s-a realizat prin intermediul unei pompe.

Se constată că din cisterna aparţinând societăţii inculpatului, independent dacă s-a schimbat mijlocul de transport sau nu, s-au prelevat probe, iar în baza analizelor de laborator a fost apreciată şi acuzarea. Urmare a acestor analize de laborator s-a apreciat că produsele petroliere transportate nu corespund documentelor prezentate lucrătorilor vamali şi, apreciindu-se că nu a existat o transbordare de produs, s-a concluzionat că în fapt inculpatul a încercat să transporte mărfuri care nu au justificare în documentele de transport. De precizat că nu s-a verificat în cursul urmăririi penale dacă există şi neconcordanţe la nivelul înregistrărilor contabile ale societăţii Igecons SRL, pornindu-se de la premisa că deşi actele prezentate sunt în regulă, ele nu acoperă produsul transportat. În situaţia în care există o neconcordanţă între acte şi produsul transportat, neconcordanţă din punct de vedere calitativ, se putea pune problema unor alte eventuale fapte, nu neapărat de natură penală.

Pornind de la această ultimă chestiune de fapt, se constată că în cauză:

-la data de 7 august 2009 au fost prelevate din ansamblul de cisterne transportat de martorul GA pentru Igecons SRL către SC Autopedonel SRL, probe ce au fost sigilate şi trimise la Laboratorul Vamal Central;

-potrivit art. 4 al Ordinului 356/2008 al ANAF au fost prelevate câte trei probe din fiecare partidă de marfă, care au următoarele destinaţii:

„a) proba 1 - pentru efectuarea analizelor în Laboratorul vamal central;

b) proba 2 - pentru efectuarea unei a doua analize, tot în cadrul Laboratorului vamal central, în situaţia în care declarantul sau reprezentantul acestuia solicită acest lucru. Această probă se depozitează în condiţii corespunzătoare în Laboratorul vamal central. Termenul de păstrare a probei 2 este de 3 luni de la data expirării termenului legal pentru solicitarea unei a doua analize;

c) proba 3 - pentru eliberare la eventuala solicitare a instanţelor de judecată. Această probă se depozitează în condiţii corespunzătoare la biroul vamal care efectuează controlul. Termenul de păstrare a probei 3 este de 3 luni de la data la care declarantul ia cunoştinţă de decizia luată de biroul vamal, pe baza rezultatelor probei 1, dacă declarantul sau reprezentantul său nu contestă această decizie sau nu solicită efectuarea unei a doua analize. În cazul în care declarantul sau reprezentantul său solicită efectuarea unei a doua analize, proba 3 se păstrează 3 luni de la comunicarea către declarant a rezultatului analizei probei 2 sau, după caz, a refuzului de a efectua această analiză. Dacă se depune o contestaţie împotriva deciziei autorităţii vamale, luată pe baza rezultatelor analizelor, acest termen se prelungeşte până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.”

-potrivit art. 4 al 2 din Ordinul 356/2008 „În toate cazurile (de mai sus) termenul de păstrare nu va depăşi termenul de valabilitate a produsului. Termenul de valabilitate se menţionează în rubrica "Observaţiile biroului vamal" din cererea de analiză.”

-conform declaraţiilor de conformitate (filele 129-132 d.u.p.) termenul de valabilitate a produsului este de 1 an. Se constată că probele au fost analizate la peste un an de la momentul prelevării şi al termenului trecut în declaraţia de conformitate – 17 martie 2011. Nefiind respectat termenul stabilit în art. 4 al 2 din Ordinul sus amintit, rezultatele de laborator nu mai puteau fi luate în considerare.

- se constată că potrivit Certificatelor de analiză nr 916 şi 917, ambele din 17 martie 2011, în autocisternă s-ar fi aflat păcură în loc de motorină  şi benzină cu concentraţie de sulf care nu se încadrează în limitele prevăzute de HG 689/2004 (filele 24,25 d.u.p.).

- la data de 4 august 2011 se solicită inculpatului o notă explicativă privitor la aspectele constatate, dată când acestuia i se aduc la cunoştinţă şi rezultatele analizelor de laborator (filele 197-199 d.u.p.); se constată că rezultatul probelor de laborator nu au fost aduse la cunoştinţă inculpatului decât la peste 5 luni de la momentul întocmirii lor; şi în aceste condiţii se încalcă Ordinul 356/2008 căci s-a  adus la cunoştinţă inculpatului doar rezultatul analizelor, nefiind indicate probe din care să rezulte că a primit un exemplar al certificatelor întocmite; chiar dacă acesta le-a lecturat, nu rezultă din cuprinsul acestora că are posibilitatea să le conteste, să solicite o a doua analiză, astfel cum prevede art. 19 din Ordinul menţionat. Cu toate acestea, inculpatul a precizat că o să conteste aceste rezultate; chiar dacă nu există o solicitare în scris în acest sens, în condiţiile în care nu există date că s-au comunicat inculpatului buletinele de analiză întocmite şi ţinând seama de faptul că analizele au fost efectuate cu nerespectarea termenului legal, s-ar fi impus analizarea în condiţiile unei expertize tehnice a probelor prelevate. Pe de altă parte se constată că şi în cadrul audierii, în calitate de suspect, realizată la data de 21 octombrie 2014 – filele 33-38 d.u.p., inculpatul a precizat că nu sunt corecte rezultatele probelor de laborator dat fiind depăşirea termenului legal de realizare a probei şi învederează că doreşte să facă o contestaţie privitor la acestea. Indiferent cum se intitulează o solicitare, organul de cercetare penală avea obligaţia să identifice voinţa reală a părţii şi să procedeze în consecinţă. Nici în această situaţie, deşi şi termenul de păstrare a probei pentru expertiză fusese depăşit (art. 4 al 1 lit c din Ordinul 356/2008), nu s-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize specialitatea petro-chimie pentru a identifica ce anume s-a transportat în data de 6/7 august 2009 prin intermediul societăţii administrate de inculpat.

-inculpatul a realizat o expertiză extrajudiciară (filele 14-20 volum I dosar instanţă), care infirmă rezultatele analizelor de laborator, pornind de la indicaţiile tehnice specificate în Certificatele nr. 916 şi 917 din 17.03.2011. Acest aspect a determinat efectuarea unei expertize tehnice judiciare (filele 87- 101 volum I instanţă), ale cărei concluzii susţin teza potrivit căreia proprietăţile fizico-chimice de bază ale probelor prelevate sunt caracteristice benzinei şi motorinei, dar fără a releva calitatea iniţială a benzinei Efix şi a motorinei Efix Diesel în ceea ce priveşte concentraţia de sulf şi procesul de distilat; modificarea parametrilor de calitate a fost cauzat de prelevarea incorectă – în recipienţi din plastic nepotriviţi pentru păstrarea probelor pe timp îndelungat - şi din cauza depăşirii termenului de valabilitate specificat de producător.

-partea civilă a susţinut că expertul nu a prezentat nicio dovadă sau prevedere legală care să dovedească faptul că recipienţii în cauză au generat modificarea caracteristicilor fizico-chimice ale produselor prelevate, iar agentul economic avea posibilitatea să conteste veridicitatea rezultatelor analizei de laborator în termen de trei luni de la data aflării rezultatelor. În ceea ce priveşte acest din urmă aspect, este de remarcat faptul că există o precizare în nota explicativă dată de inculpat la data de 4 august 2011, care trebuie interpretată în sens extins, în condiţiile în care nu s-a specificat faptul că inculpatului i s-a şi înmânat o copie a certificatelor de laborator; chiar şi aşa, existând o nerespectare a procedurilor privind analiza probei – efectuată la aproape un an de la momentul expirării termenului de valabilitate şi la aproape 2 ani de la momentul prelevării, s-ar fi impus verificarea situaţiei presupus infracţionale, inclusiv în ceea ce priveşte existenţa sau nu a unui schimb de produs (respectiv acoperirea produsului cu acte provenind de la un alt transport) în condiţiile în care este evident că inculpatul a solicitat acest lucru. Apoi, nu rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă termenul legal de contestaţie şi, chiar şi aşa, cererile sale din cursul urmăririi penale care va porni în anul 2014, sunt evidente în sensul solicitării unei analize a probelor prelevate prin realizarea unei expertize. În ceea ce priveşte calitatea recipienţilor în care s-au păstrat probele, acest aspect este irelevant în condiţiile în care termenul de valabilitate a produselor prelevate a expirat.

-cu toate acestea, s-a insistat în cursul judecăţii de către Ministerul Public asupra efectuării unei expertize tehnice asupra probelor relevate, apreciindu-se că procesul fizico chimic nu este reversibil. În condiţiile în care nu a mai existat posibilitatea prelevării de probe de comparat cu aceleaşi proprietăţi fizico-chimice ca şi cele din anul 2009, s-a dispus prelevarea de păcură, motorină şi benzină de aceeaşi denumire cu cea a probelor recoltate la data de 7 august 2009. Conform raportului de expertiză întocmit la data de 15 iunie 2018, de către INEC – Braşov (filele 64-72 volum II instanţă): produsul motorină efix în litigiu este de tip motorină şi nu tip păcură, iar produsul benzină efix în litigiu nu este de tip motorină sau păcură şi nu este identic cu cel prelevat. Prin urmare, în condiţiile în care procesul fizico chimic este ireversibil, în situaţia în care s-ar fi aflat în cisternă păcură, cum se susţine în actul de acuzare, aceasta nu avea cum să se transforme în timp în motorină, acest din urmă produs fiind relevat la expertiză şi indicat de inculpat că a fost transportat. În ceea ce priveşte produsul benzină efix în litigiu, se constată că perioada de timp îndelungată trecută de la momentul recoltării şi al efectuării expertizei nu mai poate permite, astfel cum şi în expertiza judiciară s-a stabilit, să fie identificate aceleaşi proprietăţi fizico-chimice iniţiale.

-Nefiind respectate normele legale de efectuare a analizelor de laborator şi răspunsul expertizelor care s-ar putea dispune este irelevant sub aspectul concluziilor, în condiţiile în care termenul de valabilitate a produsului a expirat în luna august 2010, iar partea civilă nu a făcut dovada, căci ea este cea care a sesizat faptele, că deţinerea produselor în recipienţi din plastic nu a produs nicio modificare în compoziţia produsului recoltat acum peste 9 ani.

Prin urmare, se constată: pe de o parte că nu s-a făcut dovada că inculpatul era antrepozitar fiscal pentru a putea fi obligat la plata accizei şi, chiar şi în situaţia în care acest fapt ar fi real, că lui îi incumba obligaţia de plată a accizei (marfa fiind eliberată spre consum de SC Rompetrol Downstream, comercializată către SC Almargeotrans SRL şi de aici cumpărată de SC Igecons SRL pentru SC Autopedonel SRL); nu s-a făcut dovada existenţei infracţiunii de evaziune fiscală care prevede, în cazul sesizat, ascunderea bunului sau a sursei impozabile în scopul sustragerii de la plata unei obligaţii fiscale – plata accizei (art. 16 al 1 lit a Cod procedură penală). Apoi, nu există certitudinea că produsele transportate în data de 6/7 august 2009 nu corespund documentelor prezentate pentru control, iar pe de altă parte nu există probe certe care să infirme că s-ar fi produs transbordarea sau că s-a transportat alt produs decât cel achiziţionat în aceeaşi zi de la Almargeotrans SRL; nefiind evidenţiată cu certitudine operaţiunea de ascundere, nu există infracţiunea de evaziune fiscală (art. 16 al 1 lit a Cod procedură penală). Nu există probe că produsele transportate, dacă au fost contaminate contaminarea nu s-a produs în avalul operaţiunilor de comercializare pentru a permite eventual o sancţionare a inculpatului de altă natură (art. 16 al 1 lit b teza I Cod procedură penală).

Neexistând probe certe că în sarcina inculpatului se poate reţine vreo obligaţie de plată, că nu există probe certe că produsul transportat nu era identic cu cel achiziţionat de la SC Rompetrol Downstream prin SC Almargeotrans, se constată că nu există o faptă de evaziune fiscală, astfel încât în temeiul art. 16 al 1 lit a Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală sesizată.

Se constată că în cauză DGRFP Braşov s-a constituit parte civilă cu suma de 33.235 lei, sumă compusă din 18.965 lei - acciza iar 14.270 lei accesorii accize. Întrucât nu s-a putut stabili o obligaţie de natură fiscală tip acciză în sarcina inculpatului, existenţa unei operaţiuni de ascundere a unor produse petroliere cu acte provenind de la un alt transport care să poată fi imputată inculpatului în mod direct, dat fiind şi soluţia pronunţată pe latura penală a cauzei, se vor respinge pretenţiile formulate de partea civilă.

Se constată că nu s-au luat măsuri asiguratorii în cauză.

Mijloacele materiale de probă vor rămâne ataşate dosarului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 al 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 În baza art. 16  al 1 lit a Cod procedură penală achită inculpatul IGE, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

În baz art. 397 Cod procedură penală respinge pretenţiile civile formulate partea civilă DGRFP Braşov – cu sediul în mun. Braşov, b-dul M. Kogălniceanu nr. 7, jud. Braşov.

Constată că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului: două sticle tip PET de 2 litri fiecare sigilate cu sigiliile 0007461/07.08.2009 respectiv 007464/07.08.2009 conţinând combustibil ridicat din cisterna condusă de martorul GAC în seara zilei de 06.08.2009 şi produse petroliere de comparare 1 litru păcură, 1 litru motorină Efix şi 1 l benzină Efix solicitate de instanţa de judecată. care vor fi depozitate în condiţii corespunzătoare, bunuri aflate în prezent la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.11.2018.

Preşedinte,  Grefier,

(…)

ed.E.M.T./13.12.2018

Dact.D.M./13.12.2018

Ex.6

Domenii speta

Spete similare