Raporturi de muncă

-Raporturi de muncă –contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară, nulitatea, netemeinicia deciziei de sancţionare disciplinară.

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 21.05.2018 contestatorul Ş. N. S  a chemat în judecată pe intimata S.N.T.FM, "C.F.R. Marfa" S.A. - Sucursala B. – O. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se  dispună  anularea, ca netemeinică şi nelegală a Deciziei de sancţionare nr. 1TR1/1338/18.04.2018 cu consecinţa restituirii sumei încasate de către angajator, ca urmare a punerii în executare a sancţiunii disciplinare aplicate şi a obligării intimatei la restituirea cheltuielilor de judecată.

 În motivare a arătat că la data de 19.02.2018, în staţia CFR Balota, în timp ce se afla de serviciu, ca mecanic locomotivă automotor I, cu locomotiva EA 914, s-a produs un incident feroviar, prin tamponarea la manevră a locomotivei ED 059, de către locomotiva EA 914, ambele aparţinând S.N.T.FM, "C.F.R. Marfa" S.A. - Sucursala B. - O.

Contestatorul este salariat al Sucursalei B. –O., deţinând funcţia de mecanic locomotivă - Automotor 1, la Depoul Exploatare Locomotive Marfă Craiova - Remiza Drobeta Turnu -  Severin, astfel cum reiese din fişa postului acestuia, ataşată plângerii.

În aceste condiţii, urmare a evenimentului din data de 19.02.2018, a fost declanşata, iniţial, o acţiune de investigare a incidentului, care "nu a avut ca scop stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii", şi urmare căreia a fost întocmit un Raport de  investigare nr. 202/2/77/2018.

Mai departe, împotriva sa ca mecanic pe locomotiva EA 914, au fost efectuate cercetări disciplinare referitor la cele petrecute pe 19.02.2018 şi în urma verificărilor  a fost sancţionat în raport de prev. Codului Muncii, cu "reducerea salariului de bază cu 10% pe una luna", astfel cum reiese din Decizia de sancţionare contestată.

În actul contestat se reţine, în mod neîntemeiat, faptul că persoana în cauză "nu a ocupat obligatoriu postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc ceea ce a dus la tamponarea locomotivei ED 059, aflată în staţionare, producând ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de la EA 059 şi a unui pantograf de la EA 914. Prin urmare, s-a considerat, în mod eronat, că au fost încălcate atât o serie de prevederi din Regulamentul Intern CFR Marfă şi din Instrucţiunile nr. 201/2007, cât şi atribuţiile din Fişa Postului, de la pct. 5.47,6.1.

Important de precizat este faptul că, în mod contrar prevederilor Codului Muncii şi total nejustificat au fost înlăturate apărările formulate de către salariat pe parcursul cercetării disciplinare, în  Decizia de sancţionare menţionându-se doar că "nu sunt justificate din punct de vedere legal, fiind irelevante".

În aceste condiţii, se impun o serie de precizări legate de nelegalitatea şi netemeinicia Deciziei pe care înţelege să o atace şi care se constituie în tot atâtea motive de admitere a prezentei contestaţii.

Cu titlu preliminar, învederează  faptul că înţelege să îşi rezerve dreptul de a invoca noi motive, respectiv noi apărări, referitor la nelegalitatea şi netemeinicia actului atacat, întrucât la momentul formulării prezentei contestaţii nu i-a fost comunicată întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare. Ca atare, urmează a le raporta exclusiv la aceasta din urmă, cât şi la cele reţinute în Raportul de investigare întocmit iniţial şi la care a făcut referire anterior.

Mai mult, învederează faptul că, la data de 07.05.2018, a transmis intimatei, pe fax o cerere motivată prin intermediul căreia i-a solicitat să îi comunice toată documentaţia care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 1TR 1/1338/18.04,2018, înscrisurile fiindu-i necesare în vederea contestării sancţiunii disciplinare aplicate, până la acest moment necomunicându-i-se vreun răspuns.

Aspecte ce dovedesc nelegalitatea Deciziei nr. ITR 1/1339/J8.04.2018 de sancţionare a salariatului Ş. N. – S..

Articolul 252 alin. (2) din Codul Muncii prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, care sunt elementele pe care trebuie să le cuprindă, în mod obligatoriu, decizia, de sancţionare, respectiv: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractual individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariaţi; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile; temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplica; termenul în care sancţiunea poate fi contestată; instanţa competentă la care sancţiunea poate fi  contestată".

Analizând dispoziţiile legale expuse mai sus, rezultă că, cel puţin în privinţa primelor trei dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină o decizie de sancţionare, acestea nu sunt îndeplinite în cauză, astfel că actul contestat este nul absolut în conformitate cu prev. art. 252 alin. (2) CM.

În primul rând, înţelege să invoce nulitatea absolută a Deciziei nr. 1TR 1/1339/18.04.2013 întrucât au fost nesocotite prevederile art. 252 alin, (2) lit. a) din CM, referitoare la obligativitatea descrierii. În decizia de sancţionare, a faptei care constituie abatere disciplinară.

Or, elementele descriptive ale faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie detaliate pe larg, nefiind suficientă o precizare generală (spre exemplu, salariatul a încălcat regulamentul de ordine interioară), ci trebuie indicate toate aspectele care ţin de presupusa faptă. După cum se observă, în Decizia contestată se precizează doar că salariatul, "în data de 19.02.2018, de serviciu fiind cu locomotiva EA 914, nu a ocupat obligatoriu postul de conducere şt nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc ceea ce a dus la tamponarea locomotive ED 059, aflată în staţionare, producând ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de la ED 059 şi a unui pantograf de la EA914", astfel că, reiese, dincolo de tăgadă, că lipseşte o descriere concretă, efectivă  a faptei imputate.

În realitate, "descrierea faptei" trebuie să prezinte împrejurările de fapt în care mecanicul Ş. N. S. a acţionat astfel încât acestea să conducă la tamponarea celor două locomotive EA 914 şi ED 059 şi la ruperea pantografelor şi izolatorilor de la acestea, nefiind suficient a se preciza doar că salariatul "nu a ocupat, obligatoriu, postul de conducere, şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc". Despre o descriere suficient detaliată a incidentului feroviar se poate discuta doar atunci când aceasta conferă instanţei posibilitatea de a-şi forma convingerea cu privire la acţiunile sau inacţiunile săvârşite în exercitarea atribuţiilor legale şi care să se poată constitui într-una din abaterile disciplinare prevăzute de Regulamentul Intern CER sau de Instrucţiunile 201/2007, Totodată, descrierea completă a faptei trebuie să fie aptă să conducă la informarea salariatului referitor la motivul pentru care i se aplică sancţiunea disciplinară, astfel încât acesta să poată formula, în concret, apărări cu privire la măsura dispusă de angajator.

Aşadar, descrierea faptei săvârşite, condiţie neîntrunită în speţă, constituie o cerinţă distinctă astfel încât, pe de o parte, angajatul să poată formula apărări faţă de susţinerile angajatorului iar, pe de altă parte, instanţa să poată verifica în concret atât existenţa faptei» cât şi dacă prin aceasta s-au încălcat prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil.

Este adevărat că, în unele situaţii, descrierea faptei poate fi cuprinsă într-un alt înscris, cum ar fi, în speţă, Raportul de cercetare administrativă nr. A2.3/222/2018 şi la care se face referire în decizia contestată, însă aceasta nu exclude, oricum, obligativitatea respectării cerinţei ca descrierea faptei să fie cuprinsă în decizia de sancţionare disciplinară. Or, în cauză, nu rezultă nici din cuprinsul actului contestat nici din alte împrejurări, că Raportul anterior menţionat, la care se face trimitere în cuprinsul deciziei, ar fi constituit anexă la aceasta şi ar fi fost comunicat contestatorului pentru ca acesta să poată să formuleze critici concrete faţă de fapta reţinută, contrar dispoziţiilor art. 272 din Codul Muncii.

În cel de-al doilea rând, nu este respectată nici cerinţa prev. de art. 252 alin, (2) lit. b) din Codul Muncii, precizarea prevederilor încălcate de către salariat nepresupunând strict enumerarea acestora, astfel că decizia contestată este nulă absolut şi din acest punct de vedere.

Mai mult, în cauză, angajatorul nici măcar nu a procedat la reproducerea articolelor din Regulament. Instrucţiuni şi Fişa Postului, care se presupune că au fost încălcate de către salariatul Ş. N. S., exemplul elocvent fiind trimiterea la două articole din fişa postului, unul din ele doar conţinând o listă a regulamentelor/instrucţiunilor/ordinelor ce trebuie respectate {art. 5.47), iar cel de al doilea neavând nicio legătură cu presupusa abatere disciplinară (art. 6.1).

În cel de-al treilea rând, Decizia atacată este nulă absolut şi din perspectiva neprezentării motivelor pentru care au fost respinse apărările salariatului, nefiind suficientă strict menţiunea conform căreia "apărările formulate (...), în timpul cercetării disciplinare prealabile, au fost înlăturate deoarece nu sunt justificate din punct de vedere legal, fiind irelevante".

Or o astfel de menţiune referitoare la înlăturarea apărărilor, doar la modul general şi nu în concret, echivalează cu lipsa acesteia. Aşadar, neluarea în seamă a susţinerilor salariatului nu poate fi suplinită de existenţa acestor menţiuni doar la modul general, ceea ce conduce, negreşit la nulitatea absolută a Deciziei de sancţionare.

Or, este evident faptul că art. 252 alin. (2) din C.M., prin fiecare componentă a sa (deci şi în ceea ce priveşte textul de la lit. c), statorniceşte o nulitate absolută de forma, pentru nerespectarea unei cerinţe de formă ad validitatem. Această cerinţă are, totodată, caracterul unei nulităţi exprese, în cazul căreia legea instituie o prezumţie de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumţiei nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar nerespectarea formei legale.

Prin urmare, Decizia contestată nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, intimata necombătând decât în mod general motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către contestator, în timpul cercetării disciplinare prealabile.

A mai arătat că în Decizie nu au fost arătate apărările salariatului, intimata nerăspunzând, nici măcar în mod punctual, la acestea, neargumentând, aşadar, chiar în mod sintetic poziţia unităţii fată de apărările contestatorului.

Faţă de cele arătate mai sus, rezultă că actul sancţionator a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor expres şi limitativ prevăzute de lege, astfel că este lovit de nulitate absolută, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Referitor la  netemeinicia Deciziei de sancţionare contestate a arătat că  în situaţia cu totul excepţională în care instanţa va considera că, în privinţa Deciziei de sancţionare au fost respectate toate condiţiile de formă ad validitatem ale acesteia, a arătat faptul că, în privinţa fondului cauzei nu sunt întrunite elementele angajării răspunderii disciplinare a salariatului Ş. N.

Art. 247 din Codul Muncii prevede că "angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Prin urmare, din analiza acestui articol, se constată că premisa angajării răspunderii disciplinare o constituie calitatea de salariat, care trebuie să fie urmată, întotdeauna, de îndeplinirea condiţiilor referitoare la existenţa unei fapte în legătură cu munca şi săvârşite cu vinovăţie de către angajat, faptă prin care, potrivit alin, (2) al art. 247 din Codul Muncii, acesta încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În cauză s-a dispus sancţionarea salariatului S. N. urmare a faptului că, la data de 19.02.2018, acesta nu ar fi ocupat, obligatoriu, postul de conducere al locomotivei EA 914 şi nu ar fi asigurat-o contra pornirii din loc, ceea ce a condus la tamponarea locomotivei ED059, aflată în staţionare. Audiat fiind în cursul cercetării disciplinare, contestatorul a declarat că "nu i s-a comunicat că locomotivele vor fi dezlegate şi scoase pe rând de la linia nr. 1 la linia nr. 2 (...) nu a observat când şi de către cine au fost dezlegate locomotivele între ele" (fila 9 din Raportul de investigare nr. 202/2/77/2018), cele afirmate de acesta coroborându-se cu susţinerile (de la fila 10 paragraful 2 din Raportul de investigare) ale şefului de manevră, şi conducând, totodată, la concluzia lipsei oricărei forme de vinovăţie a mecanicului Şerban Săndel.

Este de principiu că, în cazul oricărei forme de răspundere juridică, implicit în cazul răspunderii disciplinare, trebuie să existe şi, ulterior, să fie dovedită, existenţa componentei culpabile a subiectului răspunderii, în caz contrar neexistând posibilitatea tragerii la răspundere.

Or, în speţa de faţă, cercetarea disciplinară nu doar că nu a urmărit să stabilească, în concret, dacă şi în ce cuantum poate fi reţinută vreo vinovăţie a numitului Ş. N. –S., dar, mai mult, a scos la iveală chiar lipsa culpei acestuia în producerea incidentului din data de 19.02.2018, fără însă a se valorifica această constatare cu ocazia deciziei de sancţionare.

În concret, recurgând la o analiză a prevederilor art.183 din Instrucţiunile nr. 201 din 23 noiembrie 2006 pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar, rezultă, cu claritate, că orice "manevră care se efectuează pe liniile staţiei se execută după un plan de manevră (.„ – art.183 alin. 1, plan care nu se întocmeşte de către mecanic dar şi că, întotdeauna, " conţinutul planului de manevră, precum şi orice modificare a acestuia, trebuie să fie comunicate mecanicului de către conducătorul manevrei, în cazul în care manevra se execută cu două sau mai multe locomotive în convoi, planul de manevră se aduce şi la cunoştinţa celorlalţi mecanici - art. 183 alin. (2).

Însă, precum rezultă, cu maximă claritate, şi din fila 10 din Raportul de Investigare nr. 202/2/77/2018 şeful de manevră din seara de 19.02.2018, aflat în staţia Balota a comunicat impiegatului de mişcare că a dezlegat locomotivele, iar acesta din urmă a luat legătura prin staţia radio numai cu mecanicul primei locomotive (locomotiva ED 059), omiţând însă a mai notifica şi mecanicii  locomotivei EA 914.

Coroborând prevederile legale anterior menţionate atât cu omisiunea impiegatului de mişcare de a anunţa manevra de dezlegare şi către mecanicii celei de-a doua locomotivă (Ş. N. – S. şi C. A.), cât şi cu specificul activităţii de mecanic locomotivă 1 (în afara de conducerea propriu-zisă a locomotivei, oricărui mecanic îi revin şi atribuţii de asigurare a bunei funcţionări tehnice a locomotivei, sens în care este obligat să execute diferite reparaţii, să verifice diferite componente tehnice ale locomotivei - a se vedea art. 5,34 si 5.42 din fişa postului - , etc.), rezultă că prejudiciile incidentului din seara de 19.02.2018 nu pot fi reţinute în sarcina contestatorului Ş. S. – N., acesta neavând niciun fel de culpă în producerea incidentului.

În drept a întemeiat prezenta pe prevederile art. 269 C. Muncii, precum şi al art. 192 alin. (1) C, Proc. Civ.

În dovedire a depus copie carte identitate decizia de sancţionare 1TR1/ 1338/18.04.2018, fişa postului,, raport de investigare.

La data de 19.06.2018 pârâta S.NTF.M, „C.F.R MARFA"S.A a depus  întâmpinare

prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei de sancţionare ca fiind temeinica şi legală, pentru următoarele motive.

In fapt conform raportului de cercetare administrativă nr. A2.3/222/2018 întocmit de către Revizor regional SC T din cadrul Serviciului SC, SSM, SU din cadrul Sucursalei CFR Marfa B.-O. şi aprobat de conducerea Sucursalei B.-O.. nota de relaţii a lui  C. A., salariat al Sucursalei Marfa B.-O. în funcţia de mecanic locomotiva - automotor I la Depoul Exploatare Craiova - Remiza Drobeta Turnu Severin, s-au constatat următoarele:

Fiind de serviciu în data de 19,02.2018 cu locomotiva EA 914 împreună cu mecanicul locomotivă automotor II C. A., nu a ocupat obligatoriu postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc, ceea ce a dus la tamponarea locomotivei EA 059 aflată în staţionare, locomotivele fiind în MT (multipla tracţiune).

Acest fapt a dus la ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de locomotiva ED 059 şi a unui pantograf de la locomotiva EA 914,

A arătat că acest incident a fost investigat de o comisie formată din salariaţi revizori regionali ai CNCF CFR SA şi ai SNTFM CFR MARFA SA. fiind întocmit raportul de Investigare nr. 202/2/77/2018.

Potrivit Raportului de Investigare anterior menţionat cauza directă a incidentului feroviar a fost schimbarea neinstrucţională a postului de conducere şi neasigurarea contra pornirii din loc a locomotivei EA 914, de către personalul de locomotivă, fără să existe alte cauze subiacente sau primare.

Fapta săvârşita de contestator constituie abatere disciplinară, deoarece prin săvârşirea acesteia au fost încălcate normele legale, regulamentul intern, ordinele şi dispoziţiile ale conducătorilor ierarhici, şi anume: Instrucţiunile 201/2007, art. 197, 183; Prevederile din fisa postului pct. 5.47, 6,1; Regulamentul Intern al SNTFM "CFR MARFA  SA art. 26 lit. a, b, c şi art. 43 lit. I.

Fata de susţinerile din contestaţia formulată, a precizat următoarele ;

În ceea ce priveşte nulitatea absoluta a deciziei de sancţionare, motivat de faptul că îi lipsesc elementele obligatorii menţionate la art., 252 (2) codul muncii, şi anume descrierea faptei, precizarea prevederilor din statul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate solicită respingerea acesteia.

Astfel, decizia contestată cuprinde toate menţiunile prevăzute la art. 252 alin. 2 codul muncii, si anume:

a) în decizia de sancţionare este descrisă în concret fapta ce constituie abatere disciplinare, şi anume: s-a constatat ca, domnul S. N. S., în data de 19.02.2018, de serviciu fiind cu locomotiva EA 914, nu a ocupat, obligatoriu, postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc ca atare a fost descrisă atât în ce constă fapta, nu a ocupat, obligatoriu postul de conducere şi nu  a asigurat locomotiva contra pornirii din loc, cât şi data la care a fost săvârşită fapta, respectiv, 19,02.2018

Anularea deciziei pentru neîndeplinirea condiţiei menţionată de art. 252 alin. 2 lit. a) poate fi invocată şi dispusă numai în lipsa unei menţiuni.

Or, aşa cum a arătat, în decizie este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară.

b) Referitor la nulitatea deciziei pentru lipsa prevederilor încălcate de salariat,

şi aceasta este neîntemeiată.

În decizie este menţionat faptul că salariatul se face vinovat de faptul că a încălcat prevederile din Instrucţia personalului de locomotivă nr. 201/2007, respectiv art. 197 care precizează ca personalul de locomotiva este obligat să ocupe obligatoriu postul de conducere din faţă sau din dreapta sensului de mers. Instrucţiuni după care personalul de locomotivă lucrează şi pe care le cunoaşte, prevederile din R.I. al SNTFM CFR Marfa SA art. 26,  lit. a, b,c şi art. 43 lit. l), Rl adus la cunoştinţa tuturor salariaţilor sub semnătură, precum şi atribuţiile din fisa postului pct 5.47, 6.1, fisa care se întocmeşte în mai multe exemplare originale, din care unul se înmânează salariatului.

Aşadar, decizia de sancţionare cuprinde şi menţiunile prevăzute la lit. b), astfel încât anularea deciziei pentru neîndeplinirea condiţiei menţionata de art. 252 alin, 2 lit a) poate fi invocată şi dispusă numai în lipsa unei menţiuni

c) În ceea ce priveşte faptul că în decizie nu se menţionează motivele pentru

care au fost înlăturate apărările salariatului, arată că în decizia de

sancţionare contestată se menţionează "apărările formulate în timpul cercetării

disciplinare prealabile au fost înlăturate, deoarece nu sunt justificate din punct de

vedere legal, fiind irelevante".

A mai precizat că apărările formulate de către contestator în timpul cercetării disciplinare prealabile au fost înlăturate, având în vedere răspunsurile la întrebările 7, 12 şi 13 din nota de relaţii, şi anume, recunoaşte că a schimbat postul şi că a încălcat prevederile art. 197 lit. a şi b din Instrucţia nr. 201/2007, astfel rezultă aşadar ca şi aceasta cerinţa este îndeplinită.

De altfel, codul muncii precizează la art. 252 alin. 2 că în decizia de sancţionare se cuprind în mod obligatoriu :

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.,. ».

Aşadar, Codul muncii nu prevede că în decizie trebuie descrise în concret motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.

Ori, unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face.

Pe fond  a arătat  că fiind de serviciu în data de 19.02.2018 cu locomotiva EA 914, mecanicul Ş. N. S. nu a ocupat obligatoriu postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc, ceea ce a dus la tamponarea locomotivei EA 059 aflată în staţionare, locomotivele fiind în MT (multipla tracţiune).

Acest fapt a condus la ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de locomotiva ED 059 şi a unui pantograf de la locomotiva EA 914.

Acest incident a fost investigat de o comisie formată din salariaţi revizori regionali ai CNCF SFR SA şi ai SNTFM CFR MARFA SA, fiind întocmit raportul de Investigare nr. 202/2/77/2018.

Potrivit Raportului de Investigare anterior menţionat, cauza directă a incidentului feroviar a fost schimbarea neinstrucţională a postului de conducere şi neasigurarea contra pornirii din loc a locomotivei EA 914, de către personalul de locomotivă, fără să existe alte cauze subiacente sau primare.

Din întreaga cercetare disciplinară efectuată, rezultă în mod indubitabil vinovăţia salariatului,

a) Cu privire la afirmaţia contestatorului că nu i s-a adus la cunoştinţa planul de manevra, menţionează  următoarele:

Planul de manevră a fost adus la cunoştinţa mecanicului locomotivei ED 059 « dar şi al locomotivei EA 914 pe care efectua serviciul contestatorul .

Acest lucru rezultă din raportul de investigare nr. 202/2/77/2018 şi din declaraţia mecanicului locomotivei ED 059, P. M..

Potrivit art. 183 alin. I din Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201/2007 ; «Manevra care se efectuează pe liniile staţiei se execută după un plan de manevră întocmit la solicitarea scrisă a operatorului de transport feroviar interesat, de către ÎDM dispoziţiilor şi transmis verbal de către acesta sau de către IDM exterior, iar potrivit alin. 2 « Conţinutul pianului de manevră, precum şi orice modificare a acestuia trebuie comunicate mecanicului de către conducătorul manevrei, în cazul în care manevra se executa în convoi planul de manevră se aduce şi la cunoştinţa celorlalţi mecanici».

Astfel, potrivit Raportului de investigare din declaraţia şefului de manevră rezultă că a IDM a comunicat prin staţia radio la personalul de locomotivă, că cele doua locomotive trebuie dezlegate şi vor pleca pe rând (liniuţa 5) şi a trimis şi manevrantul să comunice la mecanici (liniuta 6).

La pagina 10 din acelaşi raport, din declaraţia IDM, rezultă că acesta a luat legătura  prin staţie radio cu mecanicii celor doua locomotive şi cu partida de manevră că locomotivele trebuie inversate (liniuța 5), precum şi faptul că a executat parcurs de manevra de la linia nr. 1 cu semnalul YP1 la linia nr. 2A, iar după la 15 secunde după ce a ieşit locomotiva ED 059 a observat că a ieşit şi locomotiva EA 914, fapt ce la făcut să strige prin staţia radio ce se întâmplă, dar nu i-a răspuns nimeni. (Probabil staţia era închisă.)

Mecanicul P. M. care efectua serviciul pe locomotiva ED 059 în declaraţia dată cu ocazia cercetării incidentului feroviar produs, afirma «ajunşi în faţa clădirii staţiei Balota au fost informaţi (aşadar toţi mecanicii, inclusiv contestatorul şi C. A. de pe locomotiva EA 914) că urmează să dezlege locomotiva EA 059 pentru a le inversa între ele, urmând ca ED 059 să fie spre staţia Balota, iar EA 914 spre staţia Girniţa.

Rezulta aşadar, ca i-a fost adus la cunoştinţa contestatorului S. N. S. planul de manevră, contrar celor susţinute în contestaţia formulata.

b) Pe de alta parte, contestatorul nu a ocupat obligatoriu postul de conducere (postul din faţa din sensul de mers al locomotivei). Acest lucru este recunoscut de contestator în nota de relaţii (răspunsul la întrebarea nr. 7), schimbase postul între timp, deoarece nu urma să  facă nici o mişcare.

Totodată. În Nota de relaţii, la răspunsul de la întrebarea nr. 13, contestatorul S. N. S. recunoaşte faptul că nu a respectat prevederile art. 197 lit. a şi b din Instrucţiunile nr. 201/2007, instrucţiuni cunoscute de acesta, după cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 12.

 A mai învederat şi faptul că dacă s-ar fi aflat în postul de conducere din faţa sau dreapta sens de mers, ar fi putut observa că locomotiva ED 059 s-a pus în mişcare izolată si ar fi luat masuri de frânare urgentă a locomotivei nr. EA 914, pe care efectua serviciul.

Din toate cete menţionate anterior, rezultă fără putinţa de tăgada că fapta săvârşita de salariat constituie abatere disciplinara, aşa cum în mod indubitabil exista dovezi ale vinovăţiei acestuia.

A arătat că abaterea săvârşita de către contestator este una destul de gravă deoarece urmare a faptei sale s-a produs tamponarea locomotivei EA 059 aflată în staţionare, ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de locomotiva ED 059 şi a unui pantograf de la locomotiva EA 914, creându-se societăţii o paguba materială în suma totala de 51.364.03 lei.

Ca urmare a incidentului produs la data de 19/20.02.2018 la staţia Balota s-a produs întârzierea trenului 15590 cu 67 de minute.

În drept, a întemeiat prezenta pe prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă.

In susţinerea întâmpinării a depus Raportul de cercetare nr. A2.3/222/2018 întocmit de către ing. M. O. -Revizor Regional SC T la Serviciul SC, SSM, SU şi aprobat de conducerea Sucursalei CFR Marfa Banat-Oltenia;Convocarea, declaraţia şi nota de relaţii a contestatorului; Convocarea, declaraţia şi nota de relaţii a mecanicului locomotivei ED 059, P. M; Convocarea, declaraţia şi nota de relaţii a mecanicului ajutor al locomotivei ED 059, T. G.; Raportul de investigare nr. 202/2/77/2013 ; Extras de pe Regulamentul Intern al SNTFM "CFR MARFA SA art. 26 lit. a, b, c si art. 43 lit. 1); Extras de pe Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar nr.201/2007, art. 183 şi 197; Fişa de bord a locomotivei EA 914 ;Fişa postului contestatorului nr. 5TR1/273/04.08.2017.

La data de 03.07.2018, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi pe fond anularea deciziei de sancţionare ca nelegală şi netemeinică, restituirea sumei încasate, de către angajator, ca urmare a punerii în executare a sancţiunii disciplinare aplicate.

La termenul de judecată din 05.09.2018, instanţa a pus în discuţie excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 1TR11/1339/18.04.3..2018 invocată de reclamant, iar prin încheierea din aceiaşi dată instanţa a respins excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 1TR11/1339/ 18.04.3..2018  invocată de contestator prin cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât din analiza deciziei contestate instanţa a reţinut că, raportat la art.252 Codul muncii, aceasta cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii, fiind fără echivoc şi suficiente pentru a permite instanţei să verifice atât fapta presupusei sancţionări cât şi prevederile presupus a fi încălcate.

La acelaşi termen din data de 21.09.2018, apărătorii părţilor au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, iar prin încheierea din aceeaşi dată instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii C. A, M. O. G., iar prin încheierea de şedinţă a  fost prelungită proba testimonială cu martorul B. A.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii B. A., C. A., M. O. G., răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosar.

Analizând acţiunea în raport de susţinerile părţilor, actele anexate la dosar şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Contestatorul Ş. N. S.  prin contestaţia formulată a solicitat să se  dispună anularea, ca netemeinică şi nelegală a Deciziei de sancţionare nr. 1TR1/1338/ 18.04.2018, cu consecinţa restituirii sumei încasate, de către angajator, ca urmare a punerii în executare a sancţiunii disciplinare aplicate.

Prin Decizia de sancţionare nr. 1TP 1/1338/18.04.2018, (f. 12 dosar), intimata SNTFM  "CFR MARFĂ" S.A - Sucursala B.-O. a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului Ş. N. S.  cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună în temeiul art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii pentru încălcarea de către acesta a prevederilor Regulamentului Intern CFR Marfă, art. 26 lit. a,b,c şi art.43 lit. i, a art. 197 din Instrucţiunea nr. 201/2007 şi atribuţiile din fişa postului, punctele 5.47 şi 6.1.

Fapta reţinută de către angajator în decizia de sancţionare constă în aceea că, la data de 19.02.2018, salariatul Ş. N. S. fiind de serviciu cu locomotiva EA 914 nu a ocupat, obligatoriu postul de conducere al locomotivei EA 914 şi nu a asigurat-o contra pornirii din loc, ceea ce a condus la tamponarea locomotivei ED059, aflată în staţionare producând ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de la ED 059 şi a unui pantograf de la EA 914.

Ca temei de drept pentru aplicarea sancțiunii disciplinare în decizie este menţionat art.. 248 al. 1 lit. c din Codul muncii care prevede sancţiunea aplicată în concret şi dispoziţiile încălcate prin săvârşirea faptei respectiv prevederile Regulamentului Intern CFR Marfă, art. 26 lit. a,b,c şi art. 43 lit. i, a art. 197 din Instrucţiunea nr. 201/2007 şi atribuţiile din fişa postului, punctele 5.47 şi 6.1.

Sub aspect formal se reţine că decizia contestată îndeplineşte condiţiile ad validatem prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 252 din Codul muncii, în sensul că aceasta cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară constând în aceea că, „la data de 19.02.2018 „fiind de serviciu cu locomotiva EA 914 nu a ocupat, obligatoriu postul de conducere al locomotivei EA 914 şi nu a asigurat-o contra pornirii din loc”, ceea ce a condus la tamponarea locomotivei ED059, aflată în staţionare producând ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de la ED 059 şi a unui pantograf de la EA 914.

Decizia cuprinde de asemenea prevederile Regulamentului Intern CFR Marfă, art. 26 lit. a,b,c şi art. 43 lit. i, a art. 197 din Instrucţiunea nr. 201/2007 şi atribuţiile din fişa postului, punctele 5.47 şi 6.1 încălcate de salariat, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancţiunea, respectiv art. 248 al. 1 lit. c din Codul muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, ca fiind nejustificate din punct de vedere legal, termenul în care poate fi aplicată sancţiunea şi instanţa competentă cu soluţionarea contestaţiei.

Pe fond se constată că fapta reţinută în sarcina contestatorului prin decizia de sancţionare disciplinară subzistă fiind confirmată atât prin Nota de relaţii dată de acesta în timpul cercetării disciplinare cât şi din probele administrate în timpul cercetării judecătoreşti.

Astfel, fapta pentru care contestatorul a fost sancţionat disciplinar constă în nerespectarea art. 5.47 din fişa postului, (obligaţia de a respecta şi a aplica întocmai prevederile Dispoziţiilor, Regulamentelor şi Instrucţiunilor în vigoare),  (f.86 dosar) raportat la art. 197 lit. a şi b din Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201/2007 care prevăd că, personalul de locomotivă va ocupa în mod obligatoriu postul de conducere din faţă sau din dreapta sensului de mers în următoarele cazuri:

a)se face manevra cu locomotiva izolată

b)convoiul de vehicule feroviare se manevrează dintr-o zonă de manevră a staţiei în alta.

Din Nota de relaţii dată în timpul cercetării disciplinare, (f. 53-55 dosar), se reţine declaraţia contestatorului S. N. S., care arată că, în data de 19.02.2018, în calitate de mecanic de locomotivă şi C. A., ajutor mecanic de locomotivă, au luat în primire locomotiva EA 914 în Remiza Dr. Tr. Severin şi fiind cuplat de locomotiva ED 059 au fost introduşi ca locomotive intercalate la trenul nr. 21722 remorcat de locomotiva EA 514 şi s-au deplasat cu acesta din urmă în Staţia Balota.

După sosirea şi oprirea trenului în Staţia Balota, în urma ordinului primit de la impiegatul de mişcare cele două locomotive mijlocaşe EA 914 şi ED 059 s-au desprins din tren şi s-au deplasat izolate până în faţa biroului de mişcare al Staţiei Balota, (ED 059 prima şi EA 914 a doua).

 În momentul sosirii în faţa biroului de mişcare al Staţiei Balota contestatorul S. N. şi ajutorul de mecanic C. A. se aflau în postul de conducere din faţă respectiv spre Staţia Gîrniţa.

Postul de conducere l-au schimbat la scurt timp după sosirea în dreptul biroului de mişcare din Staţia Balota, unul din motivele invocate în declaraţia dată în timpul cercetării disciplinare fiind o verificare în sala maşinii dat fiind că locomotiva a fost solicitată pe distanţa Dr. Tr. Severin –Balota.

A perceput semnalul dat cu fluierul locomotivei ED 059 în momentul punerii în mişcare şi a confirmat acest fapt cu două semnale de fluier slăbind şi frâna de mână.

De asemenea contestatorul a declarat că nu a fost încunoștințat că urma să fie dezlegat de cealaltă locomotivă şi nici nu a confirmat nimănui că ar fi luat la cunoştinţă despre aceasta.

Susţinerea martorului C. A. care a declarat în instanţă că, „în timp ce staţionau cu locomotiva în faţa biroului de mişcare au simţit un miros înţepător de izolaţie arsă şi împreună cu contestatorul s-a deplasat în sala maşini pentru a observa ce se întâmplă” nu este susţinută de restul probelor administrate nici în instanţă nici în timpul cercetării disciplinare, chiar martorul arătând că, cu ocazia verificării stării tehnice a locomotivei efectuată ulterior incidentului nu au fost depistate cablaje arse în sala maşini.

De asemenea martorul a declarat că, în timp ce se afla în sala maşini împreună cu contestatorul a auzit semnalul de plecare dat de locomotiva EA 059 şi s-au deplasat la postul opus celui în care se aflau iniţial şi au eliberat frâna de mână crezând că urmează a se deplasa către Dr. Tr Severin.

După punerea în mişcare a locomotivei martorul recunoaşte că trebuia să se regăsească împreună cu contestatorul la postul dinspre sensul de deplasare însă ştiind că se află legaţi de cealaltă locomotivă au rămas la postul opus sensului de deplasare, încălcând astfel obligaţia de a se afla la postul  de conducere din faţă sau din dreapta sensului de mers, fapt ce a dus la tamponarea celor două locomotive.

Chiar dacă ar fi adevărată susţinerea contestatorului potrivit căreia credeau că se află încă legaţi de cealaltă locomotivă respectarea obligaţiei de a se afla la postul  de conducere din faţă sau din dreapta sensului de mers subzistă şi trebuia îndeplinită de contestator şi ajutor dacă observând că locomotiva se pune în mişcare trebuia să se deplaseze de îndată la postul din faţă sau din dreapta sensului de mers al acesteia şi nu la postul din spatele locomotivei aşa cum au procedat..

Susţinerea contestatorului precum şi declaraţia martorului C. A. conform cărora nu li s-a comunicat că locomotivele vor fi dezlegate şi vor fi scoase pe rând de pe linie nu vor fi reţinute de către instanţă întrucât cei doi au părăsit postul de conducere fără aprobare, „neinstrucţional” aşa cum se menţionează în Raportul de investigare a accidentului şi nu au putut recepţiona ordinul transmis prin staţie de către impiegatul de mişcare, ei neaflându-se în postul de conducere.

În acest sens este şi declaraţia  martorului B. A. (f. 145 dosar) care a arătat că, aflându-se în biroul impiegatului de mişcare l-a auzit pe acesta dând ordin prin staţie să se dezlege cele două locomotive şi să iasă pe rând de pe linia a I a.

Este lipsită de relevanţă, raportat la abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa în decizie, susţinerea contestatorului potrivit căreia cauza tamponării locomotivelor a aparţinut şefului de manevră care a dezlegat locomotivele deşi această sarcină revenea potrivit regulamentului unuia dintre mecanici de pe locomotivă.

Se constată că, fapta reţinută în sarcina contestatorului prin decizia de sancţionare disciplinară a fost confirmată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Aşa fiind instanţa constată că, decizia contestată a fost emisă cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzută de art. 252 din Codul muncii cu respectarea dispoziţiilor referitoare la cercetarea disciplinară prevăzute de art. 251 din Codul muncii, a dispoziţiilor art. 248 din Codul muncii cu privire la sancţiunile disciplinare şi a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 250 din acelaşi cod.

Definitivă prin respingerea apelului

Domenii speta

Spete similare