Cerere în despăgubire întemeiată pe dispoziţiile art. 123 din Legea 85/2014

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Speţă relevantă pe luna ianuarie 2019

Cerere în despăgubire întemeiată pe dispoziţiile art. 123 din Legea 85/2014

Reclamanta  H. S.A. prin lichidator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta G. S. SRL, prin administrator judiciar, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. 4 din Legea 85/2014 plata sumei de 1.038.778 lei reprezentând despăgubiri, ca urmare a denunţării contractului de închiriere 1568/01.06.2016 încheiat cu aceasta.

Această măsura i-a fost adusă la cunoştinţă de administratorul judiciar la data de 07.03.2017 şi împotriva ei a formulat contestaţie. Judecătorul sindic a respins această contestaţie, reţinând că analiza obligaţiilor contractuale privind transportul şi paza bunurilor închiriate nu ţine de legalitatea denunţării, ci eventual de temeinicia unei cereri în despăgubire.

Soluţia judecătorului sindic a rămas definitivă prin respingerea apelului pe care l-a declarat împotriva ei (Decizia nr. 508/22.06.2017).

Tribunalul reţine că prin contractul de închiriere din 01.06.2016 încheiat între părţi, reclamanta a închiriat debitoarei o instalaţie foraj F125 + anexe aferente.

Potrivit clauzei inserate la art. 6.1 din contract, aceasta încetează de drept la data finalizării lucrărilor şi transportării instalaţiei şi anexelor la baza H. din ….. Obligaţia de transportării instalaţiei şi anexelor, conform art. 5.2 lit. c din contract, revenea debitoarei.

Lucrările au fost finalizate din luna septembrie 2016, dar pârâta nu a transportat instalaţia şi anexele pe cheltuiala sa.

Reclamanta a susţinut că denunţarea contractului de către administratorul judiciar i-a adus considerabile prejudicii, la râmdul ei societate în insolvenţă, prin cheltuielile efectuate cu paza şi transportul utilajelor la baza din ….. Astfel, transportul instalaţiei de foraj şi a anexelor este în cuantum de 217477 lei (fără TVA), conform ofertei de preţ, contravaloarea serviciilor de pază de la data notificării măsurii (05.04.2017) şi până la data prezentei acţiuni este în sumă de 12952 lei (salarii, contribuţii, diurne şi transport salariaţi), iar contravaloarea beneficiului nerealizat prin nepredarea la termen a instalaţiilor şi anexelor (lipsă de folosinţă pe perioada septembrie 2016 – martie 2017) este de 174800 Euro (786600 lei).

Administratorul judiciar a susţinut că faţă de data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea G.S. SRL (15.02.2017) şi data încetării contractului de închiriere (septembrie 2016) suma totală pretinsă de reclamantă reprezintă o creanţă anterioară deschiderii procedurii. Însă reclamanta nu a formulat o declaraţie de creanţă, considerent pentru care acţiunea în despăgubiri este inadmisibilă.

Pe calea acestei acţiuni, reclamanta urmăreşte să-şi realizeze o creanţă care este anterioară deschiderii procedurii şi pentru care nu a formulat o declaraţie de creanţă în termenul prevăzut în hotărârea de deschidere a procedurii.

Faţă de reclamana s-a deschis procedura generală a falimentului în 13.10.2016 (dosar …./110/…. al Tribunalului Bacău) şi potrivit art. 5 pct. 45 din Legea 85/2014 aceasta nu a desfăşurat decât activităţi necesare derulării operaţiunilor lichidării. Ca atare, în această perioada nu ar fi putut realiza venituri din închirierea instalaţiei. Lichidatorul judiciar ar fi trebuit să inventarieze bunurile din patrimoniul reclamantei, să le evalueze şi să procedeze la valorificarea acestora.

Abia la data de 29.08.2017 a fost convocată adunarea creditorilor în vederea aprobării regulamentului de vânzare a bunurilor.

Cheltuielile cu paza bunurilor, în opinia pârâtei, au fost oricum efectuate în procedura de lichidare a reclamantei.

În ultimul rând, administratorul judiciar al pârâtei a susţinut că prejudiciul reprezentat de transportul instalaţiei şi a anexelor nu este actual, cuantumul acestuia nefiind determinat (a contestat oferta depusă la dosar).

Reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor constând în cheltuielile pază la suma de 45391 lei şi a depus în dovedirea lor state de plată, bonuri de combustibil, diurne (fila 82 dosar).

S-a formulat cerere de intervenţie accesorie de către S.C. R.S.I. S.R.L.., iniţial în calitate de asociat majoritar al debitoarei pârâte şi apoi, în calitate de creditor, aceasta din urmă fiind încuviinţată în principiu de judecătorul sindic, prin care a invocat excepţia nulităţii contractului de închiriere nr. 1568/2016 şi a actului adiţional, la acordul de asociere 3/2015, precum ţi excepţia inadmisibilităţii cererii în despăgubire. Aceste două acte juridice au constituit mijlocul prin care au fost eludate dispoziţiile OUG 34/2006, aplicabile contractelor de achiziţie publice.

Prin acordul de asociere 3/2015, debitoarea şi reclamanta au participat la procedura de achiziţie publică organizată de SNGN Romgaz pentru lucrări de foraj la sonda 1 …... Reclamanta, membru al asocierii, a optat între valorificarea drepturilor conferite prin acordul de asociere şi cele conferite prin contractul de închiriere. Aşadar, este ilicită cauza juridică a actului adiţional 1/2016 la acordul de asociere 3/2015 şi a contractului de închiriere 1568/2016, motivul urmărit fiind eludarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice.

Intervenienta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii în despăgubire pentru faptul că pe calea acestei acţiuni reclamanta urmăreşte o repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă, obiectul contractului de închiriere fiind realizat din 19.0.92016.

Reclamanta a intrat în procedura generală a falimentului la data de 13.10.2016 şi, prin urmare, lipsa de folosinţă pentru instalaţia închiriată nu poate fi pretinsă din moment ce începând cu aceasta dată nu a desfăşurat decât operaţiuni specifice lichidării.

Interesul acesteia nu era decât maximizarea averii şi prin urmare, nu ar fi lăsat instalaţia într-o locaţie care să genereze costuri cu paza.

Administratorul special al debitoarei – A.F., pe cale de întâmpinare, a invocat aceleaşi excepţii şi aceleaşi apărări de fond ca şi intervenienta, considerentele fiind aceleaşi (a invocat dispoziţiile art. 1236 alin. 2 Noul Cod civil). A mai arătat că reclamanta nu a probat caracterul cert al prejudiciului, iar modalitatea de calcul a sumelor este defectuoasă. Ar fi trebuit să aibă în vedere tariful de staţionare la calculul despăgubirilor şi nu tariful de funcţionare.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de administratorul judiciar, intervenienta şi administratorul special al debitoarei, tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. 4 din Legea 85/2014, în cazul denunţării unui contract, acţiunea în despăgubiri poate fi introdusă de cocontractant împotriva debitorului şi va fi soluţionată de judecătorul sindic. Drepturile stabilite în favoarea cocontractantului se vor plăti potrivit art. 161 pct. 1, pe baza hotărârii în temeiul căruia i-au fost recunoscute, rămasă definitivă.

Contractul de închiriere a fost denunţat de administratorul judiciar la 02.0.32017, măsura fiind adusă la cunoştinţa reclamantei la 07.03.2017.

Reclamanta a contestat această măsură, contestaţia fiind respinsă în mod definitiv.

Contractul de închiriere a încetat prin denunţarea unilaterală a debitoarei, prin administrator judiciar, conform art. 6.2.  Chiar dacă s-a susţinut de către pârâtă şi administratorul judiciar că acest contract a încetat prin executarea obiectului său (lucrările au fost finalizate în luna septembrie 2016), tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 5.2 din contract debitoarea avea obligaţia să transporte la terminarea lucrărilor instalaţia de foraj şi anexele la baza din….  a SC H. SA, pe cheltuiala sa.

Această obligaţie subzistă şi în cazul denunţării unilaterale a contractului potrivit art. 6.2 penultimul alineat, în termen de 5 zile de la primirea notificării, pe cheltuiala sa, în caz contrar, debitoarea este ţinută la plata de daune pentru fiecare zi de întârziere.

Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii cererii va fi respinsă ca neîntemeiată.

Reclamanta poate introduce această acţiunea, deoarece contractul a fost denunţat la data de 02.03.2017, dată la care acesta nu încetase întrucât debitoarea nu-şi executa-se obligaţia de transport a instalaţiei de foraj. Faţă de debitoare procedura insolvenţei s-a deschis la 15.02.2017, dată la care debitoare nu-şi executase obligaţia de transport a instalaţiei, pe cheltuiala sa.

Cu privire la excepţia nulităţii absolute a contractului de închiriere, a actului adiţional la acordul de asociere 3/2015 tribunalul reţine că prin acordul de asociere 3/2015 încheiat între pârâta debitoare şi reclamantă s-a convenit participarea la procedura de achiziţie publică organizaţia SNGNR pentru atribuirea contractului / acordului cadru „Lucrări pregătitoare provizorii, foraj şi probe de producţie la Sonda 1 …..”.

Prin actul adiţional 1/31.05.2016 la acest acord, au convenit ca pârâta debitoare să pună la dispoziţie pentru realizarea obiectului contractului de asociere logistica necesară, iar reclamanta să pună la dispoziţie instalaţia şi anexele aferente conform ofertei tehnice depusă la SNGNR.

La art. 3.7 din acest act adiţional părţile au convenit ca beneficiul obţinut din executarea lucrărilor, corespunzător contribuţiei asociatului reclamanta să fie stabilit printr-un contract de închiriere încheiat separat.

S-a invocat cauza ilicită pentru a se constata nulitatea absolută a acestor acte juridice, însă nu s-au arătat dispoziţiile OUG 34/2006 încălcate. Actul adiţional la acordul de asociere şi contractul de închiriere s-au încheiat pentru ca asociaţii să-şi stabilească contribuţia financiară / tehnica profesională a fiecărei părţi la îndeplinirea contractului de achiziţie publică, potrivit ofertei tehnice din 08.01.2016 depusă la SNGNR, precum şi modul de distribuire a beneficiului obţinut din executarea lucrărilor. Prin urmare, excepţia nulităţii acestor acte juridice este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Pe fondul cererii de despăgubire, tribunalul constată că aceasta este întemeiată în parte, respectiv pentru plata sumei de 217477 lei (fără TVA) reprezentând transport instalaţie de foraj şi anexe. Această obligaţie trebuia executată de pârâta debitoare, în 5 zile de la data notificării denunţării contractului, sub sancţiunea plăţii daunelor pe zi de întârziere (art. 6.2 penultimul alineat din contractul de închiriere). Reclamanta a depus la dosar oferta de transport instalaţie sondă 1 ….. (fila 9 dosar).

Cu privire la contravaloarea serviciilor de pază (45391 lei potrivit majorării de la fila 82 din dosar), tribunalul reţine că faţă de reclamantă s-a deschis procedura falimentului la data de 13.10.2016. Lichidatorul judiciar avea obligaţia efectuării inventarierii bunurilor, în vederea lichidării acestora.

Obligaţia conservării bunurilor revenea tot acesteia, astfel că pe acest capăt de cerere, acţiunea reclamantei nu este întemeiată. Sub aspectul beneficiului nerealizat prin nepredarea la termen a instalaţiei, tribunalul reţine că faţă de data deschiderii procedurii falimentului 13.10.2016, dată după care activitatea reclamantei se rezuma doar la operaţiunile necesare lichidării, nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.

Reclamanta nu a mai desfăşurat activităţi producătoare de venituri.

Cu privire la cererea de intervenţie accesorie, tribunalul o admite în parte, respectiv cu privire la capetele de cerere respinse, intervenienta fiind creditor înscris la masa credală a pârâtei debitoare.

În baza dispoziţiilor art. 453 Ncpc, tribunalul admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei către pârâtă debitoare, reprezentând onorariu avocat, având în vedere pretenţiile admise de instanţă (a se vedea dovezile de efectuare a cheltuielilor de la filele 96-97 dosar).

Întocmit judecător Boghici Adriana Magdalena (speţă relevantă – luna ianuarie 2019)

Domenii speta

Spete similare