Modificare centru de plasament minor. Măsura trebuie adoptată cu respectarea interesului superior al minorului.- art. 72, art. 73 din Legea nr. 272/2004;

- art. 72, art. 73 din Legea nr. 272/2004;

Prin Decizia nr. 1791/15.05.2017, emisă de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale s-a propus retragerea licenţei de funcţionare provizorie a serviciului social Centrul de Plasament nr. x C. al furnizorului de servicii sociale DGASPC A. pe considerentul că nu este îndeplinit punctajul minim obligatoriu prevăzut de art. 12 alin. 3 din Ordinul nr. 31/2015, privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.

Măsura mutării minorului în alt centru care are personal de specialitate care să asigure supravegherea copiilor cu tulburări de comportament, s-a dovedit a fi nesigură datorită situaţiei licenţei de funcţionare a acestui centru, iar această stare de fapt nu poate fi apreciată ca deservind interesul superior al minorului.

Asupra apelului civil de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 252/14.03.2017, Tribunalul Covasna a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului A., în contradictoriu cu B., Centrul de Plasament nr. x C. şi Casa Familială nr. x D..

În baza art. 167 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 58 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă a stabilit remuneraţia curatorului special la suma de 400 lei şi a obligat reclamanta să plătească curatorului special av. E. suma de 400 lei, reprezentând remuneraţie curator.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.01.2017 reclamanta  Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., Centrul de Plasament nr. x C. şi Casa Familială nr. x D. să se dispună modificarea plasamentului pentru minorul F., născut la data de […], în mun. D., jud. A., CNP […], fiul lui - şi B., în sensul transferării acestuia de la Casa Familială nr. x D. la Centrul de Plasament nr. x C. şi să se hotărască cu privire la domiciliul copilului.

Minorul  F. provine din relaţia ocazională a mamei B., cu filiaţia faţă de tată nestabilită.  Copilul se află în plasament la Casa Familială nr. x D., conform sentinţei civile nr. 160/24.02.2010 pronunţată de Tribunalul Covasna. În anul 2006, minorul împreună cu fratele său G., au ajuns în sistemul de protecţie la sesizarea unchiului lor către DGASPC A., în care arăta că mama şi-a lăsat capiii fără supraveghere în casă şi a plecat, iar concubinul acesteia se află în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul H.. Mama copilului în cauză are domiciliul legal în comuna I., sat J., nr. xxx, judeţul A., dar nu mai locuieşte de mulţi ani la această adresă, fiind plecată în străinătate, la o adresă necunoscută.

Copilul F. este elev în clasa a VII-a la Şcoala Gimnazială Specială din D.. Primeşte tratament pentru tulburare hiperchinetică cu deficit de atenţie, impulsivitate şi enurezis nocturn primar. Are un comportament agresiv atât cu colegii cât şi cu profesorii. Se bate cu ceilalţi copii şi vorbeşte vulgar cu profesorii. A fost exmatriculat de mai multe ori. Motivul principal pentru care se solicită ca minorul în cauză să fie transferat la CP C., este că acesta şi-a abuzat sexual colegul de cameră, în vârstă de şapte ani, cel din urmă fiind examinat medico-legal şi consiliat psihologic după acest incident, iar reintegrarea în familie a minorului în cauză nu este posibilă.

Din situaţia descrisă mai sus reiese că reintegrarea  minorului în familia naturală nu este posibilă, motiv pentru care, în vederea asigurării unui cadru instituţionalizat, pentru ca acesta să fie crescut în condiţii materiale decente, să dobândească pregătirea şi învăţătura necesară se impune  menţinerea acestuia în plasament.

Însă, în ce priveşte transferul minorului la un al centru de plasament, respectiv Centrul de Plasament nr. x C., instanţa reţine că această măsură nu este justificată.

Astfel, audiat în faţa instanţei, minorul a arătat că se află de 4 luni la C. (transferul fiind dispus înainte de sesizarea instanţei) şi nu se simte bine acolo. A relatat de asemenea că la Casa Familială nr. x D. se afla împreună cu fratele său şi avea prieteni cu care se înţelegea.

Instanţa reţine şi faptul că minorul prezintă tulburare hiperchinetică cu deficit de atenţie şi impulsivitate, respectiv ADHD şi enurezis nocturn primar. Aceste afecţiuni  au fost, cel mai probabil, potenţate sau chiar generate de abandonul familial. Or, tratamentul ADHD presupune, pe lângă administrarea de medicamente, o rutină zilnică, organizare şi consecvenţă. A scoate un minor de 14 ani ce suferă de ADHD din mediul în care a trăit în ultimii 6 ani alături de fratele său, singura rudă pe care o are aproape, nu pare a fi soluţia potrivită.

Într-adevăr, acesta şi-a abuzat sexual colegul de cameră, incident cu urmări grave asupra minorului. Dar, pe lângă faptul că vina producerii acestui incident aparţine într-o egală măsură minorului cât şi personalului angajat la Casa familială, presupunându-se că acesta trebuie să supravegheze atent minorii ce le sunt daţi în grijă, îndepărtarea minorului din Casa familială nu tratează cauza incidentului, nici măcar efectul, existând oricând posibilitatea ca minorul să-şi abuzeze sexual colegii mai mici din noul centru unde a fost mutat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, motivat, reclamanta DGASPC A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii formulate de această instituţie reclamantă, invocându-se următoarele:

Minorul este elev în clasa a VII-a la Şcoala Gimnazială Specială din D, primeşte tratament pentru tulburări hiperchinetice cu deficit de atenţie, impulsivitate şi enurezis nocturn primar. Minorul are un comportament agresiv cu colegii şi profesorii, se bate cu ceilalţi copii şi vorbeşte vulgar profesorilor. A fost de mai multe ori exmatriculat. Motivul principal pentru care se cere transferarea lui la Centrul de Plasament C. este că şi-a abuzat sexual colegul de cameră în vârstă de 7 ani, cel din urmă fiind examinat medico-legal şi consiliat psihologic după incident. Având în vedere incidentul şi faptul că minorul nu poate fi integrat în familie, s-a luat decizia transferării lui pe baza unui proces-verbal, pentru a-l îndepărta de copilul agresat cât şi de ceilalţi copii din Casa Familială nr. x D., care ar fi putut fi de asemenea abuzaţi. S-a considerat că o schimbare a mediului de viaţă îl poate convinge pe acesta că faptele de acest gen atrag după ele consecinţe, iar în al doilea rând s-a luat măsura pentru a-l linişti şi pe minorul abuzat.

Este adevărat că şi beneficiarii Centrului de Plasament nr. x C. ar putea fi agresaţi în viitor de către minorul în cauză, şi că măsura transferului nu reprezintă o garanţie ca acest lucru să nu se întâmple, însă este la fel de adevărat că la CP C. sunt trataţi copiii care au nevoi speciale, cum este şi cazul minorului în cauză - pentru tulburare hiperchinetică cu deficit de atenţie, impulsivitate şi enurezis nocturn primar - la acest centru acordându-se o atenţie sporită problemelor de sănătate, iar beneficiarii de aici sunt mai mari ca vârstă - decât copilul în cauză, fapt ce duce la diminuarea şanselor ca vreunul dintre ei să fie agresat de către acesta.

Şeful Casei Familiale nr. x D., d-1 K., a fost sancţionat în urma incidentului produs, fiindu-i diminuat salariul cu 10% timp de o lună de zile, aşa încât s-au luat măsuri de sancţionare şi asupra celui care trebuia să supravegheze minorii.

În cauză s-a numit un curator special în persoana d-nei avocat E. din cadrul Baroului A., în vederea reprezentării convenţionale a pârâtei B., mama minorului în temeiul art. 58 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 167 alin.3 Cod procedură civilă, conform încheierii din 10.04.2017.

Prin întâmpinarea formulată de curatorul desemnat, se solicită respingerea apelului.

În cadrul apelului s-a administrat proba cu înscrisuri propusă de apelantă în dovedirea celor susţinute în cadrul apelului privind abuzul sexual al minorului L. de către minorul F. şi dovezile privind ancheta disciplinară şi sancţionarea d-lui K. din funcţia de şef casă familială nr. x D. în care locuiau cei 2 minori.

La solicitarea curatorului special s-au depus înscrisuri de către Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, privind calitatea în domeniul serviciilor sociale care le conferă minorilor Centrul de Plasament nr. x C..

Instanţa, analizând apelul formulat în raport de motivele invocate în cadrul susţinerii acestuia cât şi faţă de probatoriul administrat în apel, constată că apelul nu este fondat.

În esenţă, apelanta tinde să explice măsura mutării minorului din Casa Familială nr. x D. în Centrul de Plasament C. pentru a fi asigurată, în opinia acestuia protecţia minorului abuzat, însă solicitarea tinde a fi o măsură de sancţionare a minorului ce nu vine neapărat şi în interesul superior al acestuia din moment ce înscrisurile depuse în apel stabilesc împrejurări de fapt referitoare la condiţiile serviciilor sociale din acest centru de plasament.

Astfel, prin Decizia nr. 1791/15.05.2017, emisă de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale s-a propus retragerea licenţei de funcţionare provizorie a serviciului social Centrul de Plasament nr. x C. al furnizorului de servicii sociale DGASPC A. pe considerentul că nu este îndeplinit punctajul minim obligatoriu prevăzut de art. 12 alin. 3 din Ordinul nr. 31/2015, privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.

Aşadar, măsura mutării minorului în acest centru care potrivit susţinerilor apelantei are personal de specialitate care să asigura supravegherea copiilor cu tulburări de comportament, se dovedeşte a fi nesigură datorită situaţiei licenţei de funcţionare a acestui centru, iar această stare de fapt nu poate fi apreciată ca deservind interesul superior al minorului.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 72, 73 din Legea nr. 272/2004, nu se justifică modificarea măsurii de protecţie dispusă cu privire la minorul F., în sensul solicitat de apelanta reclamantă, respectiv în sensul mutării/transferării acestuia în Centrul de Plasament nr. x C..

Apelul va fi respins, iar dispoziţiile din încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2017, privind obligaţia apelantei de a achita suma de 400 lei cu titlu de onorariu curator special către avocat E., va fi executată de apelantă în temeiul art. 451 Cod procedură civilă. În acest sens i se comunică apelantei un exemplar de pe încheierea din 10.04.2017 şi prin adresă i se aduce la cunoştinţă că onorariul de 400 lei în favoarea curatorului E. nu a fost majorat, iar apelanta are obligaţia de a-l achita către curatorul special, în temeiul art. 451, 453 Cod procedură civilă, raportat la art. 58 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare