Despagubiri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1343/2014

Şedinţa publică de la 11 Iulie 2014

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr.682/88/2013, reclamanţii X, prin administrator special Y şi Z, în nume personal, au solicitat obligarea J la plata sumei de 5.203.761,27 lei cu titlu de despăgubiri, din care suma de 3.880.594,67 lei, datorată societăţii reclamante reprezintă:  469.093 lei-  profitul net nerealizat  în anul 2012 ca urmare a nerealizării obiectului de activitate, 376.510 lei - datorii restante  faţă de bancă, 2.510.387 lei - prejudiciu prin investirea B.O. de către bancă cu formula executorie, 524.604,67 lei- prin înscriere la masa credală a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, iar suma de 303.012,94 Euro (1.323.166,60 echivalentul lei /l EURO = 4,3667 lei 05.02.2013 )reprezintă obligaţia de plată a reclamantului devenită scadentă  către Credit Europe Bank SA, în temeiul contractului de credit nr. NPCG721/717868.

 În motivare, reclamanţii arată că  plata cu întârziere de către J a sumei de bani reprezentând TVA de rambursat la termenul defipt de art. 70 din Codul de procedură fiscală reprezintă cauza determinantă şi de neînlăturat a prejudiciului.

Se susţine, în continuare, că prin convenţia de finanţare cu nr. C3131M010823800003 încheiată cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit, din data de 25.02.2009, reclamanta a dobândit accesul la o finanţare nerambursabilă din partea autorităţii contractante în vederea edificării şi exploatării proiectului Construirea pensiunii turistice L…, având 10 camere la un grad de confort de 4 stele, în localitatea Mahmudia, Jud. Tulcea", în cuantum de maxim 730.900 lei, echivalentul a maxim 200.000 Euro, iar pentru asigurarea finanţării diferenţei de costuri, a contractat un împrumut bancar de la BRD - Groupe Societe Generale, în temeiul contractului de credit nr. 7 din 13.05.2010 (pentru suma de 1.300.000 lei), respectiv în temeiul contractului de credit cu nr. 8 (pentru suma de 200.000 lei), la care s-a adăugat  aportul de numerar a celor doi soţi: Y (administrator al societăţii LT SRL) - cu un împrumut acordat acesteia în cuantum de 1.239.914 lei) şi PN (asociat unic cu sume împrumutate societăţii în cuantum de 154.700 lei) ce obţinuseră sumele prin contractarea unui împrumut de la BCE Bank.

Se mai învederează că, potrivit regulilor generale de finanţare europeană a proiectelor, societatea a angajat, prin procedura de achiziţie publica, un antreprenor general pentru edificarea pensiunii, ale cărui servicii au fost contractate în temeiul contractului de antrepriza generală nr. 5 din 23.06.2009 pentru suma de 1.941.999,95 lei şi, întrucât nici Uniunea Europeana şi nici banca nu a asigurat finanţarea plătii TVA-ului pretins la plata de partenerii contractuali, s-a suportat din fonduri proprii plata TVA-ului de 19%, reuşind achitarea de toate obligaţiile uzând de dreptul de a cere rambursarea TVA-ului chiar dacă, pe parcursul derulării proiectului, au apărut şi situaţii neprevăzute cum ar fi creşterea ilegală a TVA-ului, costurile suplimentare cu executarea lucrărilor de fundaţie, pierderea la cursul valutar.

Reclamanta precizează că nerespectarea culpabilă a angajamentelor de plată la termenele cert stabilite prin lege a soldului negativ de TVA din partea ANAF TULCEA se constituie în cauză exclusivă, determinantă şi de neînlăturat  în generarea prejudiciului reclamat întrucât calculul de asigurare a numerarului necesar plaţilor curente includea aceste sume şi, deşi în data de 24.10.2011 s-a înregistrat sub nr. 117018 cererea de rambursare a TVA pentru perioada fiscală a trimestrului III a anului 2011, în valoare de 129.191 lei, în data de 26.10.2011 s-a primit decizia de rambursare cu nr. 16982, iar conform art. 70 Cod procedura fiscală, termenul rambursării a expirat în data de 8 decembrie 2011, societatea  a fost anunţată oficial pe site-ul ANAF TULCEA din data de 01.12.2011 şi în ziare, televiziune, că data certă pentru rambursarea TVA-ului va fi 29.12.2011.

Se relevă că, raportat la data anunţată a rambursării, societatea a  fost obligată sa se angajeze în contractele de achiziţie la plata preţului cu instrumente de plată - cec-uri şi bilete la ordin, respectiv în contractul cu nr. 010 din data de 12.09.2011  s-a asumat obligaţia de plată a preţului prin emiterea unui CEC (FNNB1BA 0027758), în valoare de 70.593,98 lei plătibil la data de 13.12.2011, ce a fost înlocuit ulterior cu un alt CEC (FNNB1BA 0027757) plătibil la data de 30.12.2011, însă ANAF TULCEA a făcut alimentarea contului  la data de 10.01.2012, dată până la care cu bună credinţă furnizorii introduseseră cec-urile spre plată la bancă, formalitate în urma căreia societatea a intrat în incidenţă gravă de plată, situaţia fiind identică şi în ceea ce priveşte contractul  nr. 5 din data de 10.01.2011, cu aceleaşi termene de plată.

Se  subliniază de către reclamantă că, potrivit raportului de expertiza extrajudiciară, dacă X ar fi avut diferenţa de TVA, cu care a finanţat Statul Român pentru mărirea de cotă de TVA plus din diferenţe de curs valutar şi câştigul Guvernului României prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, până la plata ultimei tranşe de 20.565,59 euro, nu ar mai fi avut nevoie de rambursarea de TVA pentru finanţarea proiectului propriu, dar urmarea imediată a introducerii cu buna credinţa de către furnizori a instrumentelor de plată spre decontare la unităţile bancare a fost intrarea societăţii în incidenţă gravă de plată, astfel cum rezultă din somaţiile nr. 2 din 04.01.2012  şi nr. 26 din data de 09.01.2012, citarea la poliţie unde s-au constatat aspectele arătate şi s-a pronunţat o soluţie de NUP şi, consecutiv acestui moment,  a fost în imposibilitate de a mai emite instrumente de plată şi de garanţie (cec şi bilete la ordin) prin care să obţină termene de graţie în executarea obligaţiilor de plată faţă de furnizori, nu a mai putut achiziţiona mobilă şi echipamente de bucătărie, situaţie în care nu a mai putut înregistra documentaţia de decontare a plaţilor prin finanţare europeana, nu a mai putut îndeplini formalităţile de autorizare a desfăşurării activităţii, cu consecinţa că nu a putut îndeplini obiectul de activitate şi nu a înregistrat încasări, începând cu luna aprilie 2012- dată anterior prefigurată ca fiind data începerii activităţii pensiunii, condiţii în care obligaţiile de plată ale societăţii au devenit succesiv scadente.

Reclamantul  Y arată că are calitatea de creditor al SC X SRL conform contractelor de creditare în temeiul cărora societatea debitoare avea obligaţia de a rambursa sumele împrumutate în cuantum de 1.239.914 lei (din partea creditorului Paraschiv Alfred - Gabriel) şi suma de 154.700 lei (din partea creditorului Parachiv Nicoleta) şi, cum societatea nu a avut posibilitatea de restituire întrucât a intrat în încetare de plăţi datorată culpei instituţiei ANAF Tulcea, nici persoana fizică nu a rambursat împrumutul contractat în temeiul Contractului de credit nr. NPCG721/717868, iar  Banca Credit Europe Bank (România) SA a emis somaţia de plata  nr. 5232913_1077807/08.10.2012 în legătură cu scadenţa anticipată a împrumutului şi în legătură cu obligaţia de plată a sumei de 303.012,94 Euro- 1.323.166,60 echivalentul lei/l EURO = 4,3667 lei 05.02.2013.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 70 din Codul de procedură fiscală,  art.1381 şi art.1385 Cod Civil, art.18 din Legea nr.554/2004, modificată.

Pentru termenul de judecată din 22 martie 2013, reclamantul Y a depus precizări la acţiune în sensul că solicită obligarea pârâtei şi la plata sumei de 440.000 lei cu titlu de daune morale  pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită indicată.

Motivează solicitarea prin faptul că, prin intrarea în insolvenţă a societăţii la care a fost administrator, în familia şi în viaţa sa  au intervenit consecinţe nefaste întrucât banca a declarat scadente anticipat creditele contractate pentru asigurarea contribuţiei proprii în cadrul investiţiei, urmând să execute bunurile aduse ca garanţie de soţi, inclusiv casa de locuit, a fost inclus pe lista persoanelor neagreate pentru contractarea oricăror forme de credite şi a pierdut prestigiul profesional şi personal de care se bucura în societate, ceea ce i-a cauzat o suferinţă emoţională accentuată, diminuarea sentimentului de demnitate şi confort emoţional de care se bucura anterior.

 În drept,  invocă dispoziţiile art.1349 şi art.1357 din NCC, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, anexând la dosar plângeri adresate mai multor instituţii.

În dovedirea cererii, reclamanţii au depus la dosar, în copie, sentinţa civilă nr.5353/24-09-2012 a Tribunalului Tulcea, contractul de finanţare din aprilie 2009 şi anexele acestuia, contractul de credit nr.7/13-05-2010 şi actele adiţionale acestuia, contractul de credit nr.8/13-05-2010 şi alte înscrisuri.

În apărare, J a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Y şi se solicită respingerea cererii ca nefondată.

La termenul de judecată din 4 aprilie 2013, … IPURL …, în calitate de administrator judiciar al SC ….SRL a comunicat că susţine cererea de chemare în judecată formulată de administratorul special.

Prin sentinţa civilă nr 2375/9.04.2013, Tribunalul Tulcea a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a delinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr 188/20.05.2013, Curtea de Apel Constanţa admite excepţia de necompetenţă materială a instanţei, constată ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintează dosarul ICCJ care stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, unde dosarul este înregistrat sub nr. 246/88/05.02.2014.

În continuare, s-au depus înscrisuri de către ambele părţi, iar, la solicitarea reclamanţilor, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Reclamanţii au solicitat, în probatoriu, şi administrarea probei testimoniale, însă s-a respins cererea formulată în acest sens, nefiind relevantă în soluţionarea cauzei.

La termenul de judecată din 21 februarie 2014, reclamanta, prin administrator judiciar, şi-a mărit cuantumul obiectului cererii, solicitându-se obligarea pârâtei şi la plata profitului net nerealizat pe anul 2013, estimat la valoarea de 469.093 lei ; la  plata dobânzilor penalizatoare, a penalităţilor de întârziere suportate de societate  sau stabilite în sarcina acesteia  ca urmare a neefectuării, la termenele stabilite prin contract sau lege a plăţilor către bănci, furnizori sau bugetul de stat ori local , estimate la suma de 50.000 lei; la plata cheltuielilor adiţionale cauzate de intrarea societăţii în insolvenţă, respectiv onorariul administratorului judiciar, onorariile persoanelor de specialitate angajate în procedură şi estimate la valoarea de 100.000 lei.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, și SC LT SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr.C313M010823800003/03-2009,obiectul contractului constituindu-l acordarea unei finanțări nerambursabile de maxim 730.900 lei, echivalentul a maxim 200.000 Euro, reprezentând maxim 24,3 %din valoarea eligibilă a proiectului, majorată ulterior la 30% printr-un act adițional, pentru construcția pensiunii turistice L…, având 10 camere la un grad de confort de 4 stele, în localitatea Mahmudia, jud.Tulcea, durata de execuție a contractului de finanțare fiind stabilită la maxim 36 luni.

Pentru acoperirea diferenței de 70% din valoarea investiției propus a fi realizată, societatea a contractat împrumuturi, încheindu-se astfel contractul de împrumut nr.7/13-10-2010 cu BRD-Group Societe Generale- Sucursala Tulcea pentru suma de 1.300.000 lei, pe o durată de 120 luni, cu perioadă de grație de 12 luni de la data punerii la dispoziție a creditului, urmând a se achita suma fixă de 12.037 lei lunar, începând cu data de 05-01-2011, conform graficului de rambursare; contractul de împrumut nr.8/13-05-2010 cu aceeași bancă, pentru un credit de 200.000 lei, de restituit în 36 luni, cu o perioadă de grație de 12 luni de la data punerii la dispoziție a creditului și cu o rată lunară de rambursat de 8.333 lei, începând cu 06-01-2011 și până la 05-01-2013; contractul de împrumut nr.7/06-04-2011 încheiat pentru un credit suplimentar de investiții în valoare de 1.073.000 lei, acordat pentru o durată de 36 luni și cu o perioadă de grație de 12 luni, urmând a se restitui suma de 44.708,33 lei lunar, începând cu luna mai 2012.

În mod individual, administratorul societății, reclamantul Y a încheiat un contract de împrumut cu Credit Europe Bank SA pentru suma de 295.400 Euro reprezentând facilitate de credit pentru nevoi personale nenominalizate, pe o durată de 324 luni, începând cu data semnării, sumă ce se susține că a fost adusă ca aport personal pentru susținerea și finalizarea investiției societății la care era administrator.

Ulterior, prin sent.civ. nr.5353/24-09-2012 a Tribunalului Tulcea, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă generală, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar, inițial … IPURL, apoi Cabinet Individual de Insolvență …., la cererea creditorului SC ACG SRL, ce deținea o creanță de 141.986,79 lei.

Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat insolvența, fostul administrator judiciar a stabilit că societatea s-a înființat în anul 2008 cu scopul de a accesa un proiect european, însă finalizarea proiectului a decurs anevoios din cauza modificării TVA pe parcursul execuției lucrărilor și, cu toate că pensiunea a fost ridicată și dotată corespunzător până la deschiderea procedurii, aceasta nu a funcționat și nu a realizat venituri întrucât nu a obținut toate avizele de funcționare, termenul de execuție fixat prin contractul de finanțare  fiind de mai multe ori modificat.

S-a mai evidențiat prin același raport că debitoarea a înregistrat venituri  totale pe anul 2010 la valoarea de 734 lei, cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor fiind de 181.740 lei, in timp ce  pierderea brută înregistrată a fost de 181.006 lei, iar pierderea netă a fost de 184.231 lei; situația a fost și mai dificilă în anul 2011, când veniturile totale au fost de 10.592 lei, iar cheltuielile au fost de 438.984 lei, condiții în care s-a înregistrat o pierdere brută de 428.392 lei și o pierdere netă de 428.392 lei.

Față de situația prezentată, este ușor a concluziona că societatea era în stare de insolvență cu mult înainte ca aceasta să fie constatată de către instanță la cererea respectivului creditor, având în vedere pierderile înregistrate în anii 2010 și 2011 și definiția dată insolvenței prin Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare, situație previzibilă în condițiile în care contribuția societății la realizarea investiției a fost asigurată majoritar din contractarea de credite, durata de realizare a construcției a fost prelungită, iar o altă activitate care să aducă venituri nu s-a desfășurat, fiind de relevat că societatea a avut de achitat 12.037 lei lunar, începând cu data de 05-01-2011, 8.333 lei lunar  începând cu 06-01-2011 și 44.708,33 lei lunar, începând cu luna mai 2012, la care se adăuga și creditul de nevoi personale, achitat tot de către societate, precum și cheltuielile generate de continuarea lucrării și dotarea construcției cu cele necesare.

Un argument  în sensul celor învederate îl constituie și tabelul preliminar întocmit în dosarul de insolvență și potrivit cu care, la data deschiderii procedurii de insolvență, datoriile societății însumau 6.205.810,29 lei.

Astfel că, declararea stării de insolvență a fost  doar o problemă de timp, accelerată de  cele 6 incidente la plată înregistrate de societate în intervalul 05-01-2012/10-01-2012, ce au avut drept consecință interdicția bancară de a emite file CEC în perioada 05-01-2012/10-01-2013 ( f 111- v3), fără legătură de cauzalitate cu rambursarea TVA-ului de către AJFP Tulcea.

Verificând succesiunea operațiunilor în timp, se constată că, prin decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr.169821/26-10-2011 emisă de către DGFP Tulcea s-a stabilit că societatea are dreptul la TVA de rambursat în cuantum de 129121 lei, comunicându-i-se ulterior reclamantului, în urma repetatelor memorii, că  TVA aferentă decontului corespunzător lunii septembrie 2011 a fost programată în tranșa 3, respectiv pe data de 29-12-2011( f 218-v1), data plății astfel anunțată și pe site-ul instituției fiind prorogată pentru 11 ianuarie 2012, când s-a realizat și virarea sumei.

Societatea reclamantă susține că, urmare a nerespectării termenului de plată anunțat, a înregistrat incidente de plată întrucât emisese mai multe file CEC cu scadența la sfârșitul lunii decembrie 2011 și pentru care nu a avut disponibil în cont, numai că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.10/12-09-2011 încheiat cu SC ACG SRL, părțile au convenit ca pentru achitarea valorii contractului de 32.984 Euro, la care s-a adăugat suma suplimentată prin actul adițional de 799 Euro, să se emită două file CEC, una cu scadența la 16-11-2011, iar cealaltă cu scadența la 23-11-2011, iar prin actul adițional nr.1/05-12-2011 au fost modificate datele scadente la 28-12-2011 și respectiv 30-12-2011.

Însă, atât conform somațiilor anexate, cât și  referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din 27-03-2012, la data de 30-12-2011,  a fost refuzată parțial la plată și fila CEC emisă în beneficiul SC MCD SRL, suma refuzată fiind de 70.575,46 lei, ca și fila CEC emisă în beneficiul SC TC pentru suma de 14.384,02 lei, la care s-au adăugat alte 4 incidente la plată, în total fiind înregistrate 6 astfel de situații.

Dacă se însumează creanțele pentru care fuseseră emise instrumente de plată, rezultă că societatea reclamantă avea de plată la data angajată sume ce depășeau cu mult suma de recuperat de la AJFP Tulcea de numai 129.121 lei, numai datoria către SC ACG SRL depășind cu mult această sumă, situându-se în jurul sumei de 181.986 lei, așa încât, chiar și dacă era respectat termenul de restituire inițial, societatea ar fi fost în aceeași situație întrucât oricum ar fi înregistrat incidente la plată, dar poate mai puține ca număr pentru că nu s-at fi reușit acoperirea tuturor filelor emise.

În acest context, este de observat și modalitatea de utilizare a sumelor de către societate, ulterior virării, respectiv 14,52 lei către SC MCD SRL, 40.000 lei către SC ACG SRL, 39.486 lei către SC BG SRL, 10.000 lei către SC M SRL , salarii, comisioane bancare, alți furnizori, ceea ce denotă că lista creditorilor societății era lungă.

În luna aprilie 2012, societatea a încheiat contracte de reeșalonare a creditelor sale cu BRD Tulcea, iar datoria către SC ACG SRL a reeșalonat-o în patru rate lunare, însă pentru că nu și-a respectat nici acest angajament, la solicitarea acestui creditor, s-a deschis procedura insolvenței la 24-09-2012.

Anterior însă, prin adresa nr.18654/06-07-2012, APDRP comunicase societății notificarea de neacceptare a actului adițional nr.5 la contractul de finanțare, prin care se propunea propunerea de prelungire a termenului de execuție peste durata maximă de 36 luni deoarece nu s-a achitat penalizarea de 2%  calculată la valoarea eligibilă nerambursabilă rămasă de plătit, în cuantum de 4126 lei, până la termenul de 25-06-2012(f 248-v1).

Se asemenea, BRD a comunicat că debitele aferente contractelor de credit nr.7/2010, nr.8/2010 și nr.7/2011 au fost declarate scadente anticipat la 31-10-2012 ca urmare a nerespectării termenilor și condițiilor contractuale referitoare la rambursarea capitalului, dobânzilor și accesoriilor, în timp ce APDRP a răspuns că, întrucât beneficiarul a intrat sub incidența Legii nr.85/2006, investiția a devenit neeligibilă.

Totodată, CE Bank a certificat că a declarat scadent împrumutul acordat reclamantului deoarece,  la data de 04-10-2012, acesta a înregistrat un număr de 157 zile de întârziere la plata ratelor lunare datorate.

Toate acestea indică care au fost consecințele intrării societății în procedura insolvenței, nu însă și cauzele insolvenței, cele două categorii neputând fi confundate.

În același timp, înscrisurile anexate de către AJFP Tulcea, ca și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din24-01-2014, relevă că circulara nr.805492/2008 nu se mai aplica în perioada vizată de restituirea TVA-ului  în speță,  deoarece, prin Instrucțiunile nr.802.520/03-07-2009, începând cu  iulie 2009, a fost implementat un nou sistem național de urmărire și monitorizare a deconturilor cu sume negative de TVA solicitate la rambursare, însoțit de o metodă informatică de selecție națională a deconturilor soluționate și propuse pentru restituire TVA, iar prin circulara nr.923477/29-11-2011 s-au stabilit termenele de selecție națională și de rambursare pentru luna decembrie 2011.

S-a precizat că decontul aparținând societății a fost selectat conform acestei metode, precum și că decizia de amânare temporară a termenelor de restituire TVA la nivel național este o decizie asumată la nivelul conducerii MFP-ANAF, cum s-a întâmplat și în cazul dat când, în cadrul unei videoconferințe organizată la nivel național, s-a comunicat structurilor teritoriale ca plata deconturilor de rambursare TVA din 29-12-2011 să fie amânate la plată pentru luna ianuarie 2012.

În consecință, decizia de amânare a plății TVA stabilită inițial pentru 29-12-2011 nu a aparținut structurilor teritoriale, ci a fost stabilită la nivel național și a avut caracter obligatoriu pentru DGFP Tulcea, în prezent DGRFP Galați-AJFP Tulcea, condiții în care nu se poate reține existența unei fapte ilicite a acestei structuri teritoriale, nefiind  o decizie proprie, și nici a vinovăției câtă vreme nu a implicat o măsură luată la nivel local care să atragă o răspundere proprie sau să fie în discuție o neglijență care să fi condus la o achitare după termenul stabilit, lipsind și legătura de cauzalitate, după cum s-a arătat.

Relativ la prejudiciu, se impune menționat că societatea reclamantă a inclus în suma solicitată toate creditele bancare declarate scadente, debitele de restituit către APDRP ca urmare a declarării neeligibil a proiectului și profitul nerealizat în anul 2012 și 2013, însă societatea și administratorul judiciar au propus un plan de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic al cauzei la 07-03-214, și aflat în derulare ce poate avea drept rezultat acoperirea acestor debite care sunt ale societății, derivând din încheierea unor contracte de împrumut sau de finanțare prin care și-a asumat anumite obligații pe care nu le-a putut respecta, instituția pârâtă neavând nicio legătură cu obligația de acoperire a acestora, pe lângă faptul că prejudiciul material reclamat în nume personal de către fostul administrator a fost înscris și în tabelul definitiv al creanțelor societății debitoare, urmare a declarației de creanță formulată în dosarul de insolvență.

Majorarea TVA și pierderile derivând din diferențele de curs valutar nu pot fi imputate DGFP Tulcea, prima dintre acestea constituind o decizie luată la nivel guvernamental și asumată de legislativ, în timp ce a doua situație ține de riscul afacerii și nu poate face obiectul unei analize în raport cu organul fiscal teritorial pârât.

Cât privește prejudiciul moral solicitat de reclamant, dacă acesta a încercat o suferință morală ca urmare a situației apărute, o atare suferință nu poate avea drept cauză achitarea cu 12 zile întârziere a TVA-ului, ci modului de derulare a investiției ca urmare a obstacolelor intervenite, previzibile ori nu, imputabile acestuia sau altor împrejurări.

În cauză, cererea formulată de societate, prin administrator special, a fost însușită ulterior de către administratorul judiciar, context în care excepția lipsei calității procesuale active, o excepție a lipsei dovezii calității de reprezentant, va fi respinsă ca nefondată, aceeași soluție impunându-se și relativ la excepția de netimbrare deoarece cerința timbrării, raportat la natura cererii-acțiune în contencios administrativ-și momentul introducerii-sub imperiul Legii nr.146/1997, a fost satisfăcută în cursul procesului de către reclamant, societatea aflându-se în procedura insolvenței și fiind scutită de obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Coroborarea aspectelor evidențiate justifică concluzia că, în cauză, nu sunt realizate cumulativ cele patru condiții obligatorii pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, nici în ceea ce privește societatea și nici în cazul reclamantului, așa încât cererea formulată de cei doi reclamanți va fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare