Contestaţie la executare formulată de o persoana condamnată aflată în stare de deţinere în penitenciar. Calificarea contestaţiei ca fiind o cerere de modificare a pedepsei. Excepţia necompetenţei materiale a instanței militare. Declinare de competenţă.

1. La data de 27.10.2017 (data poştei), contestatorul condamnat P.C., în prezent persoană lipsită de libertate aflată în Penitenciarul D., prin avocat ales, a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art.598 alin.1 lit. c) C.pr.pen. împotriva executării sentinței penale nr.10/22.03.2017 pronunțată de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.102/751/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr.37/17.10.2017 pronunțată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.102/751/2016, prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă:

- descontopirea pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin decizia penală  nr.37/17.10.2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.102/751/2016, definitivă, în pedepsele componente;

- descontopirea pedepsei rezultante de 3(trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi 2(doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi, aplicată prin sentinţa penală nr.24/20.11.2014 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.13/751/2012, definitivă prin decizia penală nr.61/10.06.2015 pronunţată de Curtea  Militară de Apel, în pedepsele componente;

- în baza art.33 lit.a) C.pen.1969 să se constate că infracţiunile menţionate sunt  concurente şi, prin urmare, în baza art.34 lit.b) C.pen.1969, să se dispună contopirea pedepselor menţionate, stabilind pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani închisoare, fără aplicarea unui spor prin reindividualizare;

- în cazul în care pedeapsa rezultată în urma contopirii tuturor pedepselor menţionate va fi una mai mare decât pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani şi 3(trei) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.24/20.11.2014 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, definitivă prin decizia penală nr.61/10.06.2015 pronunţată de Curtea  Militară de Apel, să se dispună deducerea, din aceasta, a perioadei deja executate, în baza ambelor mandate de executare;

- anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza deciziei penale  nr.37/17.10.2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.102/751/2016, definitivă;

- să se ia act că în privinţa pedepsei rezultante de 3(trei) ani şi 3(trei) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.24/20.11.2014 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, definitivă prin decizia penală nr.61/10.06.2015 pronunţată de Curtea  Militară de Apel, prin decizia penală nr.154/06.06.2017 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a dispus liberarea sa condiţionată, în baza art.587 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.59 C.pen 1969 cu aplic art.5 C.pen şi, pe cale de consecinţă, să se dispună punerea sa de îndată în libertate.

În motivare, în fapt, a arătat că pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate sunt generate de săvârşirea unor infracţiuni concurente, toate comise sub imperiul legii vechi, pe care o apreciază mai favorabilă şi din perspectiva regimului juridic sancţionator al concursului de infracţiuni, motiv pentru care contopirea acestora se impune a fi făcută potrivit legii vechi.

Caracterul concurent al infracţiunilor este reţinut şi de către Tribunalul  Militar Timişoara, în considerentele sentinţei penale nr.10/22.03.2017 (f.14 din hotărâre, al doilea paragraf), arătând în mod ambiguu că, ,,pedepsele rezultate din această sentinţă, după rămânerea sa definitivă, urmează a fi contopite cu pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani şi 3(trei) luni închisoare dispusă prin Sentinţa nr.24/20.11.2014 pronunţată de  către Tribunalul Militar Timişoara, definitivă prin Decizia nr.61/10.06.2015 a Curţii  Militare de Apel Bucureşti, în dosarul nr.13/751/2012.”

În mod corect însă, instanţa de fond sau cel mai târziu, instanţa de apel, trebuia să facă aplicare regulilor concursului de infracţiuni în speţă, nu să emită un nor mandat de executare a pedepsei  în baza deciziei penale nr.37/17.10.2017 pronunțată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.102/751/2016, definitivă, cu privire la pedeapsa rezultantă de 1(un) an închisoare.

Astfel, deşi liberat condiţionat, este din nou încarcerat pentru fapte concurente cu cele pentru care a fost liberat condiţionat, fără însă a exista o hotărâre de contopire a pedepselor aplicate pentru fapte concurente şi fără a exista vreo hotărâre de anulare a liberării condiţionate.

Pe cale de consecinţă a înţeles să formuleze prezenta contestaţie la executare, pentru a se asigura de aplicarea şi respectarea disp. art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, instanţa trebuind să observe că situaţia juridică a petentului nu poate rămâne nesoluţionată în condiţiile în care, pe fond, într-adevăr s-ar impune luarea unor măsuri pentru executarea unor pedepse prin aplicarea unui cumul aritmetic (în condiţiile în care la acest rezultat s-ar ajunge dacă ambele mandate rămân aplicabile, fiecare în parte).

Coroborând aceste concluzii cu împrejurarea că instanţa a observat în considerentele hotărârii că există fapte concurente în privinţa cărora trebuie să se facă aplicarea dispoziţiilor privitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni, însă nu o face, a apreciat că singura modalitate prin care situaţia juridică a sa poate fi reanalizată şi pusă în acord cu prevederile legale este aceea a contestaţiei la executare în sensul lămuririi dispozitivului.

De altfel, din rândurile de mai sus rezultă că, în realitate, suntem în prezenţa unei nelămuriri a dispozitivului sentinţei penale nr.10/22.03.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.102/751/2016, astfel cum aceasta este modificată prin decizia nr.37/17.10.2017 pronunţată de Curtea  Militară de Apel Bucureşti., cu privire la aplicarea sau neaplicarea prevederilor referitoare la pluralitatea de infracţiuni, fiind o omisiune pe care numai instanţa care a pronunţat hotărârea o poate clarifica.

Faţă de dispoziţiile art.598 alin.1şit c) şi alin.2 C.pr.pen., se remarcă faptul că singura instanţă competentă a se pronunţa asupra situaţiei sale juridice este tocmai instanţa care avea această sarcină încă de la bun început, Tribunalul Militar Timişoara, cea care din propria culpă a omis a efectua cumulul juridic al pedepselor aplicate persoanei condamnate. Ca atare, singura soluţie prin care situaţia juridică a persoanei condamnate să fie în acord cu dispoziţiile legale referitoare la sancţionarea pluralităţii infracţionale este lămurirea dispozitivului acestei hotărâri pronunţate de Tribunalul Militar Timişoara, operaţiunea pe care numai această instanţă o poate face. 

În susţinerea cererii contestatorul condamnat a anexat înscrisuri, în copie.

Contestaţia la executare s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.45/751/2017 din 08.11.2017.

2. Pentru acest termen, la dosar au fost ataşate următoarele înscrisuri; referat întocmit de grefierul delegat de la Biroul executări penale şi, în copie cf. cu originalul:

-sentinţa penală nr.24/20.11.2014 pronunţată de Tribunalul  Militar Timişoara în dosarul nr.13/751/2012;

-încheierea din camera de consiliu din 02.12.2014 pronunţată de Tribunalul  Militar Timişoara în dosarul nr.13/751/2012;

-încheierile de amânare a pronunţării din 27.05.2015 şi 09.06.2015 în dosarul nr.13/751/2012 al Curţii Militare de Apel Bucureşti ;

-minuta deciziei penale nr.61/20.11.2014 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.13/751/2012;

-decizia penală nr.61/20.11.2014 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.13/751/2012;

-Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr.34/2014 din 10.06.2015, emis de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.13/751/2012;

-adresa nr.25952/221/2017 din 06.06.2017 emisă de Judecătoria D.;

-încheierea de amânare a pronunţării din 15.03.2017 în dosarul nr.102/751/2016 al Tribunalului Militar Timişoara ;

-sentinţa penală nr.10/22.03.2017 pronunţată de Tribunalul  Militar Timişoara în dosarul nr.102/751/2016;

-copie după minuta deciziei penale nr.37/17.10.2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr.102/751/2016;

-Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr.25/2017 din 17.10.2017, emis de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.102/751/2016;

-adresa nr.34937 din 17.10.2017 emisă de Penitenciarul D.

3. La acest termen, după ce a calificat cererea ca fiind o cerere de modificare a pedepsei conform art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen., instanţa, având în vedere că persoana condamnată se află în prezent în stare de deţinere în Penitenciarul D., în baza art.47 C.pr.pen. rap la art.585 alin.2 ultima teză C.pr.pen. corob. cu art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen., a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Militar Timişoara.

4. Analizând cererea de modificare a pedepsei conform art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen., cu precădere cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Militar Timişoara, reţine următoarele:

4.1. Prin Sentinţa penală nr.24/20.11.2014 pronunţată în dosarul nr. 13/751/2012  Tribunalul  Militar Timişoara a hotărât :

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481  Cod penal (1968) cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 şi art. 76 lit. b)  Cod penal (1968) şi art. 5 alin. (1) Cod penal, condamnă pe inculpatul mr. P.C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal (1968).

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data de 31.12.2010) raportat la art. 256 alin. (1) Cod penal (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 lit. e) Cod penal (1968) şi art. 5 alin. (1) Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data de 31.12.2010) raportat la art. 256 alin. (1) Cod penal (1968) cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) Cod penal (1968) şi art. 5 alin. (1) Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal (1968) cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 (trei) luni urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. 

 Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a lit. a), b), c) Cod penal (1968), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal (1968).

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr.61/10 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. 13/751/2017 prin care Curtea Militară de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  - Direcţia Naţională Anticorupţie Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari şi de inculpatul maior  rez. P.C. împotriva sentinţei nr24 din 20 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara.

Tribunalul Militar Timişoara a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.34/2014 din 10.06.2015 în dosarul nr.13/751/2012.

La data de 06.06.2017 condamnatul a fost liberat condiţionat, restul rămas neexecutat fiind de 460 zile.

4.2. Prin sentinţa penală nr.10/22.03.2017 pronunţată în dosarul nr. 102/751/2016 Tribunalului Militar Timişoara, după schimbarea încadrării juridice, a hotărât:

În baza art.396 alin. 1, alin. 2 şi 10 Cod procedură penală raportat la art.  288 alin. 2 Cod penal 1969 şi art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul mr. rez. P.C., cu antecedente penale, la pedeapsa  de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.

În baza art. 396 alin. 1, alin. 2 şi 10 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod penal 1969 raportat la art.  289 alin. 1 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual.

În baza art. 396 alin. 1, alin. 2 şi 10 Cod procedură penală raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal mai condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal (1969) cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (unu) an închisoare. 

 Pe durata executării pedepsei rezultante de 1 (unu) an închisoare, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a lit. a), b), c) Cod penal (1969), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal (1969).

Hotărârea a rămas definitivă prin  decizia penală  nr.37 din 17.10.2017 pronunţată în dosarul nr.102/751/2016, prin care Curtea Militară de Apel Bucureşti a decis:

Admite apelul declarat de inculpatul mr (r.) P.C.  împotriva sentinţei nr.10 din 22 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, desfiinţează hotărârea atacată, în sensul repunerii în individualitatea lor infracţiunile imputate inculpatului prin actul de sesizare şi, rejudecând :

A) În temeiul art.396 alin.5 cu ref. la art.16 alin.1 lit.b) teza I C.pr.pen. – achită pe apelantul inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 cu aplic. art.35 alin.1 C.pen.

B) Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate referitoare la pedepsele de câte 1 (unu) an închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.2 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. (1969) şi art.5 C.pen., instigare la fals intelectual prev. de art.25 C.pen. rap. la art.289 alin.1 C.pen. (1969), cu aplic. art.5 C.pen. şi uz de fals prev. de art.291 alin.1 C.pen. (1969), cu aplic. art.5 C.pen..

Menţine  dispoziţiile referitoare la pedeapsa rezultantă de 1(unu) an închisoare, la anularea înscrisurilor false şi la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Tribunalul Militar Timişoara a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii  nr.25/2017 din 17.10.2017  în dosarul nr. 102/751/2017.

Potrivit adresei nr.34937 din 17.10.2017 emisă de Penitenciarul D., la data de  17.10.2017 numitul P.C.  a fost înmatriculat în acest penitenciar în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii 25/751/2017 emis de Tribunalul Militar Timişoara la data de 17.10.2017. A fost arestat de Poliţia mun D. la data de 17.10.2017. Pedeapsa începe la data de 17.10.2017 şi expiră la data de 16.10.2018 Se adaugă 0 zile şi se scad 0 zile.

4.3. Potrivit art.485 C.pr.pen.  cu denumirea marginală alte modificări de pedepse:

(1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni;

(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Ca atare, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

La momentul formulării cererii, contestatorul condamnat P.C. se află în stare de deţinere în Penitenciarul D., în cursul executării pedepsei de 1(un) an închisoare, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii 25/751/2017 emis de Tribunalul Militar Timişoara la data de 17.10.2017, iar Penitenciarul D. se află în circumscripţia Tribunalului Hunedoara, instanţă corespunzătoare în grad Tribunalului Militar Timişoara.

5. Pentru aceste considerente, în baza art.47 C.pr.pen. rap. la art.585 alin.2 ultima teză C.pr.pen. corob. cu art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen., va admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Militar Timişoara, excepţie invocată din oficiu.

În baza art.50 alin.1 C.pr.pen. va declina competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepsei conform art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen. formulată de contestatorul condamnat P.C., în prezent persoană privată de libertate aflată în Penitenciarul D.,  în favoarea Tribunalului Hunedoara, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina acestuia.

Conform art.50 alin.4 C.pr.pen. hotărârea nu este supusă căilor de atac

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE:

În baza art.47 C.pr.pen. rap. la art.585 alin.2 ultima teză C.pr.pen. corob. cu art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen., admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Militar Timişoara, excepţie invocată din oficiu.

În baza art.50 alin.1 C.pr.pen. declină competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepsei conform art.585 alin.1 lit.a) C.pr.pen. formulată de contestatorul condamnat P.C. (…) în favoarea Tribunalului Hunedoara, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Conform art.50 alin.4 C.pr.pen. hotărârea nu este supusă căilor de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.11.2017.

Domenii speta

Spete similare