Internarea medicală. Soluţionarea cauzei de către un complet necompetent. Consecinţe

Prin sentinţa penală nr.112 din data de 02 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr.1279/292/2018, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede privind propunerea de internare medicală a făptuitorului P.M. R., domiciliat în comuna Măldăeni, judeţul Teleorman, persoană vătămată fiind P. E. domiciliată în comuna Măldăeni, judeţul Teleorman.

În baza art. 110 Cod penal, coroborat cu art. 315, alin.1, lit. e Cod procedură penală s-a dispus internarea medicală a numitului P.M.R., cu domiciliul în comuna Măldăeni, judeţul Teleorman, într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la însănătoşire sau până la ameliorarea stării sale de sănătate care să înlăture starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Roşiorii de Vede a reţinut că, prin propunerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.04.2018 sub nr. 1279/292/2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede a solicitat să se dispună faţă de suspectul P. M. R. măsura de siguranţă a internării medicale, prev. de art. 110 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că prin ordonanţa de clasare din 12.04.2018 emisă în dosarul nr. 308/P/2018 s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspectului P. M. R., pentru infracţiunea de violenţă în familie prev. de art. 199 Cod penal rap. la art. 193 alin.1 Cod penal, fiind incident cazul prev. de art. 16, alin. 1, lit. d Cod procedură penală, existând o cauză de neimputabilitate şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă prev. de art. 110 Cod penal, respectiv internarea medicală, întrucât din actele  medicale a rezultat că suspectul suferă de afecţiune psihică. 

Cu ocazia cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind ataşat dosarul de urmărire penală în care s-a pronunţat ordonanţa menţionată mai sus.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Roşiorii de Vede a constatat, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 Cod procedură penală, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru internarea medicală provizorie a suspectului P. M. R..

S-a reţinut că suspectul a lovit pe numita P. E. Având în vedere probatoriul administrat în cauză, procurorul a constatat că suspectul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, fapte prevăzute de legea penală, însă a lipsit una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv imputabilitatea, în condiţiile în care s-a stabilit că suspectul nu are discernământul acţiunilor sale.

S-a reţinut că, potrivit art. 247 alin. (1) Cod procedură penală, „(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.” 

Analizând dispoziţiile legale invocate, concluziile raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1-D-35/406/2018 din 19.03.2018 depus în cauză, din care rezultă că P. M. R. are diagnosticul de schizofrenie paranoidă, nu are capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care este cercetat şi faţă de care discernământul a fost absent, comisia de expertiză recomandând măsura de siguranţă prevăzută de art. 110 Cod penal.

Cu ocazia audierii de către instanţă, făptuitorul a arătat că faptele sale au fost săvârşite ca urmare a reducerii la jumătate a dozei de medicamente cu care este tratat.

Reţinând că făptuitorul, din cauza bolii psihice de care suferă, prezintă pericol pentru societate, în baza art. 110 Cod penal coroborat cu art. 315 alin.1, lit. e şi art. 246 alin. 13 Cod procedură penală s-a dispus internarea medicală a numitului P. M. R., într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la însănătoşire sau până la ameliorarea stării sale de sănătate care să înlăture starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

Instanţa nu a putut reţine susţinerile făptuitorului şi a tatălui său, potrivit cărora acesta nu prezintă pericol pentru societate dacă ar urma doza corespunzătoare din medicamentele prescrise, având în vedere că acest aspect a fost analizat de comisia medicală care a întocmit raportul de expertiză şi concluzia acesteia a fost că este necesar ca faţă de făptuitor să se dispună internarea medicală.

Împotriva sentinţei penale nr.112 din data de 02 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, în dosarul nr. 1279/292/2018, în termenul legal, la data de 10 mai 2018, a formulat contestaţie bolnavul P. M.R., aducându-i critici pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor contestaţiei formulată în scris, s-a arătat că, în fapt, prin hotărârea penală pronunţată în cauză de Judecătoria Roşiorii de Vede, în baza art. 110 Cod penal s-a dispus internarea făptuitorului într-o unitate specializată de asistenţă medicală până la însănătoşire sau până la ameliorarea stării de sănătate care să înlăture starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

Este contestată măsura dispusă întrucât că este evident că, în comparaţie cu măsura obligării la tratament medical, măsura de siguranţă este restrictivă de drepturi, deoarece internarea obligatorie într-o unitate sanitară presupune limitarea libertăţii de mişcare a persoanei faţă de care se dispune. Din această perspectivă, ea cade sub incidenţa art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg fiind relevantă în materie din mai multe puncte de vedere. Una dintre regulile dezvoltate de această instanţă cu privire la măsura internării medicale este următoarea" evaluarea medicală trebuie să se bazeze pe starea sănătăţii mintale actuale a persoanei respective, şi nu doar pe evenimente trecute. O opinie medicală nu poate fi suficientă pentru a susţine o privare de libertate, dacă de la momentul emiterii opiniei a trecut o perioadă de timp semnificativă."

Deoarece de la data expertizei medico-legală psihiatrică (fila 19) din dosarul de urmărire penală nr.308/P/2018 au trecut mai mult de două luni ( între timp fiind internat 42 de zile în Spitalul de Psihiatrie Poroschia şi tratat corespunzător, urmând tratamentul prescris în continuare la domiciliu) a solicitat efectuarea unei noi expertize psihiatrice (la INML Bucureşti) pentru stabilirea stării sănătăţii sale mintale actuale, în vederea aflării adevărului. Menţionează că a atras atenţia asupra acestui fapt şi la judecarea cauzei dar nu s-a luat în seamă cererea sa. A menţionat în timpul procesului că expertiza medico-legală psihiatrică a fost efectuată la câteva zile după internarea în Spitalul Poroschia şi ea nu reflectă starea sa de sănătate mintală actuală.

Contestatorul a mai arătat că a fost externat în data de 01.04.2014 din Spitalul de Psihiatrie Jebel, jud. Timiş cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 Cod penal, cu un tratament specific centrat în jurul unui medicament indispensabil stării sale de sănătate

S-a arătat că ordonanţa de clasare din data de 12.04.2018 din dosarul nr. 308/P/2018 domnul procuror menţionează că "la data 28.02.2018, numita P. E. a sesizat că a fost lovită cu pumnii şi picioarele de către nepotul său P. M. R.. Bunica sa susţine şi doreşte să depună mărturie că nu a făcut nicio sesizare în acest sens.

Domnul procuror susţine (declaraţie fila 11) din dosarul mai sus menţionat că bunica contestatorului "a fost audiată ca persoană vătămată şi a făcut declaraţii". În fapt, bunica acestuia doreşte să depună mărturie că audierea a fost ilegal obţinută, practic a fost obligată să semneze o hârtie de o persoană pe care nu o cunoştea la poarta locuinţei bunicii pe capota maşinii respectivului Acesta a ameninţat-o spunându-i textual " că este caz penal" şi că "va suporta consecinţele". Ea s-a speriat (este o doamnă înaintată în vârstă de 83 de ani) şi a semnat documentul respectiv fără să ştie ce cuprinde, aşa cum reiese din mărturia sa.

Iniţial, la câteva zile după nedoritul eveniment, şeful de post din comuna Măldăeni a solicitat şi el o declaraţie bunicii sale dar aceasta a refuzat şi a semnat în prezenta tatălui său P. A. o hârtie, în care menţiona că nu doreşte să declare nimic. Tatăl contestatorului declară că doreşte să depună mărturie în acest sens.

În fapt, reiese că bunica sa P. E. nu a făcut o sesizare şi nu a dat declaraţii prin care să ceară internarea sa. Din contră, în şedinţa de cameră preliminară a solicitat domnului preşedinte menţinerea sa în art. 109 Cod penal, tratament la domiciliu.

Consideră că în timpul şedinţei de cameră preliminară trebuiau verificate aceste aspecte (verificarea legalităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală) fapt care nu s-a întâmplat.

În Ordonanţa Parchetului se susţine că acesta reprezintă "un pericol social" şi este nevoie de internarea  pentru tratament.

Arată contestatorul faptul că, cu excepţia acestui eveniment nedorit, pe care îl regretă sincer ( datorat în opinia sa neglijenţei medicale în prescrierea tratamentului) timp de patru ani nu a deranjat pe nimeni cu absolut nimic. Din contră, a avut o manifestare corectă, de exemplu, în toamna anului trecut când a fost tâlhărit de doi adolescenţi, cunoscuţi din vedere, ziua în amiaza mare în piaţa oraşului Roşiorii de Vede, a fost rănit de aceştia şi i s-a furat bicicleta.

A anunţat Politia Roşiorii de Vede şi a ajutat la rezolvarea rapidă a cazului în aceeaşi zi, indicând politiei profilul de Facebook al unuia dintre ei. Politia l-a recunoscut imediat şi a recuperat rapid bicicleta. Doamna avocat N. S., care i-a acordat asistenţă juridică în prezentul dosar poate depune mărturie asupra celor menţionate mai sus deoarece a fost asistent şi în acel caz şi îl cunoaşte foarte bine. Nu crede că o persoană care prezintă pericol social se comportă aşa cum a procedat acesta.

 Mai arată contestatorul faptul că, în perioada 10.06.2017-15.06.2017 a efectuat o internare de rutină impusă de art.109 Cod penal în Spitalul de Psihiatrie Poroschia. In urma acestei internări, deşi s-a internat cu unele probleme de sănătate atestate de Biletul de externare eliberat de Spitalul Poroschia, tratamentul de mai sus a fost prescris la jumătate - Leponex 100 mg- 2 tablete pe zi plus Romparkin 2 mg -2 tablete pe zi şi Convulex 300 mg 2 cp./zi.

Precizează că a urmat acest tratament timp de aproximativ 8 luni şi efectul demonstrat a fost intrarea sa în criză cu manifestări nedorite impuse de boală.

În data de 01.03.2018 a fost internat în regim de urgenţă la Spitalul de Psihiatrie Poroschia, în stare agravată de sănătate, a fost supus la câteva zile unei expertize medico-legală psihiatrică, care a atestat acest lucru. A fost externat cu starea de sănătate ameliorată după 42 de zile de tratament (conform Biletului de externare şi Scrisoare medicală eliberate de Spitalul Poroschia). În această perioadă de spitalizare a fost refăcut tratamentul iniţial prescris de Spitalul Jebel.

Dacă înainte de această ultimă spitalizare la Spitalul Poroschia se simţea din ce în ce mai agitat, în stare de agresivitate - imediat după mărirea dozei de tratament şi revenirea la tratamentul iniţial consideră că starea sa de sănătate a fost spectaculos chiar schimbată în bine, fapt atestat şi de medicul curant şi documentele medicale eliberate la externare după o perioadă de timp relativ scurtă de tratament. Precizează că urmează acest tratament şi în prezent şi se simte foarte echilibrat. Datorită acestui fapt, solicită o contraexpertiză medico-legală psihiatrică la INML Bucureşti pe care se obligă să o suporte financiar.

În ceea ce priveşte rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede (dosar 308/P/2018) face următoarele precizări:

- obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei (dacă procurorul a sesizat instanţa competentă să judece cauza potrivit legii), a legalităţii sesizării instanţei (regularitatea actului de sesizare întocmit şi înaintat de procuror), precum şi verificarea legalităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară, în afara procedurii de cameră preliminară, are o competenţă mai largă (art. 54 Cod procedură penală) decât cea stabilită în această procedură, putând să verifice legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, să soluţioneze plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată şi alte situaţii expres prevăzute de lege.

 Situaţia este cunoscută foarte bine şi de tatăl său, P. A. care a participat la acel caz în calitate de aparţinător şi doreşte să depună mărturie în acest sens.

Realitatea este că starea sa de sănătate mintală s-a deteriorat după scăderea tratamentului, fapt care a dus la evenimentul regretabil şi s-a redresat rapid după spitalizarea de la Spitalul Poroschia şi mărirea dozelor la valoarea iniţială. Precizează că boala sa este cronică şi nu te poţi opune manifestărilor dacă nu ai tratamentul adecvat.

În drept,  contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 54 Cod procedură penală, art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea contestaţiei, au fost depuse la dosar un set de documente: minuta sentinţei penale nr. 112/02.05.2018, ordonanţa de clasare din data de 12.04.2018 şi declaraţii de martori P.E. şi P. A., precum şi bilete de externare şi scrisori medicale emise de Spitalul de Psihiatrie Jebel-Timis şi Spitalul de Psihiatrie Poroschia – Teleorman.

 În dovedirea contestaţiei înţelege să se folosească de următoarele mijloace de probă: proba cu înscrisuri ( Bilete de externare şi scrisori medicale - Spitalul de Psihiatrie Jebel, Spitalul de Psihiatrie Poroschia, precum şi declaraţii de martori P. E.şi P. A.); - proba cu martori ( P. E.şi P. A.).

A solicitat ataşarea dosarului penal nr. 1279/292/2018, în care s-a pronunţat hotărârea penală atacată cu contestaţie.

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, la acest termen de judecată, din oficiu, a invocat nulitatea absolută a sentinţei penale nr. 112 din data de 02 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, în dosarul penal nr. 1279/292/2018, în temeiul dispoziţiilor art.281 alin.1 lit. a Cod procedură penală, referitoare la compunerea completului de judecată şi competenţa funcţională.

Examinând contestaţia prin prisma excepţiei invocate tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere următoarele:

Prin ordonanţa nr. 308/P/2018 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, în baza art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală şi art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 199 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal faţă de suspectul P. M. R., întrucât există o cauză de neimputabilitate.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Roşiorii de Vede cu propunerea de luare faţă de numitul P. M. R. a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 110 Cod penal, respectiv internarea medicală.

Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Roşiorii de Vede, sesizarea privind luarea măsurii de siguranţă fiind înregistrată la instanţă la data de 12.04.2018 sub numărul 1279/292/2018, fiind repartizat, conform menţiunilor cuprinse în rezoluţie, judecătorului de cameră preliminară.

Prin sentinţa penală nr. 112 din 02 mai 2018 a Judecătoriei Roşiorii de Vede a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede şi, în baza art. 110 Cod penal coroborat cu art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală s-a dispus internarea medicală a numitului P. M. R., într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la însănătoşire sau până la ameliorarea stării de sănătate care să înlăture starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

Art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală prevede că ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. 2, precum şi dispoziţii privind (….), sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispoziţiile art. 246 alin. 13 aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 246 alin. 13 Cod procedură penală, în cazul în care dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă măsurii provizorii, în prezenţa avocatului său, şi, după efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunţă prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula contestaţie, în termen de 3 zile de la pronunţare, care se soluţionează de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în camera de consiliu.

Conform art. 247 alin. 14 Cod procedură penală, dispoziţiile art. 246 alin. 13 se aplică în mod corespunzător şi în cazul măsurii de siguranţă a internării medicale.

Conform textelor de lege invocate, competenţa soluţionării sesizărilor procurorului  privind măsurile de siguranţă prevăzute de art. 109, 110 Cod penal aparţine judecătorului de cameră preliminară, atunci când sesizarea este ulterioară unei soluţii de casare dispusă de organul de urmărire penală, cum este cazul în speţă.

Din examinarea hotărârii atacate se reţine că sesizarea în cauză a fost soluţionată de instanţă şi nu de judecătorul de cameră preliminară, fapt ce rezultă din menţiunile înscrise în practica şi în dispozitiv, în şedinţă publică şi prin sentinţă, contrar dispoziţiilor care reglementează procedura de judecată în astfel de cauze. Aceste dispoziţii legale impun, cu caracter imperativ, competenţa judecătorului de cameră preliminară în soluţionarea acestor sesizări, în camera de consiliu, prin încheiere.

Procedând la soluţionarea cauzei având ca obiect sesizarea procurorului, ulterior dispunerii unei soluţii de clasare, privind luarea unei măsuri de siguranţă, respectiv internarea medicală, instanţa de judecată, în şedinţă publică şi pronunţând o sentinţă, prima instanţă a judecat cauza cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa judecătorului de cameră preliminară.

Aceste încălcări determină, conform dispoziţiilor art. 281 lit. a Cod procedură penală, aplicarea nulităţii absolute.

În consecinţă, cum sentinţa penală atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor a căror nerespectare se sancţionează cu nulitatea absolută, în baza art. 280 Cod procedură penală, urmează a se constata nulitatea acesteia.

Tribunalul reţine că potrivit art. 280 alin. 3 Cod procedură penală, atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale.

În cauză, în condiţiile desfiinţării sentinţei atacate, constatându-se nulitatea absolută a acesteia, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea rejudecării de către judecătorul de cameră preliminară competent.

Domenii speta

Spete similare