Apărarea pârâtei în sensul că medicul răspunde în mod individual pentru deciziile profesionale, în cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor este neîntemeiată întrucât art. 655 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că unităţile sanitare private ră

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrat la data de 17.10.2018 sub nr. …/299/2018 reclamanta AC în contradictoriu cu pârâta S SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 400 de lei cu titlu de debit, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a susţinut că, în data de 25.05.2017, s-a prezentat împreună cu fiica sa la un consult medical în specialitatea oftalmologie, unde s-a constatat că fiica sa are nevoie de ochelari pentru dioptriile 1,75 ochi drept şi 1,25 ochi stâng.

În continuare, a arătat că a achiziţionat ochelari în conformitate cu diagnosticul stabilit, însă copilul acuza dureri de cap şi ameţeli în urma purtării lor, motiv pentru care a consultat un alt medic, fiind stabilite dioptriile corecte.

Reclamanta a menţionat că a încercat soluţionarea amiabilă a litigiului, însă pârâta nu a dat curs acestei solicitări.

A motivat că prejudiciul este compus din 240 d elei contravaloare ochelari cu dioptrii greşite şi 160 de lei consultaţie achitată la Clinica WE.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1349 C. civ., art. 642 din Legea nr. 95/2006, art. 1026, art. 453, art. 223 C. proc. civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată (fila 2).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

A evidenţiat că acţiunea nu se încadrează în domeniul de aplicare a procedurii cu privire la cererile de valoare redusă întrucât creanţa pretinsă de reclamantă nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Pârâta a precizat că, în temeiul art. 11 din Legea nr. 46/2003, pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală, iar medicul răspunde în mod individual pentru deciziile profesionale, în cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 663 şi art. 249 C. proc. civ., Legea nr. 46/2003 şi Legea nr. 95/2006.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a indicat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este neîntemeiată deoarece, în temeiul art. 1373 C. civ., comitentul poate fi chemat în judecată pentru fapta prepusului.

A evidenţiat că excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată întrucât fiica sa are vârsta de 8 ani şi nu are capacitate de exerciţiu, motiv pentru care actele sale juridice sunt încheiate prin reprezentant legal.

Reclamanta a motivat că suma solicitată se încadrează în prevederile imperative ale cererilor cu valoare redusă, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

A susţinut că a doua consultaţiei a fost solicitată deoarece fiica sa acuza dureri de cap şi ameţeli.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 201 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 21.12.2018, reclamanta a depus cerere de intervenţie prin care a solicitat introducerea în cauză a fiicei sale, numita AA.

În motivare, a precizat că fiica sa are vârsta de 8 ani şi nu are capacitate de exerciţiu, motiv pentru care actele sale juridice sunt încheiate prin reprezentant legal.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 68 C. proc. civ.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, socotind-o admisibilă potrivit legii şi concludentă.

La termenul din data de 14.02.2019, instanţa a calificat cererea de intervenţie drept o precizare a acţiunii principale în sensul că reclamanta este numita AA prin reprezentant legal AC.

Totodată, instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiate.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, din reţeta de ochelari din data de 25.05.2017 rezultă că, la acea dată, reclamanta AA a efectuat un control medical în specialitatea oftalmologie în unitatea pârâtei (fila 12). Din acelaşi înscris reiese că dioptriile reclamantei au fost identificate ca fiind -1,75 ochi drept şi -1,25 ochi stâng.

La data de 23.10.2017, reclamanta AA a efectuat un nou control medical în specialitatea oftalmologie la o altă clinică, iar, în urma consultaţiei, s-a stabilit că dioptriile acesteia sunt -1 ochi drept şi -1 ochi stâng (fila 11).

În drept, în conformitate cu art. 1357 alin. (1) C. civ., „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”. Totodată, art. 1373 alin. (1) C. civ. arată următoarele: „Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate”.

Astfel, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a comitentului, este nevoie de îndeplinirea următoarelor condiţii: i) săvârşirea unei fapte ilicite, ii) existenţa unui prejudiciu, iii) legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, iv) vinovăţia, v) existenţa raportului de prepuşenie şi vi) fapta să fie săvârşită în cadrul atribuţiilor prepusului sau în legătură cu acestea.

Fapta ilicită poate consta într-o acţiune sau o inacţiune. În prezenta cauză, fapta ilicită este reprezentată de greşita stabilire a dioptriilor, cu ocazia controlului medical efectuat în cadrul unităţii pârâtei.

Concluzia în sensul că dioptriile au fost stabilite în mod eronat se întemeiază pe faptul că, în urma celui de al doilea control, efectuat la un interval de aproximativ 5 luni, s-a constatat că dioptria aferentă ochiului drept este de -1 (inferioară cu 0,75 faţă de dioptria iniţială), iar cea aferentă ochiului stâng este de -1 (inferioară cu 0,25 faţă de dioptria iniţială). Or, nu se poate susţine că într-un interval atât de scurt de timp dioptriile ar fi scăzut într-o asemenea măsură. Mai exact, diferenţele dintre dioptriile iniţiale şi cele ulterioare sunt prea mari pentru a se reţine că ele ar fi intervenit în mod natural.

Referitor la prejudiciu, acesta este reprezentat de cheltuielile efectuate cu noua consultaţie şi cu ochelarii achiziţionaţi în urma primului control (filele 13 şi 14-15). Astfel, valoarea totală a prejudiciului este de 400 de lei (160 de lei costul celui de al doilea control şi 240 de lei contravaloarea ochelarilor).

Legătura de cauzalitate reiese din faptul că, în lipsa stabilirii eronate a dioptriilor, nu ar fi fost achiziţionaţi ochelari necorespunzători şi nu s-ar fi efectuat un al doilea control medical.

În privinţa vinovăţiei, art. 1357 alin. (2) C. civ. statuează că „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. În plus, art. 1358 C. civ. arată că „Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi”.

Raportul de prepuşenie este definit de art. 1373 alin. (2) C. civ. care dispune că „Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia”. În cauză, acest raport izvorăşte din faptul că persoana care a efectuat controlul medical era un angajat al pârâtei şi desfăşura activitate în cadrul unităţii sale sanitare.

În ceea ce priveşte legătura faptei cu atribuţiile, stabilirea eronată a dioptriilor a avut loc în timpul programului de lucru şi în realizarea atribuţiilor de serviciu de către angajatul pârâtei.

Din aceste motive, condiţiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului sunt îndeplinite în persoana pârâtei.

Apărarea pârâtei în sensul că medicul răspunde în mod individual pentru deciziile profesionale, în cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor este neîntemeiată întrucât art. 655 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că unităţile sanitare private răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta. Aşadar, pârâtei îi poate fi angajată răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de personalul medical angajat.

În plus, art. 6 alin. (2) din OG nr. 124/1998, invocat de către pârâtă, vizează ipoteza în care consultaţia medicală este realizată în cadrul unui cabinet medical individual, iar nu de către personalul medical din cadrul unei unităţi sanitare private. Or, în speţă, consultaţia a fost acordată în cadrul unităţii sanitare a pârâtei, iar nu la cabinetul individual al medicului.

Având în vedere argumentele expuse, instanţa urmează să admită cererea şi să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei cu titlu de despăgubire.

Referitor la cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

În prezenta cauză, reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 50 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (fila 2).

Având în vedere soluţia asupra cererii principale, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Totodată, instanţa va respinge solicitarea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată deoarece pârâta nu este partea care a câştigat procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta AA prin reprezentant legal AC, cu domiciliul ales în Bucureşti, str. …,  în contradictoriu cu pârâta S SRL., cu sediul în Bucureşti, str. … .

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei cu titlu de despăgubire.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru

Respinge solicitarea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 01.03.2019.

Preşedinte,   Grefier,

Domenii speta

Spete similare