Contestaţie la executare

ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. /2018

Şedinţa publică de la 22 Martie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe contestatoarea C S V SRL şi pe intimata D FI A MT, având ca obiect contestaţie la executare.

Instanţa constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în şedinţa publică din 15 martie 2018, mersul dezbaterilor şi concluziile părţii prezente fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunţarea fiind amânată pentru termenul de astăzi, când:

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 29.11.2017, sub nr. /252/2017, contestatoarea CSV SRL a chemat în judecată pe intimata DF M, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să se dispună următoarele:

- anularea executării silite iniţiată în temeiul somaţiei nr. din 28.11.2013 emisă de D F a M T;

- anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul executării silite iniţiate în temeiul somaţiei nr. din 28.11.2013 emisă de D F a M T;

- obligarea D F a M T la suportarea cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu.

În motivarea acţiunii se arată că în data de 22 noiembrie 2017, i s-a comunicat la contestatoarei procesul verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu încheiat in 13.11.2017 având numărul de înregistrare -/14.11.2017 emis DFMT (denumit în continuare „Procesul Verbal").

Prin acest Proces verbal contestatoarea a luat la cunoştinţă de faptul că s-a început executarea silită încă din 28.11.2013, iar cuantumul debitului total actual scadent, calculat pentru perioada 31.03.2008 - 31.03.2011, este de 24.329 RON din care 8.867 RON reprezintă debitul principal şi 15.462 RON reprezintă majorări.

Contestatoarea a arătat că somaţia şi titlul executoriu nu i-au fost comunicate către intimată, executarea silită fiind începută cu încălcarea disp. art. 145 alin. 1 din codul de procedură fiscală in vigoare la data de 28.11.2013, potrivit căruia executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, care trebuie sa fie însoţită de titlul executoriu.

Prin urmare, neavând cunoştinţă de conţinutul Titlului şi nici de faptul că s-a început executarea silita împotriva sa, contestatoarea a fost în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile prevăzute de lege, respectiv de contesta eventualele nereguli.

Astfel, întrucât executarea silită a fost începută de intimată fără a se respecta legislaţia în vigoare, ea nu poate produce efecte.

Pentru contestatoare termenul de contestare a executării silite a început sa curgă de la data comunicării procesului verbal încheiat la data de 13.11.2017, respectiv de la data de 22.11.2017 şi acesta este de 15 zile la data la care contestatorul a luat la cunoştinţă de executare dintr-o altă înştiinţare primită, conform art.261 alin.1 lit. a din Codul de procedură fiscală, în situaţia de faţă înştiinţarea primită de contestatoare fiind reprezentată de Procesul verbal comunicat în 22 noiembrie 2017.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 145 alin. 1 din codul de procedură fiscală aplicabil la data de 28.11.2013, art. 260, 261 alin. 1 şi următoarele din codul de procedură fiscală în vigoare, 298 alin. 1, art. 651 şi 712 alin. 1 din codul de procedură civilă.

În probaţiunea depus înscrisuri: Procesul verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu încheiat în 13.11.2017 având numărul de înregistrare 1F2017- 086557/14.11.2017 emis DFMT; împuternicire avocaţială.

La data de 27.12.2017 intimata DF a M T a formulat întâmpinare (f 17-19), prin care a solicitat pe fond respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi a invocat excepţia tardivităţii formulării prezentei contestaţii la executare în ceea ce priveşte somaţia nr. /28.11.2013 şi titlul executoriu nr. /28.11.2013 având în vedere dispoziţiile art. 260 si art. 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala şi ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, act normativ in vigoare in vigoare la data emiterii si comunicării somaţiei către contestatoarea.

 Se arată că  somaţia nr. /28.11.2013 si titlul executoriu nr. /28.11.2013 i-au fost comunicate contestatoarei prin publicitate, conform procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. IF2013-019730/29.11.2013 şi anunţului colectiv nr. IF2013-019729/29.11.2013, documente pe care le va depune în probaţiune.

Comunicarea acestei somaţii nu a putut fi efectuată prin poştă cu confirmare de primire, întrucât contestatoarea nu a ridicat plicul expediat, acesta întorcându-se la instituţia intimată.

În aceste condiţii intimata susţine că contestatoarea a depus prezenta contestaţie la executare cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, sancţiunea nerespectării termenului prevăzut de lege fiind decăderea.

În subsidiar, în cazul în care se va trece peste această excepţie, intimata arată în fapt că în data de 28.11.2013, cu respectarea prevederilor legale, a emis pe numele contestatoarei somaţia nr. /28.11.2013 însoţită de titlul executoriu nr. /28.11.2013.

Executarea silită a fost demarată împotriva contestatoarei pentru suma de 21.240 lei reprezentând debit principal şi pentru suma de 12.307 lei reprezentând majorări de întârziere.

Menţionează faptul că obligaţiile fiscale reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanica, obligaţii in temeiul cărora a fost demarată executarea silită împotriva contestatoarei au fost stabilite prin deciziile de impunere menţionate in cuprinsul titlului executoriu nr. /28.11.2013, decizii de impunere care constituie acte administrativ-fiscale, titluri de creanţa devenite titluri executorii ca urmare a împlinirii termenului de plată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 141, alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (in vigoare la data emiterii si comunicării somaţiei către contestatoarea).

De asemenea, a arătat instanţei de judecată faptul că, în data de 14.11.2017, în urma scoaterii din evidenţele fiscale a mijlocului de transport marca, intimata i-a comunicat contestatoarei Procesul verbal nr. IF2017-086557/14.11.2017 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu. Procesul verbal mai sus menţionat a fost comunicat contestatoarei prin poştă cu confirmarea de primire nr. AR39893445033.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a arătat instanţei de judecată faptul că contestatoarea nu invocă în susţinerea prezentei contestaţii la executare nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită, cu excepţia neîndeplinirii legale a procedurii de comunicare a somaţiei nr. /28.11.2013 şi a titlului executoriu nr. /28.11.2013. Ori, aceste acte de executare silită au fost legal comunicate către contestatoare.

Mai arată instanţei de judecată şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 136 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în vigoare la data emiterii şi comunicării somaţiei), în cazul în care debitoarea nu îşi plăteşte de buna-voie obligaţiile fiscale datorate, organul fiscal competent pentru stingerea acestora, va proceda la acţiuni de executare silită.

Ori, contestatoarea nu a făcut dovada achitării obligaţiilor fiscale înscrise în cuprinsul somaţiei nr. /28.11.2013, a titlului executoriu nr. /28.11.2013 sau a Procesului verbal nr. IF2017-086557/14.11.2017 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu.

Mai mult, învederează instanţei faptul că somaţia mai sus menţionată a fost întocmită în temeiul legii şi cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege ( O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare la data emiterii şi comunicării somaţiei).

Conform art.145, alin.2 din O.G. nr.92/2003, somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu.

Intimata a depus următoarele înscrisuri: Somaţia nr. /28.11.2013; Titlul executoriu nr. /28.11.2013; copia plicului întors; Procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. IF2013-019730/29.11.2013; Anunţul colectiv nr. IF2013-019729/29.11.2013; Procesul verbal nr. IF2017-086557/14.11.2017 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu; confirmarea de primire nr. AR39893445033.

La data de 07.02.2018 contestatoarea C S V SRL a formulat note de şedinţă prin care, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, a solicitat respingerea ei, deoarece intimata nu a respectat procedura legală de comunicare, către contestatoare a somaţiei nr. /28.11.2013 (denumită în continuare „Somaţia") şi a titlului executoriu nr. /28.11.2013 (denumit în continuare .Titlul"), precum şi a titlurilor de creanţă în baza cărora a fost emis titlul executoriu.

În ceea ce priveşte actele depuse la dosar de intimată, se arată că adresa unde intimata susţine că a încercat comunicarea Somaţiei şi a Titlului, respectiv: "Str. nr. , biroul , sat, comuna, judeţul " este greşită, adresa corectă, conform înregistrării fiind "FV, sat, comuna, judeţul ".

Conform copiei plicului depus la dosar de către intimată, Somaţia şi Titlul nu au fost trimise către contestatoare prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ci printr-o societate cu denumirea de "", intimata comunicând Somaţia şi Titlul printr-o societate necunoscută, cu denumirea de "", încălcând prevederile legale privind comunicarea actului administrativ fiscal, respectiv prevederile art. 44 alin. 2 din Codul de procedură fiscală care impune comunicarea prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar ulterior, procesul verbal IF2017-086557/14.11.2017 l-a comunicat corect prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (AR39893445033).

Contestatoarea mai arată că intimata nu a respectat procedura de comunicare prevăzută de art. 44 alin. 2, 2l, 22 şi 3 din Codul de procedură fiscală.

Conform art. 44 alin. 22 din codul de procedură fiscală, numai în cazul în care nu a fost posibilă comunicarea actului administrativ fiscal prin înmânare, poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fax, e-mail sau alte mijloace de transmitere la distanţă, atunci se va realiza comunicarea prin publicitate.

Or, Intimata a emis Somaţia şi Titlul în data de 28.11.2013 pe care le-a trimis a doua zi, în data de 29.11.2013 şi tot în data de 29.11.2013, fără a mai aştepta realizarea comunicării prin poştă a Somaţiei şi a Titlului către contestatoare, a procedat la comunicarea prin publicitate, pe site-ul DFMT şi prin afişare la sediul DFMT.

Se mai arată că, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia Civilă în Dosarul nr. 32.569/212/2009 şi constată că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeaşi ordonanţă.

Contestatoarea mai arată că nici titlurile de creanţă, respectiv deciziile de impunere, nu au fost comunicate de intimată către contestatoare. Intimata nu a putut face dovada comunicării lor.

După susţinerile şi documentele depuse la dosar de către intimată, 6 dintre cele 7 decizii de impunere au fost întocmite în 23.03.2013 şi comunicate în data de 16.11.2012 conform confirmării de primire nr. 914975, deci anterior datei emiterii lor.

În ceea ce priveşte confirmarea de primire nr. 914975, se arată că expeditorul acesteia nu corespunde cu emitentul  titlurilor de creanţă, ea fiind trimisă de „Total Post Mail Services” şi nu de intimată, iar la rubrica oficiul poştal este trecut un oficiu poştal din Bucureşti ,.BUC 83" care nu are nici o legătură cu judeţul.

În ceea ce priveşte semnătura domnului B A, aplicată pe Somaţie şi Titlu, se arată că aceasta este identică, copiată pe ambele documente, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la autenticitatea respectivei semnături şi implicit la valabilitatea acestor acte.

Contestatoarea mai arată că atât Somaţia cât şi Titlul executoriu, nu poartă ştampila organului fiscal emitent, iar conform art. 43 alin. 2 lit. h Cod procedură fiscală.

Titlul este sub forma unui tabel în care sunt înşirate nişte sume cu termene de plată, unele termene nefiind conforme cu deciziile de impunere depuse ulterior la dosar de către intimată.

Astfel, sunt trecute în titlu termenele de plată la 02.04.2012, 01.10.2012, 01.04.2013 şi 30.09.2013, iar în deciziile de impunere sunt trecute termene de plată la 31.03.2012, 30.09.2012, 31.03.2013 şi 30.09.2013.

Mai mult decât atât, în titlu nu se menţionează titlurile de creanţă (deciziile de impunere) în baza cărora s-a emis titlul.

La data de 28.02.2018, D F a M T, prin reprezentanţii săi legali, a formulat note de şedinţă (f.65-68).

În primul rând, a arătat instanţei de judecată faptul că, contrar susţinerilor contestatoarei, comunicarea somaţiei nr. /28.11.2013 şi a titlului executoriu nr. /28.11.2013 respecta întrutotul dispoziţiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală (dispoziţii legale în vigoare la data emiterii şi comunicării actului de executare silită).

A arătat instanţei de judecată faptul că, chiar dacă modalităţile de comunicare prin publicitate sunt subsecvente comunicării prin poştă, totuşi nu consideră că efectuarea, în mod simultan, a acestora ar conduce la vicierea procedurii de comunicare.

Chiar în situaţia în care ar fi existat un viciu de comunicare, acesta a fost acoperit prin întoarcerea plicului la instituţia intimată, acest lucru dovedind, cu certitudine, faptul că comunicarea prin poştă cu confirmare de primire nu a fost posibilă.

Mai arată instanţei de judecată şi faptul că procedura de comunicare prin poştă cu confirmare de primire nu poate fi considerată ca fiind viciată doar prin simplul fapt al menţionării denumirii de stradă înainte de „F V", acest lucru neinfluenţând în nici o măsura procedura de comunicare.

De asemenea, a arătat instanţei de judecată faptul că Decizia nr. 536/2011 dată de Curtea Constituţionala, decizie invocată de către reclamantă, se referă la situaţia în care s-ar fi procedat, în mod exclusiv, la comunicarea prin publicitate fără a fi parcurse celelalte modalităţi prevăzute de lege. Ori, în cazul de faţă, intimata a procedat atât la comunicarea prin poştă cu confirmare de primire (modalitate care nu a putut fi realizată), cât şi la comunicarea prin publicitate.

Faţă de criticile contestatoarei referitoare la faptul că comunicarea prin poştă cu confirmare de primire poate fi efectuată doar prin intermediul C.N. Posta Romana SA, intimata a arătat că, la data emiterii şi comunicării somaţiei nr. /28.11.2013 şi a titlului executoriu nr. /28.11.2013, instituţia a avut încheiat un contract de prestări servicii poştale cu Otto Curier, societate autorizată pentru efectuarea de astfel de servicii poştale.

Astfel, consideră că contestatoarea face o confuzie considerând că prin noţiunea de „prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire" s-ar înţelege faptul ca transmiterea corespondenţei ar putea fi făcută doar prin intermediul C.N. Posta Romana SA, iar instituţia intimată nu ar fi putut alege un alt operator de servicii poştale autorizat.

A menţionat şi faptul că, la data comunicării Procesului verbal nr. IF2017-086557/14.11.2017, instituţia a avut încheiat un contract de prestări servicii poştale cu C.N. Posta Romana SA.

A arătat faptul că contestatoarei i-a fost comunicată somaţia nr. /28.11.2013 şi titlul executoriu nr. /28.11.2013 prin publicitate, conform procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. IF2013-019730/29.11.2013 si anunţului colectiv nr. IF2013-019729/29.11.2013, documente pe care le va depune în probaţiune. Comunicarea acestei somaţii nu a putut fi efectuată prin poştă cu confirmare de primire, întrucât contestatoarea nu a ridicat plicul expediat, acesta întorcându-se la instituţia intimată.

Faţa de cele de mai sus, a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, întrucât prezenta contestaţie la executare a fost formulată cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, sancţiunea nerespectării termenului prevăzut de lege fiind decăderea.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat faptul că executarea silită a fost demarată împotriva contestatoarei pentru recuperarea sumei de 21.240 lei reprezentând debit principal şi pentru suma de 12.307 lei reprezentând majorări de întârziere. Contestatoarea datorează un impozit asupra mijloacelor de transport pentru autoturismele deţinute în proprietate, conform dispoziţiilor art. 261 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (lege în vigoare la data stabilirii acestor obligaţii fiscale).

Întrucât contestatoarea nu a stins de bună-voie, prin plată şi în termenul stabilit de lege obligaţiile fiscale datorate bugetului local, intimata a calculat majorări de întârziere în cuantumul stabilit de lege. Până la data de 01.07.2010 nivelul majorărilor de întârziere era în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, aşa cum prevedea art. 120 alin.7 din O.G. nr. 92/2003 până la data intrării în vigoare a O.U.G nr. 39/2010, iar începând cu data de 01.07.2010 nivelul majorărilor de întârziere este de 2% pe lună, aşa cum prevede art. 124 M din O.G. nr. 92/2003 modificată prin O.U.G nr. 39/2010.

De asemenea, intimata a arătat că începând cu data de 01.01.2016 ( data intrării în vigoare a Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal) nivelul majorărilor de întârziere este în cuantum de 1% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 183.

A menţionat faptul că aceste majorări de întârziere au fost stabilite de organul fiscal şi au fost înscrise în cuprinsul titlului executoriu, al somaţiei şi al procesului verbal de calcul al sumelor prevăzute prin titlul executoriu.

În data de 14.11.2017, în urma scoaterii din evidenţele fiscale a mijlocului de transport marca, intimata i-a comunicat contestatoarei Procesul verbal nr. IF2017-086557/14.11.2017 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu. Procesul verbal mai sus menţionat a fost comunicat contestatoarei prin poştă cu confirmarea de primire nr. AR39893445033.

Contrar susţinerilor contestatoarei, în somaţie şi în titlul executoriu au fost înscrise obligaţiile fiscale stabilite prin deciziile de impunere menţionate în cuprinsul titlului executoriu. Atât Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cât şi Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal, au stabilit ca termene legale de plată pentru obligaţiile fiscale, datele de 31 martie şi 30 septembrie.

Întrucât în anul 2012 şi în anul 2013, data de 31 martie a căzut într-o zi nelucrătoare, termenul de plată s-a prorogat până la finalul primei zile lucrătoare (în speţa dată de 02.04.2012 şi data de 01.04.2013). Acesta este motivul pentru care în cuprinsul somaţiei au fost trecute aceste date.

A mai arătat instanţei de judecată şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 136 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în vigoare la data emiterii şi comunicării somaţiei), în cazul în care debitoarea nu îşi plăteşte de bună-voie obligaţiile fiscale datorate, organul fiscal competent pentru stingerea acestora, va proceda la acţiuni de executare silită.

Ori, contestatoarea nu a făcut dovada achitării obligaţiilor fiscale înscrise în cuprinsul somaţiei nr. /28.11.2013, a titlului executoriu nr. /28.11.2013 sau a Procesului verbal nr. IF2017-086557/14.11.2017 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu.

Mai mult, somaţia mai sus menţionată a fost întocmită în temeiul legii şi cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege (O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare la data emiterii şi comunicării somaţiei).

De asemenea, a arătat că actele de executare silită sunt semnate de către conducătorul instituţiei, sunt recunoscute ca fiind emise de către instituţie şi nu se poate pune în discuţie autenticitatea acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În dosarul de executare nr. /28.11.2013 al D F a M T s-a început executarea silită împotriva contestatoarei, pentru suma de 21.240 lei reprezentând debit şi suma de 12.307 lei reprezentând majorări de întârziere, fiind emise somaţia şi titlul executoriu cu aceeaşi dată (f.20, 21).

Deşi la dosar intimata a depus copia plicului cu care a expediat cele două documente la adresa sediului contestatoarei, printr-o firmă care, conform verificărilor efectuate pe internet, a fost autorizată la data respectivă să efectueze servicii poştale, având denumirea de „Otto Curier”, iar plicul poartă ştampila firmei de curierat 29.11.2013 (f.22), instanţa reţine că nu s-a îndeplinit procedura de comunicare cu contestatoarea, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a somaţiei şi titlului executoriu, deoarece, potrivit copiei formularului de confirmare de primire depus la dosar (f.72), nu s-a efectuat avizarea destinatarului, consemnându-se doar faptul că sediul este închis, plicul fiind imediat returnat intimatei, care în aceeaşi zi a demarat procedura de comunicare prin publicitate (f. 23-26).

De asemenea instanţa reţine că titlul executoriu a fost emis pe baza titlurilor de creanţă reprezentate de deciziile de impunere nr. /23.03.2013, nr. /23.03.2013, nr. /23.03.2013, nr. /30.11.2010, nr. /23.03.2013, nr. /23.03.2013 şi nr. /23.03.2013, emise de aceeaşi intimată.

Deşi intimata susţine că titlurile de creanţă au fost comunicate contestatoarei prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, din copia confirmării de primire depusă în acest sens la dosar de intimată (f.44,45) rezultă că aceasta vizează o comunicare făcută la data de 16.11.2012, anterior datei emiterii a şase dintre titlurile de creanţă mai sus menţionate.

Referitor la comunicarea actului administrativ fiscal, instanţa reţine că sunt aplicabile prevederile art. 44 alin.1-3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data emiterii titlurilor de creanţă şi începerii executării silite, potrivit cărora:

„(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigura primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(21) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat si prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia si daca contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

(22) In cazul in care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibila, aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afişării anunţului”.

Cu privire la opozabilitatea actului administrativ fiscal, articolul 45 din OG nr. 92/2003 prevede că:„

”(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic”.

Aşadar, instanţa consideră că pentru ca un titlul de creanţă să devină titlu executoriu, este necesar ca, respectând ordinea prev. de art. 44 C.pr.fisc., titlurile de creanţă (reprezentat în cauză de deciziile de impunere) să fie comunicate debitorului.

Din înscrisurile depuse de intimată la dosar instanţa nu a putut stabili că intimata a  efectuat comunicarea titlurilor de creanţă prin poştă, sau că a încercat comunicarea către contestatoare prin poştă cu confirmare de primire, potrivit art. 44 alin. 2 C.pr.fisc., a somaţiei şi titlului executoriu.

În aceste condiţii nu poate fi considerată ca fiind legală nici procedura de comunicare prin publicitate a somaţiei şi titlului executoriu întrucât, deoarece potrivit art. 44 alin. 4 C.pr.fisc. o asemenea modalitate de comunicare este una excepţională, subsidiară comunicărilor cu confirmare de primire.

Faţă de prevederile art. 44 din OG nr.92/2003, rezultă că, nefiind comunicate contestatorului în mod direct, nu sunt opozabile acestuia şi nu produc niciun efect juridic, nici titlurile de creanţă în baza cărora a fost emis titlul executoriu, nici somaţia şi nici titlul executoriu.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată, instanţa reţine că, potrivit art. 261 alin. 1 lit. a din noul Cod de procedură fiscală în vigoare la data formulării contestaţiei la executare, contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoştinţă de executarea sau de actul de executare pe care îl contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.

Întrucât primul act de executare din care contestatoarea a luat la cunoştinţă despre începerea executării silite, emiterea somaţiei şi a titlului executoriu, îl reprezintă procesul verbal  privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu, înregistrat sub nr.IF2017-086557/14.11.2017 şi comunicat contestatoarei prin poştă la data de 21.11.2017 (f.28), iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 29.11.2017, instanţa reţine că prezenta contestaţie la executare a fost formulată în termenul legal, motiv pentru care va respinge excepţia tardivităţii introducerii ei, invocată de intimată.

 Pe fondul contestaţiei, faţă de împrejurarea că titlurile de creanţă pe baza cărora a fost emis titlul executoriu nu au fost comunicate contestatoarei, instanţa reţine că sunt incidente prevederile art. 141 alin.11 teza II din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, în vigoare la data începerii executării silite conform cărora, „Cu excepţia cazului in care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii”.

Având în vedere că nu există dovezi din care să reiasă că titlurile de creanţă au fost comunicate contestatoarei, nu poate fi vorba de un titlu executoriu în cauză, întrucât potrivit art. 45 alin. 2 C.pr.fisc., actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44, nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic. Neexistând un titlu executoriu, executarea silită nu poate începe sau nu poate continua.

În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, în temeiul disp. art.262 C.pr.fisc., instanţa va admite contestaţia la executare şi va anula executarea silită începută de intimată în dosarul execuţional nr.13143/28.11.2013 împotriva contestatoarei şi toate actele de executare silită.

Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru iar potrivit art. 45 alin.1 lit. f din OUG nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru se restituie la cererea petiţionarului în cazul admiterii contestaţiei la executare, instanţa va respinge solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata acestor cheltuieli de judecată, ele putând fi recuperate în procedura anterior menţionată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Admite  contestaţia la executare formulată de contestatoarea C S V SRL, , cu sediul în sat, nr. , comuna, jud. şi sediul procesual ales la, în contradictoriu cu intimata D F A M T, , cu sediul în, B-dul nr. , jud..

Anulează executarea silită începută de intimată în dosarul execuţional nr./ 28.11.2013 împotriva contestatoarei şi toate actele de executare silită.

Respinge cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 martie 2018.

Domenii speta

Spete similare