Solicitare despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a tratamentelor inumane si degradante aplicate reclamantului în perioada de detentie. Respingere. Adoptarea Legii nr. 167/2017 – remediu efectiv menit să înlăture efectele tratament

Decizie 126/C din 19.09.2018


Desi reclamantul nu a administrat nici o probă referitoare la conditiile în care a fost cazat în penitenciare în perioada în care a fost privat de libertate, problemele sistemului penitenciar din România privind supraaglomerarea ?i condi?iile de deten?ie au fost deja constatate prin mai multe hotărâri pronun?ate într-o jurispruden?ă constantă ?i pe parcursul mai multor ani de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instan?a europeană constatând încălcarea art.3 din Conven?ia europeană a drepturilor omului referitor la condi?iile de deten?ie.

Urmând recomandarea dată de Curtea Europeană în hotărârea pilot din 25 aprilie 2017, Cauza Rezmives si altii c. României, prin adoptarea Legii nr.169/2017 pentru completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor ?i a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Statul Român a creat un mecanism compensatoriu menit să înlăture vătămarea drepturilor garantate de Conven?ia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin adoptarea acestui act normativ Statul Român a înteles, recunoscând în acelasi timp conditiile necorespunzătoare de deten?ie din penitenciarele române?ti, să acorde o măsură compensatorie adecvată pentru asigurarea reparării încălcării art. 3 din Conven?ie, cu un impact măsurabil asupra cuantumului pedepsei, măsură care poate fi apreciată ca un remediu efectiv menit să înlăture pe cât posibil efectele tratamentelor inumane sau degradante pe care le-au suferit persoanele încarcerate.

Cauza Rezmives si altii c. României

Legea nr. 169/2017 pentru completarea Legii nr. 254/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 30 mai 2017, sub nr. .../88/2017, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronun?a să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1500 Euro cu titlu de despăgubiri.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că în penitenciar sunt condiţii inumane şi degradante, că a fost supus la rele tratamente, fiind încălcate prevederile art. 3 din Conven?ia europeană a drepturilor omului. A sus?inut reclamantul că a fost cazat într-o cameră situată lângă toaletă,  în care existau gândaci ?i plo?ni?e.

În precizările ulterioare la ac?iune reclamantul a sus?inut că a fost supus torturii de către angaja?ii penitenciarului, că nu a primit hrană corespunzătoare ?i asisten?ă medicală ?i nu a fost lăsat să î?i execute pedeapsa aproape de familie, ci a fost dus în Penitenciarele Tulcea, Slobozia, Craiova, Arad.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 3, 4 şi 5 din CEDO.

 În dovedire, reclamantul a depus la dosar copia B.I. şi mandatul de executare nr. …/2014 din 05.01.2015.

În apărare, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat chemarea în garanţie a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, serviciul public responsabil cu aplicarea regimului de detenţie şi cu asigurarea intervenţiei recuperative.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată sus?inând că reclamantul nu a depus nicio probă care să ateste sus?inerile din cererea de chemare în judecată ?i nici nu a făcut dovada că s-a adresat judecătorului de supraveghere a privării de libertate, potrivit dispozi?iilor Legii nr.254/2013, cu privire la condi?iile de deten?ie. Nici cererea de acordare a daunelor morale nu poate fi primită pentru că reclamantul nu a adus argumente sau indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.

Prin sentinţa civilă nr. 1688, pronunţată de Tribunalul Tulcea la data de 09.10.2017, în dosarul nr. 1207/88/2017 s-a respins ca nefondată cererea reclamantului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul [...] a fost deţinut în Penitenciarul Tulcea, în executarea unei pedepse de 23 ani de închisoare, în baza sentinţei penale nr. 1051 din 14 octombrie 2014, a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia nr. 3/P/05.01.2015 din 5 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, iar prin ac?iune a invocat condiţiile inumane şi degradante din Penitenciar, prezenţa insectelor, a mâncării foarte proaste şi s-a considerat îndreptăţit la acordarea acestor despăgubiri.

Reclamantul nu şi-a întemeiat în drept plângerea formulată împotriva Statului Român şi nici nu a solicitat administrarea unor probe pentru a dovedi temeinicia susţinerilor sale.

Având în vedere că reclamantul, la data formulării cererii, este deţinut in Penitenciarul Tulcea, instan?a a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare, în cursul procesului penal.

S-a arătat că, potrivit disp. Legii nr. 254/2013, în cadrul Penitenciarului funcţionează Instituţia judecătorului de supraveghere a privării de libertate care „supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii in executarea acestor pedepse şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin lege”, dar că din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că petentul a sesizat Judecătorul de supraveghere a privării de libertate referitor la condiţiile de detenţie şi nici nu s-a făcut dovada faptului că Penitenciarul Tulcea ar fi fost obligat la plata de daune către persoanele private de libertate datorită neasigurării unor condiţii de detenţie corespunzătoare. Astfel, nici in ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor solicitate nu există criterii de evaluare a acestuia şi de stabilirea întinderii prejudiciului reclamat, în funcţie de care să poată fi primită cererea reclamantului.

Instan?a a re?inut că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii niciuneia din elementele constitutive referitoare le existenţa unui prejudiciu, cauzat prin săvârşirea unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre acestea şi vinovăţia celui care a cauzat acest prejudiciu, respectiv a pârâţilor chemaţi in judecată, în condi?iile art.1349 Cod civil ?i constatând că nu a fost dovedit niciunul dintre aceste elemente care să atragă răspunderea patrimonială a persoanelor vinovate, că Tribunalul Constanţa nu a reţinut nici încălcarea unor dispoziţii ale Legii nr. 254/2013, privind executarea pedepselor de natură să îi aducă un prejudiciul reclamantului, astfel cum s-a solicitat prin acţiune, a respins ca nefondată cererea formulată  de reclamant.

Împotriva sentinţei civile nr. 1688/9.10.2017 pronunţate de Tribunalul Tulcea, a declarat recurs reclamantul [...].

În motivarea recursului a sus?inut reclamantul că a solicitat despăgubiri pentru tratamentele inumane la care a fost supus în timpul executării pedepsei, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de Legea nr. 254/2013. Sus?ine că judecătorul delegat la Penitenciarul Tulcea a refuzat să-i respecte aceste drepturi ?i solicită despăgubiri de 105.000 euro.

Intimatul pârât Administra?ia Na?ională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând anularea recursului pentru neîndeplinirea obliga?iei recurentului de a indica motivele de nelegalitate care să se încadreze în prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac cu motivarea că Legea nr. 254/2013 a reglementat institu?ia judecătorului de supraveghere a privării de libertate, printre atribu?iile acestuia regăsindu-se ?i aceea de a solu?iona plângerile de?inu?ilor privind exercitarea drepturilor, dar de?inutul nu a adresat ANP reclama?ii care să vizeze condi?iile de deten?ie sau măsurile dispuse de către administra?iile locurilor de de?inere care l-au custodiat.

Prin Încheierea din 13.06.2018 instanţa, verificând obiectul cererii formulate de recurent şi având în vedere ordinea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, faţă de obiectul pretenţiei şi valoarea acesteia a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel.

În apel instan?a a solicitat Penitenciarului Tulcea să comunice modalitatea de aplicare a recursului compensatoriu în condi?iile prevăzute de Legea nr. 254/203, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2017 ?i să transmită fi?a individuală a condamnatului [...], reclamantul din cauza de fa?ă, pentru perioada în care a fost de?inut în penitenciar, începând cu anul 2012.

 Prin adresa nr. …/20.08.2018 Administra?ia Na?ională a Penitenciarelor, penitenciarul Arad, a comunicat instan?ei perioadele ?i spa?iile în care a fost cazat de?inutul [...], men?ionând că acestuia i-au fost considerate un număr de 330 zile ca fiind executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea a 1577 de zile în condi?ii necorespunzătoare în penitenciarele Constan?a Poarta Albă, Slobozia, Craiova, Tulcea ?i Giurgiu, precum ?i în Centrul de re?inere ?i arestare preventivă Constan?a. De asemenea, a fost înaintată instan?ei fi?a individuală de cazare a persoanei privată de libertate [...] ?i adresa nr. …/27.11.2017 a Administra?iei na?ionale a  Penitenciarelor con?inând fi?a de eviden?ă a zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii arestării preventive/pedepsei/măsurii educative în condi?ii necorespunzătoare pentru [...].

Examinând în limitele cererii de apel temeinicia ?i legalitatea sentin?ei apelate, Curtea constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentin?a penală nr.113/26.01.2011 a Judecătoriei Sector 1 Bucure?ti apelantul reclamant [...] a fost condamnat la 4 ani ?i 6 luni închisoare cu executare, prin sentin?a penală nr. 1544/29.11.2012 a Judecătoriei Constan?a, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 101/14.02.2013 a Cur?ii de Apel Constan?a, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar prin sentin?a penală nr. 1051 din 14.10.2014 a Judecătoriei Constan?a, definitivă prin decizia penală nr. 3/P/055.01.2015 a Cur?ii de Apel Constan?a, apelantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Potrivit mandatului de executare nr. …/05.01.2015 emis de Judecătoria Constan?a ?i depus la dosar de către apelantul reclamant, după contopirea cu restul rămas neexecutat ?i aplicarea sporului de 1 an închisoare reclamantul avea de executat, la data emiterii mandatului, pedeapsa de 7 ani închisoare.

Adresându-se instan?ei civile prin cererea de fa?ă reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit urmare a tratamentelor inumane ?i degradante, a torturii la care a fost supus în perioada de deten?ie, reclamantul sus?inând că a fost plasat în mai multe penitenciare departe de familie, a fost cazat în spa?ii în apropierea toaletei, în care circulau gândaci ?i plo?ni?e; de asemenea, a sus?inut că a fost torturat de angaja?ii penitenciarului ?i că judecătorul delegat de la Penitenciarul Tulcea i-a încălcat drepturile prevăzute de Legea nr. 254/2013.

De?i reclamantul nu a administrat nici o probă referitoare la condi?iile în care a fost cazat în penitenciare în perioada în care a fost privat de libertate, Curtea re?ine că problemele sistemului penitenciar din România privind supraaglomerarea ?i condi?iile de deten?ie au fost deja constatate prin mai multe hotărâri pronun?ate într-o jurispruden?ă constantă ?i pe parcursul mai multor ani de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instan?a europeană constatând încălcarea art.3 din Conven?ia europeană a drepturilor omului referitor la condi?iile de deten?ie. Astfel, în perioada 2007 - 2012 Curtea Europeană a pronun?at 93 de hotărâri de condamnare a statului român pentru încălcări ale articolului 3 sub aspectul suprapopulării carcerale ?i al condi?iilor materiale inadecvate de deten?ie atât în penitenciare, cât ?i în centrele de re?inere ?i arest preventiv (lipsa de igienă, aerisire ?i lumină naturală insuficiente, instala?ii sanitare nefunc?ionale, alimenta?ie insuficientă sau inadecvată, accesul limitat la du?uri, prezen?a ?obolanilor ?i a insectelor în celulele de deten?ie).

Având în vedere constatările Cur?ii Europene, instan?a de apel nu găse?te că era necesar ca ?i în cauza de fa?ă reclamantul să prezinte dovezi suplimentare asupra condi?iilor suportate în penitenciarele în care a executat pedeapsa privativă de libertate în perioada 2012 – prezent, astfel că nu poate re?ine apărările pârâtului privind lipsa dovezilor care să sus?ină afirma?iile reclamantului privind condi?iile din penitenciar.

Instan?a de apel nu neagă, din perspectiva celor men?ionate anterior, că reclamantul a putut suferi, în perioada încarcerării, tratamente inumane care să depă?ească nivelul inevitabil de suferin?ă inerent deten?iei ?i că, din acest motiv, sănătatea sau demnitatea reclamantului să fi fost afectate, iar condi?iile de via?ă pe care a trebuit să le suporte reclamantul să fi fost de natură a aduce atingere demnită?ii sale.

Cu toate acestea, Curtea re?ine că cererea de acordare de despăgubiri formulată de apelantul reclamant nu poate fi primită, solu?ia de respingere pronun?ată de prima instan?ă fiind corectă în condi?iile în care, urmând recomandarea dată de Curtea Europeană în hotărârea pilot din 25 aprilie 2017, Cauza Rezmive? ?i al?ii c. României, prin adoptarea Legii nr.169/2017 pentru completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor ?i a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal Statul Român a creat un mecanism compensatoriu menit să înlăture vătămarea drepturilor garantate de Conven?ia Europeană a Drepturilor Omului. Prin acest act normativ s-a stabilit ca pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în spa?iu necorespunzător, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, să fie considerate ca executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. Potrivit expunerii de motive a legii, mecanismul este conceput ca un instrument juridic potrivit căruia, în vederea acordării liberării condi?ionate, în calculul pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată, se include, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, executarea pedepsei într-un spa?iu necorespunzător.

Prin adoptarea acestui act normativ Statul Român a în?eles, recunoscând în acela?i timp condi?iile necorespunzătoare de deten?ie din penitenciarele române?ti, să acorde o măsură compensatorie adecvată pentru asigurarea reparării încălcării art.3 din Conven?ie, cu un impact măsurabil asupra cuantumului pedepsei, măsură care poate fi apreciată ca un remediu efectiv menit să înlăture pe cât posibil efectele tratamentelor inumane sau degradante pe care le-au suferit persoanele încarcerate.

De această măsură compensatorie, astfel cum rezultă din adresele înaintate Cur?ii de Apel Constan?a de către Administra?ia Na?ională a Penitenciarelor, men?ionate anterior, a beneficiat ?i reclamantul [...], căruia i-au fost considerate un număr de 330 de zile ca fiind executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea a 1577 de zile din durata pedepsei în condi?ii necorespunzătoare în penitenciarele Constan?a Poarta Albă, Slobozia, Craiova, Tulcea ?i Giurgiu, precum ?i în Centrul de re?inere ?i arestare preventivă Constan?a, calculate din anul 2012, motiv pentru care Curtea apreciază că reclamantul nu mai poate beneficia ?i de acordarea unei indemniza?ii băne?ti pentru aceea?i perioadă, cererea reclamantului fiind neîntemeiată.

De asemenea, Curtea nu poate primi solicitarea apelantului reclamant de a fi despăgubit pentru încălcarea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 254/2013 de către judecătorul delegat la Penitenciarul Tulcea pentru că, pe de o parte, reclamantul nu a arătat în concret care a fost dreptul care i-a fost încălcat de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, respectiv care a fost solicitarea adresată judecătorului ?i care nu i-a fost ascultată, iar pe de altă parte pentru că, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2004, reclamantul avea la dispozi?ie un temei legal care îi permitea să conteste în fa?a instan?ei, respectiv a judecătoriei, modul de solu?ionare de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate a plângerii adresate de către reclamant cu privire la încălcarea exercitării drepturilor sale de către administra?ia penitenciarului; ori, în spe?ă, apelantul reclamant nu a sus?inut că a formulat o plângere lăsată nesolu?ionată de către judecătorul de supraveghere ?i nici că împotriva unui astfel de tratament s-a adresat instan?ei cu contesta?ie. Prin urmare, nici din această perspectivă nu poate fi re?inută o încălcare a drepturilor reclamantului.

În consecin?ă, pentru considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul reclamantului ca neîntemeiat.

Având în vedere că, la data pronun?ării prezentei hotărâri, prin Decizia nr.52/2018 pronun?ată de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că ”În interpretarea ?i aplicarea dispozi?iilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constitu?ia României, efectele Deciziei Cur?ii Constitu?ionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătore?ti pronun?ate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)”, iar litigiul de fa?ă a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea la 30 mai 2017, instanta de apel constată că prezenta decizie este definitivă.