Răspunderea reglementată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcţionează ca un mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţi

Decizie 649 din 18.03.2019


Prin reglementare, caracter şi scop, acestea presupun, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmăreşte sancţionarea conducătorului autorităţii publice.

Prin sentinţa nr. 2517/2018 din data de 11 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7919/63/2018 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâţii Y şi Z, având ca obiect aplicarea unei amenzi şi obligarea la plata unor penalităţi pentru neexecutarea unei hotărâri irevocabile, conform prevederilor art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004.

S-a dispus aplicarea unei amenzi pârâtului Y, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la punerea în executare a celor dispuse prin Sentinţa nr. 1250/03.05.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2651/63/2017* - şi anume eliberarea unui Certificat de atestare fiscală reclamantei.

A fost obligat pârâtul Y să achite societăţii-reclamante penalităţi - de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere -, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea obligaţiei de eliberare a unui Certificat de atestare fiscală, impusă prin sentinţa anterior menţionată.

Împotriva sentinţei nr. 2517/2018 din data de 11 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7919/63/2018, a formulat recurs pârâtul Y, considerând-o netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului, recurentul pârât a susţinut, în esenţă, că, instanţa a recalificat practic obiectul cererii în aplicarea unei amenzi și a unei penalități civile, cu încălcarea principiului disponibilității, că judecătorul fondului s-a pronunțat cu încălcarea la disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004, fără a ține seama de conținutul obligației de a face şi că recurentul a emis şi comunicat Certificatele de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri datorate bugetului local, cu respectarea cadrului legal necesar și obligatoriu pentru efectuarea unor astfel de operațiuni.

Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Intimata reclamantă X şi intimata pârâtă Z nu au formulat întâmpinare.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Curtea constată că, prima critică din cererea de recurs, referitoare la încălcarea prevederilor art. 9, art. 14 şi art. 22 N.C.proc.civ., deduce în faţa instanţei de control judiciar încălcarea unor norme de procedură, astfel încât, în raport de argumentele formulate, se impune analizarea criticii din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ., conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”.

Contrar celor susţinute de recurent, referitor la obiectul şi cauza acţiunii, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta a solicitat, în mod expres, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, aplicarea unei amenzi, conform art. 24 alin. 3 Legea nr. 554/2004, pârâtului Y, precum şi aplicarea unei penalităţi, potrivit art. 906 alin. 2 N.C.proc.civ., pentru neexecutarea celor dispuse prin sentinţa nr. 1250/03.05.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2561/63/2017*, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3229/02.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Ca urmare, critica formulată de recurentul pârât este neîntemeiată, sentinţa fiind pronunţată cu respectarea prevederilor art. 9, art. 14 şi art. 22 N.C.proc.civ., nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ..

Din dezvoltarea motivelor de recurs, se observă că recurentul este nemulţumit şi de modalitatea în care instanţa de fond a analizat probatoriile administrate în cauză.

În legătură cu aspectele criticate de recurent se impune a se preciza că modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Ca urmare, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 N.C.proc.civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie, pe de o parte, un mijloc de constrângere a autorităţii publice pentru executarea obligaţiilor stabilite în sarcina sa şi, pe de altă parte, reglementează o formă de răspundere juridică, drept sancţiune a atitudinii de pasivitate manifestate de autoritatea publică şi de conducătorul acesteia.

În cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art. 24 din Legea nr. 554/2004, instanţa analizează numai dacă actele emise sau operaţiunile efectuate de autoritatea publică se conformează obligaţiilor impuse prin titlul executoriu şi, în caz contrar, dacă neexecutarea hotărârii este efectul unei conduite culpabile.

Prin Decizia nr. 1.566 din 19 noiembrie 2009, publicată în M.Of. nr. 26 din 13 ianuarie 2010, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, stabilind că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecinţa neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

În speţă, instanţa de control judiciar constată că recurentul pârât a emis Certificatele de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, cu respectarea cadrului legal pentru efectuarea unor astfel de operaţiuni, la data de 27.12.2018, precum şi la data de 15.03.2019, conformându-se astfel  dispoziţiilor sentinţei nr. 1250/03.05.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2651/63/2017*.

Curtea reţine că răspunderea reglementată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcţionează ca un mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.

Prin reglementare, caracter şi scop, acestea presupun, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmăreşte sancţionarea conducătorului autorităţii publice.

Or, în speţă, deşi punerea în executare a titlului executoriu a intervenit ulterior pronunţării sentinţei recurate, obligaţia a fost îndeplinită anterior judecării prezentei căi de atac, context în care, caracterul de mijloc de constrângere al dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu mai subzistă.

În raport de aspectele reţinute anterior, instanţa de control judiciar constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 2 şi art. 498 alin. 1 N.C.proc.civ. coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi în rejudecare, va respinge în tot acţiunea formulată de reclamantă.

Domenii speta