Pentru constatarea aplicabilităţii art. 75 alin.1 teza finală din Legea nr. 85/2014 se impune a se îndeplini cumulativ următoarele condiţii: 1 .existenţa unei hotărâri definitive de deschidere a procedurii insolvenţei 2. existenţa unei acţiuni judiciare c

Hotărâre 185 din 11.01.2017


Prin cererea înregistrată sub nr.  … debitoarea … a chemat în judecată pe terţul poprit  … şi pe creditorii  … solicitând instanţei să dispună menţinerea popririi înfiinţate la terţul poprit prin adresa nr. … în dosarul de executare nr. … până la concurenţa sumei de … lei.

În motivare, debitoarea arată că odată cu emiterea facturii … s-au născut în sarcina sa obligaţii fiscale către bugetul Ministerului finanţelor Publice în valoare de 34.614.070 lei reprezentând TVA aferent şi impozit pe profit, astfel că, după expirarea termenului de plată s-a început executarea silită. Neefectuându-se nici o plată de către debitorul poprit, în baza art. 149 din OG 92/2003 organul fiscal a înfiinţat poprirea la terţul poprit sucursala … care are o datorie faţă de  …-debitor poprit de 107.184.480,91 lei. După înfiinţarea popririi prin adresa nr. 803824/27.04.2016 emisă de ANAF terţul poprit a comunicat organului fiscal că apreciază nelegală şi netemeinică înfiinţarea popririi, precizând că nu are sume de plată către  …-debitor poprit.

În drept, invocă art. 236 şi art. 237 din Legea nr. 207/2015.

În dovedire a depus înscrisuri.

Terţul poprit  … a formulat întâmpinare –fila 110 prin care a solicitat respingerea cererii de menţinere a popririi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin adresa nr. … (fila 10 vol.1) emisă de către …  debitoarea  … a fost înştiinţată despre măsura înfiinţării popririi asupra sumelor datorate acesteia de către terţul poprit  … în vederea recuperării creanţei fiscale de 34.614.070 lei.

După declanşarea executării silite şi după înfiinţarea popririi, împotriva debitoarei … a fost deschisă procedura insolvenţei. Astfel, prin încheierea din … pronunţată de Tribunalul … în dosarul …, rămasă definitivă prin decizia civilă … pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost dispusă deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul prevederilor Legii nr. 85/2014.

Raportat la această situaţie de fapt, instanţa constată aplicabilitatea prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea 85/2014: (1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.  (2) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi. c) procedurile extrajudiciare aflate pe rolul comisiilor sportive din cadrul federaţiilor sportive care funcţionează potrivit Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiect denunţarea unilaterală a contractelor individuale de muncă sau convenţiilor civile ale sportivilor şi sancţiuni sportive aplicabile în această situaţie sau orice alte litigii având ca obiect dreptul sportivului de a participa la competiţie.

Pentru constatarea aplicabilităţii art. 75 alin.1 teza finală din Legea nr. 85/2014 instanţa reţine îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1 .existenţa unei hotărâri definitive de deschidere a procedurii insolvenţei 2. existenţa unei acţiuni judiciare care să fie introdusă în vederea realizării creanţelor asupra averii debitorului

Prima condiţie este îndeplinită deoarece deschiderea procedurii insolvenţei a avut loc prin încheierea din …, aceasta fiind executorie –fila 148 vol.2. Deschiderea procedurii insolvenţei a avut loc după declanşarea executării silite şi după înfiinţarea popririi şi anterior formulării cererii de menţinere a popririi. Soluţia a rămas definitivă la 14.12.2016 şi oricum calea de atac formulată de … viza numai desemnarea administratorului judiciar şi nu deschiderea procedurii insolvenţei, cererea de deschidere fiind introdusă chiar de societate, aspecte invocate de altfel şi de terţul poprit –fila 153 vol.2 şi fila 159 vol.2.

A doua condiţie este îndeplinită, iar analiza acesteia porneşte de la rolul şi scopul deschiderii procedurii insolvenţei în temeiul Legii nr. 85/2014 şi de la consecinţele juridice care decurg din aplicarea procedurii validării popririi.

În acest sens, instanţa reţine că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2014 scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, atingerea scopului fiind guvernată de mai multe principii, printre care asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang (art.4 pct.4) şi recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile (art.4 pct.6).

Ca o consecinţă firească, în vederea atingerii acestor deziderate, art. 75 din lege a impus în mod imperativ regula suspendării/încetării drept a acţiunilor care vizează realizarea creanţelor asupra averii debitorului.

În acest sens, art. 5 pct. 5 din Legea nr. 85/2014 defineşte averea debitorului ca fiind totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale, inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei, care pot face obiectul executării silite potrivit Codului de procedură civilă. De altfel, în cadrul dezbaterilor, administratorul special … nu a contestat acest aspect, arătând că deţine o creanţă care face parte din activul patrimonial al firmei aflate în insolvenţă.

Legea specială nu neagă drepturile creditorilor asupra averii debitorului, şi nici nu ar putea să o facă, numai că valorificarea acestora nu se poate face decât pe calea procedurilor speciale cu respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, tocmai de aceea art. 75 arată că valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Aceeaşi soluţie este prevăzută şi la art. 265 alin.5 din codul de procedură fiscală 2015: „În vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicită înscrierea la masa credală a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale existente în evidenţa creanţelor fiscale la data declarării insolvenţei.” De altfel, în prezenta cauză creanţa creditorului  … a fost înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe, la ordinea de preferinţă prev. de art. 159 pct.1 (fila 128 vol.2), astfel că realizarea acestei creanţe este supusă regulilor speciale din materia insolvenţei.

Aşadar, sunt supuse suspendării sau încetării, după caz, orice acţiuni introduse în afara cadrului procesual impus de legea insolvenţei şi care tind la realizarea creanţelor asupra averii debitorului, adică la diminuarea activului patrimonial al debitorului şi la favorizarea unuia dintre creditorii debitorului intrat în insolvenţă.

Referitor la consecinţele juridice care decurg din aplicarea procedurii validării popririi, instanţa reţine că această procedură are un dublu rol: pe de o parte confirmă/menţine/validează legalitatea unui act de executare a patrimoniului debitorului aflat în insolvenţă (în cadrul căreia instanţa analizează strict regulile prevăzute pentru înfiinţarea popririi din materia executării silite), iar pe de altă parte confirmă existenţa unui drept de creanţă aflat în patrimoniul debitorului împotriva terţului poprit (în cadrul căreia instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile, întocmai ca în cazul unei acţiuni în pretenţii).

În măsura în care toate condiţiile sunt îndeplinite, se produce efectul specific din materia menţinerii/validării popririi: Art. 237 alin.3 din codul de procedură fiscală prevede că pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silită poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.

În mod similar, art. 792(1) din codul de procedură civilă prevede că hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.

Prin această „cesiune de creanţă” activul patrimonial al debitorului aflat în insolvenţă se diminuează, deoarece dreptul de creanţă împotriva terţului poprit iese din patrimoniul debitorului insolvabil şi intră în patrimoniul creditorului.

Aşadar, prin executarea hotărârii de validare de către creditorul debitorului aflat în insolvenţă se eludează regulile imperative prevăzute de Legea nr. 85/2014, deoarece are două efecte: diminuarea patrimoniului debitorului şi valorificarea creanţei creditorului printr-o procedură paralelă insolvenţei, contrar art. 75 teza a doua din Legea nr. 85/2014.

Din această perspectivă nu prezintă relevanţă dacă cererea de menţinere a popririi este introdusă de creditor sau chiar de debitor, din moment ce efectele sunt aceleaşi.

Referitor la argumentele debitorului privind inaplicabilitatea art. 75 din Legea nr. 85/2014 depuse prin răspunsul la întâmpinare de la fila 119 vol.2, în sensul că se poate suspenda numai dacă terţul ar fi în insolvenţă, instanţa le consideră neîntemeiate. Astfel, debitorul afirmă în mod eronat că nu sunt supuse suspendării/încetării acţiunile îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor popriţi, textul de lege făcând referire, în realitate la garanţi. De asemenea, acţiunea de menţinere a popririi nu este o simplă acţiune în pretenţii introdusă împotriva terţului - debitor al debitorului insolvabil, deoarece ea confirmă, în plus o măsură de executare silită şi are şi efectul unei cesiuni de creanţă care diminuează activul persoanei juridice aflate în insolvenţă, prin alte proceduri decât cele permise, contrar Legii nr. 85/2014. De menţionat că debitorul aflat în insolvenţă poate introduce o astfel de acţiune în pretenţii, (chiar debitorul a făcut referire la dosarul 47285/3/2016) soluţionarea acesteia putând avea ca efect recunoaşterea creanţei în patrimoniul celui aflat în insolvenţă şi posibilitatea valorificării creanţei de către toţi creditorii prin procedura specială a insolvenţei, pe când, în virtutea efectelor relative, procedura validării popririi permite numai creditorului din respectiva procedură de executare să îşi valorifice drepturile, contrar art. 75 teza a doua din Legea nr. 85/2014, creând-se astfel şi o discriminare pozitivă în favoarea creditorului popritor şi în dauna creditorilor din procedura colectivă a insolvenţei. În acest sens, art. 792 alin. (4) NCPC prevede că „în cazul în care creanţa debitorului poprit este garantată cu ipotecă, după ce hotărârea de validare a devenit definitivă, se va intabula în cartea funciară strămutarea dreptului de ipotecă în favoarea tuturor creditorilor care au obţinut validarea”.

Pentru aceste considerente, reţinând că cele două efecte ale prezentei acţiuni, diminuarea averii debitorului prin cesiune şi favorizarea unui creditor prin primirea a unui element din activul patrimoniului debitorului cu toate garanţiile ce îl însoţesc, împiedică introducerea şi continuarea unei acţiuni de menţinere a popririi, în temeiul art. 75 alin. 1 teza finală din Legea 85/2014, instanţa va constata încetată acţiunea civilă.