Stabilire program vizitare minor la reşedinţa reclamantei din Italia

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 10.03.2017 sub dosar nr.

......................, reclamanta C.E.E. a chemat în judecată pe pârâtul C.A.G. solicitând instanţei ca prin

hotărârea pe care o va pronunţa să încuviinţeze relaţiile personale dintre reclamantă şi minorul C.Al.G.,

născut la data de 09.02.2012, sub forma următorului program de vizită: trei săptămâni în vacanţa de vară şi o

săptămână în vacanţa de iarnă la rezidenţa reclamantei din Germania.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a avut o relaţie de concubinaj cu pârâtul din care a

rezultat minorul C.Al.G., născut la data de 09.02.2012. Arată reclamanta că la început relaţiile dintre părţi

au fost normale, însă ulterior s-au degradat, iar reclamanta a fost nevoită să plece la muncă în străinătate şi

să lase minorul în grija bunicilor paterni care locuiesc cu pârâtul.

Mai arată reclamanta că a încercat în permanenţă să păstreze legătura cu minorul cel puţin telefonic, iar când

venea în ţară încerca să vadă minorul şi să petreacă cât mai mult timp cu acesta, însă relaţia cu minorul a

fost îngreunată de pârât care a încercat să o îndepărteze de minor.

Precizează reclamanta că în Germania are condiţii bune, are un loc de muncă, astfel că minorul ar putea să-şi

petreacă o parte din vacanţă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 401 Cod civil şi ale Legii nr. 272/2004.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului.

La cerere au fost ataşate copie după cartea de identitate a reclamantei şi copie după certificatul de naştere

al minorului, iar ulterior reclamanta a ataşat la dosar chitanţe pentru a dovedi că a trimis periodic bani

minorului în ţară.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispoziţiilor

art. 15 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 28).

La data de 19.07.2017 reclamanta a depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată

prin care a solicitat ca instanţa să încuviinţeze şi să găzduiască minorul la domiciliul său din România o

săptămână o dată la trei luni, să poarte corespondenţă scrisă şi telefonică cu minorul de cel puţin trei ori pe

săptămână prin mijloace de comunicare moderne, să primească de la pârât informaţii despre minor, despre

activităţile şcolare ale acestuia, cu cel puţin patru zile înainte de data stabilită pentru acestea, despre

starea de sănătate şi evaluările medicale sau şcolare, în măsura în care le deţine, să petreacă cu minorul o

săptămână din cele trei solicitate în timpul vacanţei de vară din luna august la mare, respectiv în Grecia,

Bulgaria, Franţa, Italia sau Spania, să petreacă timp cu minorul de ziua de naştere şi ziua onomastică a

minorului între orele 15-19.

Solicită reclamanta ca legăturile personale cu minorul să fie încuviinţate la reşedinţa acesteia din

Germania, întrucât această modalitate de desfăşurare a legăturilor personale ar fi în interesul minorului.

În drept, cererea modificatoare a fost întemeiată pe prevederile art. 204 C. proc. civ.

Legal citat, la data de 24.07.2017, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este de

acord ca minorul să fie găzduit de către reclamantă în modalitatea precizată de aceasta, însă la domiciliul

acesteia din Hunedoara, că este de acord cu purtarea unei corespondenţe cu minorul, este de acord să o

informeze pe reclamantă cu privire la tot ceea ce ţine de minor, că este de acord ca reclamanta să meargă cu

minorul în vacanţe însă numai în România, întrucât din informaţiile pe care le deţine reclamanta intenţionează

să stabilească forţat domiciliul minorului în Germania în scopul de a obţine beneficii.

Arată pârâtul că minorul este crescut de acesta şi de părinţii săi încă de când s-a născut şi că are

toate condiţiile necesare dezvoltării armonioase a minorului.

Mai arată pârâtul că din informaţiile pe care le are reclamanta este căutată de poliţie pe teritoriul

Angliei pentru diverse datorii pe care le are faţă de persoane fizice şi instituţii, că aceasta nu are loc de

muncă stabil şi nu s-ar putea ocupa de copil.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 şi urm. C. proc. civ.

În dovedire, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi martorii indicaţi în

întâmpinare.

La data de 05.09.2017 la dosar a fost depusă ancheta socială efectuată la reşedinţa reclamantei din

Germania (fila 53).

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Părţile au avut o relaţie de uniune consensuală din care s-a născut minorul C.Al.G., la data de 09.02.2012, în

Germania, la Stuttgart, conform certificatului de naştere seria … nr. ……. eliberat de Primăria mun. Vaslui, la

data de ……………. (fila 10).

Din probele administrate în cauză reiese că în prezent minorul locuieşte cu bunicii paterni în România, în mun.

Vaslui, iar reclamanta locuieşte şi munceşte în Germania. De asemenea, din materialul probator instanţa reţine

că reclamanta păstrează legătura cu mama sa, atât telefonic, cât şi prin vizite efectuate de mamă atunci când

vine în ţară, contribuie la cheltuielile ocazionate de creşterea şi educarea minorului, astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, filele16-27, 33,64-70. Din declaraţiile martorilor N.S.A., propusă de pârât, şi

V.M., propus de reclamantă, reiese că minorul este, la rândul său, ataşat de mamă, aspect confirmat şi de pârât

prin răspunsul dat la interogatoriu.

În ceea ce priveşte afirmaţiile pârâtului în sensul că reclamanta ar fi urmărită pe teritoriul Germaniei pentru

posibile fraude cu diverse sume de bani, instanţa reţine că aceste afirmaţii sunt susţinute şi de martorii

N.C.şi N.S.A., audiaţi la propunerea pârâtului, care susţin că ar fi auzit-o pe reclamantă vorbind la telefon

în germană şi apoi le-a povestit reclamanta că a înşelat diferite persoane cu sume de bani şi că este urmărită

în Germania de bărbaţi.

Instanţa reţine că aceste afirmaţii nu sunt susţinute şi de alte probe din dosar. Dimpotrivă, la dosar (fila

53) se află referatul de anchetă socială efectuat la reşedinţa reclamantei din Germania în care se reţine că

reclamanta locuieşte şi este angajată pe teritoriul statului German şi că nu există niciun motiv contra şederii

minorului la mama sa. Se reţine, de asemenea, că reclamanta locuieşte într-o locuinţă decorată cu gust, cu două

camere, cu baie, bucătărie şi o mică grădină, proprietatea concubinului acesteia.

Cu privire la programul de vizită solicitat de către pârâtul-reclamant, instanţa are în vedere prevederile art.

17 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, astfel cum a fost modificată prin

Legea 257 din data de 26.09.2013 potrivit cărora „(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi

contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de

ataşament. (2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea,

precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest

lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot

împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care

copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că

există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea

legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de

îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu

locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte”.

Potrivit art. 18 alin. 1 din legea amintită relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la

relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul

nu locuieşte în mod obişnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute,

în funcţie de interesul superior al copilului;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit

prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv

fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a

menţine relaţii personale cu copilul;

 g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat

legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care

relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Raportând situaţia de fapt la prevederile legale citate, instanţa găseşte întemeiată în parte cererea

reclamantei de stabilire a unui program de vizită în favoarea sa. De asemenea, instanţa apreciază că este în

interesul superior al minorului de a-şi vizita mama la reşedinţa acesteia din Germania, fiind important pentru

acesta să cunoască şi locul unde locuieşte mama sa. Pe de altă parte, vizita unui minor într-o ţară străină nu

poate decât să contribuie la dezvoltarea culturală a acestuia, neputându-i-se îngrădi acest drept, totodată

fiind necesar şi pentru menținerea și dezvoltarea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția

Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului şi al Legii nr. 272/2004, între reclamantă şi minor.

Prin urmare, instanţa va admite în parte această cerere şi va stabili în favoarea reclamantei următorul program

de vizită:

- trei săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă, la reşedinţa reclamantei din Germania;

- o săptămână o dată la trei luni, să găzduiască minorul la domiciliul său din România;

- să poarte corespondenţă scrisă şi telefonică cu minorul de cel puţin trei ori pe săptămână;

- să primească de la pârât informaţii despre minor, despre activităţile şcolare ale acestuia, despre starea de

sănătate şi evaluările medicale, prealabil desfăşurării acestora.

- de ziua de naştere şi ziua onomastică a minorului între orele 15-19.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a petrece cu minorul o săptămână din cele trei solicitate în

timpul vacanţei de vară din luna august la mare, respectiv în Grecia, Bulgaria, Franţa, Italia sau Spania,

instanţa o apreciază că fiind prea generală, o asemenea încuviinţare putând fi acordată pentru fiecare

călătorie în parte, în măsura în care reclamanta face dovada refuzului pârâtului de a-şi da acordul pentru

călătoria minorului însoţit de reclamantă şi cu dovedirea destinaţiei şi a perioadei pentru care se solicită

suplinirea consimţământului pârâtului. În consecinţă, instanţa urmează să respingă această solicitare.

Totodată, instanţa ia act că, deşi la dosar s-au depus chitanţe reprezentând plata onorariului de avocat de

către reclamantă, reclamanta nu a solicitat nici prin cererea introductivă şi nici prin cererea modificatoare a

cererii de chemare în judecată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare