Drept Civil

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de b nr.reclamanta E.ON ENERGIE România S.A. a solicitat obligarea pârâtului An la repararea prejudiciului cauzat societăţii exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 10.106,96 lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor reprezentând recuperare energie electrică agenţi economici/casnici, cu obligarea la plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a debitului.

A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în urma verificării instalaţiei electrice de alimentare şi măsurare la locul de consum aparţinând pârâtului, inspectorii din cadrul societăţii au întocmit nota de constatare nr. 00502572 privind neregulile observate la faţa locului.

În urma controlului efectuat în data de 10.02.2014 s-a constatat că energia electrică nu era înregistrată şi nici facturată de către furnizor.

Reprezentanţii societăţii au procedat la inventarierea receptoarelor electrice şi la întocmirea notei de constatare.

Reclamanta a considerat că această intervenţie neautorizată a avut drept scop ocolirea echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate, în acest fel nu se înregistra şi nu se factura energia electrică, fiind cauzat astfel un prejudiciu societăţii.

Nota de constatare reprezintă un document prin care s-a constatat o situaţie de fapt referitoare la starea tehnică a contorului electric pentru măsurarea energiei electrice, precum şi măsurătorile efectuate la punctul de consum al pârâtei.

Încadrarea legală este de intervenţie neautorizată, necontrolată şi intenţionată în instalaţia operatorului de distribuţie, iar baza legală pentru calcularea diferenţei de consum o constituie Legea energiei electrice nr. 123/2012 şi Regulamentul de furnizare a energiei electrice.

Metoda de calcul folosită este aceea a inventarierii receptoarelor electrice existente la locul de consum la data efectuării verificărilor de către reprezentanţii operatorului de distribuţie şi consemnate în Nota de constatare, consumul fiind determinat în în sistem pauşal în funcţie de puterea nominală a receptorilor menţionaţi în Nota de constatare şi de durata de utilizare normală a acestora.

Energia electrică consumată lunar de receptoarele electrice (aparate casnice, electrice, electronice, instalaţii de iluminat) se obţine astfel: se înmulţeşte puterea fiecărui receptor exprimată în kw (puterea exactă se găseşte, de regulă,inscripţionată pe fiecare receptor) cu numărul de receptoare (acolo unde există mai multe receptoare de acelaşi tip) şi cu numărul de ore de funcţionare zilnic; se însumează consumul zilnic realizat timp de o lună (aproximativ 30 de zile calendaristice, în cazul receptoarelor folosite zilnic), astfel obţinându-se energia totală consumată.

Valoarea în lei a energiei electrice consumate se obţine prin înmulţarea cantităţii de energie în kwh consumaţi în perioada dorită cu preţul pe kw/h înscris pe factura de energie electrică.

Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situaţia consumului fraudulos, se face de către furnizorul de energie electrică. În acest sens, Regulamentul prevede că furnizorul emite factura consumatorului pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsură. Prin excepţie, pentru situaţiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsură nu corespund consumului real (grup de măsură defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specific propuse de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.

În aceste condiţii, s-a procedat cu acordul pârâtului la inventarierea aparatelor de consum energie electrică şi au fost emise facturile fiscale în cuantum de 10.106,96 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice , din care s-a scăzut contravaloarea energiei electrice înregistrate de contor în acea perioadă.

În conformitate cu anexa 7 la contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin decizia nr. 57/1999 a Preşedintelui ANRE, „cosumatorul este obligat să păstreze intacte grupurile de măsurare a energiei electrice, să nu influenţeze funcţionarea corectă a acestora, să nu blocheze accesul furnizorului, interzicându-i-se orice acţiune asupra acestora”.

Cu privire la corectitudinea înscrisurilor întocmite şi a stării de fapt constatate de echipa de control, reclamanta a susţinut că documentele întocmite, respectiv nota de constatare, bonul de mişcare şi facturile, sunt temeinice, valide şi legal întocmite.

Unitatea de măsură a energiei electrice se află în paza juridică a pârâtei, acesta fiind direct răspunzător de bunurile date în custodia acesteia, indiferent dacă prejudiciul suferit de societate este născut din acţiuni/inacţiuni directe/indirecte provocate în mod nemijlocit de pârâtă sau de terţe persoane.

În concluzie, paza juridică a unităţii de măsurare este atribuită consumatorului de prevederi legale imperative – decizia ANRE nr. 57/1999 – astfel încât responsabilitatea păstrării integrităţii sigiliilor şi a contorului revine consumatorului.

A adăugat reclamanta că are autorizarea de a emite facturile doar într-un singur exemplar, pe suport de hârtie, potrivit Ordinului nr. 1077/2001.

Cu privire la dobânda legală, din momentul în care facturile au ajuns la scadenţă, potrivit O.G. nr. 13/2011, acestea sunt purtătoare de dobânzi. În această situaţie, a considerat că este îndreptăţită să solicite dobânda legală de la data scadenţei facturii.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 194 şi urm. din Codul de procedură civilă, art. 1350, art. 1516, art. 1521 din Codul Civil, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, Legea nr. 123/2012, OG nr. 13/2011.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică de specialitate. A anexat, în copie: contractul tip pentru furnizarea energiei electrice consumatorilor casnici din 29.03.1967, proces-verbal de stabilire a despăgubirilor, proces-verbal de analiză a abaterilor, notă de constatare, bon de mişcare contor electric, somaţie, facturi energie electrică.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 610,34 lei.

Pârâtul An nu a formulat întâmpinare, în cauză, dar s-a prezentat în faţa instanţei şi, la termenul de judecată din data de 06.12.2016, a susţinut că a fost plecat din ţară, în perioada 2000 – 2007, iar din anul 2007 de când a revenit în ţară a locuit la socrii săi până la decesul tată lui său. A arătat că nu ştie nimic despre contorul electric, iar facturile emise anterior au fost achitate. Nu a fost chemat la poliţie pentru a da explicaţii în legătură cu cele constatate.

Ulterior, la termenul de judecată din 27.03.2018, pârâtul a arătat că tatăl său a decedat în noiembrie 2011, iar el locuieşte la domiciliul din Zăneşti din perioada 2010-2011. A adăugat că după controlul celor de la E.ON locuinţa a fost debranşată de la reţeaua de energie electrică timp de trei luni, fiind conectată din nou la cererea mamei sale.

Drept probatoriu în cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile fiind consemnate la fila 10, şi proba cu expertiza în specialitatea electro-energetică, raportul de expertiză întocmit de expert Cn fiind depus la filele 69-75, cu o lămurire adăugată la filele 206-212.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 10.02.2014, la locul de consum reprezentat de locuinţa pârâtului An, în prezenţa acestuia, împuterniciţi ai societăţii EON Moldova Distribuţie S.A. au verificat contorul de măsurare a energiei electrice şi au constatat următoarele: „contorul s-a găsit montat pe o ramă metalică, în interiorul locuinţei, sigilat la toc borne, s-a găsit cu nulul de alimentare  a contorului sub rama acestuia rupt. Contorul se alimenta cu nul dintr-o siguranță automată din tabloul de siguranță, prin ridicarea și coborârea acesteia. Instalația de utilizare funcționa cu nul de protecție. În timpul controlului contorul era oprit. Energia electrică consumată de receptori nu se înregistra de către contor.”, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 00502572/10.02.2014 (fila 16).

Contorul a fost demontat, fiind montat un contor nou.

Nota de constatare a fost supusă analizei unei comisii din cadrul EON Moldova Distribuție S.A., Iaşi, fiind întocmit procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1050946/20.08.2014 (fila 15), hotărârea comisiei fiind aceea că „se consideră intervenţie neautorizată în instalaţiile EMOD care a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrică consumată.” S-a stabilit perioada de recalculare a consumului de energie electrică, 10.02.2013 – 10.02.2014, precum şi taxele privind serviciile prestate de operatorul de distribuţie consumatorului, respectiv constatarea în teren: 159,68 lei, expertiză comisie: 83,55 lei, total 243,23 lei.

Totodată, comisia din cadrul EON Moldova Distribuţie S.A. a întocmit procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1050946 din 20.08.2014 (fila 14), prin care s-a stabilit în sarcina pârâtului o despăgubire ce reprezintă 14512 kwh, energie electrică consumată/distribuită şi neînregistrată la tarif reglementat, la valoarea căreia se adaugă alte taxe; 243,23 lei, taxe prestări servicii.

La data de 28.09.2014, reclamanta EON Energie România S.A. a emis factura seria MS EON nr. 100331278 (fila 21), perioada de facturare fiind 10.02.2013 – 10.02.2014, cu o valoare de 9.863,73 lei, și factura seria MS EON nr. 5500146683, în valoare de 243,13 lei.

Instanţa reţine că, potrivit expertizei electro-energetice întocmite în cauză de expertul tehnic Cn, s-a constatat că, „la grupul de măsurare de la imobilul pârâtului, s-a identificat modificarea schemei de montaj, realizată prin anularea nulului de lucru şi utilizarea unui nul artificial (de protecţie), prin intermediul unei siguranţe care să permită pornirea/oprirea înregistrării energiei electrice în contor. În concluzie, instalaţia electrică improvizată, utilizată de pârât prin racordare directă la reţea, fără măsurarea corespunzătoare a cantităţii de energie electrică real consumată, a condus la înregistrarea unui consum fraudulos la pârât, definit de art. 90 alin. 2 lit. b) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, HG 1007/2004”.

Ulterior, la fila 109, expertul a reiterat că „se constată faptul că asupra grupului de măsură de la pârât s-a intervenit în mod neautorizat prin crearea unei instalaţii electrice improvizate, cu întreruperea nulului la bornele contorului şi cu utilizarea unui nul din siguranţa automată din tabloul de protecţie, prin acţionarea căreia energia electrică era nu înregistrată în mod continuu, deşi s-a creat un circuit de ocolire a contorului, în scopul diminuării/anulării înregistrării consumului real de energie electrică. Acţionarea butonului On/Off era destinată înregistrării sau anulării înregistrării energiei electrice.”

Potrivit expertului, calculul energiei electrice de recuperat s-a realizat în Fişa de evaluare a energiei electrice, consumată şi neînregistrată, cantitate de recuperat (kwh), în perioada 10.02.2013 – 10.02.2014, rezultând o cantitate de 15503 kwh, din care se scade consumul înregistrat şi facturat în perioada de calcul, de 1 an anterior notei de constatare, respectiv 991 kwh, cantitatea de recuperat fiind: 15503-991= 14512 kwh, cantitate determinată în mod corect.

În drept, instanţa reţine că piaţa de furnizare a energiei electrice constituie însă o piaţă reglementată, fiind aplicabile dispoziţiile speciale din Legea energiei electrice nr. 123/2012. Potrivit art. 22, „(1) Furnizarea de energie electrică în condițiile reglementate se realizează pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) până la data de 31 decembrie 2013 pentru clienții noncasnici, respectiv până la data de 31 decembrie 2017 pentru clienții casnici.(1^1) Pentru perioada 1 martie 2019 - 28 februarie 2022, pentru clienții casnici furnizarea de energie electrică se realizează în condiții reglementate, de către ANRE.” ... (4) Furnizarea energiei electrice clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) în condițiile alin. (1) se face pe bază de contracte reglementate.”

Conform art. 52, „ (1) Furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridică titulară de licență comercializează energie electrică clienților. Pentru furnizarea energiei electrice la clienți se încheie un contract, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.(2) Energia electrică furnizată clientului se facturează de către furnizor, conform reglementărilor ANRE și prevederilor legale în vigoare.(3) Sunt interzise consumul și furnizarea de energie electrică fără încheierea contractului de furnizare, cu excepția situațiilor reglementate în mod distinct de către autoritatea competentă.”

Potrivit art. 59, „În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice.”

Obligaţiile clientului final de energie electrică sunt prevăzute la art. 61 din Legea nr. 123/2012: „(1) Clientul final de energie electrică răspunde pentru daunele dovedite cauzate furnizorului/operatorului de rețea din culpa sa. (2) Nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz:a) penalizări;b) sistarea temporară a furnizării energiei electrice;c) rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice.(3) În cazul intervențiilor asupra instalațiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de rețea este îndreptățit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.(4) În cazul constatării, conform prevederilor legale în vigoare, a unor acțiuni menite să denatureze în orice fel indicațiile echipamentelor de măsurare sau să sustragă energia electrică prin ocolirea echipamentelor de măsurare, clientul final este obligat să constituie o garanție financiară, conform prevederilor art. 58 alin. (5)....(6) Clienții finali au obligația plății contravalorii facturilor pentru energia electrică și pentru serviciile de care beneficiază la termenele scadente prevăzute în contractele încheiate între părți. ...”

Potrivit art. 65, „(1) Energia electrică furnizată clienților finali pe piața de energie electrică se măsoară de către operatorii de măsurare, prin grupuri de măsurare, conform codului de măsurare elaborat de autoritatea competentă. ... (4) Operatorul de transport și de sistem, respectiv operatorul de distribuție au obligația de a presta serviciul de măsurare a energiei electrice pentru utilizatorii rețelelor electrice respective.”

Deși reclamanta a depus la dosar numai contractul de furnizare încheiat cu tatăl pârâtului An pentru locul de consum, la data de 29.03.1967, instanța apreciază că sunt dovedite relațiile contractuale dintre părți, având ca obiect furnizarea de energie electrică la locuința pârâtului, nefiind contestată această legătură contractuală.

Instanța reține că acțiunea reclamantei este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală a pârâtului, nefiind vorba deci de antrenarea răspunderii delictuale. Instanța subliniază că se impune a fi analizate cu prioritate condiţiile răspunderii civile contractuale, nefiind permisă antrenarea unei răspunderi civile delictuale în măsura în care raporturile juridice dintre părți se întemeiază pe un contract civil. În aceste sens, sunt prevederile art. 1350 alin. 3 din Codul civil, conform cărora „Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”

Reclamanta îi reproșează pârâtului că a efectuat o intervenție neautorizată în instalația de alimentare cu energie electrică, având drept scop ocolirea echipamentului de măsurare, fiind cauzat societăţii un prejudiciu întrucât nu se înregistra şi nu se factura energia electrică.

Instanţa apreciază că reclamanta a dovedit această situaţie de fapt, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă.

Astfel, din raportul de expertiză electro-energetică reiese clar că s-a intervenit asupra grupului de măsură, iar această intervenție nu putea fi necunoscută de pârât atâta timp cât alimentarea locuinței cu energie electrică se făcea prin acționarea unui buton On/Off de pe instalația electrică improvizată.

Apărarea pârâtului în sensul că nu a cunoscut starea contorului nu poate fi deci reținută de instanță, fiind contrazisă de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Potrivit art. 90 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori (în vigoare până la data de 31.10.2014, deci şi la data calculării despăgubirilor în cauză, 10.08.2014), „Prin consumul fraudulos prevăzut la alin. (1) se înţelege: a) conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare; b) orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare; c) consumatorul refuză încheierea unui nou contract sau a unor acte adiţionale la contractul existent atunci când intră în vigoare reglementări noi care necesită această acţiune, cu un preaviz de 30 de zile; d) consumatorul pierde calitatea legală pe baza căreia s-a încheiat contractul de furnizare, cu un preaviz de 5 zile lucrătoare.”

De asemenea, potrivit art. 142, „(1) Consumul de energie electrică se stabileşte în sistem pauşal, în situaţiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare. (2) Consumul de energie electrică în sistem pauşal se stabileşte în funcţie de puterea nominală a receptoarelor electrice şi de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă. (3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilităţii) echipamentelor de măsurare, precum şi în cazul consumului fraudulos de energie electrică. (4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.”

Așadar, având în vedere că în nota de constatare nr. 00502572/10.02.2014, s-a realizat inventarierea receptoarelor și puterea nominală a acestora, instanța consideră că în mod corect reclamanta a emis facturile pentru plata energiei electrice rezultate din recalcularea energiei electrice pentru o perioadă de un an anterior controlului, 10.02.2013 -  10.02.2014.

În concluzie, pârâtul are obligația contractuală de a achita contravaloarea energiei electrice recalculate ca urmare a constatării consumului fraudulos, obligație pe care nu a executat-o, fiind îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a acestuia.

Astfel, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de plată a serviciului de furnizare a energiei electrice, cauzând prin aceasta un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, constând în debitul restant înregistrat, legătura de cauzalitate fiind evidentă, iar vinovăţia civilă prezumată atâta vreme cât pârâtul nu a invocat o cauză străină exoneratoare de răspundere.

Instanţa reţine că, în cazul răspunderii civile contractuale, reclamanta trebuie să dovedească existenţa obligaţiei de plată, iar dacă reuşeşte să facă această dovadă, neexecutarea se prezumă atâta timp cât pârâtul nu dovedeşte executarea.

Cu respectarea art. 249 din Codul de procedură civilă, reclamanta a făcut proba obligaţiei de plată ce îi revine pârâtului prin înscrisurile depuse la dosar coroborate cu raportul de expertiză electro-energetică, menţionate mai sus.

Instanţa apreciază că este fondat şi al doilea capăt de cerere având ca obiect plata dobânzii legale aferente contravalorii facturilor emise de reclamantă.

În acest sens,  instanţa reţine că, potrivit art. 1535 din Codul civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

Cum pârâtul nu a achitat facturile arătate mai sus, în mod corect reclamanta a solicitat plata de dobânzi legale de la scadența facturilor şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.

În consecinţă, instanţa va admite cererea formulată de reclamanta E.ON Energie România S.A. în contradictoriu cu pârâtul An.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâtul fiind în culpă pentru desfăşurarea prezentei procedure judiciare, instanţa îl va obliga să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de  lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare