Drept procesual civil. Conflict de competenţă. Stabilirea instanţei competente a soluţiona o cerere de revizuire.

In lipsa unei dispoziţii contrare, instanţa competenta sa solutioneze cererea de revizuire este determinata de reglementarea in vigoare la data pronunţării hotararii atacate pe aceasta cale, iar nu de aceea existenta in momentul introducerii cererii de revizuire.

A considera altfel ar însemna sa fie schimbata natura juridica de cale de atac de retractare a cererii de revizuire, menita sa asigure exercitarea autocontrolului de catre însăşi instanţa care  s-a pronunţat asupra fondului procesului, ceea ce ar fi inadmisibil.

10/11.01.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 07.07.2017, revizuenta S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata AB cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 692/23.01.2017, pronunţată de Judecătoria C., în temeiul art. 509 pct. 8 CPC, sentinţa menţionată rămânând definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 1014/07.063.2017 a Tribunalului D.

A susţinut revizuenta că a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare a concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate nr.1/23.08.2016 emis de A B în temeiul OG 2/2001, iar instanţa a calificat contravenţia ca fiind plângere la Legea apelor nr. 107/1996, HG 472/2000, respingând acţiunea ca neîntemeiată.

S-a arătat în continuare că între aceleaşi părţi a mai existat un alt litigiu având acelaşi obiect şi cauză, reprezentând contestaţie tot la un proces verbal de contravenţie întocmit de A B şi în temeiul OG 2/2001, instanţa de judecată, a admis contestaţia prin sentinţa civilă nr. 1722/09.02.2017 şi a anulat procesul verbal de contravenţie în temeiul OG 2/2001. Sentinţa a rămas definitivă conform deciziei nr. 1002/06.06.2017.

A considerat revizuenta că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa nr. 1722/19.02.2017, rămasă definitivă la 06.06.2017, faţă de sentinţa nr. 692/21.01.2017, rămasă definitivă la 07.07.2017, iar conform dispoziţiilor art. 509 pct.8 CPc, cererea de revizuire este admisibilă în situaţia existenţei unor hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi faţă de aceste motive solicită admiterea cererii de revizuire şi anularea sentinţei nr.692/23.01.2017 a Judecătoriei C.

În drept au fost invocate disp. art. 509 pct. 8 NCPC.

La termenul de judecată din data de 22.01.2018, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei C. şi a rămas în pronunţare pe excepţia invocată.

Prin sentinţa civilă nr. 456/22.01.2018, Judecătoria a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuienta S.A., în contradictoriu cu intimata A B, în favoarea Tribunalului D. – Secţia de contencios Administrativ şi Fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. 2 CPC, "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Conform art.248 CPC, "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Art. 129 alin.2 pct.2 din CPC dispune că "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de alt grad".

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.”. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că „În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”. Așadar, competența de soluționare a cererilor de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, mai puțin în situația în care cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

În cauza, revizuenta a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 pct. 8 Cod proc. civ., revizuirea sentinţei civile nr.692/23.01.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 25953/215/2016.

Pentru aceste motive, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă de la 26  aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul D., Secţia Contencios administrativ şi Fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului D.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuenta S.A., în contradictoriu cu intimata A B, în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul aceleiaşi instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Din analiza actelor şi lucrărilor cauzei, în temeiul art. 136(1) C. proc. civ., instanţa a constatat că cererea de revizuire dedusă judecăţii este de competenţa secţiei civile a Tribunalului D., având în vedere decizia 14/2018 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că împotriva hotărârii prin care se soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor, calea de atac este apelul, prin analogie cu alte prevederi speciale, în care, deşi actul atacat în justiţie este administrativ, legea specială prevede calea de atac a apelului, dar nu la o instanţă de contencios administrativ.

Dat fiind că nici judecarea în primă instanţă şi nici în apel a cererilor prevăzute de Legea 107/1996 nu face obiectul unei jurisdicţii speciale administrative şi având în vedere că, potrivit art. 510(2) c. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509(1) pct. 8 cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului D.

Prin Încheierea din data de 10.09.2018, de Tribunalul D. s-a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea acesteia Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Tribunalului D., spre competentă solutionare.

S-a constatat conflict negativ de competenta şi s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova , Sectia I Civilă, spre competentă soluţionare.

Din verificarea din oficiu a competenței materiale procesuală, instanța a constatat că aceasta aparține Secției de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.

Astfel, în cauză au fost incidente dispozițiile art. 27 C.proc.civ., în conformitate cu care "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

 Dosarele în care s-au pronunțat hotărârile ce fac obiectul cererii de revizuire au fost judecate în apel de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, iar decizia nr. 14/2018 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept a fost pronunțată ulterior finalizării celor două procese; prin urmare, decizia respectivă produce efecte doar pentru viitor și nu poate retroactiva, calea de atac de retractare a revizuirii intrând sub incidența art. 27 C.proc. civ. sub aspectul regimului competenței materiale procesuale.

În această materie este pe deplin operant, mutatis mutandis, raționamentul juridic expus în considerentele deciziei nr. 52/12.06.2018 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În baza art. 131 C.proc.civ., s-a dispus scoaterea  cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la instanța căreia i-a revinit competența materială procesuală, iar în baza art. 136 alin.1 și 2 raportat la art. 135 alin.1 C.proc.civ.,  s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova , Sectia I Civilă, spre competentă soluționare.

Curtea, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţie Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului D., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 510 alin. (1) NCPC este competenta cu solutionarea cererii de revizuire instanta care a pronuntat hotărârea atacata, ca regulă generală. De la aceasta regula, legiuitorul stabileste o exceptie in ipoteza in care motivul pentru care s-a solicitat revizuirea îl constituie existenta hotărârilor definitive potrivnice, ce încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi pronuntate (art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC), caz in care competenta revine instantei mai mare in grad fata de aceea care a dat prima hotărâre.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinara de atac, de retractare si nesuspensivă de executare (potrivit art. 512 NCPC).

Inalta Curte de Casatie si Justitie, a soluţionat prin decizia nr. 19/2006 un recurs in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la instanta competenta sa judece cererea de revizuire in procesul penal, in cazul in care, la momentul introducerii cererii, datorita modificărilor normelor de competenta, primei instante nu i-ar mai reveni competenta de a judeca fondul cauzei in prima instanta.

In procesul penal, legiuitorul a stabilit, prin art. 401 din Codul de procedura penala, ca este competenta sa judece cererea de revizuire instanta care a solutionat cauza in prima instanta.

In raport cu aceste dispozitii ale legii care, avand caracter procedural, sunt de stricta interpretare si de imediata aplicatiune, s-a considerat ca numai instanta care a judecat cauza in prima instanta este competenta sa solutioneze cererea de revizuire, chiar daca la data introducerii cererii, datorita modificărilor de ordin legislativ intervenite, acea instanta nu mai are competenta de a judeca fondul cauzei in prima instanta.

Aceasta interpretare se impune si in raport de natura juridica a caii de atac a revizuirii, care este o cale de atac de retractare, apartinand, din punct de vedere al competentei, aceleiasi instante care a judecat fondul cauzei.

O alta interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la competenta de solutionare a cererii de revizuire ar contraveni principiului activitatii legii procedurale in vigoare la momentul efectuarii actului, respectiv a celei aplicabile la data pronuntarii hotararii împotriva careia este îndreptata calea extraordinara de atac a revizuirii, precum si caracterului actiunii de revizuire de a fi o cale de atac de retractare.

Ca urmare, in lipsa unei dispoziţii contrare, instanţa competenta sa solutioneze cererea de revizuire este determinata de reglementarea in vigoare la data pronunţării hotararii atacate pe aceasta cale, iar nu de aceea existenta in momentul introducerii cererii de revizuire.

A considera altfel ar însemna sa fie schimbata natura juridica de cale de atac de retractare a cererii de revizuire, menita sa asigure exercitarea autocontrolului de catre însăşi instanţa care  s-a pronunţat asupra fondului procesului, ceea ce ar fi inadmisibil.

Or, asemenea statuări au aplicabilitate şi in prezentul conflict, unde este pornit un proces civil, judecat in primă instanţă de către judecătorie, iar in apel de către Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului.

In cazul in care una din părţile litigiului formulează o cerere de revizuire a sentinţei pronunţată de către judecătorie şi întemeiată pe disp. art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri, competenta revine instanţei mai mare in grad fata de aceea care a dat prima hotărâre.

O asemenea instanţă, mai mare in grad fata de aceea care a dat prima hotărâre a fost deja stabilită, ca fiind Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului şi, prin urmare, indiferent de schimbările legislative sau interpretările date legii existente pe calea unei hotărâri prealabile, competenţa rămâne stabilită in cauză, fiind astfel determinată de natura juridica de cale de atac de retractare a cererii de revizuire.

De menţionat este că decizia 14/2018 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept priveşte competenţa pentru soluţionarea cererii de apel, fără a face statuări obligatorii referitor la modul de stabilire a instanţei competente să soluţioneze cererea de revizuire.

Totodată, trebuie amintit că nu există un motiv de revizuire reglementat de legea procesuală in ceea ce priveşte eventuala stabilire greşită a instanţei competente, motiv pentru care cererea de revizuire revine spre soluţionare instanţei care a pronunţat hotărârea sau in cazul de la pct. 8, instanţei superioare in grad celei care s-a pronunţat deja in cauză, instanţă care a fost deja stabilită în cadrul procesual anterior. 

Potrivit disp. art. 513 al. 1 cpc, cererea de revizuire se soluţionează conform dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată, fiind deci inadmisibil a se stabili noi reguli procesuale, inclusiv de competenţă în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de revizuire.

În concluzie, potrivit disp. art. 135-136 cpc, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului D.

Domenii speta

Spete similare