Ordonanţă preşedinţială

Hotărâre 1217 din 27.11.2018


Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta CA şi pe  pârâtul UCI, având ca obiect ordonanţă preşedinţială .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta  asistată de avocat  LM, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind pârâtul, fiind reprezentat de avocat SD, cu împuternicire avocaţială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că  la data de 22.11.2018 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, , după care:

În conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Codul de procedură civilă, instanţa constată că este competentă să judece prezenta cauză general, material şi teritorial

 Instanţa a comunicat apărătorului reclamantei o copie de pe întâmpinarea depusă de pârât şi a comunicat apărătorului pârâtului plicul care conţinea cererea de chemare în judecată.

Instanţa a acordat cuvântul asupra probelor

Apărătorul reclamantei a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială cu 1 martor TL, pentru a dovedi aspectele relatate în cuprinsul cererii, că minorul îşi doreşte  să meargă în excursie.

 Apărătorul pârâtului a precizat că se opune probei testimoniale , arătând că aceasta nu este utilă şi relevantă în cauză, menţionând că actele dovedesc dacă minorul  poate călători. A arătat că martora nu poate să aibă o poziţie obiectivă, întrucât a avut copilul  în clasă la bunica maternă. A depus la dosar înscrisuri MAE cu care face dovada că Israelul este o zonă de conflict. Cu privire la probe, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Apărătorul reclamantei a arătat că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul pârâtului.

Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, constatând-o concludentă, pertinentă şi utilă cauzei şi a respins proba testimonială solicitată de reclamantă, ca nefiind utilă cauzei, având în vedere obiectul cererii.

Constatând cauza în stare de soluţionare, instanţa a acordat cuvântul pe fond.

Avocat LM, având cuvântul pentru reclamantă, a solicitat admiterea acţiunii, suplinirea consimţământului pârâtului pentru deplasarea minorului în Israel în perioada menţionată, arătând că îndeplineşte caracterul urgent , având în vedere perioada plecării 30.12.2018-3.01.2019. A arătat că s-a făcut dovada că pârâtul nu-şi dă acordul pentru ca minorul să plece, iar deplasarea este benefică  minorul îşi doreşte să meargă în excursie, el stă aproape permanent cu bunica maternă, fiind astfel însoţit de persoane apropiate De asemenea, a arătat că locul unde vor merge nu este în zonă de conflict. A solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanţa cu onorariul de avocat.

Avocat SD, având cuvântul, pentru pârât, a solicitat respingerea cererii, arătând că această cerere  este nejustificată, minorul nu va pleca cu vreunul dintre părinţi, ci însoţit de alte persoane. Consideră că deplasarea nu este în interesul minorului, tara în care merg este o ţară cu probleme, conflicte armate permanente. De asemenea, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile ordonanţei preşedinţiale, nu se creează vreun prejudiciu minorului. A solicitat obligarea la cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanţa cu onorariul de avocat.

 

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de 12.11.2018 sub nr.2263/184/2018, reclamanta CA a chemat în judecată pe  pârâtul UCI, solicitând  instanţei pe calea ordonanţei preşedinţiale,  să se pronunţe o hotărâre judecătoreasca  prin care să se dispună  suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorului URI, născut la data de 25.08.2006, pe ruta România - Israel şi întocmirii paşaportului necesar pentru deplasare în Israel, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea acţiunii, reclamanta a  arătat că a avut o relaţie de căsătorie cu pârâtul, relaţie ce a fost încununată de naşterea  minorului  URI, născut la data de 25.08.2006, conform certificatului de naştere trancris nr. 51 din 26.02.2007 înregistrat la Primăria oraşului B.

Prin sentinţa civilă nr. 314 din 20.02.2012 pronunţată în Judecătoria B în dosarul nr. XXXXXXXXXXX s-a dispus în mod definitiv ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie efectuată în comun şi s-a stabilit ca locuinţa minorului să fie la mamă.

A menţionat că s-a ivit posibilitatea,  ca mama sa, bunica maternă, împreună cu sora reclamantei,  soţul acesteia şi copilul lor să plece într-o excursie scurtă, în perioada 30.12.2018 - 03.01.2019, în Israel. Deoarece minorul  şi-a exprimat dorinţa acerbă de a merge şi el în excursia respectivă, bunica maternă şi sora reclamantei au fost de acord cu acest lucru, chiar bucurându-se de acest fapt. A menţionat reclamanta  că minorul este foarte ataşat de bunica maternă, aceştia chiar petrecând o perioadă de timp mare împreună. Bunica maternă  i-a fost şi învăţătoare la şcoală în ciclul primar. Astfel, existând această dorinţă aprinsă a minorului de a merge în excursia respectivă şi aceeaşi  dorinţă existând şi din partea bunicii şi surorii reclamantei, reclamanta a hotărât că este în interesul acestuia să meargă în Israel. 

In aceste circumstanţe, a arătat reclamanta că l-a  contactat pe pârât şi i-a explicat dorinţa minorului, solicitându-i să fie şi acesta de acord cu deplasarea acestuia în Israel. Dacă iniţial nu a avut nicio reacţie şi trecând timpul, a fost nevoită să îl notifice prin intermediul avocatului  sa se prezinte la notariat în vederea întocmirii unei procuri. După acest demers  i s-a transmis reclamantei, tot prin intermediul unui avocat, că la data respectivă nu se poate prezenta, stabilind de comun acord o altă data ulterioară. Insă, spre nefericirea minorului, la data respectivă ( 08.11.2018 ) s-a  prezentat decât reclamanta  la notariat, pârâtul transmiţându-i telefonic, după ce îl aşteptase o bună bucată de timp, că nu se va prezenta. În această situaţie, reclamanta a fost  nevoită să iniţieze acest demers juridic, în interesul şi pentru fericirea şi satisfacerea doleanţelor minorului.

Reclamanta a invocat dispoz.  art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 potrivit cu care  "Deplasarea copiilor în ţară şi străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească."

S-a arătat că  pârâtul comite un abuz contra intereselor minorului, iar prin acest demers s-ar înlătura acest abuz din partea pârâtului ( art. 30 alin. 1 lit. b din Legea 248/2005 ).

Urgenţa acestui demers este dată de faptul că minorul îşi doreşte în mod deosebit aceasta vacanţa, într-un loc deosebit, plin de semnificaţii religioase, iar această vacanţă este într-o perioadă extrem de apropiată ca şi timp, începând cu data de 30.12.2018 şi finalizându-se la data de 03.01.2019, fiind deja achiziţionate biletele de avion şi fiind rezervată şi achitată locuinţa acolo.

 Prin acest demers juridic nu se prejudiciază nici fondul cauzei, suplinirea consimţământului pârâtului pentru deplasarea minorului în Israel, în vacanţă, nepericlitând cu nimic fondul cauzei.

În drept au fost invocate  dispoz art.996-998 C.proc.civ. şi disp. Legii 272/2004 C.proc.civ. 

În susţinerea cererii au fost depuse SC nr. 314/20.02.2012 pronunţată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX al Judecătoriei B,  certificat naştere minor, acte de stare civilă reclamantă, bunica maternă,  rezervare bilet avion, notificare pârât, confirmare primire, împuternicire avocaţială.

Acţiunea a fost legal  timbrată cu 20 lei.

 La data de 22.11.2018 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat  respingerea cererii ca neînemeiată, cu obligarea la cheltuieli de judecată. A arătat că cererea este total nejustificată, întrucât minorul nu va pleca însoţit de mama sa, ci de alte persoane. Pârâtul arată că ar fi fost de acord cu această situaţie, dacă minorul era însoţit de reclamantă. A arătat că minorul este foarte apropiat de mama sa , fapt confirmat şi de minor, acesta spunându-i pârâtului că nu poate să doarmă în altă parte  decât acasă , atunci când l-a rugat să rămână peste noapte la pârât, conform programului de vizită.

 A mai menţionat pârâtul că în Israel este o zonă de coflict, se dau permanent alerte , sunt soldaţi care poartă armament asupra lor ,iar această excursie nu este în beneficiul minorului, fiind o zonă periculoasă. S-a menţionat că minorul este la o vârstă fragedă şi astfel de ocazii se vor mai ivi . A arătat, totodată, că minorul are probleme cu alimentaţia, are intoleranţă la anumite alimente şi că are un regim special, neputând merge pe distanţe lungi.

 Pârâtul a arătat că cererea reclamantei nu îndeplinşte condiţiile unei ordonanţe preşedinţiale, neînţelegând care este urgenţa acestei cereri , care este prejudiciul care se poate creea minorului.

În cauză a fost încuviinţată părţilor  proba cu înscrisuri

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.

În fapt, reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi, din căsătorie rezultând minorul Untaru Raoul Ionuţ născut la data de 25.08.2006 , iar prin sentinţa civilă 314/20.02.2018 a  Judecătoriei B s-a dispus desfacerea căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor  să fie efectuată în comun şi s-a stabilit ca locuinţa minorului să fie la mamă..

 Reclamanta a solicitat suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorului pe ruta România - Israel în perioada 30.12.2018-3.01.2019 şi  acordul pârâtului pentru emiterea paşaportului  în acest sens

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 997 alin 1 C.proc.civ, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din textul de lege menţionat reiese că pentru admiterea unei cereri formulate pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale trebuie să fie întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004: "Deplasarea copiilor în tara si în străinătate se realizează cu înştiinţarea si cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri intre părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătoreasca"

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 248/2005: (1) Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii: în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal.

La art. 30 din acelaşi act normativ se prevede posibilitatea de ieşire din ţară a minorului sub 14 ani, fiind o procedură distinctă. Minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi care călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate a însoţitorului respectiv.

În cauză se  apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată, în sensul că instanţa nu poate să suplinească consimţământul pârâtului în vederea deplasării minorului în Israel la Tel – Aviv, având în vedere pe de o parte faptul că minorul nu va fi însoţit de mama sa, pe de altă parte faptul că ar urma să meargă într-o ţară unde sentimentul de insecuritate este accentuat, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre o excursie organizată de persoane avizate în acest domeniu, ci o excursie pe cont propriu, cu o rezervare online, cazarea urmând a se face la un apartament din Tel – Aviv (fila  11).

 În ceea ce priveşte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, având în vedere că reclamanta este partea căzută în pretenţii, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa o va obliga să plătească pârâtului cheltuielile de judecată efectuate în cauză., în cuantum de 600 lei.

Concluzionând, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 

Respinge cererea formulată de reclamanta CA  domiciliată în B,  jud. Olt, prin av. LM , cu sediul cabinetului în B , jud. Olt, în contradictoriu cu pârâtul UCA , cu domiciliul în B,  jud. Olt, ca neîntemeiată.

 Obligă reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Cu drept de  apel în termen de 5 de zile de la pronunţare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.11.2018

Data publicarii pe site: 06.02.2019