Drept Civil-acţiune în daune contractuale

- acţiune în daune contractuale - 

SENTINŢA  CIVILĂ  NR.  553

Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2018

  Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul AA în contradictoriu cu pârâta BB, având ca obiect acţiune în daune contractuale.

  La apelul nominal făcut în şedinţa, au lipsit reprezentanţii părţilor.

  S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:

  - procedura de citare este legal îndeplinită;

  - cauza este la primul termen de judecată;

  - reclamanta a depus la dosarul cauzei, prin email şi prin fax, note scrise (filele 108-112 dosar);

  - reclamantul şi societatea pârâta au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Instanţa păşeşte la judecarea cauzei, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă, având în vedere cererea părţilor prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

În considerarea dispoziţiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa îşi verifică din oficiu competenţa şi se consideră competentă general, material şi teritorial, în soluţionarea cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 107 alin. 1 Cod de procedură civilă.

  Instanţa respinge ca nefondată excepţia litispendenţei, invocată de societatea pârâtă, prin întâmpinare, având în vedere că din înscrisurile depuse rezultă că dosarele indicate nu îndeplinesc cerinţa legală de triplă identitate de părţi, obiect şi cauză în raport de prezentul dosar, aşa cum prevede art. 138 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Instanţa respinge ca nefondată excepţia conexităţii, invocată de societatea pârâtă, prin întâmpinare, apreciind că, în raport de obiectul cauzelor indicate, care se referă fiecare la alte raporturi contractuale dintre părţi, nu este utilă soluţionarea împreună a litigiilor, urmând a fi analizat de instanţă, în fiecare dosar, separat, contractul la care se referă pretenţiile formulate.

  Instanţa respinge cererea reclamantului în legătură cu calificarea întâmpinării depuse de societatea pârâtă drept cerere reconvenţională, apreciind că pârâta poate invoca prin întâmpinare compensaţia legală, nefiind necesară formularea unei cereri reconvenţionale cu achitarea unei taxe judiciare de timbru.

În considerarea dispoziţiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 şi art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată atât de către reclamantă, cât şi de către pârâtă, prin întâmpinare, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă pentru soluţionarea prezentei pricini.

Instanţa respinge ca nefiind utile soluţionării cauzei proba cu interogatoriul, solicitat de ambele părţi, şi proba testimonială, solicitată de pârâtă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine în pronunţare, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă.

I N S T A N Ţ A,

  Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …., sub nr. ….., reclamantul AA București a chemat-o în judecată pe pârâta BB., solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 70.089,19 lei, reprezentând cheltuieli aferente Cererii de rambursare finală nr. 10, efectuate de institut în cadrul proiectului .., astfel cum acestea au fost validate şi aprobate la plată de către ...

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile între profesionişti, conform art. 3 alin. 21 din OG nr. 13/2011, calculată începând cu data de 01.04.2016 şi până la data achitării integrale a debitului, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La solicitarea instanței, reclamantul a precizat al doilea capăt de cerere, la data de 29.09.2017, fila 64, arătând că, pentru perioada cuprinsă între 01.04.2016 – 03.08.2017, suma totală reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru raporturile între profesionişti, calculate pentru debitul în sumă de 70.089 lei, conform art. 3 alin. 21 din O.G. nr. 13/2011, este de 9.141,24 lei.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că între părţi a fost încheiat, la data de …, un Acord de parteneriat în cadrul proiectului „Adaptarea măsurilor active de ocupare pentru persoanele vulnerabile şi asistarea şomerilor de lungă durată din zonele industrializate aferente regiunilor NE şi SE -Meseria mea!”, proiect …, cod …, în baza dispoziţiilor legale aplicabile prevăzute în OUG nr. 64/2009 și HG nr. 218/2012. Potrivit Acordului de parteneriat, pârâta ... are calitatea de Lider de parteneriat, iar institutul are calitatea de Partener 1.

Pârâta, în calitate de Lider de parteneriat, a depus cererea de finanţare şi documentele anexă, a semnat Contractul de finanţare şi are calitatea de Beneficiar în raporturile cu … delegat, revenindu-i responsabilitatea finală în implementarea proiectului corespunzător Contractului de finanţare şi în decontarea cheltuielilor, declarate eligibile şi aprobate de către …, către Partenerii săi.

Corespunzător calităţii sale de Beneficiar şi Lider de parteneriat, pârâta avea obligaţia, printre altele, de a îl informa cu privire la corespondenţa purtată cu AM/OI POSDRU, de a îi furniza copii după această corespondenţă, de a îl înştiinţa cu privire la plăţile aprobate şi efectuate de CCşi de a îi transfera sumele reprezentând cheltuieli aferente cererilor sale de rambursare (cheltuielile efectuate de către institut în cadrul proiectului), astfel cum acestea au fost validate și aprobate la plată de către CC.

Acordul de parteneriat încheiat la data de 23.02.2015 reglementează transferurile băneşti dintre Parteneri la art. 9, corespunzător mecanismelor de decontare prevăzute de legislaţia aplicabilă în speţă.

Astfel, potrivit atribuţiilor sale, fiecare Partener efectuează cheltuieli pentru derularea/implementarea proiectului, pe care le consemnează în cereri de rambursare însoţite de documente justificative adresate/comunicate Liderului de parteneriat (respectiv pârâtei), care la rândul său le centralizează şi le transmite către CCpentru verificare şi aprobare, urmând ca respectivele sume să fie primite în contul special deschis pe numele Liderului de parteneriat, iar acesta să le distribuie la rândul său către fiecare Partener, corespunzător sumei menţionate expres spre aprobare de CC.

Se observă faptul că Partenerii nu au o relaţie directă cu CC, deoarece, potrivit art. 34 din HG nr. 218/2012, Liderul unui parteneriat (respectiv Beneficiarul proiectului) este cel responsabil cu asigurarea implementării proiectului şi a respectării tuturor prevederilor contractului de finanţare încheiat cu autoritatea de management/organismul intermediar, precum şi cu respectarea legislaţiei aplicabile.

Potrivit art. 36 alin. 1 şi 2 din HG nr. 218/2012, Liderul unui parteneriat este responsabil cu transmiterea cererilor de prefinanţare şi de rambursare către Autoritatea de management şi are obligaţia deschiderii unui cont de disponibilităţi în vederea primirii de la Autoritatea de management atât a sumelor aferente prefinanţării, cât şi a celor aferente rambursării cheltuielilor eligibile efectuate şi restituirii contravalorii taxei pe valoarea adăugată neeligibile plătite, la nivelul proiectului.

În acelaşi sens, Ghidul solicitantului menţionează că, în vederea rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, Beneficiarul (respectiv pârâta) trebuie să transmită către responsabil cereri de rambursare. Cererile de rambursare vor fi însoţite de raportul tehnico-financiar, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare. De asemenea, se precizează că suma acordată sub forma prefinanţării se recuperează integral şi progresiv, până la valoarea integrală, prin aplicarea unui procent din valoarea fiecărei cereri de rambursare transmise către responsabil.

Acest mecanism de decontare a funcţionat în ceea ce îl priveşte până la cererea de rambursare finală nr. 10 şi cererea de rambursare suplimentară nr. 11 întocmite şi transmise de parată. Astfel, prin cererea de rambursare nr. 10 finală /1330 din 16.02.2016, au fost solicitate la rambursare cheltuielile efectuate de institut în sumă totală de 86.984,74 lei (83770,53 lei cheltuieli fără TVA + 3214,21 TVA), iar prin cererea de rambursare suplimentară nr. a fost solicitată suma de 151,41 lei.

În absenţa oricărei forme de comunicare din partea pârâtei., în cursul lunii iulie 2016, i-a adresat o scrisoare/notificare (nr. 934/12.07,2016) prin care î-a solicitat să ramburseze cheltuielile ce i se cuvin şi să îşi îndeplinească toate obligaţiile ce îi revin în calitate de Lider de parteneriat. Corespondenţa a fost returnată deşi aceasta a fost remisă la adresa sediului social declarat/adresa de corespondenţă (respectiv biroul proiectului).

Având în vedere faptul că pârâta a refuzat primirea corespondenţei şi nu a transmis nicio informare, de nicio natură, în legătură cu cererea de rambursare, reclamantul a arătat că s-a adresat către pentru clarificări, fiindu-i transmise următoarele documente: scrisoare de informare a Beneficiarului şi evidenţa cheltuielilor pentru cererea de rambursare nr. 10 finală şi cererea suplimentară nr. 11.

Din aceste documente rezultă că în ceea ce priveşte cheltuielile solicitate la rambursare de institut, acestea au fost declarate eligibile, validate şi aprobate în proporţie de 100% de către.

În aceste condiţii, a solicitat informaţii suplimentare cu privire la efectuarea plăţilor datorate institutului, atat de la, cât şi de la pârâtă, deoarece sumele reprezentând cheltuielile rambursate în legătură cu activitatea unuia dintre Parteneri nu pot primi nicio altă destinaţie, Liderul de partneriat fiind obligat să le transfere către Partener.

Din corespondenţa comunicată subscrisei de către a rezultat că acest organism a transmis Liderului de parteneriat scrisorile standard de informare nr. 2640/01.04.2016 şi nr., iar în conformitate cu acestea şi cu anexele lor, respectiv evidenţa cheltuielilor validată, CCaprobă la plată suma de 83.770, 53 lei cheltuieli fără TVA, plus 3062,80 lei TVA (ref. CR finală 10) şi 151,41 lei TVA (ref. CR suplimentara 11), în total suma de 86.984,74 lei.

În conformitate cu regulile aplicabile, din valoarea totală a cererii de rambursare finală a fost dedusă prefinanțarea acordată (avans la începutul proiectului, încasat de beneficiar). Pe de altă parte, din comunicările primite de la, a rezultat că anumite cheltuieli efectuate de Lider nu au fost declarate eligibile, dar o astfel de situaţie nu se poate răsfrânge şi asupra sa, care şi-a îndeplinit corect obligaţiile şi are dreptul la rambursarea integrală a sumelor ce au fost validate de. Aceasta deoarece Liderul, respectiv Beneficiarul fondurilor conform Contractului de finanţare, are obligaţia repartizării sumelor în conformitate cu destinaţia acestora şi cu valoarea validată/aprobată de, astfel încât cheltuielile solicitate la rambursare de institut şi declarate eligibile, validate şi aprobate în proporţie de 100% de către, să îi fie repartizate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 9.4. din Acordul de parteneriat. avea obligaţia de a îi transfera în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării sumele cuvenite conform art. 9.3., respectiv cheltuielile efectuate în cadrul proiectului de către Partener.

În condiţiile în care în proiect a existat o prefinanțare aceasta reprezintă un avans, cu privire la care regularizarea se face la finalul proiectului (de unde și diferenţa rămasă de achitat în suma de 70.089,19 lei), astfel încât, din această perspectivă, „data încasării” la care se face referire în art. 9.4 din Acordul de parteneriat este:

- din punct de vedere contabil, este data la care s-a acordat prefinanțarea;

- din punct de vedere al relaţiei dintre părți, respectiv a poziţiei partenerului - ale cărui cheltuieli sunt identificate separat, solicitate şi aprobate la rambursare în mod distinct de către, „data încasării” este data scrisorii standard de informare a beneficiarului din care rezultă suma cheltuielilor eligibile aprobate pentru partnerul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare.

Astfel, pârâta avea obligaţia gestionarii sumelor acordate cu titlu de prefinanțare/avans până la finalul proiectului pentru a putea onora plăţile corespunzătoare.

De asemenea, a menţionat că, în situaţia în care pârâta nu a încasat sumele cuvenite deoarece au fost efectuate reţineri/compensări de către în legătură cu alte cheltuieli/capitole de cheltuieli ce nu îi sunt imputabile sau nu au legătură cu cheltuielile eligibile solicitate la rambursare de către institut şi aprobate la plată, această situaţie nu poate fi invocată în mod legal de pârâtă pentru justificarea neîndeplinirii obligaţiilor de plată pe care le are faţă de institut. Într-o astfel de situaţie, data încasării se raportează la data scrisorilor standard de informare din care rezultă cuantumul cheltuielilor rambursabile aprobate pentru institut, în calitate de Partener 1.

Faţă de notificarea nr., pârâta a înţeles să nu îi furnizeze nicio informaţie şi, la adăpostul unor argumente procedurale inventate, să nege existenţa creanţei faţă de institut.

Potrivit art. 7.3. alin. 2 din Acordul de parteneriat, în raporturile cu responsabil şi în vederea recuperării sumelor acordate cu titlu de prefinanţare, partenerii răspund solidar în aplicarea mecanismului de recuperare, ca măsură de protecţie legală cu privire la recuperarea sumelor acordate din fonduri europene. Cu privire la raporturile dintre parteneri, nici Acordul standard şi nici legislaţia aplicabilă acestuia nu conţin prevederi speciale, ceea ce înseamnă că aceste raporturi urmează a fi tratate în conformitate cu dispoziţiile dreptului comun.

Astfel, responsabil are raporturi directe cu Liderul de parteneriat, respectiv cu pârâta, urmând ca în raporturile dintre parteneri, în situaţia în care unul dintre partenerii Acordului nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţiile asumate, să răspundă faţă de ceilalţi parteneri, care au deschisă calea acţiunii în regres, în temeiul răspunderii civile contractuale.

Reclamantul a apreciat că raporturile dintre părţi se circumscriu răspunderii contractuale prevăzute de art. 1349 alin. 2 şi art. 1350 Cod civil, partea care, fără justificare, nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale fiind pârâta., care este răspunzătoare de prejudiciul cauzat reclamantului şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. A considerat şi că se impune reţinerea culpei societăţii pârâte deoarece aceasta a exercitat atribuţiile de management ale propiectului, a avut calitatea de Lider al parteneriatului şi a fost persoana împuternicită să implementeze proiectul şi să repartizeze cheltuirea/recuperarea sumelor acordate în raporturile cu pentru fiecare partener.

Repararea prejudiciului urmează să asigure acoperirea integrală a daunelor, respectiv acoperirea debitului de 70.089,19 lei, reprezentând cheltuielile solicitate la rambursare, declarate eligibile, validate şi aprobate în proporţie de 100% de către Ol precum şi dobânda legală penalizatoare, în temeiul art. 3 si 4 din Legea nr. 72/2013, data scadenţei fiind 01.04.2016.

În ceea ce priveşte accesoriile, a arătat că, în temeiul art. 1350 Cod civil, „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”, iar potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”.

Pe cale de consecinţă, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile între profesionişti, conform art. 3 alin. 21 din OG nr. 13/2011, calculată începând cu data de 01.04.2016 şi până la data achitării integrale a debitului.

În drept, a invocat dispoziţiile Acordului de parteneriat tip (Anexa 2 a Cererii de finanţare - formular standard în cadrul), dispoziţiile Contractului de finanţare (ID) - şi dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2009 şi H.G. nr. 218/2012.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtei. A anexat cererii, în copie: acord de parteneriat din data de; adresa IBA nr. și dovada comunicării; răspuns notificare; adresa inaintare si notificare

Reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2507 lei, completată ulterior cu suma de 563 lei, aferentă celui de-al doilea capăt de cerere.

Pârâta a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 01.11.2017, la filele 69-74, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, întrucât și-a îndeplinit obligaţiile de plată către reclamantă, culpa pentru neplata pretenţiilor aparţinând acesteia, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Pârâta a invocat excepţia litispendenţei, arătând că prezenta pricină este identică cu dosarele înregistrate pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ sub nr (completul c2 cu termen) şi nr. (nu are stabilit complet și termen), cererea de chemare în judecată fiind în proporţie de aproximativ 99% identică cu cele din dosarele menţionate. Diferenţa constă în izvorul pretenţiilor, adică acordurile cadru au numere diferite, în rest conţinutul lor este identic, condiţiile contractuale, drepturile și obligaţiile sunt identice. Mai mult decât atât, cele 3 (trei) proiecte pe fonduri europene - acorduri de parteneriat încheiate între aceleaşi societăţi au fost supuse controlului autorităţii publice finalizat cu obligaţia liderului de parteneriat să returneze bugetului statului pentru toate cele 3 proiecte sume importante de bani.

A apreciat că soluţia judecătorească corectă se poate pronunţa numai dacă instanţa de judecată va avea o imagine de ansamblu asupra întregii dimensiuni a problemei și pe care o poate avea doar conexându-se cele 3 dosare, așa încât să aprecieze în funcţie de poziţiile procesuale admiterea sau respingerea cererilor sau eventual compensarea datoriilor. Compensarea este posibilă cu atât mai mult cu cât clauzele acordului cadru încheiat de cele două părţi litigante obligă reclamanta la suportarea datoriilor stabilite ulterior de autorităţile statului în procentul convenit contractual, un procent identic în toate cele 3 acorduri şi anume 32,498%. În contextul dat, se poate ridica şi pune în discuţie o eventuală excepţie a litispendenţei şi evident a conexităţii dosarelor.

Pârâta a susținut că reclamanta a prezentat trunchiat situaţia de fapt și în special a depus numai acele înscrisuri care îi susţineau poziţia procesuală în contextul în care reprezentanţii săi convenţionali - avocaţii - au avut un contract de asistenţă juridică încheiat cu pârâta având ca obiect consultanţă juridică exact pentru această speţă - (neînţelegând să invoce vreun conflict de interese) şi aveau cunoştinţă de toate înscrisurile emise şi transmise de.

A precizat că, la data de 23.02.2015, părţile au încheiat un acord de parteneriat prin care au înţeles să se asocieze în vederea implementării proiectului „Adaptarea măsurilor active şi integrate de ocupare pentru persoanele vulnerabile și şomeri de lungă durată din zonele industrializate aferente regiunii NE şi SE - Meseria Mea!”. Conform convenţiei liderul de parteneriat a fost pârâta, iar reclamanta partener.

Conform art. 6.1, Partenerul 1, adică reclamanta, avea de îndeplinit anumite obligaţii contractuale, odată îndeplinite aceasta urmând a primi, pe baza documentelor justificative, anumite sume de bani confirmate/recunoscute de

Printre principalele obligaţii contractuale se regăsesc, în cadrul art. 6.1 Partener 1, pct. Al - A5 şi ţin de „managementul proiectului (A.l) şi coordonarea și monitorizare proiectului (Al.l)”, delurarea achiziţiilor (A2), evenimente de informare şi conştientizare pentru încurajarea dezvoltării profesionale (A3), activ.

Prezintă relevanţă obligaţia asumată de reclamantă în cadrul pct. "A3" unde aceasta se angaja să realizeze activităţi de informare şi conştientizare, pe scurt, publicitate pentru implementarea proiectului. Aceste activităţi au fost desfăşurate şi facturate aşa cum această reclamantă a considerat, răspunderea aparţinându-i, Toate aceste activităţi realizate legal și conform proiectului urmând a fi evaluate, facturate și în final decontate, organismul având dreptul de control ulterior asupra întregii documentaţii de decontare.

Un alt element esenţial este conferit de dispoziţiile art. 7.4 din convenţia părţilor unde acestea hotărăsc procentele asumate de fiecare pentru suportarea tuturor cheltuielilor și anume: a. - 35,004%, b. Reclamanta-32,498 %, c. Partenerul terț - 32,498 %. Aşadar, părţile au stabilit că fiecare dintre parteneri răspunde în cotele procentuale pentru cheltuielile asumate pentru proiectul în cauză.

Din punct de vedere financiar, au fost depuse către organismul de decontare un număr de 10 cereri de rambursare a cheltuielilor. În urma controlului au fost găsite nereguli la următoarele cereri: CR 3, CR 4, CR 5, CR 9 si CR 10, totalul neregulilor fiind în sumă de 27.848,60 lei.

Ceea ce reclamanta a cunoscut (deţinând înscrisuri în acest sens) și nu a precizat instanţei este că ulterior acestei cereri, organismul transmite partenerilor notificări prin care a fost informată că se va realiza un control de către direcţia antifraudă pentru analizarea tuturor documentelor şi deconturilor, inclusiv cele depuse de reclamantă.

Acest control a avut loc în anul 2016, conform raportului echipei, ce a avut ca scop controlul asupra tuturor cheltuielilor şi decontărilor, care în realitate a analizat/controlat toate facturile, chitanţele, rapoartele de activitate, cheltuielile reclamantei şi pârâtei.

Echipa de control a încheiat, la data de, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta, proces verbal înregistrat sub nr.

Conform acestui document, partenerilor li s-a imputat (în mod general) suma de 27.848,60 lei drept cheltuială neeligibilă, deci de returnat - a se vede pct 13 din concluzii. Suma reprezintă în proporţie de peste 95% cheltuieli neeligibile privind promovarea, adică exact activităţile de care s-a ocupat şi reclamanta, cheltuieli ce au făcut obiectul cererilor de rambursare nr. 2, 3,4, 9 si 10.

La data de a transmis titlul executoriu nr. 153887 prin care a instituit măsura popririi pentru suma menţionată, respectiv 27.848,60 lei.

Aşadar, la data de, partenerii (pârâta, reclamanta şi o societate terţă) datorau bugetului statului suma totală de 27.848,60 lei.

La nivelul conducerilor celor două entităţi s-au purtat discuţii cu privire la plata/acoperirea acestei sume, dar din păcate discuţiile nu au fost finalizate. La fel de adevărat este faptul că pârâta a fost consiliată, în vara anului 2017, de exact aceeaşi avocaţi care reprezintă acum reclamanta, pentru exact aceeaşi speţă dedusă judecăţii.

Conform dispoziţiilor convenţiei încheiate de părţile litigante - art. 7.4 -partenerii sunt de acord să suporte procentual din sumele reprezentând cheltuieli neeligibile. Procentul reclamantei I.B.A. Bucureşti este de 32,498% aplicat la suma găsită neeligibilă de către organismul de control, respectiv 27.848,60 lei.

Suma datorată de reclamantă este una certă, fără echivoc şi discuţiuni, membrii echipei de control, agenţi antifraudă au analizat fiecare factură şi raport al reclamantei (evident şi pe cele al celorlalte 2 părţi) şi au constatat caracterul neeligibil al unor cheltuieli facturate de reclamantă.

Pârâta a susţinut că o probă irefutabilă a netemeiniciei pretenţiilor se regăseşte în cadrul paginii 11 din raportul inspecţiei unde în cadrul alineatului 3 se arată că toate cheltuielile realizate de reclamantă cu propriul său angajat, dna Stanciu Cristina – Oana, sunt calificate drept neeligibile. În afara acestei nereguli care afectează pretenţia reclamantei sunt şi cheltuielile realizate de aceasta cu publicitatea, cheltuieli a căror pondere urmează a fi stabilită în cadrul prezentului litigiu.

A considerat mai presus de orice altă probă acest proces-verbal întrucât persoanele care l-au realizat au competenţă deplină asupra caracterului de eligibilitate a unor cheltuieli ce urmează a fi decontate din fonduri europene. Dacă reclamanta contestă aceste înscrisuri atunci îi rămâne calea solicitării administrării unei expertize contabile, deşi în opinia pârâtei nu există experţi judiciari specializaţi în acest domeniu, așa încât proba este inutilă. De altfel, proba/înscrisul depus nu este întocmit de societate, ci de un organism public cu funcţie de control.

Aşadar, rezumând şi concluzionând, a susţinut că în realitate reclamanta datorează suma de bani şi nu pârâta.

În drept, a invocat art. 205 și urm., convenţia părților (în special art. 7.4), precum și dispoziţiile speciale ale Instrucţiunii nr., emisă de Autoritatea de Management.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriu, iar dacă nu se lămureşte situaţia de fapt a solicitat proba cu audierea martorilor.

La data de 22.11.2017, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, la filele 100-102, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor formulate de pârâta Kubert HPS S.R.L. şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Referitor la excepţia litispendenţei, a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 138 din Codul de procedură civilă, respectiv între litigiile invocate de pârâtă nu există identitate cu privire la toate cele trei elemente prevăzute de textul legal (părţi, obiect şi cauză). Deşi litigiile sunt purtate între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate, obiectul este diferit în fiecare dintre acestea, deoarece părţile au accesat fonduri europene prin trei proiecte diferite, respectiv prin încheierea a trei contracte de finanţare diferite. Pe cale de consecinţă, bugetele proiectelor, situaţiile financiare şi pretenţiile formulate sunt diferite deoarece îşi au izvorul în trei contracte de finanţare diferite.

De altfel, chiar pârâta a indicat faptul că nu există identitate deplină între cererile formulate în dosarele menţionate, astfel încât a apreciat că se impune respingerea excepţiei ca nefondată.

În subsidiar, având în vedere motivarea formulată de pârâtă în susţinerea acestei excepţii, a apreciat că aceasta pune în discuţie excepţia conexităţii, pe care de asemenea a apreciat-o nefondată, deoarece conexarea celor trei dosare nu poate asigura o bună judecată şi o bună administrare a justiţiei. A considerat că soluţionarea corectă şi eficientă a cererilor se poate face numai individual, astfel cum a înţeles să le formulăm în virtutea principiului disponibilităţii şi cum au fost întregistrate pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Reclamantul a apreciat nefondate apărările pârâtei. Potrivit actelor anexate cererii de finanţare, pârâta., în calitate de Lider de parteneriat, are responsabilitatea finală în implementarea proiectului corespunzător Contractului de finanţare şi în decontarea cheltuielilor, declarate eligibile şi aprobate de către, către Partenerii săi.

De asemenea, pârâta. este semnatarul Contractului de finanţare şi singura parte care a relaţionat direct cu, fiind reprezentantul partenerilor.

În aceste condiţii, susţinerea pârâtei în sensul că institutul urma a primi anumite sume de bani de la CC/OI nu corespunde realităţii, deoarece potrivit art. 9.1 din Acordul de parteneriat, în vederea rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener emite o cerere de rambursare către Liderul de parteneriat în termen de 3 luni, iar Liderul de parteneriat are obligaţia de a transfera către parteneri sumele cuvenite acestora încasate de la

În ceea ce priveşte activităţile desfăşurate, toţi partenerii au desfăşurat activităţi în cadrul pct. A3 Evenimente de informare şi conştientizare pentru încurajarea dezvoltării profesionale, prezentate către Lider în condiţiile prevăzute de art. 9 din Acordul de parteneriat.

Cu privire la toate activităţile desfăşurate şi prezentate spre decontare de către Parteneri, pârâta avea obligaţia efectuării auditului şi expertizei contabile, precum şi obligaţia înaintării cererilor de rambursare către.

În ceea ce priveşte modalitatea de suportare a cheltuielilor, pârâta susţine în mod neadevărat că partenerii trebuie să răspundă conform art. 7.4 din Acordul de parteneriat, deoarece procentele indicate la art. 7.4 din Acordul de parteneriat se referă exclusiv la cheltuielile indirecte.

Potrivit Ordinului MMFPS nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, Anexa nr. 6, cheltuielile indirecte sunt cheltuieli generale de administraţie, în timp ce cheltuielile cu activităţile de informare şi publicitate, la care se referă pârâta, sunt cheltuieli directe cu personalul implicat în implementarea proiectului, respectiv cu experţii în comunicare special desemnaţi pentru realizarea respectivelor activităţi.

Reclamantul a menţionat şi faptul că, din analiza art. 7.1. din Acordul de parteneriat, rezultă că partenerii au angajat cheltuieli totale într-un procentaj diferit de cel prevăzut la art. 7.4., respectiv:

- pârâta a contribuit la proiect în procent de 62,69% conform unei valori estimate a cheltuielilor eligibile de 2.226.945,52 lei,

- institutul a contribuit la proiect în procent de 21,21% conform unei valori estimate a cheltuielilor eligibile de 753.641,12 lei, iar

- partenerul 3 a contribuit la proiect în procent de 16,09% conform unei valori estimate a cheltuielilor eligibile de 571.505 lei.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale şi celor reglementate prin documentele proiectului, institutul nu are obligaţia suportării în procent de 32,498% a „cheltuielilor asumate pentru proiectul în cauză”, după cum greşit pretinde pârâta.

În calitate de Lider de proiect, cu siguranţă că aceasta cunoaşte (sau cel puţin ar trebui să cunoască) faptul că art. 7.4 din Acordul de parteneriat este de strictă interpretare şi nu se poate aplica tuturor cheltuielilor proiectului, ci doar celor indirecte.

În ceea ce priveşte controlul efectuat şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, potrivit reglementărilor legale, acesta este exclusiv adresat pârâtei, în calitate de beneficiar al Contractului de finanţare şi de Lider de parteneriat, şi nu a fost comunicat institutului pentru formularea unui punct de vedere.

Cu toate acestea, pârâta pretinde că prin respectivul proces-verbal s-a imputat partenerilor, în mod general, suma reţinută drept cheltuială neeligibilă. Această susţinere nu este temeinică, deoarece organismul de control a imputat suma respectivă exclusiv pârâtei Kubert HPS S.R.L., după cum rezultă din chiar conţinutul actului.

Pe de altă parte, reclamantul a înţeles din întâmpinarea pârâtei că aceasta invocă o formă de compensare între părţi, deoarece pretinde că suma declarată ca fiind cheltuială neeligibilă trebuie imputată tuturor partenerilor, în cotele prevăzute la art. 7.4 din Acordul de parteneriat şi că ceea ce astfel institutul ar „datora” trebuie avut în vedere şi scăzut din ceea ce pretinde.

Or, pretenţiile sale, formulate în baza dispoziţiilor contractuale, a cererilor de rambursare întocmite şi înaintate pârâtei şi a cheltuielilor validate de CC/OI, urmează să fie analizate de către instanţa de judecată, în timp ce pârâta opune o apărare întemeiată pe un raport obligaţional diferit, respectiv pe un temei legal diferit, fără a formula un capăt de cerere corespunzător şi fără a timbra pretenţiile astfel formulate.

A apreciat că o astfel de apărare trebuie să facă obiectul unei cereri reconvenţionale, deoarece suma pusă în sarcina sa de către pârâtă nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi nici nu este invocat temeiul de drept în baza căruia ar putea interveni o astfel de compensare între părţi.

Cu toate acestea, a apreciat că, în ceea ce priveşte constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare conform procesului-verbal menţionat de pârâtă, aceasta este singura parte responsabilă şi sancţiunile astfel stabilite îi aparţin integral, respectivul proces-verbal fiindu-i adresat şi comunicat exclusiv.

Totodată, a apreciat că, în condiţiile în care pârâta nu a contestat pe căile legale concluziile procesului-verbal şi nu şi-a valorificat drepturile şi obligaţiile legale în acest sens, nu se poate apăra faţă de institut invocându-şi propria culpă.

Drept probatoriu, instanţa a administrat, la cererea ambelor părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind respinse ca neutile proba cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială, solicitată de pârâtă.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 23.02.2015, reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA București, în calitate de partener 1, a încheiat cu pârâta S.C. Kubert HPS S.R.L., în calitate de Lider de parteneriat, și cu S.C. Memo Consult KR S.R.L., în calitate de partener 2, Acordul de parteneriat în vederea implementării proiectului „Adaptarea măsurilor active de ocupare pentru persoane vulnerabile şi asistarea şomerilor de lungă durată din zonele industrializate aferente regiunilor NE şi SE – Meseria mea!”. Acordul reprezintă o convenţie privind cooperarea părţilor în atingerea scopului comun, nu reprezintă prestări de servicii între parteneri şi nu dă naştere unei noi persoane juridice constituite de/între parteneri.

Obiectul parteneriatului îl reprezintă stabilirea responsabilităţilor fiecărui partener în vederea implementării proiectului menţionat.

Potrivit art. 5.1 lit. a) din Acordul de parteneriat, Liderul de parteneriat, respectiv pârâta., va depune cererea de finanţare şi anexele acesteia, conform formatului şi modalităţilor stabilite prin Ghidul solicitantului, şi va semna contractul de finanţare, acestuia revenindu-i, în raporturile cu delegat, responsabilitatea finală în implementarea proiectului în conformitate cu prevederile contractului de finanţare.

Angajamentele financiare între parteneri au fost reglementate potrivit art. 7 din Acordul de parteneriat, art. 7.1 referindu-se la cheltuielile cu care se angajează părţile, art. 7.2 stabilind că acele cheltuieli eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condiţiile stabilite în Condiţiile de finanţare, art. 7.3 reglementând suma primită cu titlu de prefinanţare, iar art. 7.4 stabilind ca sumele rambursate de AM/OI corespunzătoare cheltuielilor indirecte să fie împărţite între parteneri după cum urmează: liderul de parteneriat– 35,004%,– 32,498% şi – 32,498%. În fine, art. 7.5 a reglementat contribuţia fiecărui partener la cofinanţarea proiectului.

Art. 9 din Acordul de parteneriat a stabilit regulile aplicabile în ceea ce priveşte transferurile între parteneri: „9.1. În vederea rambursării de către AMPOSDRU a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener, pe baza activităţilor desfăşurate şi conform timpului alocat, va emite o cerere de rambursare (conform prevederilor legale) către Liderul de parteneriat în termen de 3 luni. 9.2. Părţile sunt de acord ca emiterea cererii de rambursare să se facă însoţită de documentele justificative ce atestă efectuarea cheltuielilor solicitate spre rambursare, desfăşurarea activităţilor conform prevederilor cererii de finanţare şi a cerinţelor AMPOSDRU/OI. Semnatarii prezentului acord de parteneriat înţeleg şi acceptă să pună la dispoziţie toate documentele necesare justificării activităţilor şi cheltuielilor efectuate solicitate de AMPOSDRU/OIPOSDRU responsabil. 9.3. Sumele aferente prefinanţării solicitate şi rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către parteneriat vor fi primite în contul/conturile dedicate, deschise pe numele Liderului de parteneriat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 9.4. Liderul de parteneriat are obligaţia de a transfera partenerilor, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării (sau 6 zile lucrătoare în cazul partenerilor transnaţionali) sumele prevăzute la art. 9.3., ce se cuvin fiecărei entităţi din cadrul parteneriatului. 9.5. Liderul de parteneriat are obligaţia transmiterii unei notificări scrise atât partenerilor, cât şi AMPOSDRU/OI responsabil, cu privire la efectuarea viramentului în conturile partenerilor. ...”.

Prin adresa nr., reclamantul i-a solicitat pârâtei informaţii cu privire la banii aferenţi cererii de rambursare finală pentru proiectul „Adaptarea măsurilor active de ocupare pentru persoane vulnerabile şi asistarea şomerilor de lungă durată din zonele industrializate aferente regiunilor NE şi SE – Meseria mea!”.

De asemenea, reclamantul a solicitat de la Ministerul Fondurilor Europene – Organismul Intermediar Regional Regiunea Sud-Vest Oltenia evidenţa cheltuielilor pentru proiectul. La data de 14.11.2016, reclamantul a primit informaţii legate de cheltuielile validate pentru cererile de rambursare (fila 34). Din Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 2640/01.04.2016 (filele 43-51), reiese că pentru reclamant a fost aprobată de suma de 83770,53 lei, fără TVA, şi suma de 3062,80 lei, reprezentând TVA (fila 51), pentru cererea de rambursare nr. 10 finală/1330/16.02.2016, iar din Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3646/18.05.2016 (filele 52-53), reiese că s-a constatat depăşirea procentului de 10% din totalul cheltuielilor directe eligibile privind cheltuielile activităţilor de informare şi publicitate, conform Contractului de finanţare, astfel că diferenţa de 25.050,25 lei a cheltuielilor cu informarea şi publicitatea este neeligibilă.

Ulterior, prin intermediul executorului judecătoresc, reclamantul i-a comunicat pârâtei o Notificare-Somaţie nr. 1799/07.03.2017 solicitând ca, în termen de 15 zile, să transfere/achite către IBA Bucureşti sumele reprezentând cheltuielile aferente cererii de rambursare finală nr. 10 şi cererii de rambursare suplimentară nr. 11 efectuate în cadrul proiectului, astfel cum acestea au fost validate şi aprobate la plată de către Sub rezerva verificărilor ulterioare, suma solicitată este de 86.984,74 lei la care se adaugă dobânda penalizatoare.

Această Notificare a fost primită de pârâtă la data de 09.03.2017 (fila 28).

Prin adresa de răspuns nr. 56/23.03.2017, societatea pârâtă i-a comunicat reclamantului că notificarea transmisă nu poate produce efecte juridice şi societatea nu poate da curs solicitării deoarece notificarea nu este semnată de reprezentantul, legal sau convenţional, al reclamantului. S-a mai arătat că societatea nu poate realiza plata din cauza sistemului de decontare a cheltuielilor din fonduri europene şi a modalităţii de a acţiona a autorităţilor fiscale române, societatea având conturile blocate, fiind instituită măsura popririi. Pârâta a specificat că sunt şi alte motive ce ţin de modalitatea de realizare/prestare a activităţii de către institut, nefiind în prezenţa caracterului cert al creanţei.

Prin Procesul-verbal din (înregistrat sub nr.) de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă, întocmit,. Regiunea Sud-Vest, s-a constatat că, în privinţa cererii de rambursare 10 finală (filele 79-80) au fost descoperite o serie de cheltuieli neeligibile, respectiv sume reprezentând TVA aferent transportului personal propriu efectuat de diverse persoane. Au fost constatate și alte nereguli referitoare la alte cereri de rambursare.

Prin acelaşi proces-verbal, dar în ansamblu, nu vizând cererea de rambursare nr. 10, s-a constatat că a fost depășit procentul maxim admis de 10%, conform contractului de finanțare, a cheltuielilor de informare și publicitate, suma suspectată a fi plătită necuvenit fiind de 25050,25 lei.

În total, suma suspectată a fi plătită necuvenit a fost de 28446,68 lei - Cheltuieli cu resurse umane – Management de proiect, alte tipuri de costuri, cheltuieli administrative.

În consecinţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a emis către pârâta. titlul executoriu nr. şi somaţia nr. 821144/15.02.2017 pentru un debit reprezentat de creanţe stabilite în UE, în cuantum de 27848,60 lei, în baza Procesului-verbal nr.

În drept, potrivit art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, „Proiectele finanţate din instrumente structurale în cadrul programelor operaţionale pentru obiectivul convergenţă pot avea ca beneficiari parteneriate compuse din două sau mai multe entităţi cu personalitate juridică, înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene, cu condiţia desemnării ca lider al parteneriatului a unei entităţi înregistrate fiscal în România, excepţie făcând proiectele pentru care beneficiar este o grupare europeană de cooperare teritorială.”

Potrivit art. 34 din Hotărârea Guvernului nr. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, „Liderul unui parteneriat beneficiar al unui proiect în conformitate cu prevederile art. 23 din Ordonanţă este responsabil cu asigurarea implementării proiectului şi a respectării tuturor prevederilor contractului/deciziei/ordinului de finanţare încheiat cu autoritatea de management/organismul intermediar, precum şi cu respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.”, iar potrivit art. 35 alin. 1 și 2 „(1) Termenii, condiţiile şi responsabilităţile părţilor privind implementarea proiectului sunt stabilite prin acordul de parteneriat încheiat între lider şi parteneri. (2) Acordul de parteneriat este supus legislaţiei din România.”

Instanţa apreciază că în raporturile dintre partenerii Acordului de parteneriat sunt incidente normele privind răspunderea civilă contractuală din Codul civil, respectiv art. 1350 potrivit căruia „(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”

Conform art. 36 alin. 1, 2, 5, 8 şi 10 din Hotărârea Guvernului nr., „(1) Liderul parteneriatului este responsabil cu transmiterea cererilor de prefinanţare/rambursare către autoritatea de management/Autoritatea de certificare şi plată conform prevederilor contractului/deciziei/ordinului de finanţare. (2) Prin excepţie de la prevederile art. 9 şi 10, în cazul proiectelor implementate în parteneriat, liderul are obligaţia deschiderii unui cont de disponibilităţi în vederea primirii de la autoritatea de management/Autoritatea de certificare şi plată atât a sumelor aferente prefinanţării, cât şi a celor aferente rambursării cheltuielilor eligibile efectuate şi restituirii contravalorii taxei pe valoarea adăugată neeligibile plătite, la nivelul proiectului. ...  (5) Sumele primite conform prevederilor alin. (2) sunt virate de lider, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data încasării, în conturile de disponibilităţi proprii şi/sau în conturile de disponibilităţi ale partenerilor deschise la Trezoreria Statului/instituţii de credit din România şi/sau în conturile de venituri ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale sau ale bugetelor locale, deschise pe codul de identificare fiscală propriu şi/sau al partenerilor, la unităţile Trezoreriei Statului prin care aceştia îşi desfăşoară activitatea. ... (8) Liderul are obligaţia transmiterii unei notificări scrise atât partenerilor, cât şi autorităţii de management, cu privire la efectuarea viramentului în conturile de venituri conform prevederilor alin. (5), în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data virării, notificare la care anexează o copie a ordinului de plată şi a extrasului de cont. ... (10) În cazul în care încasarea sumelor prevăzute la alin. (5) nu s-a efectuat, partenerii sunt obligaţi să transmită o notificare scrisă atât liderului, cât şi autorităţii de management, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data constatării.”

Instanţa subliniază şi că, potrivit art. 176 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, „(2) Sumele virate beneficiarilor unici/liderilor de parteneriat pe baza cererilor de plată nu pot fi utilizate pentru o altă destinaţie decât cea pentru care au fost acordate.”

Având în vedere situaţia de fapt expusă anterior şi dispoziţiile legale anterior citate, instanţa apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, fiind întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei. Astfel, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege şi asumată contractual prin Acordul de parteneriat, de plată a cheltuielilor aprobate la rambursare de către Autoritatea de management a proiectului „Adaptarea măsurilor active de ocupare pentru persoane vulnerabile şi asistarea şomerilor de lungă durată din zonele industrializate aferente regiunilor NE şi SE – Meseria mea!”. Potrivit art. 5.1 lit. g) din Acordul de parteneriat, Liderul de parteneriat avea obligaţia să respecte „termenele prevăzute pentru decontarea cheltuielilor”.

Instanţa apreciază că era obligaţia societăţii pârâte ca, în termen de 3 zile de la data încasării, să transfere către reclamant suma de 83770,53 lei, fără TVA, şi suma de 3062,80 lei, reprezentând TVA, sume aprobate potrivit Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 2640/01.04.2016 în legătură cu cererea de rambursare nr. 10 finală/1330/16.02.2016 (care face obiectul prezentei cauze). Reclamantul a explicat că suma solicitată, de 70.089,19 lei, este diferenţa rămasă de achitat în urma regularizării de la finalul proiectului, respectiv după deducerea prefinanţării.

Instanţa apreciază că apărările societății pârâte din cadrul adresei de răspuns nr. 56/23.03.2017 (fila 29) referitoare la lipsa semnăturii reprezentantului reclamantului sunt formaliste şi neconvingătoare. De asemenea, susţinerile în sensul că existau motive ce ţin de modalitatea de realizare/prestare a activităţii de către institut sunt nefondate. Cu alte cuvinte, pârâta a invocat executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către reclamant, însă într-o manieră aluzivă, lipsită de concreteţe, fără a indica exact care sunt obligaţiile neexecutate sau executate defectuos, de natură a o îndreptăţi să nu-i achite cheltuielile aprobate la rambursare. Pârâta pare a invoca excepţia de neexacutare a contractului de către reclamant, fără însă a duce această idee până la capăt şi, în orice caz, fără a produce vreo probă în sprijinul acesteia.

Nici apărarea societății pârâte din cuprinsul întâmpinării formulate în cauză nu poate conduce la respingerea acțiunii, de vreme ce suma solicitată de reclamant prin prezenta acţiune este reprezentată de cheltuielile admise la rambursare, aferente cererii de rambursare nr. 10, şi care trebuiau achitate de pârâtă în termen de 3 zile de la încasare.

Or, pârâta nu a făcut dovada nici măcar a faptului că acele cheltuieli cu promovarea care au fost considerate, ulterior, ca neeligibile prin Procesul-verbal din 13.08.2016 se regăsesc între cheltuielile admise, aferente cererii de rambursare nr. 10. A precizat în întâmpinare că aceste cheltuieli neeligibile au făcut obiectul cererilor de rambursare nr. 2,3,4,9 şi 10, fără a le defalca pe fiecare cerere în parte.

Instanţa reţine însă că, din Procesul-verbal din 13.08.2016 (fila 88 şi fila 93) reiese că aceste cheltuieli de informare şi publicitate au fost efectuate de (contractul individual de muncă încheiat cu) şi de ..(contractul individual de muncă încheiat cu). S-a menţionat însă, la fila 93, că „pentru înregistrarea în sistemul informatic a procesului-verbal de constatare cheltuiala neeligibilă cu informarea şi publicitatea de 26.187,83 lei a fost decontată la următoarele cereri de rambursare: CR 10 – 17.151,36 lei (din care 14.128,77 lei cheltuieli cu resurse umane – cazare, transport şi 3.022,59 lei cheltuieli cu informarea şi publicitatea); CR 9 – 9.036,47 lei cheltuieli cu informarea ş publicitatea.”

Aşadar, instanţa reţine că această cheltuială nu era aferentă neapărat cererii de rambursare nr. 10, ci a fost decontată la această cerere pentru înregistrarea în sistemul informatic.

A mai susţinut pârâta că din suma de restituit, de 27.848,60 lei, reclamantul datorează procentul de 32,498%, conform clauzei contractuale de la art. 7.4. Instanţa consideră, în asentimentul reclamantului, că această clauză contractuală nu vizează acest tip de cheltuieli constatate ca neeligibile, ci se referă expres la cheltuielile indirecte. Or, aşa cum a arătat reclamantul în răspunsul la întâmpinare (fila 101), potrivit Ordinului MMFPS nr., cheltuielile indirecte sunt cheltuieli generale de administraţie, în timp ce cheltuielile cu activităţile de informare şi publicitate sunt cheltuieli directe cu personalul implicat în implementarea proiectului, respectiv cu experţii în comunicare special desemnaţi pentru realizarea respectivelor activităţi.

Instanţa apreciază deci că nu este incidentă prevederea art. 7.4 din Acordul de parteneriat în privinţa cheltuielilor constatate ca neeligibile.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat, în aceeaşi manieră aluzivă, compensaţia ca modalitate de stingere a obligaţiei de plată invocată de reclamant, însă instanţa apreciază că pârâta avea posibilitatea de a invoca prin întâmpinare numai o compensaţie legală, pentru compensaţia judiciară fiind nevoie de formularea unei cereri reconvenţionale, cu achitarea taxei judiciare de timbru aferente.

În cauză nu sunt însă îndeplinite condiţiile compensaţiei legale, prevăzute de art. 1617 alin. 1 din Codul civil, potrivit căruia „(1) Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.”

Creanța invocată de societatea pârâtă este reprezentată de partea care trebuie suportată, în opinia pârâtei, de către reclamant din suma constatată ca neeligibilă prin Procesul-verbal din. Or, această creanţă nu are caracter cert, lichid şi exigibil pentru a putea opera compensaţia legală. Nicio clauză a Acordului de parteneriat nu reglementează chestiunea suportării cheltuielilor neeligibile de către toţi partenerii implicaţi, Liderul de parteneriat purtând responsabilitatea pentru respectarea condiţiilor din Contractul de finanţare, conform art. 34 din Hotărârea Guvernului nr. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă: „Liderul unui parteneriat beneficiar al unui proiect în conformitate cu prevederile art. 23 din Ordonanţă este responsabil cu asigurarea implementării proiectului şi a respectării tuturor prevederilor contractului/deciziei/ordinului de finanţare încheiat cu autoritatea de management/organismul intermediar, precum şi cu respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.”

Mai mult decât atât, instanța reține că, potrivit art. 1618 lit. c) din Codul civil, compensaţia este exclusă atunci când are ca obiect un bun insesizabil.

Dispoziţiile art. 176 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă în sensul că „(2) Sumele virate beneficiarilor unici/liderilor de parteneriat pe baza cererilor de plată nu pot fi utilizate pentru o altă destinaţie decât cea pentru care au fost acordate.” sunt interpretate de instanţă în sensul că sumele aprobate de Autoritatea de management trebuie utilizate pentru a acoperi cheltuielile eligibile constatate ca atare, iar nu pentru a acoperi alte tipuri de cheltuieli, cum sunt cele neeligibile. Aşadar, suma aprobată de AMPOSDRU/OI pentru cererea de rambursare nr. 10 are natura juridică a unui „bun insesizabil”, în sensul art. 1618 lit. c), sus-amintit.

Concluzionând, instanţa apreciază că, prin neplata de către societatea pârâtă a sumei decontate de Autoritatea de management în contul cererii de rambursare nr. 10, i-a cauzat reclamantului un prejudiciu patrimonial, constând în suma neachitată, legătura de cauzalitate fiind evidentă, iar vinovăţia civilă prezumată atâta vreme cât pârâta nu a invocat o cauză străină exoneratoare de răspundere. Potrivit art. 1548 „culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”. Rezultă deci că, până la proba contrarie, neexecutarea obligaţiei este imputabilă pârâtei.

Instanţa reţine că, în cazul răspunderii civile contractuale, reclamanta trebuie să dovedească existenţa obligaţiei de plată, iar dacă reuşeşte să facă această dovadă, neexecutarea se prezumă atâta timp cât pârâta nu dovedeşte executarea.

Cu respectarea art. 249 din Codul de procedură civilă, reclamanta a făcut proba obligaţiei de plată ce îi revine pârâtei prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv Acordul de parteneriat și Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 2640 din 01.04.2016.

În privinţa cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente, de la  data de 01.04.2016 şi până la data plăţii efective, instanţa o apreciază ca întemeiată.

Potrivit art. 1530 din Codul civil, „Dreptul la daune-interese - Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”, iar potrivit art. 1535 alin. 1 „Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti - (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

Într-adevăr, instanţa va reţine ca moment de pornire a dobânzii legale data de 01.04.2016, respectiv data Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 2640 din 01.04.2016, având în vedere că pârâta nu a contestat acest moment la care s-a raportat reclamantul şi nici nu a precizat data exactă a creditării contului (data încasării).

În consecinţă, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâta BB. şi va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 70.089,19 lei, reprezentând cheltuieli aferente cererii de rambursare finală nr. 10 efectuate în cadrul proiectului …, cu dobânda legală aferentă de la data de 01.04.2016 şi până la data plăţii efective.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, având în vedere că societatea pârâtă este cea care a căzut în pretenţii, fiind culpabilă pentru desfăşurarea prezentei proceduri judiciare, instanţa o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.070 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată, aceste cheltuieli având un caracter real, necesar şi rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

 Respinge ca nefondate excepţia litispendenţei şi excepţia conexităţii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Admite acţiunea formulată de reclamantul AA cu sediul în în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 70.089,19 lei, reprezentând cheltuieli aferente cererii de rambursare finală nr. 10 efectuate în cadrul proiectului, cu dobânda legală aferentă de la data de şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 3.070 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

  Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 ianuarie 2018.

Domenii speta

Spete similare