Contestaţie la executare.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.05.2017 cu nr. 3458/866/2017, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să admită contestaţia la executare şi să dispună anularea actelor de executare silită începută în dosarul de executare nr. 58/2017 al BEJ, pentru motive de nelegalitate. În subsidiar, constestatoarea a solicitat instanţei să dispună asupra întinderii şi înţelesului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 453/2016 în raport cu modalitatea de executare aleasă de creditor care pune în imposibilitate efectivă funcţionarea punctului de lucru situat în oraşul Târgu Frumos. S-a solicitat şi desfinţarea încheierii nr. 1159/10.05.2017 pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, precum şi suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă a contestaţiei formulate.

În motivare, contestatoarea arată că a fost parte în dosarul nr. 5023/866/2012 al Judecătoriei Paşcani, care prin sentinţa civilă nr. 453/2016, rămasă definitivă prin respingerea ambelor recursuri, a obligat, în esenţă, societatea să lase creditorului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 98 mp teren, identificată prin punctele 20, 21, 22,23, 16, 20 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografică şi să ridice gardul edificat pe aliniamentul 20,21, 22,23 din acelaşi plan de situaţie.

Contestatoarea precizează că raportat la disp. art. 627 C.proc.civ. cu referire la art. 665 C.proc.civ., executorul judecătoresc era obligat să verifice dacă societatea a refuzat în mod explicit punerea în executare a titlului executoriu. Susţine că executorul judecătoresc în mod greşit utilizează două instituţii distinct reglementate de dreptul execuţional, respectiv cea a predării unui imobil şi cea a obligaţiei de a face, fiecare cu termene distincte de executare. Consideră că somaţia emisă în cadrul dosarului de executare nr. 58/2017 cuprinde elemente contradictorii, fie şi numai sub aspectul termenelor de realizare.

Pe de altă parte, în raport de art. 8 din Legea nr. 50/1991 şi art. 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prealabil oricărei acţiuni de desfiinţare de construcţii, este necesară autorizarea aceleiaşi autorităţi care a autorizat construcţia, legea neconţinând nicio derogare cu privire la soluţiile pronunţate de instanţele de judecată.

Mai mult, ceea ce susţine contestatoarea că este cel mai important este faptul că staţia de benzină este construită cu mult înainte ca numitul să devină proprietar. În condiţiile în care se va proceda la desfiinţarea construcţiei gard, mai înainte de a se obţine autorizaţia de demolare care să rezolve şi aceste probleme, practic, contestatoarea va fi lipsită de posibilitatea de a-şi mai desfăşura activitatea în spaţiul autorizat, pentru că nu ar mai fi respectate normativul care reglementează această activitate comercială.

Faţă de acest aspect, instanţa de executare este necesar a aprecia înţelesul şi întinderea titlului executoriu, dat fiind faptul că în cuprinsul soluţiei date în litigiul de fond, nu s-a reţinut fapta culpabilă a societăţii contestatoare ci, practic, poziţionarea greşită a cărţilor funciare întocmite de PF, cărţi funciare care au stat la baza tuturor contractelor de vânzare-cumpărare, a dezmembrămintelor proprietăţii . Consideră că interpretarea corectă a soluţiei instanţei de fond este ca ambii proprietari să-şi asigure liniştita posesie a terenurilor, neexistând niciun fel de menţiuni cu privire la suportarea de către contestatoare a unui prejudiciu incomparabil mai mare, dacă desfiinţarea construcţiei gard s-ar face fără autorizaţie prealabilă.

Cu privire la suspendarea executării silite, contestatoarea susţine că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege. Continuarea executării silite va obliga societatea să îşi închidă activitatea, întrucât nu vor mai fi respectate prevederile legale care reglementează această activitate comercială.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe disp. art. 712 şi art. 719 C.proc.civ. .

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul creditorului şi efectuarea unei expertize topo-cadastrale.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (fl. 22-23) prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, cu cheltuieli de judecată. Arată că executarea silită este legală şi temeinică, iar debitorul a fost somat atât de către creditor, cât şi de executorul judecătoresc. În mod contrar celor susţinute prin contestaţie, intimatul precizează nu era obligaţia instanţei de încuviinţare şi nici a executorului judecătoresc de a verifica şi de a solicita autorizaţia de demolare, cu atât mai mult cu cât nu aveau nici calitatea necesară pentru a face acest lucru.

Cu privire la motivul invocat de contestatoare că ar suferi un prejudiciu incomparabil mai mare dacă ar pune în executare hotărârea instanţei, susţine intimatul nu doar că este profund nelegitim, dar este şi un fals motiv, închipuit doar pentru a tergiversa punerea în executare a dispozitivului instanţei. În acest sens, arată că respectarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti se poate face şi fără întreruperea activităţii din spaţiul autorizat, respectiv prin efectuarea unor modificări la rezervoare, cum ar fi mutarea sau înlocuirea acestora cu unele cu pereţi dubli. Având în vedere că fost solicitată de către contestatoare şi suspendarea provizorie a executării silite, aceasta ar putea solicita autorizaţia de demolare a gardului şi modificare/mutarea rezervoarelor subterane de carburanţi astfel încât să respecte normativele legale.

Întâmpinarea nu este întemeiată în drept.

Prin încheierea nr. 1503/15.06.2017, pronunţată în dosarul nr. 3528/866/2017, Judecătoria Paşcani a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. 3458/866/2017 (fl. 44-45 dos. 3528/866/2017 ataşat).

La data de 08.09.2017, după primul termen de judecată stabilit la data de 07.09.2017, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (fl. 60) prin care a solicitat, în esenţă, respingerea susţinerilor intimatului şi admiterea contestaţiei la executare.

La data de 19.10.2017, intimatul a învederat instanţei că a înstrăinat terenul ce a făcut obiectul dosarului de fond către numitul (fl. 101). Nu au fost ataşate înscrisuri doveditoare.

La data de 04.12.2017, contestatoare a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1317/25.09.2017, precum şi o cerere de introducere în cauză a dobânditorilor subsecvenţi (fl. 126-127).

În şedinţa publică din data de 14.12.2017, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de intimaţi a numiţilor şi (fl. 135).

Prin adresa depusă la dosar la data de 08.01.2018 (fl. 136), BEJ a învederat instanţei că după îndeplinirea formalităţilor necesare, la data de 07.06.2017 s-a deplasat la imobilul în litigiu unde a procedat la punerea în posesie şi predarea către creditorul  , prin mandatar Mandric Mihai, a suprafeţei de 98 mp, delimitarea făcându-se prin batere de ţăruşi. Totodată, a constatat că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de face – respectiv nu şi-a ridicat gardul edificat pe aliniamentul 21,21,22,23 şi a fost îndrumat creditorul să se adreseze instanţei pentru a fi autorizat prin încheiere executorie să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane pe cheltuiala debitorului, în temeiul art. 904 C.proc.civ. .  În final, executorul judecătoresc mai arată că executarea cu care a fost învestit a fost efectuată, dar şi că dobânditorii şi nu s-au adresat biroului cu nicio cerere.

Legal citaţi, intimaţii şi au depus întâmpinare la data de 25.01.2018 (fl. 140-142), prin care au solicitat respingerea contestaţiei la executare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimaţii arată că prin sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, definitivă prin respingerea recursurilor, Judecătoria Paşcani a stabilit că a ocupat fără drept o porţiune de 98 mp din proprietatea reclamantului  . Cu privire la cererea de lămurire titlul executoriu, învederează intimaţii că prin această solicitare se aduce atingere puterii de lucru judecat. În aplicarea afectului pozitiv al  puterii de lucru judecat, se arată că prin sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016 şi prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016, ambele instanţe au tranşat definitiv problema dreptului de proprietate asupra terenului readus în discuţie de contestatoarea  . Cu privire la fondul cauzei, susţin intimaţii că motivele invocate în contestaţie în sensul că ar fi necesară o autorizaţie sau că punerea în executare ar afecta activitatea benzinăriei, nu constituie motive de suspendare a executării sau de anulare a actelor de executare, în contextul în care titlul executoriu este o hotărâre definitivă şi executorie. Această sentinţă trebuie pusă în executare în forma în care a fost dată, fără alte tergiversări abuzive. În final, mai arată intimaţii că a fost depusă de contestatoare şi o acţiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1317/25.09.2017. Promovarea acestei acţiuni, în contextul existenţei unei hotărâri definitive, dovedeşte pe deplin reaua-credinţă a contestatoarei şi caracterul abuziv al demersurilor sale, la care recurge doar pentru a tergiversa finalizarea judecăţii şi lăsarea liberă a terenului care nu este proprietatea sa.

În drept, intâmpinarea este întemeiată pe disp. art. 150 C.proc.civ şi pe prevederile Codului civil.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi a expertizei topo-cadastrale efectuate în dosarul de fond.

În şedinţa publică din data de 01.02.2018, contestatoarea, prin reprezentant convenţional, a invocat excepţia perimării executării silite, având în vedere momentul efectuării ultimului act de executare silită (fl. 167).

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (fl. 171-173) prin care a solicitat, în esenţă, respingerea susţinerilor formulate de intimaţi prin întâmpinare. Arată că nu îi poate fi opus efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, dat fiind faptul că obiectul acţiunii este diferit de cel invocat de intimaţi, iar, pe de altă parte, prin cererea care face obiectul prezentului dosar nu se pune în discuţie dreptul de proprietate al acestora, ci modalitatea aleasă de creditor, prin mijlocirea executorului judecătoresc de a aduce la îndeplinire soluţia instanţei de judecată.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi interogatoriul intimaţilor. A respins cererea contestatoarei de efectuare a unei expertize topo-cadastrale, având în vedere obiectivele propuse (fl. 192-193).

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016 (fl. 157-160), pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 (fl. 148-158) pronunţată de Tribunalul Iaşi, prin care au fost respinse recursurile formulate, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta  , pârâta fiind obligată să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 98 mp teren identificată prin punctele 20, 21, 22, 23, 16, 20 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografic întocmit de expertul ( fl. 223 vol. I dosar ). Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată să îşi ridice gardul edificat pe aliniamentul 20, 21, 22, 23 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografic întocmit de expertul  . S-a mai dispus şi omologarea raportului de expertiză topografică întocmit de expertul  .

În temeiul art. 377 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ. din 1865, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, sunt hotărâri irevocabile.

Reclamantul a depus la data de 02.05.2017 o cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi (fl. 32).

Prin încheierea din data de 02.05.2017, BEJ a dispus înregistrarea cererii de executare silită, fiind deschis dosarul de executare nr. 58/2017 (fl. 41).

Prin încheierea nr. 1159/10.05.2017, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2806/866/2017, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi (fl. 43).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1317/25.09.2017, numitul  , în calitate de vânzător, a transferat dreptul de proprietate asupra a două suprafeţe de teren din intravilanul oraşului Târgu Frumos, de 626,03 mp şi, respectiv 777,99 mp, cu privire la ultimul, inclusiv asupra gardului construit pe limitele de proprietate, numitului  , în calitate de cumpărător, ca bunuri comune cu soţia ultimului,  .

Pentru început, va fi analizat capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

Prin încheierea nr. 1503/15.06.2017, pronunţată în dosarul nr. 3528/866/2017, Judecătoria Paşcani a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. 3458/866/2017 (fl. 44-45 dos. 3528/866/2017 ataşat).

Potrivit art. 719 alin. 1 C.proc.civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

Din interpretarea disp. art. 719 alin. 1 C.proc.civ., rezultă să măsura suspendării executării silite subzistă până la soluţionarea de către prima instanţă a contestaţiei la executare. Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost de a stabili ca această măsură a suspendării să îşi producă efectele până la data rămânerii definitive a hotărârii ar fi precizat acest lucru în mod expres. Această limitare temporară rezultă şi din caracterul executoriu al hotârârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de executare, în calitate de primă instanţă sesizată.

Pentru aceste motive, având  în vedere că prin prezenta, instanţa se va pronunţa şi asupra contestaţiei la executare, instanţa va respinge ca  rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În continuare, va fi analizată excepţia perimării executării silite invocată de contestatoare, prin reprezentant convenţional, în şedinţa publică din data de 01.02.2018.

 Potrivit art. 697 alin. 1 C.proc.civ, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

Aşa cum rezultă cu claritate din prevederile art. 697 alin. 1 C.proc.civ., pentru a se dispune perimarea este necesar îndeplinirea cumulativă a două condiţii: pe de o parte, trebuie să existe o solicitare scrisă a executorului judecătoresc adresată creditorului pentru îndeplinirea unui act sau demers necesar executării silite şi, pe de altă parte, creditorul trebuie să nu fi îndeplinit actul sau demersul solicitat de executorul judecătoresc.

Analizând înscrisurile din dosarul de executare, instanţa nu a identificat să fi existat solicitări adresate creditorului care să nu fi fost îndeplinite de ultima. În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia perimării executării silite, excepţie invocată de contestatoare.

Prin somaţia din data de 12.05.2017, BEJ a pus în vedere contestatoarei ca în termen de cel mult 8 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul societăţii să se conformeze dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi (fl. 43), în sensul de a proceda la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul constând în suprafaţa de 98 mp teren identificată prin punctele 20, 21, 22, 23, 16, 20 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expertul  .

Prin aceeaşi somaţie, s-a mai pus în vedere contestatoarei ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul societăţii să se conformeze dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în sensul de a proceda la ridicarea gardului edificat pe aliniamentul identificat prin punctele 20, 21, 22, 23, 16, 20 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expertul  .

Contestatoarea a susţinut prin contestaţie că, în temeiul disp. art. 627 C.proc.civ. cu referire la art. 665 C.proc.civ., executorul judecătoresc era obligat să verifice dacă societatea a refuzat în mod explicit punerea în executare a titlului executoriu. Susţine că executorul judecătoresc în mod greşit utilizează două instituţii distinct reglementate de dreptul execuţional, respectiv cea a predării unui imobil şi cea a obligaţiei de a face, fiecare cu termene distincte de executare. Consideră că somaţia emisă în cadrul dosarului de executare nr. 58/2017 cuprinde elemente contradictorii, fie şi numai sub aspectul termenelor de realizare.

Intimatul a arătat că executarea silită este legală şi temeinică, iar debitorul a fost somat atât de către creditor, cât şi de executorul judecătoresc.

Analizând prevederile legale incidente, prin raportare la susţinerile părţilor, instanţa constată că somaţia a fost legal întocmită.

În dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, se regăsesc două obligaţii distincte: pe de o parte, pârâta a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 98 mp teren identificată prin punctele 20, 21, 22, 23, 16, 20 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografic întocmit de expertul şi, pe de altă parte, prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată să îşi ridice gardul edificat pe aliniamentul 20, 21, 22, 23 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografic întocmit de expertul  .

Potrivit art. 888 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinţei acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuinţă sau dintr-o altă incintă, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, să sesizeze instanţa de executare, în vederea aplicării unei penalităţi. Conform alin. 2, atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligaţia de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosinţă, după caz, cuprinde şi obligaţia de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

În temeiul art. 897 C.proc.civ., dacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu îşi îndeplineşte această obligaţie în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.

Potrivit art. 898 alin. 1 C.proc.civ., în vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 897, executorul judecătoresc se va deplasa la faţa locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forţei publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale.

Conform art. 904 C.proc.civ., dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Aplicând coroborat prevederile legale expuse anterior la obligaţiile stabilite prin titlul executoriu din prezenta cauză, instanţa reţine că pentru obligaţia de a proceda la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de teren de 98 mp executorul judecătoresc a stabilit în mod corect termenul de 8 zile, conform art. 898 C.proc.civ., în timp ce pentru obligaţia de a proceda la ridicarea gardului, o obligaţie de a face, a fost stabilit, de asemenea, în mod corect, un termen de 10 zile, în temeiul art. 904 C.proc.civ. .

Instanţa mai constată că intimatul a somat contestatoarea să execute de bunăvoie obligaţiile stabilite prin sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi anterior depunerii cererii de executare silită la BEJ  . Somaţia intimatului a fost primită de contestatoare la data de 19.12.2016, aşa cum rezultă din dovada de comunicare de la fl. 38, iar cererea de executare silită a fost înregistrată la BEJ la data de 02.05.2017 (fl. 32).

Contestatoarea a mai arătat că cel mai important este faptul că staţia de benzină este construită cu mult înainte ca numitul să devină proprietar. În condiţiile în care se va proceda la desfiinţarea construcţiei gard, mai înainte de a se obţine autorizaţia de demolare care să rezolve şi aceste probleme, practic, contestatoarea va fi lipsită de posibilitatea de a-şi mai desfăşura activitatea în spaţiul autorizat, pentru că nu ar mai fi respectate normativul care reglementează această activitate comercială.

Contestatoarea a mai susţinut că în raport de art. 8 din Legea nr. 50/1991 şi art. 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prealabil oricărei acţiuni de desfiinţare de construcţii, este necesară autorizarea aceleiaşi autorităţi care a autorizat construcţia, legea neconţinând nicio derogare cu privire la soluţiile pronunţate de instanţele de judecată.

În mod contrar celor susţinute prin contestaţie, intimatul a precizat prin întâmpinare că nu era obligaţia instanţei de încuviinţare şi nici a executorului judecătoresc de a verifica şi de a solicita autorizaţia de demolare, cu atât mai mult cu cât nu aveau nici calitatea necesară pentru a face acest lucru.

Conform art. 904 C.proc.civ., la care am mai făcut referire anterior, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Aşa cum rezultă cu claritate din disp. art. 904 C.proc.civ., la momentul la care contestatoarea a fost somată nu se poate  reţine că executorul judecătoresc sau creditorul ar fi avut obligaţia de a obţine autorizare de demolare. La acest moment din cursul executării silite, executorul judecătoresc pune în vedere debitoarei să îşi execute obligaţia de a face menţionată în titlul executoriu. Obligaţia de a face din dispozitivul titlului executoriu, în prezenta cauză demolarea unui gard, împreună cu toate demersurile legale care însoţesc această obligaţie, inclusiv obţinerea autorizaţiei de demolare, nu pot fi decât în sarcina debitoarei, respectiv a contestatoarei din prezenta cauză. Scopul somaţiei este tocmai acela de a comunica debitoarei că trebuie să îşi execute obligaţia de a face menţionată în titlul executoriu care stă la baza executării silite.

Prin întâmpinare, cu privire la motivul invocat de contestatoare că ar suferi un prejudiciu incomparabil mai mare dacă ar pune în executare hotărârea instanţei, intimatul a susţinut nu doar că este profund nelegitim, dar este şi un fals motiv, închipuit doar pentru a tergiversa punerea în executare a dispozitivului instanţei. În acest sens, arată că respectarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti se poate face şi fără întreruperea activităţii din spaţiul autorizat, respectiv prin efectuarea unor modificări la rezervoare, cum ar fi mutarea sau înlocuirea acestora cu unele cu pereţi dubli.

Intimaţii şi au susţinut prin înatâmpinare că motivele invocate în contestaţie în sensul că ar fi necesară o autorizaţie sau că punerea în executare ar afecta activitatea benzinăriei, nu constituie motive de anulare a actelor de executare, în contextul în care titlul executoriu este o hotărâre definitivă şi executorie. Această sentinţă trebuie pusă în executare în forma în care a fost dată, fără alte tergiversări abuzive.

Instanţa constată că indiferent de valoarea prejudiciului cauzat debitoarei prin punerea în executare a dispoziţiilor stabilite prin titlul executoriu, nu se poate proceda la o reevaluare a acestor dispoziţii cu o eventuală redistribuire a pagubelor cauzate.

Pentru toate argumentele expuse mai sus, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare propriu-zisă formulată de contestatoarea  , în contradictoriu cu intimaţii  , şi  . În consecinţă, va fi respinsă şi cererea de desfiinţare a încheierii nr. 1159/10.05.2017, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.

Contestatoarea a apreciat că instanţa de executare este necesar a aprecia înţelesul şi întinderea titlului executoriu, dat fiind faptul că în cuprinsul soluţiei date în litigiul de fond, nu s-a reţinut fapta culpabilă a societăţii contestatoare ci, practic, poziţionarea greşită a cărţilor funciare întocmite de PF Ursu Florin, cărţi funciare care au stat la baza tuturor contractelor de vânzare-cumpărare, a dezmembrămintelor proprietăţii . Consideră că interpretarea corectă a soluţiei instanţei de fond este ca ambii proprietari să-şi asigure liniştita posesie a terenurilor, neexistând niciun fel de menţiuni cu privire la suportarea de către contestatoare a unui prejudiciu incomparabil mai mare, dacă desfiinţarea construcţiei gard s-ar face fără autorizaţie prealabilă.

Cu privire la cererea de lămurire titlul executoriu, intimaţii şi au învederat instanţei prin întâmpinare că prin această solicitare se aduce atingere puterii de lucru judecat. În aplicarea afectului pozitiv al  puterii de lucru judecat, se arată că prin sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016 şi prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016, ambele instanţe au tranşat definitiv problema dreptului de proprietate asupra terenului readus în discuţie de contestatoarea  .

Potrivit art. 712 alin. 2 c.proc.civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 1777 din data de 25.06.2015 pronunţată în soluţionarea unui recurs, a statuat că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, conform art. 1201 C. civ. 1864 şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, art. 1200 C. civ.1864.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. 1864 (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2357 din data de 05.06.2015 pronunţată în soluţionarea unui recurs, a reţinut că puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure. Ceea ce poate proba prezumția de lucru judecat ca mijloc de probă (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanța a decis-o (factum probandum). Așadar, prezumția de lucru judecat înseamnă că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat – ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional nu mai poate fi combătut - și constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, care are la bază două reguli fundamentale: a) o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio) și b) o constatare (în sensul de soluție privind raporturile juridice deduse judecății) făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur).

Înalta Curte a mai reţinut că, după cum s-a arătat anterior, prezumția operează atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. De aceea, prezumția nu oprește judecata celei de a doua acțiuni, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare de care trebuie să se țină seama.

În aplicarea principiilor statuate prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie Jusitiţie, chiar dacă privesc decizii de speţă, instanţa reţine că în prezenta cauză nu se poate efectua o nouă evaluare a limitelor dintre cele două proprietăţi.

Contestatoarea a susţinut că interpretarea corectă a soluţiei instanţei de fond este ca ambii proprietari să-şi asigure liniştita posesie a terenurilor, neexistând niciun fel de menţiuni cu privire la suportarea de către contestatoare a unui prejudiciu incomparabil mai mare, dacă desfiinţarea construcţiei gard s-ar face fără autorizaţie prealabilă.

Propunerea contestatoarei vine în evidentă contradicţie cu dispozitivul sentinţei civile nr. 453/09.03.2016 (fl. 157-160). Prin această sentinţă, după cum am arătat, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta  , pârâta fiind obligată să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 98 mp teren identificată prin punctele 20, 21, 22, 23, 16, 20 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografic întocmit de expertul ( fl. 223 vol. I dosar ). Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată să îşi ridice gardul edificat pe aliniamentul 20, 21, 22, 23 în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topografic întocmit de expertul  .

Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi contestaţia la titlu cu privire la sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016  pronunţată de Tribunalul Iaşi prin care au fost respinse recursurile formulate, în raport cu motivele invocate de constestatoare în această cauză.

În cele ce succed, vor fi analizate capetele de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Conform art. 451 alin. 1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

În temeiul art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la contestaţia la executare, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 453 alin. 1 rap. la art. 452 C.proc.civ., având în vedere că nu au fost depuse dovezi cu privire la chletuielile efectuate, va respinge ca neîntemeiate cererile formulate de intimaţii  , şi de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 651 alin. 4 C.proc.civ., prezenta hotărâre este executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia perimării executării silite, invocate de contestatoarea  .

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare propriu-zisă formulată de contestatoarea  , în contradictoriu cu intimaţii .

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la titlu cu privire la sentinţa civilă nr. 453/09.03.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 5023/866/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 448/12.12.2016  pronunţată de Tribunalul Iaşi prin care au fost respinse recursurile formulate, în raport cu motivele invocate de constestatoare în această cauză.

Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimaţilor şi de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  29.06.2018.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare