Trafic de influenţă

La ordine fiind pronunţarea asupra cauzei penale  privind pe inculpatul  MD, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea aret.  35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 alin. 1 Cod penal.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

 Prin rechizitoriul din data 28.08.2015 întocmit în dosarul nr. 684/P/2012 de catre Parchetul  de pe lângă Tribunalul Iaşi, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 02.09.2015,sub nr. de mai sus, s-a dispus :

1. trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului MD, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de  trafic de influenţă - prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art 35 al 1. Şi  art 5 al 1 din acelaşi cod;

2.  în temeiul art. 63 C od proc. pen. rap. la art. 46 alin. 1 Cod proc.pen, s-a dispus  disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 5 Cod pen., complicitate la  trafic de influenţă prev. de art. 48 Cp. rap. la art. 291 alin. 1 Cp. şi cu aplicarea  art.5 din acelaşi cod  şi cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 5  din acelaşi cod – în legătură cu faptul că inculpatul MD a desfăşurat activităţi ilicite de  trafic de influenţă şi în ce priveşte  obţinerea permisului de conducere de către numitul  DR, precum şi  în legătură cu faptul că acesta din urmă ar fi intermediat activitatea de pretindere de către inc. MD a sumei de bani de la denunţătorul CI;

 3. în conformitate cu art 274 alin 1 Cod proc.pen., s – a  solicitat  obligarea inculpatului MD la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1439.60 lei.

Actul de sesizare a instanţei reţine, în esenţă, că inculpatul MD,  în perioada 02.04.2012 -27.05.2012,  la diferite intervale de timp, dar în realizarea în aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins de la martorul – denunţător CI, direct sau prin intermediul unei terţe persoane, sumele  de 500 şi 600 Euro, pentru a interveni pe lângă  agenţii de poliţie  din cadrul S.P.C.R.P.I.V. Iaşi (FG şi AI ori cel desemnat pentru examinarea martorului denunţător) lăsând să se creadă,  prin influenţa pe care ar avea-o asupra acestora, că  îi va determina să-i favorizeze susţinerea/promovarea probei de traseu pentru obţinerea permisului de conducere - categoriile C-E.

În cursul  procedurii  de cameră preliminară declanşată în cauză  in conditiile  prevazute de art. 344 alin. 2 din Cod procedură penală, nu au fost invocate exceptii  vizand  legalitatea sesizării instanţei, nelegalitatea administrării probatoriului din faza de urmărire penală şi legalitatea actelor de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară, verificând competenţa după materie, precum şi legalitatea sesizării instanţei, legalitatea actelor de procedură îndeplinite de organul de urmărire penală, dar şi conformitatea administrării probelor cu dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării/înfăptuirii activităţii de urmărire penală, nu a constatat  din oficiu încălcări ale legii procesual penale  şi nu a invocat excepţii cu privire la aspectele supuse examinării de faţă, astfel că, prin încheierea de şedinţă din 23.10. 2015 a dispus începerea judecăţii în prezenta cauză,  faţă de inculpatul MD pentru fapta penală ce a format obiectul urmăririi penale şi pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Analizând întreg materialul dosarului,  instanţa reţine că situaţia de fapt  stabilită prin rechizitoriu este corectă şi concordantă cu ansamblul probator  în cauză, astfel după cum urmează :

În cursul lunii septembrie 2011, martorul denunţător CI s-a înscris la cursurile Şcoala de şoferi A, pentru obţinerea permisului de conducere categoria C şi CE, în cursul lunii decembrie 2011 fiind planificat să desfăşoare orele de practică cu instructorul auto CT. Într-una din zilele lunii decembrie 2011,  în timp ce se afla în perimetrul poligonului unde  desfăşura partea practică a cursurilor, l-a întâlnit pe prietenul său DR – înscris şi acesta  la cursurile şcolii de şoferi, dar la S.C. V  în anul 2011 şi care a susţinut proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere la data de 14.11.2011, examinat de agentul de poliţie FG -  însoţit de instructorul său, inc. MD. Aici, între martorul denunţător şi inculpat nu a avut loc nicio discuţie, cei doi doar salutându – se întrucât nu se cunoşteau.

La data de 09.01.2012, martorul denunţător CI a susţinut proba practică pentru obţinerea permisului de conducere - examen pe care nu l-a promovat -  aici fiind prezent şi inculpatul, în calitate de instructor auto la şcoala de şoferi V.  Inculpatul l-a abordat pe martorul – denunţător, acesta din urmă fiind întrebat despre prietenul său DR -  aflat la acea dată în Germania  pentru o perioadă mai mare de timp. În timpul acestor discuţii, inculpatul a solicitat martorului denunţător să-i comunice numărul său de telefon pentru ca acesta din urmă să-i furnizeze date despre numărul de telefon al martorului DR.

La data de 02.04.2012, denunţătorul a susţinut din nou proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere, având ca examinator pe agentul de poliţie FG. Şi de această dată l-a întâlnit pe inculpat, fiind întrebat dacă a aflat numărul de telefon al lui DR.

Martorul denunţător  nu a promovat proba practică a examenului, iar în după amiaza zilei de 02.04.2012 a fost contactat telefonic de inculpat şi întrebat despre rezultatul probei practice, dar şi despre numărul de telefon al lui DR. Deşi martorul  CI cunoştea numărul de telefon al prietenului său, acesta din urmă  locuind în Germania la sora  denunţătorului şi vorbise de mai multe ori cu el, a hotărât să nu dea inculpatului datele solicitate.

În aceeaşi zi martorul denunţător l-a sunat pe martorul  DR (în Germania), căruia i-a spus că nu a promovat examenul auto, fiind întrebat de acesta din urmă dacă este de acord să vorbească cu inculpatul despre care are informaţii că ar putea interveni  pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul S.P.C.R.P.I.V. pentru a-l promova la proba practică a examenului.  Martorul denunţător nu a exprimat vreo opinie  în legătură cu acest din urmă aspect, amânând discuţia până la momentul la care prietenul său va reveni în România.

La data de 20.04.2012, martorul denunţător s-a revăzut (la staţia de carburanţi O.M.V. din cartierul Păcurari) cu prietenul său, DR, întors în România pentru o perioadă scurtă de timp, context în care au purtat o discuţie despre promovarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere. Tot în timpul acestei întrevederi, martorul DR i-a spus denunţătorului că a avut o discuţie telefonică cu inculpatul MD în legătura cu promovarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere, inculpatul afirmând că,  dacă prietenul său, CI, doreşte să promoveze examenul auto (proba practică), să pregătească suma de 600 Euro pentru a fi remisă examinatorului, în ziua examenului, înainte de susţinerea probei, respectiv să o introducă într-un plic şi apoi în torpedoul unei maşini ce va fi indicată de inculpat. De asemenea, martorul denunţător a aflat de la martorul DR, tot în contextul acestei întrevederi, că inculpatul  a afirmat în cursul discuţiei telefonice menţionate că „lucrează” în acest mod cu trei examinatori (FG, AI sau alt poliţist fară a indica numele) pe lângă care ar putea interveni, în caz contrar, suma va fi restituită, precum şi că, dacă CI este de acord, să-l contacteze telefonic.

Denunţătorul CI - programat să susţină proba practică la data de 28.05.2012 - nu l-a contactat deloc pe inculpat după aflarea conţinutului  discuţiei telefonice purtate între acesta din urmă şi martorul DR, iar la data de 04.05.2012 a depus un denunţ împotriva acestuia la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi şi,  fiind audiat  în aceeaşi zi, a redat în declaraţia din 04.05.2012 aspectele reţinute până aici, solicitând interceptarea convorbirilor telefonice pe care le va avea cu inculpatul până la data susţinerii examenului din 28.05.2012.

Denunţul astfel formulat împotriva inculpatului a fost transmis spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi prin ordonanţa din 18.05.2012 a  procurorului D.N.A.- Serviciul Teritorial Iaşi.

Aspectele reţinute de instanţă până aici au fost redate de martorul denunţător şi în declaraţia de martor din 23.05.2012, exprimându-şi acordul de a fi interceptate convorbirile telefonice purtate în perioada următoare cu inculpatul, precum şi discuţiile în mediu ambiental  purtate între el şi inculpat.

La data de 24.05.2012, denunţătorul l-a contactat telefonic pe inculpat, stabilind cu acesta o întâlnire în aceeasi seara - discuţia dintre cei doi fiind înregistrata si redata in procesul verbal din data de 25.05.2012 de catre D.G.A. – Serviciul Judeţean  Anticoruptie Iasi. 

Din analiza  continutului  procesului – verbal mentionat, instanta retine ca inculpatul a confirmat denuntatorului ca a avut o discutie cu martorul DR legata de promovarea examenului pentru obtinerea permisului de conducere de către CI, că l-a intrebat pe denuntator daca cunoaste pretul  interventiei sale la agentul de politie cu care va sustine examenul. Tot in timpul acestei discutii, denuntatorul i-a raspuns inculpatului că de la prietenul sau a aflat ca pretul interventiei ar fi pana in 600 de euro…,cinci, sase…,  context in care inculpatul face urmatoarele  afirmatii : „Fii  atent la mine…Fii pregatit…Cinci! Atat…Nu mai mult…Nu sase…Ce sase? Da-l în…Cinci…Si atunci dimineata, dupa ce te-a strigat…Cand pornesc cu oamenii…Intelegi? …Fii atent la mine…E clara ?....Sau ne intalnim duminica seara…Dai un telefon duminica seara…”, adica la data de 27.05.2012, inainte de examenul ce trebuia sustinut la data  de  28.05.2012.

La data de 27.05.2012, inculpatul si denuntatorul s-au întâlnit la ora 19, 23,50 in curtea garajelor RATC din zona Tudor Vladimirescu - aspect ce rezultă din procesul – verbal redare a discuţiilor înregistrate (înregistrarea fiind autorizată de Tribunalul Iaşi la data de 25.05.2012) şi fixate pe suportul optic tip DVD nr.138/27.05.2012 (depus la dosar) purtate de cei doi  întocmit la data de 12.06.2012 – unde cei doi poartă discutii legate de examenul  din 28.05. 2012,  inculpatul afirmand  către denunţător ca il va ajuta, astfel cum rezulta din pasajul de mai jos :

„Oi, băiete! Eu te ajut. El ti-o spus cinci, şase sute în ideea ca sa-mi rămână si mie 100, întelegi tu? … N-am nevoie eu. Să te ajut, sa te duci…cum l-am ajutat pe el si am primit … mulţumiri, nenorocirea lumii…Măcar un telefon n-o dat… dar nu-i ….”.

 A doua zi, 28.05.2012, denuntatorul a sustinut proba practica a examenului - examinator fiind agentul de politie CC - reusind să-l  promoveze fara nici un aport din partea inculpatului.

Audiat, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere consacrat de 83 alin.1 lit.a şi 374 alin.2 din Cod Proc.Pen., situaţia de fapt reţinută mai sus fiind susţinută de mijloacele de  probă administrate în cauză în cele două faze procesuale.

Instanţa reţine că aspectele relatate in denunţul formulat de martorul CI este confirmat de declaraţiile date de acesta în calitate de martor, în faza urmăririi penale, respectiv de declaraţiile din 23.05.2012, din 27.02.2014, de declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti (martorul fiind audiat prin comisie rogatorie de către autorităţile judiciare din Germania) – toate relatările martorului din cele două faze procesuale coroborându -  se integral  cu conţinutul proceselor – verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, de înregistrările discuţiilor în mediu ambiental  purtate de martorul denunţător cu inculpatul, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Martorul denunţător  a declarat în cursul cercetarii judecatoresti (in fata autorităţilor judiciare din Germania) că informaţiile şi explicaţiile expuse  în denunţul formulat la data de 04.05.2012 sunt corecte şi le menţine în continuare.

Martorul denunţător a relatat că, după ce a susţinut examenul de obtinere a carnetului de conducător auto şi a obţinut un rezultat negativ, s-a întâlnit imediat cu inculpatul care l-a întrebat dacă este dispus să întreprindă ceva pentru a putea promova examenul, răspunsul său fiind în sensul că se va mai gândi. În acelaşi context, martorul a aflat de la inculpat că, dacă s-ar prezenta din nou la examen, l - ar promova,  în schimbul unei sume de 500-600 euro, fară să-i spună inculpatul cărei persoane ar trebui să dea aceşti bani. În aceeaşi declaraţie, martorul a precizat că nu a vorbit cu prietenul său DR ci direct cu inculpatul MD, care i-a făcut oferta în sensul că ar putea lua examenul contra unei sume de bani. Martorul a afirmat că inculpatul a fost acela care l-a contact pe martorul DR, chiar de pe telefonul lui mobil,  că inculpatul se comporta, aparent, destul de dur faţă de DR, că nu cunoaşte conţinutul discuţiei dintre cei doi, că acesta din urmă i-a spus să-şi rezolve problema direct cu inculpatul şi nu prin intermediul său. Martorul a mai susţinut că ulterior, a avut o  discuţie cu prietenul său, context în care acesta din urmă a afirmat că ar fi auzit că, „dacă dai la poliţie 500-600 de euro ai putea lua examenul de conducător auto”. Martorul a  reafirmat că l-a întâlnit pe MD imediat după examen şi încă în 2-3 rânduri, în aceste circumstanţe inculpatul spunându-i „ că atunci când mă prezint la examen, dacă vreau să îl promovez, eu trebuie să plătesc, şi să nu-i mai pun atâtea întrebări…”, „ că întreaga sumă de bani nu ajunge la el, ci la examinatori şi că din acel moment aş trece examenul”. De asemenea, martorul a relatat că a vorbit de două ori cu inculpatul despre condiţiile în care ar putea promova examenul, că inculpatul „ mi-a spus să las banii în sertarul pentru mănuşi dintr-un automobil, dar că înainte să-i comunic termenul exact al examenului meu, că MD mi-a spus direct pe 28.05.2012 suma de 500 euro pentru a fi admis la examenul în vederea obţinerii permisului de conducător auto. Martorul a susţinut că nu a dat vreo sumă de bani inculpatului sau altei persoane pentru a promova examenul de conducător auto (răspunsurile de la filele … date de martor au legătură cu întrebările de la filele …. ce i-au fost adresate de instanţă, procurorul de şedinţă şi apărătorul ales al inculpatului)

Însă, în declaraţia dată prin comisie rogatorie, martorul denuntator a negat că DR i-a spus că ar putea promova examenul dacă l-ar ajuta MD, precizand, totusi, că „într-adevăr, DR a vorbit cu MD, „ dar, în cele din urmă, MD a spus către mine că eu nu pot lua examenul decât dacă plătesc”, aceasta a aflat la prima întâlnire cu inculpatul.

 Martorul DR nu a fost audiat în faza urmăriri penale, aflându-se pe teritoriul Germaniei unde s-a stabilit definitiv - aspect reţinut din procesul- verbal întocmit de D.G.A.- Serviciul Judeţean Iaşi din 14 11.2013, în urma contactelor telefonice avute cu  acesta. Din acelaşi proces-verbal rezultă că martorul, în timpul convorbirii telefonice a menţionat că îl cunoaşte pe CI pe care îl contactează telefonic la numărul ....

Audiat prin comisie rogatorie în cursul cercetării judecătoreşti (listele cu întrebări adresate  acestuia de  apărătorul ales al inculpatului şi de parchet  se află la filele 101 şi 196), martorul DR  a susţinut că inculpatul  nu i-a cerut, în mod direct  sau printr-o terţă persoană, să-i dea bani pentru a-i corupe pe poliţişti, că nu i-a dat inculpatului, în mod direct sau prin altă persoană vreo sumă de bani pentru a promova examenul de conducător auto (examen pe care martorul l-a susţinut în luna  noiembrie 2011). De asemenea, martorul DR, în legătură cu întrebările adresate de parchet (fila 196),  a relatat că a avut o discuţie cu martorul CI în legătură cu procesul de instruire şi examinare de la şcoala de şoferi pe care o frecventa, vorbind foarte normal despre cum se desfăşoară acest proces,  că nu a avut cu martorului denunţător discuţii legate de ajutorul pe care l-ar putea primi din partea inculpatului pentru promovarea examenului  şi nici nu l-a contactat pe MD în acest scop, nu a creat vreodată un contact între denunţător şi inc.MD, acesta din urmă fiind instructorul său de la şcoala de şoferi V, că nu a vorbit vreodată cu MD despre promovarea examenului auto de către martorul Chisinger.Din aceeaşi declaraţie instanţa reţine că martorul a negat că ar fi cerut inculpatului să-l ajute pe CI în vederea promovării examenului auto,  că inculpatul nu i-a spus că pentru promovarea examenului, CI trebuia să-i remită vreo sumă de bani,că nu i-a spus CI  că trebuie să dea lui MD o sumă de bani, că nu cunoaşte dacă CI a luat legatura cu inculpatul şi ce discuţii au avut în legătură cu promovarea examenului de conducator auto.

Au fost audiaţi în cauză şi martorii CC, AI  şi FG - toţi agenţi de poliţie angajaţi la S.P.C.L.E.P. -  care au susţinut  în ambele faze procesuale, că l-au cunoscut pe inculpat, în calitatea sa de instructor auto la S.C.V S.R.L. Iaşi pentru categoriile C şi CE, având cu acesta relaţii strict profesionale, că inculpatul nu a intervenit  la niciunul dintre aceştia pentru a favoriza vreun candidat, că este posibil ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu,  să fi examinat pe CI sau pe DR – declaraţii ce nu prezintă relevanţă deosebită pentru cauză.

Din analiza coroborata a mijloacelor de proba administrate in cauza, instanta retine ca :

-declaratia martorului DR este nesincera – fiind vădit interesul acestuia de a nu se autuîncrimina în condiţiile în care în prezent este cercetat în cauza disjunsă aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi -  sustinerile acestuia fiind infirmate de declaratiile denuntătorului audiat în ambele faze procesuale în calitate de martor,  de continutul denuntului formulat impotriva inculpatului, de procesele - verbale de redare a convorbirilor intreceptate si inregistrarile discutiilor in mediu ambiental din datele de 24.05.si 27.05.2012;

- că, desi declaratia data prin comisie rogatorie de martorul denuntator este, partial, diferita de cele date in faza urmaririi penale - încercand, în faza judecăţii, sa nu-l implice deloc pe martorul DR (cu privire la acesta din urmă fiind disjunse cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă şi în legătură cu obţinerea de către acesta a permisului de conducere auto)

- acuzatiile formulate in rechizitoriu împotriva inculpatului sunt pe deplin dovedite, din moment ce rezulta inechivoc din  declaratiile denuntatorului date în faza urmaririi penale, din continutul denuntului formulat impotriva inculpatului, din procesele - verbale de redare a convorbirilor intreceptate si înregistrarile discutiilor in mediu ambiental din datele de 24.05.si 27.05.2012 că în ziua de 02.04 2012 - data la care denuntatorul a picat pentru a doua oara examenul de conducator auto - a fost contactat telefonic de inculpat si intrebat daca a promovat examenul; că în după-amiaza aceleiasi zile (din 02.04.2012), denuntatorul l-a contactat telefonic pe martorul DR caruia i-a spus ca nu a promovat examenul, context în care a fost întrebat de acesta din urma dacă este de acord să vorbească cu inculpatul despre care are informaţii că ar putea interveni pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul S.P.C.R.P.I.V.Iaşi pentru a-l promova la proba practică a examenului; că între cei doi martori a avut loc o întalnire, la data de 20.04.2012, in Iasi, in zona Pacurari, la o statie carburanti, martorul DR  afirmând că a avut o discuţie telefonică cu inculpatul MD în legătura cu promovarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere de către prietenul său (denunţătorul), context în care a aflat  de la inculpat că, dacă prietenul său, CI, doreşte să promoveze examenul auto (proba practică), să pregătească suma de 600 Euro pentru a fi remisă examinatorului, în ziua examenului, înainte de susţinerea probei, respectiv să o introducă într-un plic şi apoi în torpedoul unei maşini ce va fi indicată de inculpat – aceasta fiind împrejurarea de fapt esenţială care a determinat depunerea denunţului scris de către CI la D.N.A.Iaşi ; că din declaratiile martorului CI coroborate cu procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice/discutiilor purtate in mediu ambiental rezulta inechivoc ca intre martorul DR si inculpat a avut loc o discutie telefonica legată de promovarea examenului auto, dupa ce denuntatorul a picat examenul pentru a doua oara, inculpatul afirmând că îl poate ajuta pe CI sa promoveze examenul contra unei sume de 600 Euro; că procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor discuţiilor purtate în mediu ambiental la datele de 24.05.2012 şi 27.05 2012 (necontestate de inculpat sub aspectul conţinutului acestora) fac dovada indubitabilă că inculpatul a promis  martorului denunţător, că va interveni, contra  sumei de 500 de euro, pe  lângă examinatori,  în vederea promovării examenului de conducător auto programat pentru data de 28.05.2012.

Constatând  că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este pe deplin  confirmată de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că,  în drept, fapta

inculpatului  MD care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins  la data de 02.04.2012, în mod indirect, respectiv prin intermediul martorului DR, martorului denunţător  suma de 600 euro pentru a interveni la agentul de poliţie examinator în vederea promovării examenului de conducere auto, iar la datele de 24.052012şi 27.05.2012 a promis direct denunţătorului că îl va ajuta să promoveze examenul, respectiv că va interveni la examinatorul auto, la data de 28.05.2012, contra sumei de 500 euro, în vederea promovării examenului menţionat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art.257 alin.1 din Vechiul Cod Penal.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile  art.41 alin.2 din vechiul cod penal referitoare la forma continuată a infracţiunii de trafic de influenţă, întrucât, astfel cum rezultă din probele cauzei, inculpatul a pretins, în trei rânduri, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,  în mod indirect, denunţătorului, prin intermediul martorului DR, suma de 600 euro, apoi, în mod direct,  denunţătorului, suma  de 500 euro,  la datele din 24.05.2012 şi 27.05.2012, pentru a interveni  la data de 28.05.2012 pe lângă  agentul de poliţie examinator pentru promovarea examenului de conducere auto.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a acţionat  intenţie directă – neavând relevanţă, sub aspectul existenţei infracţiunii,  mobilul cu care a fost săvârşită fapta.

 Instanţa nu  reţine încadrarea juridică dată faptei de trafic de influentă în rechizitoriu - art.291 alin.1 cu art.35 alin.1 şi cu art.5 din noul cod penal – deşi maximul special prevăzut de legea nouă este mai redus decât acela stabilit în legea veche - având în vedere pentru aceasta că atât legea nouă  cât şi legea veche prevăd acelaşi minim special al pedepsei,  dar şi că în raport de datele speţei, de persoana inculpatului,  nu există temeiuri care să determine stabilirea unei pedepse peste minimul special de 2 ani,  precum şi că, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei (suspendarea condiţionată a executării pedepsei nefiind prevăzută de legea nouă)  al termenului şi condiţiilor de reabilitare, legea penală veche este mai favorabilă. 

 Constatând că, probele administrate in cauza şi analizate până aici, susţin dincolo de orice dubiu că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune (cu încadrarea juridică anterior argumentată din prisma aplicării legii penale mai favorabile) că a fost comisă de inculpat în condiţiile reţinute mai sus,  instanţa va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea comisă în circumstanţele de fapt arătate, instanţa va avea în vedere dispoziţiile legii penale vechi, apreciate ca fiind mai favorabile conform argumentelor expuse -  respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare din partea specială a vechiului cod penal, gradul de pericol special al faptei prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii instituţiei publice/persoanei juridice de interes public în cadrul căreia funcţionarul public pe lângă care se trafichează influenţa,  conduita procesuală a inculpatului – prezent la toate chemările organului de urmărire penală şi ale instanţei de judecată, vârsta avansată a acestuia, lipsa antecedenţei penale.

Luând în  considerare ansamblul criteriilor şi argumentelor expuse mai sus,  instanţa va condamna pe inculpat la o pedeapsă principală  al cărei cuantum va fi stabilit la limita minimului special prevăzut de textul sancţionator - de 2 ani închisoare – apreciind că aceasta corespunde unei juste individualizări a pedepsei.

Deşi textul încriminator nu obligă la aplicarea unei pedepse complementare, instanţa, având în vedere natura şi gravitatea faptei săvârşite, în  baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării de către acesta a drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II a, b, c din Codul penal 1969, respectiv, va interzice inculpatului, pentru o durată de 2 ani, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a exercita o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit acesta pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de instructor auto)  ce urmează a fi executată în condiţiile art.66 din acelaşi cod.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se va  aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării  drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, b, c din Codul Penal1969 ce va fi executată în condiţiile art.71 din acelaşi cod.

Ţinând seama de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, de circumstanţele de fapt privind comiterea faptei,  instanţa consideră că reinserţia socială a acestuia  este posibilă şi fără executarea efectivă a pedepsei principale, astfel că,  în baza art.81 din Codul Penal 1969, va  dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, iar în baza art.82 Cod penal 1969, va  stabili termen de încercare pentru inculpat pe durata de 4 ani - termen ce va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

 Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor din art.83 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi a executării acesteia în întregime în condiţii de detenţie.

Potrivit art.71 alin.5 din Cod penal 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei  închisorii aplicate prin prezenta sentinţă  va  suspenda executarea pedepsei accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a,b,c, din Codul penal1969.

Conform art.272 alin.1 din Cod Proc. Pen., instanţa, găsind întemeiate  cererile formulate S.C.O, prin reprezentant legal şi,referitoare la  plata sumelor de 335,60 lei şi 436,28 LEI  pentru prestaţiile de traducere a actelor realizate prin comisie rogatorie va dispune plata acestor  din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei – prin Serviciul Contabilitate al Tribunalului Iaşi.

 Potrivit  art.274 alin.1 din Cod Proc. Pen., suma totală  de 2080, 72 lei ce reprezintă onorarii cuvenite traducătorilor autorizaţi  desemnaţi de instanţă (din cadrul S.C.O),  rămâne în sarcina statului. 

Faţă de  soluţia de condamnare dispusă împotriva inculpatului, în baza art.274 alin.1 Cod Proc. Pen., instanţa va obliga  pe acesta să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare  suma de 2.500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă  inculpatul MD, fără antecedente penale, cetăţenie română, văduv, stagiul militar satisfăcut, studii 12 clase, ocupaţia - instructor auto,  pentru săvârşirea infracţiunii de  trafic de influenţă prev. şi ped. de art.257 alin.1  din Cod Penal 1969 cu aplic. art.41 alin 2 din acelaşi cod şi cu aplic. art.5 din Cod Pen. 2014  -  prin schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu din art.291 alin.1  cu art. 35 din Cod Pen. 2014 şi cu art.5 din acelaşi cod -  la  pedeapsa închisorii de 2 ani.

În  baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării  drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, b,  din Codul Penal 1969 ce va fi executată în condiţiile art.71 din acelaşi cod.

În baza art. 81 din Codul Penal 1969, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului MD, iar în baza art.82 Cod penal 1969, stabileşte termen de încercare pentru inculpat pe durata de 4 ani - termen ce va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor din art.83 din Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă şi executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art.71 alin.5 din Cod penal 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentinţă, suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a,b, din Codul penal1969.

În baza art.272 alin.1 din Cod Proc. Pen., admite cererile formulate S.C.O, prin reprezentant legal şi, în consecinţă, dispune plata sumelor de 335,60 lei şi 436,28 LEI din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei – prin Serviciul Contabilitate al Tribunalului Iaşi.

În baza art.274 alin.1 din Cod Proc. Pen., suma totală  de 2080, 72 lei ce reprezintă onorarii cuvenite traducătorilor autorizaţi  desemnaţi de instanţă (din cadrul S.C.O),  rămâne în sarcina statului. 

În baza art.274 alin.1 Cod Proc. Pen., obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare  suma de 2.500 lei.

Domenii speta

Spete similare