Angajare raspundere personala

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – A.J.F.P. IAŞI  în contradictoriu cu pârâţii FL, JM şi PE, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014).

Deliberând asupra acţiunii de faţă, reţine următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 30.01.2018, sub nr. 4923/99/2017/a1, creditorul majoritar DGRFP IASI - ADMINISTRAŢIA JUDETEANA A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, a chemat în judecată pe pârâtii FL, PE şi JM  ,  în calitate de fosti administratori statutari ai societăţii S.C. U S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestora în baza art. 169 din Legea 85/2014 pentru suma de 136.699 lei pasiv ramas neacoperit.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 136.699 lei cu titlul de creanţe bugetare, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanţelor.

Pârâtii au avut calitatea de administratori ai debitoarei în perioada creării debitelor şi sunt ţinuti direct răspunzători de îndeplinirea obligaţiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societăţii, conform art. 73 din Legea 31/1990. 

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societăţii, care a determinat încetarea de plăţi şi prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăţi constituie un prejudiciu pentru creditori şi o condiţie suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce priveşte vinovăţia, consideră reclamanta că răspunderea operează şi pentru cea mai uşoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-şi mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea şi nu a anunţat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtii se fac vinovati de fapta reglementată de art. 169 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvenţă, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creşterea obligaţiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului şi indirect a dispus în interes personal continuarea activităţii debitoarei, împovărând situaţia precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant şi de utilizarea resurselor societăţii în interes personal. De asemenea, pârâtul nu a mai fost preocupat de recuperarea creanţelor şi reducerea datoriilor.

 Mai arată creditorul că pârâtii se fac vinovati de săvârşirea faptei de la art. 169 lit a din legea insolvenţei sensul că potrivit bilanţului la data de 31.12.2008, debitoarea deţinea active circulante în cuantum suficient pentru achitarea datoriilor – respectiv disponibilităţi banesti de 10.749 lei, creanţe de recuperat de 17.373 lei, pe care pârâtii nu le-au justificat, astfel încât le-au folosit în interes propriu.

In anul 2009, valoarea creanţelor  de recuperat era de 0 lei, iar a disponibilităţilor băneşti- de 2373 lei.

De asemenea,  debitoarea nu a  predat lichidatorului judiciar documentele contabile, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 169 lit. d din L.85/2006.

Faţă de întreaga atitudine a administratorilor societăţii  pe parcursul desfăşurării procedurii insolvenţei, reclamanta apreciază că acestia, prin neînregistrarea în contabilitate a activităţilor desfăşurate, au ascuns sursele generatoare de venituri.

În drept, se invocă art. 169 lit a,c, d  din Legea nr. 85/2014..

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtul FL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii sale personale. A susţinut prescripţia dreptului la acţiune al reclamantului pentru sumele aferente perioadei 2006-2009.

Arată că nu are calitate  procesuala  pasivă in cauză, având in vedere ca a deţinut calitatea de administrator până în anul 2010, cand s-a retras din societate.

A depus inscrisuri in susţinerea poziţiei sale procesuale.

Pârâţii PE şi JM nu au formulat intâmpinare si nu si-au propus probe in contradovada.

  A fost ataşat dosarul de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

În fapt, prin Sentinţa civila nr. 1323/03.10.2017, a fost deschisă procedura simplificată a insolvenţei împotriva debitorului S.C. U  S.R.L., constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.72 din Legea nr. 85/2014.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanţa unui singur creditor : Administraţia Judeţeană a  Finanţelor Publice Iaşi, în valoare de  136.699 lei.

La  data de 14.11.2017, a fost înregistrat raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia insolvenţei, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menţionează faptul că, în lipsa documentelor contabile, nu pot fi stabilite cauzele care au determinat starea de insolventa a debitoarei şi nici  existenţa indiciilor privind  atragerea răspunderii în baza art. 169 alin.1 din Legea 85/2014 cu privire la administratorul societăţii.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului  unei societăţi în baza dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condiţiilor art. 1357 Cod Civil, respectiv a existentei  unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei  unui raport de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu şi a  vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârşite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societăţii debitoare in insolvenţa.

Textul de lege menţionat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanţelor creditorilor participanţi la procedura insolvenţei, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât şi în drept, sub aspectul condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispoziţiile art. 1357-1358 Cod civil, cât şi sub aspectul condiţiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularităţi specifice în funcţie de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumţie legală de vinovăţie şi răspundere” în sarcina administratorului societăţii debitoare.

Analizând condiţiile răspunderii delictuale speciale, se reţine:

Pârâtilor li se impută săvârşirea faptelor prevăzute de art. 169 lit a, c, d  din Legea nr.85/2014, respectiv:

•169 lit. a: au folosit bunurile şi creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane

•169 lit c: au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi.

•169 lit. d: au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea

Potrivit informatiilor furnizate de ORC Iasi, societatea debitoare s-a inmatriculat la data de 20.02.2006, având ca administrator statutar  pe FL,  de la inmatriculare până la data de  05.08.2010,  pe JM şi  FL in perioada 05.08.2010 – 17.08.2010, pe JM până la data de 14.07.2011 şi pe  PE, de la 14.07.2011 până la data  deschiderii procedurii de insolvenţă.

 Analizând declaraţia de creanţă a unicului creditor in cauza- DGRFP Iaşi- Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Iasi, instanţa constată că acesta reclamă debite ce provin şi din perioada de administrator statutar a pârâtului FL, prin urmare, sub acest aspect, pârâtul are calitate procesuală pasiva in cauza, astfel încat apărarea sa ce vizeaza calitatea procesuală în prezenta cauza apare ca neintemeiată.

Neintemeiată este şi apărarea ce vizează prescripţia dreptului la acţiune al reclamantului pentru debitele aferente perioadei 2006-2009. Prezenta acţiune nu este o acţiune în executarea unor obligaţii fiscale, ci o acţiune rezultând din procedura specială reglementată de L.85/2014.

Creditorului reclamant i-a fost recunoscuta aceasta calitate, pentru suma de 136.699  lei, in cadrul procedurii insolventei privind pe debitoarea SC U  SRL,  la momentul inscrierii acesteia in tabelul preliminar de creanţe şi ulterior, ca urmare a necontestării  creanţei, in tabelul definitiv.

Doar in cadrul procesual determinat strict de L.85/2014  putea fi invocata acesta exceptie, in aceasta faza procesuală, intinderea creantei neputând fi pusa in discutie.

Instanţa apreciază că nu poate fi angajată răspunderea personală a pârâtului FL  însă din alte motive decât cele invocate de pârât.

Pârâtul a făcut dovada  predării, la data de 20.08.2010, a documentelor şi bunurilor societăţii, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare-primire din 20.08.2010 ( fila 46 dosar asociat), către noul asociat şi administrator JM , astfel că nu exista elemente pentru a se reţine o legatura de cauzalitate intre faptele acestui pârât şi starea de insolventa a debitoarei.

Tot din extrasul furnizat de ORC Iasi rezultă ca debitoarea a depus  situaţiile financiare şi pentru anul 2010, data la care calitatea de administrator o deţinea pârâtul JM, astfel incat nu există elemente pentru a se reţine în sarcina pârâtului JM, răspunderea acestuia pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului SC U SRL.

Raportat considerentelor anterior expuse, acţiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâtii FL şi JM va fi respinsă ca neintemeiată.

Cu privire la pârâtul PE :

 In ceea ce priveşte disp. art. 169 lit. d din L.85/2014, s-a prevazut expres de catre legiuitor  că, in cazul nepredării documentelor contabile  catre lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legatura de cauzalitate  intre faptă şi prejudiciu se prezumă, prezumţia având caracter relativ.

Pârâtul nu a predat documentele contabile catre lichidatorul  judiciar si nici nu a rasturnat prezumţia instituita de lege in cazul faptei constând in omisiunea predarii documentelor contabile, prin urmare, se va retine in sarcina acesteia savârsirea  faptei prev. de art. 169 lit. d din L.85/2014.

Instanţa apreciază că activitatea pârâtului nu se încadrează  în dispoziţiile art. 169 alin. 1 lit. a  referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în folosul său.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe faptul nejustificării activelor  contabile evidentiate in bilantul contabil la datele de 31.12.2008, respectiv 31.12.2009.

Instanţa constată că  aceasta fapta nu poate constitui temei pentru a se reţine în sarcina pârâtului săvârşirea faptei prev.de art. 169 lit a din Legea nr. 85/2014, in condiţiiile in care, în raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia insolvenţei, lichidatorul judiciar menţionează faptul că  debitorul nu a predat raportările  contabila, astfel încât, nu le-a analizat..

Raportul nu a fost contestat, prin urmare, referirile creditorului reclamant la  evidenta contabila la datele de 31.12.2008, respectiv 31.12.2009, probă care nu a fost opusa în cadrul dosarului de procedura, nu pot constitui mijloc de proba nici in cauza de faţă.

Ca urmare, instanţa nu va reţine in sarcina pârâtului  săvârşirea faptei prev. de art. 169 lit. a din L.85/2014.

Reţine instanţa că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 169 lit  c.

Nesesizarea instanţei pentru intrarea în insolvenţă conform art. 66 este susceptibilă de aplicarea unei sancţiuni penale, fiind infracţiunea de bancrută, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 169 lit c.

În plus, se cere ca fapta săvârşită să producă starea de insolvenţă, ori nedeclararea acestei stări este ulterioară apariţiei ei.

Pentru aceste motive, în baza art. 169 lit d  din L.85/2014,  instanţa va admite cererea în contradictoriu cu pârâtul PE, care va fi obligat la plata pasivului rămas neacoperit al debitorului. Acţiunea va fi respinsă pentru faptele de la art. 169 lit  a, c din L.85/2014.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A  FINANŢELOR PUBLICE  IAŞI – Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Iasi, cu sediul în Iaşi, str.A.Panu nr. 26, in contradictoriu cu pârâtii  FL  şi JM.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A  FINANŢELOR PUBLICE  IAŞI – Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Iasi, cu sediul în Iaşi, str.A.Panu nr. 26, in contradictoriu cu pârâtul PE.

Stabileşte în baza art. 169 lit d din L.85/2014,  răspunderea personală  a  pârâtului  BM ,  pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului S.C.  M  S.R.L., cu sediul declarat în  Iaşi, în sensul că obligă pârâtul  să acopere suma de  2.415.560,52  lei, aşa cum rezultă din tabelul definitiv al creanţelor  asupra debitorului.

Respinge acţiunea reclamantului pentru faptele de la art. 169 lit  a şi  c  din L.85/2014.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia lor de către lichidatorul  judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Domenii speta

Spete similare