Purtare abuzivă. Coautorat. Persoane aflate sub supravegherea sau în custodia autorităţilor poliţieneşti. Folosirea forţei. Explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte cauzele vătămărilor persoanei vătămate. Sarcina probei. Jurisprudenţa cedo. Latura civilă

Sentinţă penală 31 din 13.11.2018


A. 1. Prin rechizitoriul nr.44/P/2017 din 18.06.2018 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara s-a dispus: 1. trimiterea în judecată a inculpatului plt.maj. B.T.G., pentru infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen. şi a inculpatului plt. A.C.M., pentru infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen.; 2. Clasarea cauzei privind pe inculpatul plt.maj. Ş.M., cu privire la infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen.

2. Cu privire la infracţiunile pentru care inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. au fost trimişi în judecată, în actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că la data de 30.01.2017, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul unei acţiuni ordonate, au intervenit asupra persoanei vătămate B.C., folosind în mod excesiv forţa asupra acesteia, cu consecinţa provocării de leziuni traumatice care i-au afectat starea de sănătate şi au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Totodată s-a arătat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: adresa nr.312710/25.04.2017 a STS-DAUU; raport de folosire a forţei sau a mijloacelor din dotare; proces verbal de stabilire a identităţii; raport de activitate; acte medicale şi medico-legale; declaraţii martori, persoană vătămată/parte civilă, suspecţi/inculpaţi.

B.1. După alocarea numărului unic în sistemul ECRIS pentru dosarul de fond, pentru procedura de cameră preliminară s-a creat primul dosar asociat - nr.24/751/2018/a1.

2. În termenul stabilit, nici inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M., nici avocaţii desemnaţi din oficiu, nici partea civilă B.C., nu au formulat cereri sau excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

3. Prin încheierea nr.26/30.07.2018 pronunţată în dosarul nr.24/751/2018/a1, în baza art.346 alin.1 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.44/P/2017 din 18.06.2018 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală; pe cale de consecinţă a dispus începerea judecăţii în cauză; împotriva acestei încheieri nu s-a formulat contestație în termen de 3 zile de la comunicare, astfel că a rămas definitivă;

C.I.1. La data de 22.08.2018 (data poştei) S.C.M.U.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 398,162 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B.C., unitatea spitalicească fiind citată în calitate de parte civilă.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa i-a întrebat pe inculpaţi dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-le la cunoştinţă dispoziţiile art.396 alin.10 C.pr.pen., respectiv posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Întrucât inculpaţii au declarat că nu solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art.374 alin.4 C.pr.pen. – procedura în cazul recunoaşterii învinuirii -  s-a procedat la audierea acestora şi, întrucât proba cu martorii audiaţi în cursul urmăririi penale a fost contestată de către inculpaţi, s-a dispus citarea acestora în vederea audierii în cadrul cercetării judecătoreşti.

Au fost audiaţi martorii sinsp. V.A.R., R.T., ag.pol. B.A., plt.maj. O.G.A., plt.maj. T.Z. şi plt.maj. C.D.A., cu privire la martorul M.S. s-a făcut aplicarea disp. art.381 alin.7 C.pr.pen., dându-se citire declaraţiei date de acesta în faza de urmărire penală, urmând să se ţină seama de ea la judecarea cauzei, iar la cererea inculpaţilor, la termenul din 30.10.2018, a fost citat şi audiat în calitate de martor, plt.maj. Ş.M., care a avut anterior calitatea de inculpat în cauză. La acelaşi termen s-a prezentat şi martorul M.S., care a fost audiat.

A fost respinsă cererea procurorului militar de avizare de către Comisia Superioară Medico-Legală a concluziilor medico-legale referitoare la persoana vătămată, întrucât s-a apreciat că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă.

Mai mult, se constată că, în faza de urmărire penală, concluziile Raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.817/A1/03.05.2017 întocmit de I.M.L.T. (f.106 ds.u.p.) şi concluziile Suplimentului Raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.431/A1/14.03.2018 întocmit de I.M.L.T. (f.114-115 ds.u.p.) au fost supuse avizului Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L.T.

Astfel, prin Avizul nr.1083/02.05.2018, Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L.T. a fost de acord cu concluziile punctuale formulate, adresate obiectivelor expertizei, care sunt argumentate prin rezultatul examinărilor recente de specialitate, prin datele medicale consemnate în documentele medicale şi medico-legale studiate, precum şi prin datele din literatura de specialitate.(f.119 ds.u.p.)

De asemenea, a fost respinsă cererea avocatului ales al părţii civile B.C. de efectuare a testului poligraf de către partea civilă, întrucât pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă

2. Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

2.1. În data de 30.01.2017 în jurul orei 23,00, persoana vătămată B.C. se afla staţionat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare …, cu care presta servicii de taximetrie, în refugiul de taxi de la intersecţia bd. G.I.D. cu bd. R., aflat în spatele staţiei RATT situată vis-a-vis de G.N.T.

2.2. La aceeaşi dată, echipajul de jandarmi format din plt.maj. Ş.M. - șef autovehicul, inculpatul plt.maj. B.T.G. - conducător auto și inculpatul plt.A.C.M., se afla în exercitarea misiunii de patrulare în localitatea Timişoara, conform planificării, cu autovehiculul de serviciu cu nr. de înregistrare MAI .... Ajunși în fața G.N.T., echipajul de jandarmi a observat o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind  persoana vătămată B.C., care își satisfăcea nevoile fiziologice în zona refugiului de taxi, în spatele chioşcului de bilete RATT. La indicațiile șefului de autovehicul, inculpatul plt.maj. B.T.G. a oprit autovehiculul de serviciu în parcarea din faţa O.P...., parcare aflată în proximitatea G.N.T. și împreună cu inculpatul plt. A.C.M. au mers spre locul unde a fost văzută persoana vătămată, somând-o cu somațiile „Stai” şi „Stai Jandarmeria” moment în care aceasta a intrat într-o mașină de taxi.

2.3. Conform Raportului de folosire a forţei sau a mijloacelor din dotare nr.2861041/31.01.2017,  plt.maj. B.T.G. a dispus folosirea în temeiul art. 27 alin.4 din Legea nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare. În acest raport sunt consemnate următoarele: intervenţia a avut loc în data de 30.01.2017, între orele 23,15 şi 23,17, în parcarea de taxi aflată vis-a-vis de G.N.T.; la intervenție au participat plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M.; subiectul față de care s-a folosit forța și/sau mijloacele din dotare este B.C., de 64 ani; împotriva subiectului s-a folosit forța fizică:  persoana a fost prinsă de brațe și extrasă din auto în care se refugiase, după ce a fugit în momentul somațiilor legale „Stai” şi „Stai Jandarmeria”. Când a fost solicitat să îi însoțească la autovehiculul Jandarmeriei pentru clarificarea situației acestuia, B.C. a devenit agresiv fizic și verbal, astfel că i-au dus mâinile la spate și l-au condus forţat la autovehiculul de serviciu;  motivul folosirii forței: contravenientul a fugit de la locul săvârșirii faptei în momentul somației, a refuzat să coboare din auto în care să refugiase dar și orice colaborare cu cei doi, a refuzat să dea date pentru stabilirea identității; starea subiectului înainte de intervenție BUNĂ din de vedere fizic; starea subiectului după intervenție: BUNĂ din punct de vedere fizic; verbal persoana declară că îl doare mâna stângă (zona cotului) în urma imobilizării; alte măsuri luate față de subiect: persoana a fost identificată și verificată în baza de date apoi a fost sancționată contravențional (f.76 ds.u.p.)

2.4. După conducerea forţată la autovehiculul de serviciu al jandarmerie, prin intermediul unei staţiei portabile T., plt.maj. Ş.M., şeful autovehiculului, a stabilit identitatea persoanei vătămate B.C., încheind în acest sens un  procesul verbal de stabilire a identităţii în care a menţionat data şi ora întocmirii, respectiv 30.01.2017, ora 23,15 (f.77 ds.u.p.).

2.5. Conform procesului verbal seria JO nr.1311385 dresat de I.J.J.T., încheiat la 30.01.2017, ora 23,22, de agentul constatator plt.maj. Ş.M., în data de 30.01.2017, ora 23,15, persoana vătămată B.C., de 64 ani, „şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în faţa parcării de taxi situată vis-a-vis de G.N.T., indignând trecătorii din zonă de la acea oră”.

Pentru această faptă, prevăzută de art.2 alin.1 pct.1 şi sancţionată de art.3 lit.b) din Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, agentul constatator a stabilit sancţiunea amenzii în sumă de 200 lei. Procesul verbal este semnat de agentul constatator, de contravenient şi de martorul R.T. (f.79 ds.u.p.).

2.6. În timp ce plt.maj. Ş.M. încheia procesul verbal, la faţa locului a sosit un echipaj al P.P.T.F.T., format din agent şef adjunct de poliţie (în prezent subinspector) V.A.R. şi agent de poliţie B.A., echipaj care desfăşura activităţi specifice în G.N.T.. Potrivit rapoartelor celor doi poliţişti, în data de 30.01.2017, în jurul orei 23,20, au părăsit postul de poliţie în vederea executării unei patrulări pedestre în incinta staţiei, ocazie cu care, în parcarea din spatele postului de poliţiei s-au întâlnit cu un echipaj de jandarmi, format din trei membri, din care şeful de echipaj întocmea un proces verbal de constatare a contravenţiei unei persoane de sex masculin şi au luat cunoştinţă, din relatarea jandarmilor, de cele întâmplate, neintervenind în procesul de sancţionare a contravenientului. Au staţionat în acel loc şi au discutat cu jandarmii şi cu persoana vătămată aproximativ 15 minute, timp în care nu s-a folosit forţa asupra persoanei vătămate. După ce şeful de echipaj a terminat de completat procesul verbal, a fost chemat agentul de pază din gară – martorul R.T. -  cu care membrii echipajului vorbiseră în prealabil să semneze procesul verbal în calitate de martor asistent. Cei doi poliţişti nu au reţinut dacă persoana vătămată ar fi semnat procesul verbal de contravenţie, dar la plecare a făcut comentarii de genul: „o să vă arăt eu jandarmilor” şi „o să depun plângere că m-aţi lovit”. Ulterior, în jurul orei 23,40, membrii echipajului de jandarmi au plecat, iar cei doi şi-au continuat activităţile în complexul G.N.T.. La aproximativ 10 minute după plecarea echipajului de jandarmi, au observat un echipaj SMURD care staţiona vis-a-vis de gară, precum şi un echipaj de poliţie din cadrul S.4P., însă nu au intervenit, zona fiind în afara ariei lor de competenţă, astfel că nu pot preciza cu certitudine dacă echipajul SMURD era destinat pentru acordarea de îngrijiri medicale persoanei sancţionate de jandarmi. (f.63-64 ds.u.p.).

2.7. Persoana vătămată s-a deplasat apoi la autoturismul său. Potrivit adresei nr.312710/25.04.2017 emisă de S.T.S.-D.A.U.U., în data de 30.01.2017, de pe numărul de telefon aparținând persoanei vătămate s-au efectuat trei apeluri: la ora 23.42, 23,43 şi 23,43, purtate cu operatorul ..., aparţinând C.U.A.U.T., cu operatorul ..., aparţinând D.U.S.J.A.T. şi cu operatorul ..., aparţinând D.U.I.P.J.T..(f.86 ds.u.p.)

2.8. Din procesul-verbal încheiat de agent şef de poliţie B.C., din cadrul S.4P.T. şi de plt.maj. P.C., din cadrul U.M.... T., rezultă că la data de 30.01.2017, în jurul orei 23,45, au fost dirijaţi de către dispecerul de serviciu, prin intermediul staţiei de emisie-recepţie, în urma unui apel la SNUAU 112, să se deplaseze pe bd. R., în faţa G.N., în staţia de taximetrie, unde o persoană a fost agresată. Ajunşi la faţa locului au identificat persoana vătămată – B.C. – care prezenta urme roşiatice la nivelul pometului stâng şi acuza dureri la mâna stângă, afirmând că a fost agresată fizic de un echipaj de jandarmi format din trei lucrători, doi dintre aceştia lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele, în timp ce al treilea l-a sancţionat contravenţional. Persoana vătămată a fost condusă la S.C.M.U.T. pentru investigaţii şi îngrijiri medicale. În continuare au însoţit echipajul SMURD la secţia de primiri urgenţe, unde medicul de gardă, în urma unei examinări preliminare, a indicat următorul diagnostic: traumatism facial zigomatic stâng şi suspiciune de fractură la cotul stâng. (f.22 ds.u.p.)

2.9. Echipajul de primă urgenţă calificat de pe ambulanţa SMURD, alertat la ora 23,52 şi sosit la faţa locului la ora 23,55, a fost format din paramedicii plt.maj. O.G.A., plt.maj. C.D.A. şi plt.maj. T.Z.. Cei trei paramedici au semnat Fişa de urgenţă prespitalicească (f.102-103 ds.u.p.) întocmită de martorul plt.maj. O.G., în care s-a consemnat „pacient conştient, în stare de ebrietate, acuză dureri costale şi la membre în urma unei hetero-agresiuni” (f.102-103 ds.u.p.). În urma analizelor efectuate nu s-a confirmat că persoana vătămată ar fi fost în stare de ebrietate.

2.10. În Fişa de examinare nr.2720, data examinării 31.01.2017, ora 00,17, întocmită de S.C.M.U.T., conform actelor medicale anexate, se menţionează că în urma examinării persoanei vătămată B.C., rezultă următoarele: Dg: policontuzii afirmativ prin heteroagresiune; traumatism facial cu echimoze hemifacies stg. şi menton; multiple contuzii toracice; fractură proces coracoid stg. (f.89-101 ds.u.p.)

2.11. În baza actelor medicale, persoana vătămată s-a prezentat la I.M.L.T., unde a fost examinată. În Certificatul medico-legal nr.96/A2/31.01.2017 sunt menţionate următoarele constatări:

-I. Examinarea medico-legală propriu-zisă: 1.pleoapa inferioară ochi stg. 1/2 internă cu prelungire suborbital echimoză violacee albăstruie neomogenă de circa 3/1 cm; 2. regiunea zigomatică anterioară cu prelungire genian zonă de ușoară tumefacție fluctuentă la palpare, neomogen echimozată roșiatic-palid; 3. supralabial median și în 1/2 stg. echimozare roșietică-violacee neomogenă de 5/2 cm.; 4 buză superioară, 1/2 stg., pe fața cutanată echimoză violacee-albăstruie neomogenă de circa 1,5/0,3 cm. care se prelungește pe fața vestibulară cu o echimoză violacee-albăstruie neomogenă de circa 3/1 cm. Paracomisural dr. pe fața cutanată și cu prelungire pe fața vestibulară echimoză violacee omogenă de circa 1,5/1 cm.; 5. buză inferioară pe fața vestibulară paramedian dr. echimoză violacee de circa 1/0,5 cm. În 1/2 stg., paracomisural, pe fața cutanată echimoză violacee albăstruie neomogenă de circa 2/0,5 cm. care se prelungește pe o lățime de 0,3 cm și pe fața vestibulară; 6. Submentonier median echimoză intens violacee-albăstruie de formă neregulată de 3/1 cm.; 7. regiune cervicală laterală stg. 1/3 medie echimozare roșietic violacee palidă neomogenă de 2/5 cm.; 8. obraz stg. la 3 cm preauricular echimoză roșietic violacee palidă neomogenă de 1/0,5 cm.; 9. membrul superior stg. imobilizat în atelă gipsată posterioară brahio-antebrahiopalmară; -acuză dureri la nivelul toracelui anterior, la mobilizare; - acuză dureri la nivelul mentonului și submentonier median.

-II. Acte medicale și rezultatele investigațiilor: (sunt reluate concluziile din Fișa de examinare nr.2720/31.01.2017 UPU-S.C.M.U.T. conform actelor medicale anexate)

-Concluzii: Leziunile pot avea vechimea din data de 30.01.2017 și pot fi rezultatul lovirii și/sau de corpuri dure; necesită 30 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații (f.24 ds.u.p.)

2.12. Ulterior, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, având ca obiectiv: reexaminarea persoanei vătămate în baza noilor acte medicală şi reevaluarea numărul de zile de îngrijiri medicale. Au fost avute în vedere şi următoarele acte medicale - scrisoarea medicală eliberată de C.O.V. din16.03. 2017 din care rezultă existenţa unei mici hemoragii retiniene (probabil în resorbţie); scrisoarea medicală eliberată de C.O.V. din 11.04.2017 din care rezultă existenţa unei hemoragii retiniene în resorbţie; fișa de examinare nr.3605/03.05.2017 Camera de gardă ORL a S.C.M.U.T. din care rezultă dg.: Hipoacuzie neurosenzorială formă uşoară ureche stg.; scrisoarea medicală nr.277/04.05.2017 Cabinet ortopedie-traumatologie Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara din care rezultă dg.: redoare articulaţie cot stg. Local uşor deficit de extensie aproximativ 150 grade. Uşor deficit de flexie de aproximativ 10 grade - și examenul obiectiv medico-legal din data de 03.05.2017 (fără semne obiective de violență la extern; acuză dureri la nivelul hemitoracelui dr. antero-lateral bazal și redoare articulară cot stg).

Astfel, prin Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.817/A1/03.05.2017 întocmit de I.M.L.T. (f.106 ds.u.p.), după ce au fost reluate şi informaţiile cuprinse în Certificatul medico-legal nr.96/A2/31.01.2017, s-a concluzionat că leziunile pot avea vechimea din data de 30.01.2017 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure; a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații.

2.13. De asemenea, s-a dispus efectuarea unui supliment de raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, având ca obiectiv: reexaminarea persoanei vătămate în vederea reevaluării numărul de zile de îngrijiri medicale; să se stabilească dacă în urma incidentului a rezultat o infirmitate, un prejudiciu estetic grav sau permanent sau dacă viaţa persoanei vătămate a fost pusă în pericol; dacă există o legătură de cauzalitate între leziunile constatate prin Fișa de examinare nr.2720/31.01.2017 întocmită de UPU - S.C.M.U.T. şi leziunile în baza cărora s-au acordat ulterior zile de îngrijiri medicale.

Au fost avute în vedere şi următoarele acte medicale - buletinul radiologic din 15.03.2018; înscrisul medical nr.330/19.03.2018 și scrisoarea medicală nr. reg.182/22.03.2018 S.C.M.U.T. - Oftalmologie - și examenul medico-legal din data de 14.03.2017 (fără semne de violență la examenul actual).

Astfel, prin Suplimentul la Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.431/A1/14.03.2018 întocmit de I.M.L.T., după ce au fost reluate şi informaţiile cuprinse în Certificatul medico-legal nr.96/A2/31.01.2017 şi în Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.817/A1/03.05.2017, s-a concluzionat că numitul B.C. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 30.01.2017; leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure; a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații; leziunile suferite de victimă nu s-au soldat cu infirmitate, prejudiciu estetic grav și permanent și nici nu i-a fost pusă viața în primejdie.(f.114-115 ds.u.p.)

2.14. Aşa cum s-a arătat mai sus, concluziile Raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.817/A1/03.05.2017 şi concluziile Suplimentului la Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.431/A1/14.03.2018,  ambele întocmite de I.M.L.T., au fost supuse avizului Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L.T..

Astfel, prin Avizul nr.1083/02.05.2018, Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L.T. a fost de acord cu concluziile punctuale formulate, adresate obiectivelor expertizei, care sunt argumentate prin rezultatul examinărilor recente de specialitate, prin datele medicale consemnate în documentele medicale şi medico-legale studiate, precum şi prin datele din literatura de specialitate.(f.119 ds.u.p.)

3.1 Obiectul juridic special al infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 C.pen. îl constituie relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu buna desfăşurare a activităţilor de serviciu, relaţii care presupun corectitudine din partea funcţionarilor. Infracţiunea, fiind complexă, are şi un obiect juridic secundar, care constă în relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu respectarea demnităţii, libertăţii morale şi integrităţii corporale a persoanelor fizice cu care vine în contact un funcţionar.

3.2. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcţionar public sau funcţionar. Acesta este în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle de serviciu.

Prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul lor, inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M., din cadrul I.J.J.T., erau la data faptelor funcţionari publici, iar acţiunile desfăşurate în seara zilei de 30.01.2017 şi actele întocmite în legătură cu aceste acţiuni au fost legate de îndatoririle de serviciu.

Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare,  Jandarmeria Română este instituţia specializată a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor, care exercită, în condiţiile legii, atribuţiile ce îi revin cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism.

Potrivit art.19 alin.1 din acelaşi act normativ, Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuţii: a) apără, prin mijloacele şi metodele prevăzute de lege, viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanei, proprietatea publică şi privată, interesele legitime ale cetăţenilor, ale comunităţii şi ale statului; […] c) execută misiuni de restabilire a ordinii publice când aceasta a fost tulburată prin orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare; […] q) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii; r) efectuează, în condiţiile legii, acte necesare începerii urmăririi penale pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor specifice, potrivit prevederilor art. 61 din Codul de procedură penală;

În fine, potrivit art.27 alin.1 din acelaşi act normativ: (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, personalul militar al Jandarmeriei Române este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are următoarele drepturi şi obligaţii: […]  b) să legitimeze orice persoană când există indicii temeinice că a săvârşit, săvârşeşte sau se pregăteşte să săvârşească o faptă ce constituie infracţiune ori contravenţie, precum şi persoanele care solicită intrarea într-un perimetru legal restricţionat; […](4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor specifice, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul să folosească forţa, mijloacele din dotare şi armamentul, în condiţiile legii. (5) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Române este obligat să îşi facă cunoscută calitatea şi să prezinte insigna sau legitimaţia de serviciu, după caz, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa ulterioară a acestuia ar fi periclitată.

3.3. Elementul material al laturii obiective, în varianta normativă prev. de art.296 alin.1 C.pen., se realizează prin acţiunea făptuitorului constând în întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană. Fapta realizează elementul material al infracţiunii numai dacă făptuitorul se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Elementul material al variantei agravate prev. de art.296 alin.2 C.pen. constă în ameninţarea, lovirea sau exercitarea altor violenţe asupra victimei de către făptuitorul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Ameninţarea are accepţiunea de la infracţiunea cu aceeaşi denumire marginală de la art.206 C.pen., iar lovirea sau exercitarea altor violenţe are  accepţiunea de la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art.193 C.pen. Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în varianta normativă prev. de art.193 alin.2 C.pen., se realizează printr-o faptă prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile,

3.4. Urmarea imediată a infracţiunii de purtare abuzivă constă în consecinţele negative care se produc în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii unităţii la care lucrează făptuitorul, afectarea prestigiului acesteia ca urmare a modului necorespunzător în care făptuitorul îşi realizează atribuţiile de serviciu. Adiacent, se aduce atingere demnităţii, libertăţii morale sau integrităţii fizice a persoanei vătămate ori a bunurilor acesteia.

3.5. Raportul de cauzalitate trebuie să existe.

3.6. Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de purtare abuzivă trebuie săvârşită cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.

4. Din actele medico-legale cu privire la persoana vătămată B.C. prezentate mai sus rezultă că mecanismul de producere a leziunilor suferite s-a realizat printr-o lovire cu sau de corpuri dure.

5. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României persoanele aflate sub supravegherea sau în custodia autorităţilor poliţieneşti se află în situaţia de vulnerabilitate şi autorităţile au datoria de a le proteja. Când o persoană se află integral în mâinile organelor de ordine publică, orice vătămare survenită în această perioadă dă naştere la  puternice presupuneri de fapt. Este în sarcina autorităţilor să ofere o explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte cauzele unor asemenea vătămări şi să producă probe care să demonstreze fapte de natură să pună sub semnul întrebării afirmaţiile victimei, în special dacă acestea sunt susţinute prin acte medicale.

De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii, cu privire la persoanele aflate sub supravegherea sau în custodia lor, autorităţile de ordine publică trebuie să consemneze imediat sau în termenul cel mai scurt şi cât mai precis cu putinţă orice semn vizibil al unui traumatism suferit recent de aceste persoane, pentru a se evita riscul ascunderii actelor de violenţă ce se bănuieşte că au fost aplicate de către agenţii statului după ce aceste persoanele intră sub supravegherea sau în custodia lor. În lipsa acestei consemnări şi a unui examen medical efectuat în acel moment, autorităţile îşi închid posibilitatea de a respinge susţinerile referitoare la leziunile produse persoanelor aflate în supravegherea sau custodia lor.

6. În speţă, inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. recunosc că au folosit forţa împotriva persoanei vătămate B.C., atât în declaraţiile lor, cât şi în Raportul de folosire a forţei sau a mijloacelor din dotare nr.2861041/31.01.2017, intervenţie care a avut loc în data de 30.01.2017, între orele 23,15 şi 23,17, în parcarea de taxi aflată vis-a-vis de G.N.T., astfel cum s-a arătat mai sus. (f.76 ds.u.p.). Starea subiectului faţă de care s-a folosit forţa, înainte de intervenţie, a fost consemnată în această fişă ca fiind BUNĂ. În fişă nu există nicio consemnare despre vreun semn vizibil al unui traumatism suferit recent de persoana vătămată înainte de intervenţie. Ca atare, nici imediat, nici în termenul cel mai scurt şi cât mai precis cu putinţă, inculpaţii nu au făcut vreo consemnare în sensul indicat mai sus. Deşi în fişă cei doi inculpaţi au consemnat că starea subiectului după intervenție este  BUNĂ din punct de vedere fizic, au menţionat şi că, verbal, persoana declară că îl doare mâna stângă (zona cotului) în urma imobilizării. Nici înainte, nici după intervenţie, inculpaţii nu au dispus efectuarea imediată a unui examen medical al persoanei vătămate. Înainte de intervenţie nici nu aveau de ce să dispună efectuarea unui examen medical, neconsemnând în fişă vreun semn vizibil al unui traumatism suferit recent de persoana vătămată. Însă, după intervenţie, faţă de afirmaţia persoanei vătămate, consemnată în fişă, acest examen se impunea în mod obligatoriu. Nici plt.maj. Ş.M., şeful autovehiculului, nu a consemnat aceste informaţii la momentul aducerii persoanei vătămate pentru stabilirea identităţii, deşi în faza de urmărire penală a declarat că persoana vătămată i-ar fi spus că a fost lovită de inculpaţi în timp ce-l deplasau către autospecială, iar la o constatare vizuală a observat că acesta prezenta la nivelul feţei o zonă roşiatic, fără a avea sângerări, umflături ori leziuni vizibile.

Ca atare, era în sarcina inculpaţilor, în calitate de personal militar învestit cu exerciţiul autorităţii publice, să ofere o explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte cauzele vătămărilor persoanei vătămate - susţinute prin acte medicale - şi să producă probe care să demonstreze fapte de natură să pună sub semnul întrebării afirmaţiile victimei. Or, apărările inculpaţilor nu pot fi reţinute, nefiind coroborate cu alte mijloace de probă şi astfel vor fi înlăturate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că, în anumite circumstanţe, organele de ordine publică pot recurge la un anumit grad de forţă, pot utiliza gaz lacrimogen şi cătuşe pentru a imobiliza un suspect, însă trebuie să se demonstreze că recurgerea la astfel de metode era indispensabilă. În circumstanţe precum cele din cauza de faţă, se constată că operaţiunea la care au participat militarii jandarmi a fost planificată, fiind vorba de misiuni de patrulare. Echipajul a fost format din 3 militari jandarmi, conduşi de către plt.maj. Ş.M.. Cu toate acestea, nu pare să fi fost prevăzute măsuri specifice adecvate pentru a preveni riscurile inerente unei operaţiuni a jandarmeriei, câtă vreme, chiar faţă de comportamentul neadecvat al persoanei vătămate, având în vedere militarii jandarmi care au acţionat, respectiv cei doi inculpaţi, folosirea forţei, imobilizarea şi conducerea forţată a persoanei vătămate la autovehiculul jandarmerie, la care rămăsese şeful de autovehicul, nu se impunea. Astfel, folosirea forţei de către cei doi inculpaţi asupra persoanei vătămate nu a fost proporţională cu restrângerea dreptului la integritate fizică al acesteia, date fiind împrejurările cauzei, astfel cum au fost menţionate mai sus, diferenţei de vârstă între persoanele implicate în incident, informaţiile ce urmau a fi obţinute prin deplasarea forţată a persoanei vătămate la autovehiculul jandarmeriei şi scopul acestei deplasări, respectiv stabilirea identităţii şi completarea unui proces verbal de contravenţie. Inculpaţii nu au dat dovadă de tact, chiar dacă au arătat că persoana vătămată a fugit de la locul săvârșirii contravenţiei în momentul somației, a refuzat să coboare din auto în care să refugiase dar și orice colaborare cu cei doi, a refuzat să dea date pentru stabilirea identității. Relevantă în acest sens este declaraţia martorului plt.maj. Ş.M., care a arătat că, la momentul în care persoana vătămată a ajuns la autospecială însoţit de colegii săi, era agitată, însă ulterior, după ce a discutat cu aceasta, a devenit cooperantă şi s-a liniştit.

Este cert că, după ce persoana vătămată a ajuns la autovehiculul jandarmeriei şi până ce aceasta a plecat după întocmirea  procesului verbal de contravenţie, asupra acesteia nu s-a mai folosit forţa şi nu s-au mai exercitat loviri sau alte violenţe.

Din probele administrate în cauză rezultă că persoana vătămată a intrat în custodia inculpaţilor în data de 30.01.2017, la ora 21,15, folosirea forţei de către cei doi inculpaţi asupra persoanei vătămate având loc, în mod cert, cel puţin între orele 23,15 şi 23,17, în parcarea de taxi aflată vis-a-vis de G.N.T.; persoana vătămată a fost condusă forţat la autovehiculul de serviciu de către cei doi inculpaţi, unde a ajuns cel mai devreme la ora 23,17 (ora menţionată în procesul verbal de stabilire a identităţii – 23,15 – fiind probabil consecinţa unei nepotriviri a orei indicate pe ceasurile sau pe alte instrumente folosite de către militarii jandarmi); cert este că la ora 23,22 (probabil la ora 23,24, date fiind explicaţiile de mai sus), martorul plt.maj. Ş.M. a început întocmirea procesului verbal de contravenţie; ca atare, perioada în care persoana vătămată s-a aflat exclusiv în custodia celor doi inculpaţi este situată între ora 23,15 şi cel mult ora 23,22;  în timp ce plt.maj. Ş.M. încheia procesul verbal, la faţa locului a sosit un echipaj al P.P.T.F.T., format din agent şef adjunct de poliţie (în prezent subinspector) V.A.R. şi agent de poliţie B.A., care desfăşurau activităţi specifice în G.N.T.; cei doi au discutat cu jandarmii şi cu persoana vătămată aproximativ 15 minute, adică cel puţin până la ora 23,37, timp în care nu s-a folosit forţa asupra persoanei vătămate; după ce şeful de echipaj a terminat de completat procesul verbal a fost chemat agentul de pază din gară – martorul R.T. -  cu care membrii echipajului vorbiseră în prealabil să semneze procesul verbal în calitate de martor asistent; ca atare, este cert că persoana vătămată a rămas în acel loc cel puţin până la ora 23,37, momentul plecării din parcarea de lângă G.N.T. spre staţia de taxi situată vis-a-vis de gară având semnificaţia ieşirii persoanei vătămate din custodia autorităţilor; membrii echipajului de jandarmi au plecat din parcare în jurul orei 23,40, oră până la care este cert că persoana vătămată nu a fost accidentată de vreun vehicul ori agresată de altă persoană, întrucât echipajul de jandarmi ar fi trebuit să intervină cel puţin cu aceeaşi promptitudine cu care au intervenit la observarea săvârşirii contravenţiei de către persoana vătămată; la aproximativ 10 minute după plecarea echipajului de jandarmi, cei doi poliţişti menţionaţi mai sus au observat un echipaj SMURD care staţiona vis-a-vis de gară, precum şi un echipaj de poliţie din cadrul S.4P., însă nu au intervenit, nefiind în zona lor de competenţă, dar nici nu au consemnat existenţa vreunui eveniment în care să fie implicată vreo persoană până la ora menţionată; or, persoana vătămată a apelat numărul unic de urgenţă pentru prima dată la ora 23,42, echipajul de la Secţia 4 Poliţie Timişoara a fost dirijat către staţia de taxi la ora 23,45 şi a ajuns la locul respectiv înaintea echipajului SMURD, şeful echipajului SMURD consemnând ora sosirii la caz ca fiind 23,55. 

Or, după ieşirea persoanei vătămate din custodia autorităţilor, reprezentate de cei trei militari jandarmi, aceasta a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 30.01.2017; leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure; a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații; leziunile suferite de victimă nu s-au soldat cu infirmitate, prejudiciu estetic grav și permanent și nici nu a fost pusă viața în primejdie

Leziunile au fost constatate în acte medico-legale, care nu indică ipoteza unei căzături sau a automutilării, ci cea a agresiunii.

Declaraţiile inculpaţilor, ale persoanei vătămate şi ale martorilor audiaţi, sunt contradictorii în ceea ce priveşte prezentarea incidentului care a dus la producerea unor leziuni persoanei vătămate B.C. Dar, inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. au omis să prezinte o explicaţie satisfăcătoare asupra originii acestor leziuni. Astfel, aceştia nu au demonstrat că persoana vătămată ar fi suferit leziunile înainte de a intra în custodia lor şi nici în perioada de timp de după întocmirea procesului verbal de contravenţie şi până la sosirea echipajului de prim ajutor calificat Aşa cum s-a arătat mai sus, martorul plt.maj. Ş.M., şeful autovehiculului, deşi nu a consemnat imediat sau în termenul cel mai scurt şi cât mai precis cu putinţă orice semn vizibil al unui traumatism suferit recent de persoana vătămată la momentul aducerii persoanei vătămate la autovehiculul jandarmeriei pentru stabilirea identităţii, a declarat  în faza de urmărire penală că persoana vătămată i-ar fi spus că a fost lovită de inculpaţi în timp ce-l deplasau către autovehicul, iar la o constatare vizuală a observat că acesta prezenta la nivelul feţei o zonă roşiatic, fără a avea sângerări, umflături ori leziuni vizibile.

Este adevărat că martorii sinsp. V.A.R., ag.pol. B.A., R.T., prezenţi la întocmirea procesului verbal ori la semnarea acestuia, au declarat că nu au remarcat că persoana vătămată ar fi prezentat leziuni, sângerări sau urme de lovituri la nivelul feţei. Însă, poliţiştii nu s-au apropia de persoana vătămată la mai puţin de 5-7 metri, era noapte, zona fiind slab iluminată artificial, iar martorul R.T. nu s-a apropia de persoana vătămată la mai puţin de 2-3 metri; pe de altă parte, martorul R.T. a rămas în zonă o perioadă foarte scurtă, de 2-3 minute, înainte de întocmirea procesului verbal, timp în care a prezentat cartea de identitate, respectiv 1-2 minute după acest moment, timp în care a citit şi semnat procesul verbal, cele două intervale de timp fiind insuficiente pentru o observare atentă a persoanei vătămate în condiţiile menţionate mai sus.

Relevantă însă este declaraţia martorului M.S. din faza de urmărire penală, care s-a aflat în seara zilei de 30.01.2017 vis-a vis de G.N.T., în maşina sa, aşteptând pe cineva, care a arătat că a văzut doi jandarmi care îl conduceau şi îl ţineau de mâini pe B.C., cunoştinţa sa; acesta s-a opus demersurilor jandarmilor, motiv pentru care unul dintre ei i-a răsucit mâna la spate, manevră imitată şi de celălalt jandarm şi, în această postură, aplecat în faţă, l-au târât după o clădire, auzind cu acesta ţipa „au, au,...mă doare” şi se manifesta de parcă ar suferi, deşi nu a văzut dacă l-a lovit cineva şi cine anume. Audiat şi în cursul cercetării judecătoreşti, martorul M.S. a declarat că persoana vătămată a revenit din parcarea de la gară, unde fusese dus de către doi jandarmi, după aproximativ 25 minute, cu căptuşeala hainei de la braţul stâng ruptă şi avea faţa tumefiată, spunând că se simte rău, că îl doare mâna şi era bulversat, ameţit.

În lipsa unei explicaţii plauzibile, instanţa apreciază că leziunile constatate pe corpul persoanei vătămate au fost produse ca urmare a unui tratament pentru care răspunderea revine exclusiv inculpaţilor plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. Ca atare, solicitarea inculpaţilor de achitare în temeiul disp. art.16 alin.1 lit.c) C.pr.pen., nu poate fi primită.

 7. Rămâne de stabilit care a fost contribuţia celor doi inculpaţi în producerea leziunilor constatate pe corpul persoanei vătămate.

Când lovirea sau exercitarea de acte de violenţă faţă de o persoană se realizează prin contribuţia mai multor funcţionari publici aflaţi în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu care colaborează, răspunderea acestora se stabileşte în temeiul dispoziţiilor privind participaţia penală. Deşi există doi inculpaţi, fapta de purtare abuzivă este unică, aşa că fiecare dintre participanţi răspunde pentru totalitatea ei şi, în concret, în raport cu contribuţia adusă în obţinerea rezultatului. În dreptul penal român s-a adoptat linia clasică a teoriei „complicităţii delict unic”, iar nu teoria „complicităţii delict distinct.” Potrivit Codului penal, autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală, formele de participaţie fiind coautoratul, instigarea şi complicitatea. Coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.

Există coautorat la fapta de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen. ori de câte ori mai mulţi făptuitori, funcţionari publici aflaţi în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, săvârşesc în mod intenţionat împotriva unei persoane acte specifice de violenţă de natura celor prevăzute la art.193 alin.2 C.pen. Se produce, într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar toate orientate spre aceeaşi finalitate. Ea dirijează actele fiecărui coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi împreună, indiferent dacă contribuţiile sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite.

Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru purtare abuzivă, el trebuie să fi săvârşit împotriva persoanei vătămate, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de lovire sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice ori prin care s-a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile. În acelaşi timp, actul de violenţă al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat, ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violenţă conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând astfel unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condiţiile coautoratului sunt: a) unitatea indivizibilă a acţiunilor mai multor făptuitori; b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.

În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de lovire sau alte acte de violenţă, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele, completându-le. Dacă s-ar privi fracţionat contribuţiile, nu s-ar realiza nimic concludent asupra sensului juridic al coautoratului. Jurisprudenţa a confirmat, în mod constant, acest punct de vedere.

Imobilizarea persoanei vătămate, folosirea forţei asupra acesteia pentru extragerea acestei din autoturism, deplasarea forţată la autovehiculul jandarmeriei, fără să fie îndeplinită condiţia de proporţionalitate a acţiunilor cu restrângerea dreptului la integritate fizică al acesteia, exprimă forţă şi dinamism într-un moment decisiv şi, ca urmare, constituie, împreună cu acţiunea de lovire, o unitate indivizibilă; activitatea de imobilizare a persoanei vătămate este legată direct şi nemijlocit de activitatea care constituie latura obiectivă a infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen., neavând relevanţă pe care parte a persoanei vătămate s-a aflat fiecare dintre cei doi inculpaţi. Aşadar, toate contribuţiile care au legătură între ele, fiind conjugate şi unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea elementului material al infracţiunii de purtare abuzivă prev. art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen., au caracter de acte de coautorat la această infracţiune. Nu are relevanţă, din punct de vedere al cauzalităţii juridice, care dintre actele săvârşite de coautori a provocat leziunile care au necesitat pentru vindecare 70 zile de îngrijiri medicale, căci ceea ce caracterizează coautoratul este unitatea acţiunilor, capacitatea lor de a se integra aceluiaşi sistem sau model de explicaţie.

Coautorul nu acţionează singur, ci în cooperare cu alt făptuitor (sau mai mulţi). Ca atare, coautorul trebuie să urmărească şi să accepte producerea rezultatului cauzat nu numai de acţiunea lui, ci de totalitatea acţiunilor, ceea ce presupune că el trebuie să cunoască celelalte acţiuni şi finalitatea lor şi, în mod conştient, să-şi orienteze activitatea astfel încât să se integreze finalităţii în ansamblu. Elementul cooperării subiective - adică reprezentarea totalităţii acţiunilor şi voinţa de a se realiza, prin efortul comun, activitatea de lovire sau alte acte de violenţă unei persoane - se obţine din analiza împrejurărilor în care fapta a fost comisă.

În situaţiile în care, după o înţelegere expresă sau tacită, toţi făptuitorii aplică părţii vătămate lovituri sau alte acte de violenţă sau acţionează într-o modalitate care, în ansamblu, îi cauzează urmările prevăzute de lege, nu mai are relevanţă împrejurarea că unele lovituri au fost de mai mică gravitate şi nu puteau - singure - să producă rezultatul, căci intenţia de coautori la purtare abuzivă rezultă din materialitatea actelor săvârşite. Aceeaşi situaţie este şi în cazul în care, fără consens prealabil, unul dintre făptuitori acţionează agresiv, cunoscând intenţia celorlalţi şi asociindu-se astfel conştient la realizarea faptei.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, din raportul privind folosirea forţei, rezultă că cei care au intervenit prin folosirea forţei asupra persoanei vătămate B.C. sunt cei doi inculpaţi, astfel că, în speţă, rezultă că leziunile constatate pe corpul persoanei vătămate prin actele medicale şi medico-legale au fost produse ca urmare a contribuţiei ambilor inculpaţi, fiecare acţionând în cooperare cu celălalt.

8. Acţiunea inculpatului plt.maj. B.T.G. care, la data de 30.12.2017, între orele 23,15-23,17, împreună cu inculpatul plt. A.C.M., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul unei acţiuni ordonate şi intervenind asupra persoanei vătămate B.C., au folosit în mod excesiv şi disproporţionat forţa asupra acesteia, realizează elementul material al infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen., urmarea imediată constând în provocarea de leziuni traumatice care i-au afectat starea de sănătate şi au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Acţiunea inculpatului plt. A.C.M. care, la data de 30.12.2017, între orele 23,15-23,17, împreună cu inculpatul plt.maj. B.T.G., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul unei acţiuni ordonate şi intervenind asupra persoanei vătămate B.C., au folosit în mod excesiv şi disproporţionat forţa asupra acesteia, realizează elementul material al infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen., urmarea imediată constând în provocarea de leziuni traumatice care i-au afectat starea de sănătate şi au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei de către cei doi inculpaţi.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art.16 alin.3 lit. b) C. pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptei lor şi, deşi nu l-a urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui prin săvârşirea faptei.

9. În drept, fapta inculpatului plt.maj. B.T.G. care, la data de 30.12.2017, între orele 23,15-23,17, cu intenţie, împreună cu inculpatul plt. A.C.M., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul unei acţiuni ordonate şi intervenind asupra persoanei vătămate B.C., au folosit în mod excesiv şi disproporţionat forţa asupra acesteia, provocându-i leziuni traumatice care i-au afectat starea de sănătate şi au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen.

În drept, fapta inculpatului plt. A.C.M. care, la data de 30.12.2017, între orele 23,15-23,17, cu intenţie, împreună cu inculpatul plt. A.C.M., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul unei acţiuni ordonate şi intervenind asupra persoanei vătămate B.C., au folosit în mod excesiv şi disproporţionat forţa asupra acesteia, provocându-i leziuni traumatice care i-au afectat starea de sănătate şi au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen.

II.1. În cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art.80 C.pen. referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei. Astfel, atât renunţarea la pedeapsă, cât şi renunţarea la urmărirea penală au ca efect înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă. Renunţarea la aplicarea pedepsei este o instituţie introdusă prin noul Cod penal, care constituie o alternativă la pedepsele privative de libertate, având drept temei încrederea - mai întâi a legiuitorului care o instituie şi apoi a judecătorilor care o aplică la cazurile concrete - în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune, fără a i se aplica o pedeapsă.

Legea prevede posibilitatea folosirii acestei instituţii numai la infracţiunile de o gravitate relativ redusă, anume în cazul celor sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de până la 5 ani inclusiv. Este consecinţa renunţării la instituţia pericolului social concret, care permitea procurorului şi instanţei de judecată să înlăture aplicarea legii penale în cazul faptelor prevăzute de legea penală de o gravitate foarte redusă. Criteriile de aplicare a acestei măsuri sunt similare celor prevăzute în art. 181 C.pen 1969 (modul şi mijloacele folosite de infractor, întinderea urmărilor produse, motivul şi scopul urmărit, persoana infractorului etc.).

Renunţarea la pedeapsă nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanţei, care va lua această măsură numai dacă va constata îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege şi va aprecia că există elemente suficiente de a ajunge la concluzia că cel în cauză se va îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse şi că nu există pericolul ca acesta să săvârşească o nouă infracţiune

Alte condiţii (negative) pentru aplicarea instituţiei sunt lipsa antecedentelor penale, cerinţa ca acelaşi infractor să nu fi beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii şi aceea ca inculpatul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului sau tragerii la răspundere a participanţilor. În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 80 alin. 1 şi 2 C.pen.

În speţă, nu se constată îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii. Astfel, este adevărat că inculpaţii nu au antecedente penale, că nu au mai beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii, că nu s-au sustras de la urmărirea penală sau judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului. De asemenea, în raport de persoana inculpaţilor şi de conduita lor anterioară - statutul lor social, evoluţia în cariera militară, caracterizări favorabile depuse la dosar – instanţa apreciază că există elemente suficiente pentru a ajunge la concluzia că inculpaţii s-ar putea îndrepta chiar fără stabilirea unor pedepse şi că nu există pericolul ca aceştia să săvârşească o nouă infracţiune.

Însă, condiţiile prevăzute la art. 80 alin.2 lit.d) C. pen la art.80 alin.1 lit. a) C.pen. nu sunt îndeplinite, întrucât maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi are o valoare superioară celei prevăzută de lege, iar infracţiuea săvârşită nu prezintă o gravitate redusă.

2. Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa apreciază că este necesară stabilirea unei pedepse în sarcina inculpatului plt.maj. B.T.G. şi în sarcina inculpatului plt. A.C.M. pentru infracţiunea săvârşită.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport cu împrejurările şi pericolul social concret pentru valoarea ocrotită al faptei săvârşite şi în raport cu individualitatea infractorului.

Întrucât pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, va ţine seama de aceste criterii şi pentru alegerea uneia dintre acestea.

În concret, sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanţa constată că infracţiunea săvârşită de inculpaţi prezintă un grad de pericol social ridicat, relevat de împrejurările comiterii acesteia, astfel cum au fost analizate mai sus, de urmările produse, relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţilor de serviciu, relaţii care presupun corectitudine din partea funcţionarilor, ca şi relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu respectarea demnităţii, libertăţii morale şi integrităţii corporale a persoanelor fizice cu care vine în contact un funcţionar, fiind incompatibile cu atitudinea inculpaţilor.

Însă, va ţine cont şi de statutul social al inculpaţilor, de evoluţia în cariera militară, de caracterizările favorabile depuse la dosar, de faptul că nu au mai săvârşit infracţiuni, de conduita corectă în faza de urmărire penală şi din faza de cercetare judecătorească, cei doi inculpaţi prezentându-se la toate chemările organelor judiciare,  dar nu va reţine împrejurări ori circumstanţe care atenuează răspunderea penală, întrucât recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana făptuitorului într-o asemenea manieră, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul art.74 alin.1 lit.a) C.pen.1969, nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; pe de altă parte, aceasta nu se reducea, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale ori la caracterizări favorabile, iar datele privind persoana infractorului constituie un criteriu distinct de împrejurările care atenuează răspunderea penală, fiind valorificate ca atare în procesul de individualizare.

Pe de altă parte, nici comportarea sinceră în cursul procesului penal nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; în orice caz, în speţă, nu se poate afirma că cei doi inculpaţi au avut o comportare sinceră.

În speță, nu pot fi reținute în favoarea inculpatului, nefiind incidente, circumstanțele atenuante  prev. de art.75 alin.1 lit. b), c) și d) C.pen. (depăşirea limitelor legitimei apărări; depăşirea limitelor stării de necesitate; acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată), nici cele prev. la alin. 2 lit. a) și b) al aceluiași articol (eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii; împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului).

Pentru aceste motive, va stabili în sarcina inculpatului plt.maj. B.T.G. o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare şi în sarcina inculpatului plt. A.C.M. o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare.

3. În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru amânarea aplicării pedepsei prev. de art.83 C.pen., pedeapsa stabilită fiind de 2 ani închisoare; inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior la pedeapsa închisorii; aceştia şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpaţilor, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii – militari de carieră, fără antecedente penale - precum şi de posibilităţile lor de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unor pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpaşi are o valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin.2 C.pen., iar inculpaţii nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată şi, chiar dacă nu au recunoscut săvârşirea faptei, nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului. Inculpaţii au răspuns prezent la toate chemările organelor judiciare şi nu au produs sau ticluit probe nereale în scopul zădărnicirii aflării adevărului.

Întrucât fapta menționată mai sus (pct. C.I.) există, constituie infracțiunea acolo arătată și a fost săvârșită de inculpaţi în condițiile prev. la art.83 C.pen., va amâna aplicarea pedepsei închisorii pentru ambii inculpaţi pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

4. În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpaţii trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art.86 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Timiş.

5. Având în vedere natura și gravitatea infracţiunii săvârşite de către inculpaţi, urmările produse, în baza art.85 alin.2 lit.g) C.pen., va impune ambilor inculpaţi  obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune T.sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, numai astfel putându-se atrage atenţia în mod eficient inculpaţilor asupra necesităţii de revizuire a comportamentului lor în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

6. Latura civilă.

6.1. Regimul juridic al acţiunii civile în procesul penal este delimitat de Capitolul II din Titlul II al Părţii generale a Codului de procedură penală, dispoziţii completate de regulile procedurale înscrise în art.84 C.pr.pen., privind drepturile părții civile, art.112 C.pr.pen., privind procedura declaraţiei părţii civile în procesul penal, art. 374 alin.3 C.pr.pen., privind obligaţia preşedintelui instanţei de a pune în vedere părţii vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, art. 380 C.pr.pen., privind ascultarea părţii civile în cursul cercetării judecătoreşti şi art. 397 C.pr.pen., privind rezolvarea acţiunii civile în procesul penal.

Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Din economia reglementării se desprinde concluzia că acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.

Acţiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală.

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În procesul penal, acţiunea civilă se pune în mişcare prin constituirea de parte civilă.

Potrivit art. 20 alin.2 C.pr.pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești.

Subiect activ al acţiunii civile este persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material sau moral - persoana vătămată sau succesorii acesteia - care exercită acţiunea civilă în procesul penal şi capătă calitatea de parte civilă. Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 alin.2 C.pr.pen., acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.

Cele de mai sus duc la concluzia că pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, persoana vătămată sau succesorii acesteia trebuie să se constituie parte civilă, act procedural ce trebuie îndeplinit, cel mai târziu, până la începerea cercetării judecătorești.

6.2. În speţă, în faţa de urmărire penală, persoana vătămată B.C., prin avocat ales, s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpaţii, solicitând obligarea inculpatului plt.maj. Ş.M. la plata sumei de 1.500 euro, respectiv obligarea inculpaţilor plt.maj. B.T.G. plt. A.C.M. la plata sumei de 3.000 euro fiecare.(f.120 ds.u.p.).

De asemenea, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, S.C.M.U.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 398,162 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B.C., la care a ataşat decontul de plată (f.16-19).

6.3. Partea civilă B.C., prin avocat ales, nu a menţionat natura pretenţiilor, dar din faptul că nu a depus înscrisuri în susţinerea cesteia, iar în constituirea de parte civilă şi în declaraţiile date, partea civilă a făcut referire la suferinţele cauzate prin fapta săvârşită de inculpaţi şi la consecinţele acesteia, instanţa apreciază că s-a solicitat repararea prejudiciului moral produs prin infracţiune. De asemenea, având în vedere soluţia adoptată prin rechizitoriu faţă de inculpatul plt.maj. Ş.M., respectiv clasarea, obiectul acţiunii civile a părţii civile B.C. alăturată acţiunii penale, îl constituie doar tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpaţilor plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M..

6.4. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, cele pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de probe administrate.

De asemenea, răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului sau părţii responsabile civilmente.

6.5. În lumina circumstanţelor cauzei, este indiscutabil că partea civilă a suferit - în afară de urmările consemnate în actele medicale şi medico-legale - şi o traumă psihică ca urmare a folosirii, în mod disproporţionat şi excesiv, a forţei fizice asupra sa, iar însăşi constatarea săvârşirii infracţiunii și stabilirea unor pedepse în sarcina inculpaţilor de  2(doi) ani închisoare, aplicarea acestora fiind amânată pe un termen de încercare de 2(doi) ani, nu reprezintă, în sine, o satisfacţie echitabilă suficientă pentru partea civilă.

Prin urmare, luând în considerare aspectele posibil de cuantificat implicate în evaluarea prejudiciului şi pierderilor suferite de partea civilă (traumă psihică ca urmare a folosirii, în mod disproporţionat şi excesiv, a forţei fizice asupra sa, numărul mare de zile de îngrijiri medicale acordate conform actelor medico-legale, imobilizarea membrului superior stâng în atelă gipsată pentru o perioadă de timp, examinarea şi reexaminarea sa în mai multe rânduri de către medicii legişti, deplasarea repetată la diverse clinici şi cabinete medicale de specialitate), statuând în echitate, tribunalul va acorda părţii civile B.C. suma solicitată de la cei doi inculpaţi, respectiv 6.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, sumă de bani care reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacţie morală părții civile, cât și să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia. Inculpaţii vor fi obligaţi în solidar la plata sumei de 6.000 euro, aceştia săvârşind infracţiunea în calitate de coautori, ambii şi în aceeaşi măsură fiind persoane responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

6.6. În ceea ce priveşte unitatea spitalicească, aceasta a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu decontul de cheltuieli anexat, inculpaţii urmând a fi obligaţi în solidar la plata sumei de 398,17 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate B.C..

6.7. Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (infracţiunea săvârşită de cei doi inculpaţi a produs un prejudiciu material şi moral părţilor civile; între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate; prejudiciul este cert; prejudiciul să nu fi fost reparat; există o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal), în baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 C.pr.pen, va admite acţiunile civile exercitate de partea civilă B.C. şi de partea civilă S.C.M.U.T. în contradictoriu cu inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M..

Va obliga în solidar pe inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. la plata sumei de 6.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă B.C. şi la plata sumei de 398,17 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate B.C., către partea civilă S.C.M.U.T..

7. În baza art.404 alin.3 C.pr.pen. rap. la art.88 C.pen. va atrage atenţia inculpaţilor că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţia impusă, sau dacă, până la expirarea termenului de supraveghere, nu îndeplinesc integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

8.1.Potrivit actului de sesizare a instanţei s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei în sarcina fiecărui inculpat. În procedura de cameră preliminară şi în faza de cercetare judecătorească se stabilesc cheltuieli de judecată în sumă de 200 de lei (pt. formare dosare, printare citaţii, încheieri şi sentinţa penală şi comunicări acte de procedură) pentru fiecare inculpat, la care se adaugă onorariul parţial stabilit pentru avocaţii din oficiu desemnaţi pentru cei doi inculpaţi, pentru activitatea desfăşurată până la prezentarea avocatului ales, onorariu cu privire la care, prin încheierea de şedinţă din 19.09.2018, s-a dispus avansarea acestuia din fondurile Ministerului Justiţiei.

Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen. în caz de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

Pentru aceste considerente, în baza art.274 alin.1 C.pr.pen. va obliga pe fiecare inculpat la plata a câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

 8.2. În baza art. 275 alin.6 C.pr.pen. onorariul avocaţilor din oficiu pentru activitatea prestată până la prezentarea avocatului ales, care a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, va rămâne în sarcina statului.

9. Sentinţa poate fi atacată cu apel, conform art.408 alin.1 C.pr.pen, termenul de apel fiind de 10 zile de la comunicarea copiei minutei, conform art.410 alin.1 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMNELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

I.1. În baza art.396 alin.1 şi 4 C.pr.pen. stabileşte pedeapsa de 2(doi) ani  închisoare în sarcina inculpatului plt.maj. B.T.G. (…) pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen.

2. În baza art.83 alin.1 C.pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art.84 C.pen., de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

3. În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune T., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art.86 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit. c) - e) C.pen. se comunică Serviciului de Probaţiune T.

4. În baza art.85 alin.2 lit.c) C.pen. impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune T. sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

II.1. În baza art.396 alin.1 şi 4 C.pr.pen. stabileşte pedeapsa de 2(doi) ani  închisoare în sarcina inculpatului plt. A.C.M. (…) pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 rap. la art.193 alin.2 C.pen.

2. În baza art.83 alin.1 C.pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art.84 C.pen., de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

3. În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune T., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art.86 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit. c) - e) C.pen. se comunică Serviciului de Probaţiune T.

4. În baza art.85 alin.2 lit.c) C.pen. impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune T.sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

III.1. În baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 C.pr.pen. admite acţiunile civile exercitate de partea civilă B.C. (…) şi de partea civilă S.C.M.U.T. (…) în contradictoriu cu inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M..

2. Obligă în solidar pe inculpaţii plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. la plata sumei de 6.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă B.C. şi la plata sumei de 398,17 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate B.C., către partea civilă S.C.M.U.T.

IV. În baza art.404 alin.3 C.pr.pen. rap. la art.88 C.pen. atrage atenţia inculpaţilor plt.maj. B.T.G. şi plt. A.C.M. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţia impusă, sau dacă, până la expirarea termenului de supraveghere, nu îndeplinesc integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

V.1. În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen.:

Obligă pe inculpatul plt.maj. B.T.G. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpatul plt. A.C.M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

2. În baza art. 275 alin.6 C.pr.pen. onorariul avocaţilor din oficiu pentru activitatea prestată până la prezentarea avocatului ales, care a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, va rămâne în sarcina statului. 

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.11.2018.

Domenii speta