Trafic de influenta - art 291 cp

Cod ECLI ECLI:RO:TBNMT:2018:002.000024

DOSAR NR. art.291 Cod penal

Prin rechizitoriul nr. 32/P/2015 din data de 26.06.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- XX, născut la data de 07.04.1968 în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, fiul lui XX, cetăţean român, identificat cu CI seria NT nr. XX, C.N.P. XX, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fost agent de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, în prezent pensionar, cu domiciliul şi reşedinţa în mun. XX, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă (3 fapte), prevăzute şi pedepsite de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

- XX, născut la data de 10.09.1969 în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, fiul lui XX, cetăţean român, identificat cu CI seria NT nr. XX, C.N.P. XX, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fost agent de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, în prezent pensionar, cu domiciliul şi reşedinţa în mun. XX, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă (2 fapte), prevăzute şi pedepsite de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

- XX, născut la data de 17.02.1970, în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, fiul lui XX, cetăţean român, identificat cu CI seria NT nr. XX, C.N.P. XX, studii medii, divorţat, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, ocupaţia conducător auto la XX, cu domiciliul în sat XX, iar reşedinţa în sat XX, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă (2 fapte), prevăzute şi pedepsite de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea de către inculpatul XX a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi 7 lit. c din Legea 78/2000, respectiv de către numitul XX, a infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, deoarece faptele nu există; clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 de către numiţii XX şi XX, deoarece există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv de către numiţii XX, XXşi XX, deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală; disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prevăzute de art. 291 Cod penal şi art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, sesizate prin denunţul martorului XX, formulat împotriva agenţilor de poliţie XX şi XX.

Dosarul de urmărire penală a fost înaintat acestei instanţe prin adresa nr. 32/P/2015 din 28.06.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, formându-se astfel dosarul penal nr. 1715/103/2016.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că inculpatul XX, agent de poliţie judiciară în cadrul IPJ Neamț – Poliția Municipiului Piatra Neamț, în cursul anului 2010, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală, procuror și angajaţii Serviciului Judeţean Neamț de Medicină Legală implicaţi în soluţionarea dosarului penal nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în care martorul XX a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, a pretins şi a primit de la martorii XX şi XX sumele de 3.000 euro, 7.000 lei şi 500 euro, promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal respectiv pentru a-i determina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii pentru XX o alcoolemie sub limita prevăzută de norma penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

De asemenea, s-a arătat că inculpatul XX, în cursul lunii noiembrie 2014, împreună cu inculpatul XX, coleg la Poliţia mun. Piatra Neamţ, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală şi procuror, implicaţi în soluţionarea dosarului penal nr. 293/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în care martora XX era cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, a pretins de la martorii XX şi XXsuma de 1.000 euro, promiţând în schimb că va interveni pe lângă pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014 pentru a-i determina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile de netrimitere în judecată faţă de XX.

Totodată, inculpatul XX, în cursul lunii octombrie 2014, împreună cu inculpatul XX, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală şi angajaţii Serviciului Judeţean de Medicină Legală, implicaţi în soluţionarea dosarului penal nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, în care martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare din culpă şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, a pretins suma de 4.000 euro de la martorul XX, promiţând în schimb că va interveni pe lângă pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014 pentru a-i determina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii unei alcoolemii sub limita prevăzută de legea penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului, intervenţie ce nu a mai avut loc în final întrucât victima accidentului rutier produs de XX a decedat.

S-a mai reținut că inculpatul XX, având cunoştinţă că agentul de poliţie XX era dispus să îşi folosească influenţă pe care o avea pe lângă funcţionarii publici ce aveau în lucru dosare penale, în schimbul primirii de foloase de la persoanele interesate să scape de răspundere penală şi luând la cunoştinţă că martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, în dosarul penal nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, a intermediat întâlnirea dintre martorul XX şi inculpatul XX, în urma căreia inculpatul XX a solicitat şi primit de la martorii XX şi XX sumele de 3.000 euro, 7.000 lei şi 500 euro, în schimbul cărora a promis că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 2223/P/2010, în vederea obţinerii pentru XX o alcoolemie sub limita prevăzută de norma penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul XX, luând la cunoştinţă că martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare din culpă şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, în dosarul penal nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, a intermediat întâlnirea dintre martorul XX şi inculpaţii XX XX şi XX, în urma căreia inculpaţii au pretins suma de 4.000 euro de la XX, promiţând în schimb că vor interveni pe lângă pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014, în vederea obţinerii unei alcoolemii sub limita prevăzută de legea penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

Situaţia de fapt mai sus menţionată este susţinută cu următoarele mijloace de probă:

- fişele postului pentru inculpaţii XX şi XX şi verificările privind calitatea de organe de poliţie judiciară a celor doi inculpaţi (vol. I,f. 152-153,158-164,166-167 DUP);

- declaraţiile inculpaţilor XX (vol.I, f. 176-181 DUP), XX (vol. l, f.205-212 DUP), XX (vol.1, f. 243-247 DUP);

- declaraţiile martorilor XX (vol. II,f.37-41 DUP), XX (vol. II,f.37-41 DUP), XX (vol. III, f. 163-168 DUP), XX(vol. III,f. 169-173 DUP), XX (vol. III,f. 174-177 DUP), XX (vol. III,f. 1-7 DUP), XX (vol. II, f. 145-151 DUP), XX (vol. II, f. 153-157 DUP);

- copii de pe actele efectuate în dosarele penale nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ privind pe martorul XX (vol. II, f. 1-35 DUP), nr. 293/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ privind pe martora XX (vol. III. f. 178-298 DUP), nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ privind pe martorul XX (vol. III. f. 15-55 DUP);

- copie de pe contractul de credit şi garanţii ING Personal încheiat cu martora XX nr. 842816/ 20.04.2011 (vol. II, f.42-49 DUP);

- copii de pe actele privind avocaţii aleşi ai martorului XX în cursul judecăţii în dosarul penal nr. 2223/P/2010 (vol. II,f.62-65 DUP);

- copii de pe dosarul privind efectuarea şcolii de şoferi de către martora XX (vol. II, f.69-80 DUP)

- copii de pe procesul verbal de inventariere a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în 19.11.2014 la locuinţa martorului XX şi de pe actul de identitate al martorului XX identificat la locuinţa celui dintâi martor (vol. III, f. 161-162 DUP);

- procesele verbale de redare a înregistrărilor audio efectuate de martorii XX şi XX (vol. II,f.90-106 DUP);

- planşele foto şi procesele verbale privind înregistrările camerelor de supraveghere aparţinând staţiei de combustibil Socar din mun. Piatra Neamţ, din data de 05.11.2014, barului XX din Galeria Mall Piatra Neamţ, din data de 06.11.2014 (vol. III, f.330-335 DUP) şi barului XX din com. XX, din data de 06.03.2015 (vol. III, f.8-12 DUP);

- procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ale înregistrărilor audio-video efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Tribunalul Neamţ (vol. II, f. 82-89, vol. III, f.55-160, 301-325, 336-376 DUP);

- suporturile optice ce conţine înregistrările audio, video şi înregistrările telefonice efectuate în cauză şi reportofonul cu care au fost înregistrate convorbirile martorilor XX şi XXcu inculpatul XX (anexă).

Prin încheierea nr. 76/CP/07.09.2016, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, a respins ca nefondate cererile formulate de către inculpații XX, XX și XX; în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 32/P/2015 din data de 28.06.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, privind pe inculpații:

- XX, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă (3 fapte), prevăzute şi pedepsite de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

- XX, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă (2 fapte), prevăzute şi pedepsite de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

- XX, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă (2 fapte), prevăzute şi pedepsite de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

A dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpații de mai sus.

Părţile au fost legal citate. Inculpații s-au prezentat în instanţă, au fost asistați de apărători aleși și au fost audiați. Inculpații XX și XX au arătat că își mențin declarațiile date anterior în cauză și că nu doresc să dea declarații suplimentare, astfel că instanța, în temeiul art. 378 alin. 5 Cod procedură penală, a dat citire declarațiilor date de către aceștia pe parcursul urmăririi penale. Inculpatul XX a dat declarație detaliată cu privire la acuzațiile ce i se aduc.

În fața instanței au fost audiați martorii XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX.

Instanța, față de imposibilitatea audierii martorilor XX și XX(martori plecați în străinătate fără a li se cunoaște adresa), în temeiul art. 381 alin. 7 Cod procedură penală a dispus citirea declarațiilor date de aceștia pe parcursul urmăririi penale.

La dosar au fost depuse de către inculpaţi înscrisuri în circumstanţiere – caracterizări, acte de stare civilă, aprecieri de la locul de muncă sau din comunitate, acte medicale, diplome de studii, etc.

La termenul din 20.03.2018 instanța a pus în discuția părților precizarea încadrării juridice a faptelor puse în sarcina inculpaţilor XX și XX – faptele din anul 2010 – pentru care se impune reținerea și a dispozițiilor art. 5 Cod penal, având în vedere că faptele au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, act normativ ce își găsește aplicarea întrucât reprezintă legea penală mai favorabilă, prin raportare la limitele de pedeapsă.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la termenul din 20.03.2018, pronunțarea fiind stabilită pentru data de 27.03.2018, pentru ca inculpaţii să aibă posibilitatea de a depune și note de concluzii.

Inculpatul XX, prin concluziile scrise depuse la dosar, a arătat în esență că solicită pronunţarea unei soluţii de achitare in temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală coroborat cu art. 16 alin. 1, lit. a) sau în subsidiar lit. c) Cod procedură penală.

A arătat că a fost cercetat şi ulterior trimis în judecată pentru 3 presupuse fapte de trafic de influență, fiind privat de libertate în perioada 02.04.2015 - 05.05.2015. În data de 02.04.2015 a fost reţinut împreună cu numitul XX prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ pentru o perioadă de 24 ore, începând cu 02.04.2015, ora 12.20 şi până la 03.04.2015, ora 12.20. Ulterior, parchetul a formulat propunere de arestare preventivă în faţa Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi instanţa a dispus prin încheierea nr. 16/U din 03.04.2015 arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 zile. Înainte de expirarea acestei perioade, parchetul a formulat din nou propunere de prelungire a arestării preventive la Tribunalul Neamţ, cerere admisă prin încheierea nr. 10/P.A.P. din 29.04.2015. Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, iar Curtea de Apel Bacău a dispus admiterea acesteia prin încheierea nr. 81/C.D.L. din 05.05.2015 şi punerea de îndată în libertate a sa, fără nicio alta măsura preventiva mai uşoară decât cea a arestului preventiv, instanţa de control apreciind astfel ca nu exista nici unul din temeiurile prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, respectiv: nu există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune şi că o măsură preventivă nu era necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

În ce privește denunţul formulat de către XX si XX, aceste persoane au reclamat o presupusă faptă de trafic de influență, constând in aceea că împreună cu XX ar fi pretins suma de 1000 euro pentru a interveni pe lângă organul de cercetare penală în vederea scoaterii de sub urmărire penală. Ulterior au susţinut că inculpaţii ar fi fost de acord să dea suma de doar 500 euro in schimbul unei intervenţii din partea poliţiştilor.

Cei doi denunţători au depus un denunţ scris la Serviciul Judeţean Anticoruptie Neamţ prin care reclamau faptele indicate în rechizitoriu, însă pe parcursul judecaţii nu au înțeles sa se prezinte in fata instanţei când au fost audiaţi in calitate de martor, cu toate ca erau in oraș, fiind văzuți pe strada de către inculpaţi. Apreciază că au procedat in aceasta maniera, evitând audierea nemijlocită in fata instanţei, in calitate de martori, întrucât nu cunoşteau aspecte despre presupusele fapte reclamate la adresa inculpatului. Fiind audiat XX, poliţistul de caz, a negat orice implicare sau intervenţie a inculpatului cu privire la o soluţie favorabila referitoare la cele doua persoane, fiind in fapt contactat doar pentru a facilita audierea denunţătoarei XX, cercetată pentru mărturie mincinoasă.

Din materialul probatoriu administrat cu aceasta presupusa faptă, apreciază că singurele probe care ar susţine acuzarea sunt doar denunţurile formulate, denunţuri care nu au fost susţinute si printr-o declaraţie in fata instanţei. Probele video si înregistrările ambientale nu dovedesc decât faptul ca au existat câteva întâlniri intre inculpat, XX și denunţători, fără a se discuta despre traficarea de influenta, așa cum este reglementată aceasta infracţiune in art. 291 Cod penal. Cu toate că în baza mandatului de supraveghere nr. 29/UP/2015 din 17.02.2015 au fost înregistrați pentru a se încerca dovedirea presupuselor fapte, analizând aceste înregistrări nu reiese niciun moment ca s-a discutat despre o intervenție ilegala la un organ de cercetare penala în favoarea unuia dintre denunţători.

Nu contestă faptul că s-a întâlnit cu cei doi denunţători, însă obiectul discuţiilor nu a fost o intervenţie în afara legii cu privire la sustragerea de la răspundere penală, ci au avut ca rol acordarea unei consultanțe cu privire la faptele penale săvârşite de cei doi și încercarea de a facilita audierea numitei XX de către poliţistul XX, care efectua cercetările in cauză. Nici un moment nu s-a oferit să promită favoruri ilegale contra unei sume de bani sau a altor beneficii, ci doar, prin virtutea profesiei avute, a înțeles să le dea un sfat dezinteresat. Discuţiile purtate cu numitul XXau vizat rugămintea acestuia de a-1 ajuta sa vândă un teren aflat in vecinătatea locuinţei inculpatului, zona Deal Balaur în Piatra Neamţ.

Un alt aspect care ridica semne de întrebare cu privire la veridicitatea denunţurilor formulate și posibilitatea influenţării acestora de către alte persoane, îl reprezintă data formulării, respectiv 12.02.2015, la 4 ani distanta de la presupusele fapte, dar cu doar o zi înainte de data la care XX si XX formulează un denunţ la aceeaşi instituţie în care reclama o faptă similară din anul 2010. În atare situaţie consideră ca nu se poate sa nu se pună întrebarea cu privire la motivul care a determinat 4 denunţători care nu se cunoşteau, să reclame presupuse fapte petrecute in urma cu 4, respectiv 5 ani și care erau şansele ca aceste denunţuri formulate după aceasta perioada de timp să vizeze aceeaşi persoana și sa fie depuse la doar o zi distanță. Singurul răspuns plauzibil ar fi ca aceste denunţuri nu au fost depuse din proprie iniţiativă, ci au fost „solicitate” posibil de un organ de cercetare, existând posibilitatea ca si cele consemnate sa nu corespunda intru totul voinţei persoanei semnatare.

În ce privește denunţul formulat de XX si XX, aceștia au reclamat o presupusă faptă de trafic de influență din anul 2010, constând în aceea că inculpatul ar fi pretins suma de 3500 euro pentru a interveni pe lângă organul de cercetare penala in vederea scoaterii de sub urmărire penala. Ulterior susţin ca ar fi remis in mai multe transe sumele de 7000 lei si 3500 euro, fără a dovedi in niciun mod niciuna din sume, in schimbul unei „intervenţii” din partea inculpatului la organele de cercetare penala in favoarea numitului XX.

Soţii XX au procedat la data de 13.02.2015 la sesizarea Serviciului Judeţean Anticorupție Neamţ cu privire la remiterea unei sume foarte mari, de 7000 lei si 3500 euro, către inculpat, în schimbul evitării unei condamnări pentru XX. Se arata ca in final acesta a primit o soluţie de condamnare si ar fi cerut returnarea sumelor de bani de la inculpat, susţinând ca pentru o parte din suma i-ar fi asigurat asistența juridică prin av. XX si ar fi înscris-o pe cheltuiala sa pe XX la scoală de şoferi XX din Piatra Neamţ. Aceste susţineri au fost infirmate pe parcursul cercetării judecătoreşti, prin audierea in calitate de martor a avocatului care a prezentat și înscrisuri doveditoare cu privire la încheierea contractului de asistență juridică direct cu XX si cu privire la achitarea onorariului de către acesta. Totodată administratorul școlii de şoferi precizează indirect printr-o adresă că inculpatul nu a înscris-o pe numita XX la scoală de şoferi așa cum aceasta susţine in mod mincinos. Cu privire la provenienţa sume de 3000 euro, martora denunţătoare XX se contrazice, precizând iniţial ca suma ar fi provenit din economii personale, din banca, ca ulterior sa susţină ca de fapt a vândut o maşina în acea perioada si a remis astfel suma de bani. Totodată a precizat in fata instanţei ca in perioada in care a vândut maşina soţii își construiau casa, motiv pentru care apreciază ca in fapt sumele obţinute din vânzare au fost astfel folosite cu scopul finalizării construcţiei. In fata instanţei susţine de altfel ca știe cu exactitate suma totala achitata, respectiv 3500 euro si 7000 lei, precizând ca ar fi fost remiși in 3 transe, dar nu poate preciza cu exactitate ce suma a remis in ultima tranșă pentru a se ajunge la acest total. Fiind audiat poliţistul de caz, XX, acesta confirma susţinerile inculpatului, in sensul ca nu a intervenit la el pentru favorizarea situaţiei numitului XX si nici in alte dosare nu ar fi încercat sa efectueze astfel de intervenţii. Totodată martorul propus de parchet, XX, cercetat și el iniţial in dosar, a relatat instanţei faptul ca nu a existat nicio intervenţie din partea inculpatului în dosarul penal indicat sau in alte asemenea cauze.

Martorii denunţători nu probează in niciun mod presupusa remitere a sumelor vehiculate de 7000 lei si 3500 euro, însă ambii solicita aceasta suma de la inculpat. In acest sens nu s-a depus nicio proba cu privire la aceasta sumă indicata, existând chiar contraziceri cu privire la provenienţa celor 3000 euro presupuşi a fi remiși iniţial. Pe lângă propriul denunţ, cei doi soți au prezentat înregistrări efectuate cu un reportofon neautorizat, in perioada 2013- 2014, cu mult înainte de formularea denunţului. Pe lângă faptul că a contestat veridicitatea (vocea și conţinutul nu îi aparţin, fiind conversaţii trucate si trunchiate) si autenticitatea (nu au fost efectuate cu un mijloc tehnic autorizat) conţinutului, in cadrul înregistrărilor nu se precizează niciun moment ca inculpatul ar fi pretins sau primit o suma de bani pentru a intervenit la IML Iasi in vederea diminuării alcoolemiei in dosarul penal ce îl viza pe XX XX. Mai mult decât atât, chiar analizând conţinutul acestor înregistrări, nu reiese ca s-ar fi oferit să dea în contraprestație pentru presupusele sume de bani serviciile unui avocat sau a unei scoli de şoferi, ci se vorbeşte de o a treia persoana care ar trebui sa intermedieze aceste servicii, fără a fi identificata si fără a fi precizat scopul.

Raportat la faptele indicate, arată că a încercat sa le dea un sfat soţilor XX cu privire la dosarul penal privind conducerea unui autovehicul sub influenta alcoolului, în sensul de a le indica că au posibilitatea efectuării unei expertize cu privire la alcoolemie, recomandându-le totodată si un avocat care sa ii reprezinte legal in efectuarea acestor demersuri. A făcut acest gest total dezinteresat întrucât numitul XX era o cunoştinţa a unui prieten, coinculpat în dosar, XX, si a intenţionat doar sa il ajut cu privire la epuizarea tuturor cailor legale pentru a se putea apăra in dosarul penal. Niciun moment nu a pretins sau primit vreo sumă de bani pentru sfaturile date sau pentru o presupusa intervenţie la organele abilitate in vederea influenţării dosarului.

Cu privire la veridicitatea denunţurilor formulate si posibilitatea influenţării acestora de către alte persoane, apreciază că se ridică anumite suspiciuni raportat la data formulării, respectiv 13.02.2015, la 5 ani distanta de la presupusele fapte, dar cu doar o zi după formularea denunţului de către XX si XX, care reclamă la aceeaşi instituţie o fapta de trafic de influenta.

În ce privește denunţul formulat de XX cu privire la XX, numitul XX (arestat), pe care îl cunoştea prin virtutea profesiei de poliţist, întrucât a mai ajutat cu informaţii si alți colegi în vederea soluţionării unor dosare penale, reclamă la data de 24.02.2015 faptul ca inculpatul ar fi pretins de la numitul XX suma de 20.000 lei pentru a-l ajuta în obţinerea unei soluţii favorabile in dosarul in care acesta era cercetat pentru infracţiuni la regimul circulaţiei.

Fiind audiat, martorul XX nu a avut de ales decât să susţină denunţul formulat, întrucât era deja cercetat pentru o infracţiune de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului și ucidere din culpa, riscând astfel o pedeapsa cu executare. Prin completarea declaraţiei data iniţial si datata la o zi după emiterea rechizitoriului, aceasta fiind catalogată ulterior de parchet ca o eroare materiala, cu toate ca audierea s-a făcut în lipsa si fără încunoștiintarea apărătorului ales al inculpatului XX, XX își susţine denunţul iniţial. Cu toate acestea, apreciază ca putea fi uşor influenţat în declaraţia sa pentru a-și menţine denunţul, probabil sub pretextul unei soluţii favorabile sa a tergiversării dosarului în care era cercetat, de altfel dosarul sau fiind trimis la instanţa după aproape 3 ani de zile de la săvârşirea faptei.

Acesta însă indică o alta sumă față de cea precizată de denunţătorul iniţial, respectiv suma de 5000 euro iniţial și 4000 euro ulterior contra unei presupuse acţiuni de influenţare a organelor competente în soluţionarea dosarului. Arata că ulterior ar fi fost vorba de încheierea unui contract de împrumut cu o altă persoană, pentru suma de bani, ca mai apoi sa nu mai remită deloc suma. Cu privire la provenienţa sumei de bani acesta se contrazice in sensul ca susţine că a împrumutat suma de bani fie de la bancă, fie de la o ruda apropiata, fără a dovedi vreuna din aceste variante. Din demersurile proprii a aflat ca in fapt acesta a împrumutat o suma de bani de la banca pentru a despăgubi rudele persoanei decedate, fiind în prezent executat silit pentru nerestituirea sumei, executarea fiind încuviințată in dosarul nr. 570/279/2017 al Judecătoriei Piatra Neamţ.

Probele administrate cu privire la aceasta presupusă fapta constau în fapt în declaraţia denunţătorului, care s-a contrazis cu privire la anumite aspecte in fata instanţei (provenienţa banilor, la câte întâlniri s-ar fi discutat despre o remitere a banilor) și a numitului XX, care, arestat atât la momentul formulării denunţului cât și la momentul audierii de către instanţă, precizează ca nu își mai aminteşte ce a denunţat în anul 2015. După citirea declaraţiei dată la organul de cercetare, acesta si-a însușit-o, însă nu a putut sa confirme aspectele consemnate când a fost întrebat iniţial, fapt ce duce la presupunerea rezonabila ca aceasta declaraţie a fost fie dată sub imperiul unei presiuni, fie la dictarea/sugestia unei alte persoane, denunţătorul fiind in fapt o persoana uşor influențabila prin situaţia sa juridică. Relevanța in acest sens este si declaraţia numitei XX, care in fata instanţei nu a reuşit să confirme niciun detaliu cu privire la declaraţia sa anterioara, însă a fost practic nevoită sa o însușească pentru a evita o eventuala acuzare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasa. Totodată a recunoscut că denunţul a fost formulat sub presiune, in speranţa ca va fi favorizata situaţia soţului.

În fapt inculpatul a avut câteva discuţii cu XX, acesta fiind o cunoştinţa a lui XX, însă discuţiile au vizat doar răspunsurile cu privire la unele întrebări pe care XX le avea cu privire la faptele pentru care era cercetat, respectiv: ce sancţiune riscă, cum s-ar putea apăra si cam ce cheltuieli ar putea sa aibă cu privire la judecata si la eventuale despăgubiri. In cadrul acestei discuţii i-a explicat inclusiv faptul ca ar putea fi obligat la plata unor despăgubiri care se pot ridica la câteva mii de euro, însa nu i-a solicitat nici personal nici prin intermediar vreo suma de bani pentru eventuale favoruri în afara legii.

Data la care s-au formulat denunţurile în acest caz este apropiată de cele anterioare, respectiv la 11-12 zile diferenţă, cu toate că vizau aspecte din anul 2014. În acest context apreciază că denunţurile formulate în decurs de 2 săptămâni, de către persoane care nu se cunoşteau între ele si care vizau fapte petrecute în ani diferiţi, 2010, 2011 și 2014, nu au fost date la iniţiativa semnatarilor, ci au fost foarte probabil induse sau sugerate, in schimbul unei atenuări a situaţiilor juridice ale acestora, cu toţii având dosare penale deschise la adresa lor.

În ceea ce priveşte modul de efectuare a cercetărilor în dosar și obţinerea probelor, arată că organele de cercetare penală au întrebuinţat promisiuni faţă de inculpatul XX privind posibilitatea scoaterii acestuia de sub urmărire penală în cazul în care e de acord să dea declaraţii conforme cu sesizările făcute în dosar. Totodată, la momentul arestării preventive a inculpatului XX, XX a fost ameninţat că în cazul în care nu recunoaşte faptele de care este acuzat, va fi reţinut şi ulterior arestat preventiv.

În aceeaşi manieră s-a procedat şi faţă de numitul XX, persoană audiată și in fața instanţei de judecata, cercetat in cadrul aceluiaşi dosar penal, având iniţial calitatea de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 al. 1 Cod penal, ulterior cauza fiind clasată cu privire la acesta.

Sesizarea a fost făcută de acelaşi denunţător, XX în înţelegere cu numita XX. Ulterior, procurorul de caz a solicitat mandat de supraveghere audio video pentru o discuţie între XX şi XX, în încercarea de a confirma faptele denunţate, fără nicio altă cercetare prealabilă. În rechizitoriul nr. 32/P/2015 din 26.06.2016 este inserat la pagina 26 un fragment din discuţia purtată de cei 2 din care reiese fără putinţă de tăgadă încercarea numitei XX de a determina pe XX să declare că i-ar fi dat bani numitului XX, cu toate că acesta insista de la început că acest lucru nu s-a întâmplat.

Numitul XX a dat ulterior declaraţii în dosarul în care era cercetat, fiind constrâns să declare că ar fi dat bani numitului XX în vederea cumpărării de influenţă. Din spusele acestuia rezulta că a fost ameninţat chiar şi cu arestarea dacă nu confirmă remiterea unei sume de bani către agentul de poliţie, însă având în vedere faptul că acest lucru nu s-a întâmplat în realitate, acesta a negat cu vehemenţă.

La aprecierea denunţurilor formulate trebuie avută în vedere situaţia in care se aflau martorii denunţători la acel moment, respectiv având pe rol dosare penale în care erau cercetaţi, şi anume: XX - cercetată în alt dosar pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă; XX- condamnat în alt dosar pentru infracţiuni de furt şi cercetat în prezent pentru infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism; XX - condamnat pentru mai multe infracţiuni la regimul circulaţiei (recidivist), cu numeroase sancţiuni contravenţionale privind tulburarea liniştii publice si fiind în evidență cu probleme psihice, așa cum si soţia acestuia a confirmat in cadrul declaraţiei data in fata instanţei; XX - cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi conducerea unui autovehicul sub influenta alcoolului, toate aceste infracţiuni aflate în concurs si fiind un consumator înrăit de băuturi alcoolice, recunoscând acest aspect si in fata instanţei.

Denunţarea constă în sesizarea organelor de urmărire penală pe calea unui denunţ care, conform art. 223 Cod procedură penală, constă în încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea. Totodată, potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură penală denunţul poate să fie scris, situaţie în care este semnat de denunţător, sau oral, care se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.

Dispoziţiile art. 255 alin. 3 Cod procedură penală instituie un caz de impunitate a mituitorului care denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

In fapt, toți denunţătorii din dosar au fost pușpi in fata unei alegeri si anume, riscul de a fi cercetaţi penal pentru infracţiunea de trafic de influență sau prezentarea unei declaraţii care sa corespunda intenţiei organului de cercetare penala de a acuza pe inculpaţi, miza fiind in final prezentarea in instanţa a unui dosar care sa vizeze fapte penale presupus a fi săvârşite de 2 lucrători de politie.

Problematica denunţului, denumit uneori impropriu "autodenunţ" vizează următoarele aspecte :

Momentul formulării denunţului. Conform dispoziţiilor Codului procedură penală, denunţul trebuie să fie anterior sesizării organului de urmărire pentru acea infracţiune.

În situaţia în care sesizarea din oficiu şi denunţul sunt făcute la aceeaşi dată trebuie stabilit pe bază de probe succesiunea intervenirii fiecărui act. Denunţul trebuie făcut unei autorităţi, noţiune în sfera căreia intră atât organele judiciare - competente sau necompetente să efectueze urmărirea penală pentru infracţiunea de dare de mită - cât şi organele cu atribuţii de conducere sau de control din organizaţia din care face parte cel mituit, precum şi orice funcţionar sau alt salariat dacă infracţiunea s-a comis în legătura cu serviciul în cadrul căruia acesta îşi îndeplineşte sarcinile.

Particularităţile infracţiunilor de corupţie, care implică doi autori distincţi ai infracţiunii de trafic de influenta, şi cauzele de impunitate sau de atenuare a răspunderii penale, situaţiile de restituire a bunurilor, în anumite condiţii, reglementate tocmai pentru prevenirea şi represiunea săvârşirii infracţiunilor, descoperirea lor, determină însă şi o analiză atentă a declaraţiilor martorului denunţător, stabilirea bunei sale credinţe, a interesului în cauză, a legăturilor cu funcţionarul mituit, a cazierului sau, a împrejurărilor formulării denunţului, a vechimii faptelor reclamate, dacă se află sau nu sub influenţa unei persoane, dacă a fost determinat de către organele de urmărire să formuleze denunţul, mai ales în situaţia martorului cercetat pentru infracţiuni şi în special, chiar arestat sau aflat în detenţie, dacă a provocat săvârşirea infracţiunii, în scopul obţinerii de probe, situaţia martorului denunţător, intermediar, care este complice atât la infracţiune, iar uneori şi autor al infracţiunii de trafic de influenţă, când pretinde bani şi foloase şi pentru sine.

În ceea ce priveşte caracterizarea și profilul său, inculpatul a anexat următoarele înscrisuri în copie:

1.Distincţia Serviciu Credincios (a doua distincţie in stat) oferita in anul 2012 de către Preşedintele României;

2.Prefaţa cărții Psihologia poliţistului infractor, scrisă de către XX, în care prof. Dr. Ciucanu XXiu realizează o caracterizare a autorului;

3.Decizii medicale din anii 2015-2017 emise de MAI - Direcţia Medicală - Comisia Centrala de Expertiza Medico - Militară;

4.Decizie de pensionare din 08.12.2017.

Totodată, a anexat hotărâri jurisprudențiale privind soluţii de achitare date in cazul infracţiunii de trafic de influenta, pentru temeiurile invocate și în concluziile scrise.

Față de toate aspectele indicate mai sus, solicită pronunţarea unei soluţii de achitare in temeiul art. 396, alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. a) sau, în subsidiar, lit. c) Cod procedură penală.

Inculpatul XX a depus prin apărătorul său note de concluzii, în care a arătat că solicită achitarea sa în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a, respectiv fapta nu există în ceea ce-l priveşte; într-un subsidiar foarte îndepărtat, solicită condamnarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 1 litera b la o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de textul legal pentru faptele/fapta dovedite/dovedită a fi săvârşită cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele Cod penal.

În concluziile pentru achitare inculpatul XX a arătat că a fost trimis în judecată pentru 2 infracţiuni de trafic de influenţă; în faza de urmărire penală el a fost cercetat pentru 3 astfel de fapte (inclusiv cea legată de cazul XX), s-a cerut arestarea sa pentru toate cele trei fapte, a fost arestat pentru 30 de zile, după care Curtea de Apel a dispus judecarea sa fără nicio măsură preventivă.

Probatoriul propus şi administrat pentru a se dovedi vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului a fost unul relativ simplu, iar din acest probatoriu nu reiese că inculpatul XX se face vinovat de săvârşirea celor două fapte.

De remarcat faptul că la fila 32 din rechizitoriu se arată în mod expres că inculpatul XX a săvârşit faptele de „a pretinde sumele de 1000 euro și respectiv 4.000 euro", „promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarele penale". Pentru aceleaşi fapte (la care se adaugă şi „fapta din cazul XX") a fost solicitată şi încuviinţată şi arestarea preventivă, dar doar pentru 30 de zile din fericire. Va demonstra că nu există probe care să dovedească pretinderea şi promiterea de favoruri din partea inculpatului XX:

Cu privire la fapta cu XX şi XX, cercetările au pornit de la un denunţ făcut de XX şi XX. Aceşti denunţători, care au căpătat calitatea de martori, au fost audiaţi în această calitate doar de către lucrătorii DGA, la presiunea acestora, neprezentându-se de bună-voie ; aceşti martori nu au fost audiaţi şi la Parchet, iar în instanţă nu s-au prezentat, în pofida faptului că au fost citaţi foarte multe termene, chiar şi cu mandat; după ce au fost citaţi în instanţă prima dată, cei doi martori au fost văzuţi în oraş de către inculpaţi, ceea ce i-a condus la concluzia că nu doresc să fie reaudiaţi. Din aceste considerente solicită să fie luate sub o mare rezervă declaraţiile date în faza de urmărire penală de cei doi, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Face această solicitare şi în contextul în care inculpatul XX a fost cercetat în acest dosar şi pentru „fapta XX"; şi această „faptă" a fost semnalată autorităţilor tot printr-un denunţ efectuat de XX şi soţia sa de la acea vreme; s-a pronunţat o soluţie de clasare chiar de către Parchet în acest caz, dar denunţătorii descriau, la fel ca în cazul XX, cum XX a obţinut sume de bani de la numitul XX pentru ca acesta din urmă să obţină o soluţie de netrimitere în judecată. Nu numai că în cauza XX nu s-a dovedit vinovăţia lui XX, dar XX a fost audiat în dosar ca martor la 16-11-2017 şi a arătat modalitatea absolut incredibilă în care s-a încercat luarea unei declaraţii neadevărate din partea sa, în sensul de a fi dat bani lui XX pentru o soluţie favorabilă în dosarul său (martorul XX a arătat cum a fost luat cu „mascaţii" de acasă, dus cu maşina poliţiei la audieri la DGA, audiat 4 ore jumătate, dus apoi la Parchet, pus să vadă cum XX şi XX sunt încătuşaţi, întrebat ostentativ de procuror dacă i-a văzut pe cei doi în arest, comunicându-i-se că va mânca ouă roşii cu ei dacă nu declară că i-a dat bani lui XX, iar a doua zi a fost hărţuit fiul său de 29 ani, bolnav, până când a plâns. Consideră că declaraţia dată de XX în instanţă reflectă întrutotul adevărul/în acest caz încercându-se o înscenare faţă de XX.

Nu susţine că acest mod de comportare este o practică a organelor de cercetare penală, dar nici nu se poate nega că aşa s-a întâmplat, XX nu ar fi avut absolut niciun motiv pentru a minţi în faţa instanţei.

De asemenea, solicită să fie luate sub o mare rezervă declaraţiile de la DGA a lui XX şi XXşi prin prisma declaraţiilor date în faţa instanţei de XX referitoare la cazul „XX", declaraţie care este mult diferită de cea de la DGA.

Înţelege să invoce în apărarea sa Cauzele Bulfinsky contra României, Ali contra României, Doorson contra Olandei, cauze care impun instanţelor să acorde o atenţie deosebită probelor administrate în faza de judecată (mai ales în ceea ce priveşte audierea martorilor); în acest sens se respectă şi dreptul la apărare al inculpaţilor prin posibilitatea lor de a adresa întrebări acestora; în plus se respectă principiul perceperii nemijlocite a probei de către judecătorul care dă soluţia; în cauzele invocate se arată în mod expres: Curtea nu poate trece cu vederea că depoziţiile unui martor în şedinţă publică şi sub prestare de jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul acţiunii penale, chiar şi atunci când cele două sunt contradictorii (mai ales în situaţia cazului XX). Instanţa trebuie să se bazeze pe probe obţinute în faza de judecată (mai ales dacă nu sunt probe tehnice) şi mai puţin pe cele obţinute în timpul investigaţiilor.

De aceea, faţă de toate cele arătate mai sus, solicită să fie luate sub o foarte mare rezervă depoziţiile date la DGA de XX sau chiar să fie înlăturate.

În dovedirea „faptei" XX a fost audiat şi martorul XX; audiat la urmărire penală şi la instanţă (22-06-2017), acesta a arătat în mod clar că inculpatul XX nu a intervenit la el pentru a o ajuta în vreun fel pe XX; singurul lucru făcut de inculpaţi este acela de a facilita audierea ei la XX, întrucât XX se cunoştea cu fratele ei, dar acesta nu este un lucru nelegal şi neobişnuit, cum a confirmat şi martorul.

De remarcat este faptul că XX i-a comunicat lui XX că i s-ar fi cerut o sumă de bani (400 sau 600 lire sau euro), iar la îndrumarea acestuia de a se adresa poliţiei, aceasta a dat din cap în semn că „nu" şi a lăsat capul în jos. Consideră că denunţul făcut de XX este mincinos, iar acest lucru rezultă şi din faptul că în declaraţie unde arată că i s-ar fi cerut 1000 euro, iar lui XX nu i-a spus o sumă clară (400, 600 euro/lire), lucru care nu ar fi putut fi uitat.

Ultima probă din speţa „XX" este reprezentată de înregistrările audio dintre XX şi inculpatul XX, înregistrare la care inculpatul XX şi-a dat seama că este ascultat; poliţist fiind, dacă era ceva adevărat, vreo sumă de bani cerută de XX sau despre care el să ştie, cu siguranţă ar fi închis discuţia cu ea; dar n-a făcut acest lucru; sunt foarte multe pasaje care atestă nevinovăţia lui XX; simplul fapt că există înregistrări audio/video într-un dosar nu înseamnă neapărat că ele dovedesc şi o vinovăţie; spusele cuiva nu pot fi interpretate într-un sens sau altul; afirmaţiile trebuie să fie clare.

La pagina 338 urmărire penală (UP) - XX încearcă să-i comunice ceva lui XX despre nişte bani, dar XX îi transmite că nu cunoaşte nimic despre bani, că nu a discutat cu ea niciodată despre aşa ceva şi să-l caute pe XX întrucât dosarul este la el.

La pagina 339 UP - reiese clar că XX i-a rugat pe inculpaţi să o cheme pe XX la audiat dacă o găsesc, iar XX a îndrumat-o la el pentru a afla dacă i-a fost dată soluţia.

La pagina 340 UP - XX îi spune că nu are cum să o ajute şi insistă să-l caute pe XX; XX îi spune clar că nu cunoaşte nimic în legătură cu dosarul ei şi să revină pentru a-l căuta pe XX.

La pagina 341 UP - XX insistă la XX să o ajute, iar acesta îi comunică că nu este vorba de ajutat; XX îi spune numitei XX că doar a îndrumat-o la cine să meargă pentru a fi audiată şi că nu o poate ajuta cu nimic.

La pagina 347 UP - XX îi spune clar că el cu ea nu a discutat nimic despre dosarul acesteia.

La pagina 347 - 348 UP - XX o întreabă dacă i-a cerut cineva ceva, adică bani şi dacă a avut loc vreo discuţie despre acest lucru şi ea răspunde „corect" şi că „nu".

La pagina 354 UP - XX spune ceva neinteligibil despre o sumă de bani ca să-i rezolve problema cineva, iar XX îi spune că nu a fost aşa, că nu ştie nimic, moment în care XX răspunde cu „exact", nu a fost aşa, „nu".

La pagina 359 UP - XX îi transmite că nu a fost vorba despre nimic, de nicio intervenţie şi că nu ştie cum de s-a ajuns la o asemenea discuţie.

Nici în rechizitoriu nu s-a insistat foarte mult pe această dovadă a convorbirilor înregistrate, fiind prezentată o singură frază subliniată (adică care ar dovedi clar vinovăţia) şi anume momentul în care XX îi spune lui XX: „XX e colegul meu de treabă ...nu trebuia să ceară atât". Oricum, această frază nu l-ar învinui pe XX care, se pare, ar fi descoperit atunci că XX ar fi cerut vreo sumă de bani; eventual l-ar putea învinui pe XX; dar nici măcar atât; XX a fost convins pe moment că, probabil, XX i-a cerut lui XX bani împrumut; XX era prieten cu XX, XX avea datorii (aşa cum are şi la XX, sens în care a depus acte ce dovedesc că XX este garant pentru un credit luat de XX de la CAR, în momentul de faţă în executare).

Faţă de toate cele arătate mai sus, consideră că „fapta" XX nu există; nu sunt probe care să dovedească fără dubiu vinovăţia lui XX, exact aşa cum s-a întâmplat cu „fapta" XX; înregistrarea susmenţionată nu dovedeşte existenţa faptei, iar mărturia lui XX nici atât, impunându-se clasarea.

În legătură cu fapta XX, cercetările au pornit de la un denunţ formulat de XX şi fosta sa soţie XX în contextul în care XX a fost cercetat şi ulterior condamnat şi încarcerat în mai multe dosare, urmărind reducerea pedepselor.

În ceea ce priveşte declaraţiile denunţătorilor audiaţi în instanţă, subliniază diferenţa enormă care există între declaraţia numitei XX de la urmărire penală şi cea de la instanţă. Practic, XX nu reţine niciun amănunt cu privire la cele declarate în detaliu la urmărire penală şi nu poate arăta nimic despre XX. Chiar şi în momentul în care instanţa de judecată i-a citit denunţătoarei-martore declaraţia sa de la urmărire penală, aceasta nu şi-a amintit nimic. Este evident că XX a făcut denunţul la solicitarea lui XX, fiindu-i comunicate detalii pe care nu le cunoştea, pe care le-a consemnat în denunţ şi despre care nu a avut cunoştinţă personal. De altfel XX a declarat la instanţă că a făcut denunţurile ştiind că soţul său poate beneficia de anumite dispoziţii favorabile ale legii şi că cel puţin în subconştient a fost animată de ideea de a-l ajuta pe soţul acesteia. În acest sens denunţătoarea arată că DGA-ul i-a cerut să facă înregistrări cu reportofonul pentru a-şi ajuta soţul.

XX a declarat de asemenea la instanţă că nu avea nicio posibilitate de a interveni pe lângă lucrătorii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Piatra-Neamţ şi nici nu reţine dacă XX sau XX i-ar fi cerut să facă o astfel de intervenţie.

Şi în cazul acestei denunţătoare înţelege să invoce cauzele Bulfinsky contra României şi Ali contra României şi solicită să se dea prioritate declaraţiei date în faza de judecată.

Cu privire la declaraţia martorului XX, acest martor a dat iniţial la urmărire penală o declaraţie în care arată că inculpatul XX s-a întâlnit cu el o singură dată, acesta dintâi însoţindu-l pe XX. XX arată în continuare că XX nu a participat activ la discuţie, iar discuţiile referitoare la accident şi la eventuale sume de bani le-a avut doar cu XX.

Întrucât procurorul de caz de la vremea respectivă a constatat că nu are cu ce dovedi fapta XX şi că probatoriul administrat până atunci în cazul XX nu este suficient pentru a-l incrimina pe XX, a procedat la a acţiona cu încălcarea drepturilor cel puţin ale inculpatului XX şi l-a chemat pe XX la data de 27-06-2016 pentru un supliment de declaraţie fără însă a anunţa şi pe avocatul lui XX să se prezinte, în speţa Av. Ramona Isac, deşi avea cerere de participare la toate actele de procedură din dosar şi participase anterior la acestea.

A invocat nulitatea acestui supliment de declaraţie cu ocazia cererilor şi excepţiilor formulate şi, deşi instanţa a respins aceste cereri şi excepţii, nu s-a pronunţat efectiv pe această excepţie a nulităţii acestui înscris. De aceea reiterează cererea şi solicită să se constate că acest act este nul, să nu fie luat în considerare, mai ales că există depoziţia martorului XX din instanţă. Se vede cu ochiul liber intenţiile din declaraţie ale lui XX care arată în acest supliment că XX este cel cu care a discutat, fiind forţată oarecum şi inserarea numelui lui XX în context.

Nu poate fi omisă gafa imensă făcută de către procurorul de atunci care în realitate l-a audiat pe XX după ce a redactat rechizitoriul, redactarea fiind pe 26-06-2016, iar suplimentul de declaraţie luat nelegal fiind datat 27-06-2016. Apreciază modalitatea ingenioasă a noului procuror care a pronunţat această încheiere de îndreptare eroare materială din data de 06-09-2016, dar consideră că cel puţin echitabil este să nu fie luat în considerare suplimentul de declaraţie XX de la urmărire penală.

Declaraţia lui XX din instanţă a fost mult mai lămuritoare, acesta arătând clar că l-a cunoscut pe XX prin intermediul lui XX, iar discuţiile referitoare la sume de bani le-a avut doar cu XX. În instanţă XX a arătat clar: „precizez că, aşa cum am arătat, la prima şi la ultima întâlnire cu siguranţă XX a venit singur; la celelalte două sau trei întâlniri a venit şi XX, dar nu reţin dacă chiar la toate". Parcurgând declaraţia lui XX până la acest moment descris mai sus, se poate vedea clar că întâlnirile la care se referă au fost cele la care s-a discutat despre situaţia sa penală şi despre eventuale sume de bani pe care acesta ar fi urmat să le dea, aceste întâlniri fiind doar cu XX.

Consideră că neimplicarea lui XX reiese şi din faptul că nici nu ştie la câte întâlniri a fost prezent inculpatul XX (două sau trei). De reţinut este răspunsul martorului XX la întrebarea dacă XX i-a solicitat vreodată bani, XX răspunzând clar că NU şi din nou afirmă că nu reţine la ce întâlniri a participat XX.

Aşadar, condamnarea lui XX doar pe presupunerea că acesta a auzit discuţiile, ar fi achiesat la ele, ar fi fost prin apropriere când s-a discutat despre bani, reiese din înregistrări că era în zonă, ar fi mult prea mult şi încalcă „in dubio pro reo".

Denunţătorii XX şi XX sunt exact aceiaşi care au denunţat fapta XX la care nu s-a dovedit vinovăţia lui XX şi care au formulat nenumărate alte denunţuri în disperarea de a se obţine libertatea lui XX, probitatea morală a denunţătorilor fiind una îndoielnică.

Mai solicită să se aibă în vedere şi faptul că inculpatul XX a fost arestat 30 de zile pentru săvârşirea a trei infracţiuni (fapta XX, fapta XX şi fapta XX) invocându-se în propunerea de arestare că se impune privarea de libertate întrucât inculpatul s-a preocupat în mod repetat, pe o perioadă îndelungată de timp, de traficarea de influenţă; or s-a constatat că XX nu este vinovat de „odioasa" fapta cu XX descrisă şi nici frecvenţa faptelor nu se mai justifică fiind în număr de două.

Solicită să se aibă în vedere că după 30 de zile a fost revocată măsura arestării preventive, nefiind luată nicio altă măsură preventivă, nefiind cazul.

Pentru toate aceste considerente solicită achitarea inculpatului XX.

În concluziile subsidiare pentru condamnare s-a arătat că se solicită condamnarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 1 litera b la o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de textul legal pentru faptele/fapta dovedite/dovedită a fi săvârşită cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele Cod penal.

Solicită aşadar aplicarea dispoziţiilor referitoare la art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, respectiv împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. Solicită să se aibă în vedere, pe de o parte, toate înscrisurile în circumstanţiere depuse (inculpatul este căsătorit, are un copil major care a terminat o facultate şi are un loc de muncă, a muncit 28 de ani în total din care 25 de ani în MAI; a fost gratificat pentru rezultate deosebite, primind mai multe distincţii, este o persoană respectată în societate, credincioasă, a avut mai multe probleme medicale, depresii legate chiar de existenţa acestui dosar, în prezent este pensionat). Pe de altă parte, solicită să se aibă în vedere şi împrejurările legate de faptă şi anume: nu există nicio dovadă că el ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani; pentru cele două fapte nu s-a primit nicio sumă de bani de către niciunul dintre inculpaţi, sens în care nu există prejudiciu, dosarele nu au fost finalizate într-un alt mod decât cel legal. XX poate fi vinovat cel mult pentru că ar fi ştiut despre o eventuală înţelegere a lui XX. Consideră că se poate aplica această circumstanţă atenuantă; în acest sens depune şi extras de pe portal cu privire la Dosarul nr. 1329/321/2015 al Judecătoriei Târgu-Neamţ unde s-a aplicat această circumstanţă inculpatului XX, soluţia rămânând valabilă şi la Curtea de Apel. Această circumstanţă a fost aplicată şi inculpatului XX, fostul şef al arestului, în dosarul nr. 2158/1/2016 al Curţii de apel Bacău după admiterea recursului în casaţie de către ÎCCJ.

În ceea ce priveşte forma de executare, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Astfel, toate cele arătate mai sus şi care pot fi reţinute în favoarea inculpatului, coroborate cu cele 30 de zile petrecute în arest preventiv sunt suficiente reeducarea inculpatului.

La concluzii au fost anexate extrase de pe Portalul instanțelor de judecată:

-Dosar nr. 2158/1/2016 a Curţii de apel Bacău Bacău referitoare la acelaşi XX care, în urma admiterii recursului în casaţie, a primit o pedeapsă cu suspendare la Curte după ce, în prealabil, Tribunalul Neamţ îi dăduse cu executare pentru mai multe fapte de luare de mită;

-Dosar nr. 859/32/2016 al Curţii de Apel Bacău referitor la mai mulţi poliţişti, inclusiv un comisar, unde s-au acordat pedepse cu suspendare sub supraveghere pentru inculpaţi care au comis 49 fapte de luare de mită sau 18 fapte de luare de mită etc;

-Soluţia în dosarul nr. 1329/32172015 al Judecătoriei Târgu-Neamţ;

-Dosarul nr. 2158/1/ 2016 al Curţii de Apel Bacău;

-Dosarul nr. 859/32/2016 al Curţii de Apel Bacău.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv:

- fişele postului pentru inculpaţii XX şi XX şi verificările privind calitatea de organe de poliţie judiciară a celor doi inculpaţi (vol. I,f. 152-153,158-164,166-167 DUP);

- declaraţiile inculpaţilor XX (vol. I, f. 176-181 DUP), XX (vol. l, f.205-212 DUP), XX (vol.1, f. 243-247 DUP, f. 42 - 45 dosar instanţă);

- declaraţiile martorilor XX (vol. II, f.37-41 DUP, f. 99 - 100 vol. I dosar instanţă), XX (vol. II, f.37-41 DUP, f. 97 - 99 vol. I dosar instanţă), XX (vol. III, f. 163-168 DUP), XX(vol. III,f. 169-173 DUP), XX (vol. III,f. 174-177 DUP, f. 143 - 144 vol. I dosar instanţă), XX (vol. III,f. 1-7 DUP, f. 181 - 182 vol. I dosar instanţă), XX (vol. II, f. 145-151 DUP, f. 153 - 154 vol. I dosar instanţă), XX (vol. II, f. 153-157 DUP f. 179 - 180 vol. I dosar instanţă); XX (vol. II, f. 58 - 61 DUP, f. 168 - 169 vol. I dosar instanţă), XX (f. 183 vol. I dosar instanță), XX (f. 191 vol. I dosar instanță), XX (vol. II, f. 176-179 DUP, f. 201 vol. I dosar instanţă), XX (f. 30 vol. II dosar instanță);

- copii de pe actele efectuate în dosarele penale nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ privind pe martorul XX (vol. II, f. l 1-35 DUP), nr. 293/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ privind pe martora XX (vol. III. f. 178-298 DUP), nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ privind pe martorul XX (vol. III. f. 15-55 DUP);

- copie de pe contractul de credit şi garanţii ING Personal încheiat cu martora XX nr. 842816/ 20.04.2011 (vol. II,f.42-49 DUP);

- copii de pe actele privind avocaţii aleşi ai martorului XX în cursul judecăţii în dosarul penal nr. 2223/P/2010 (vol. II, f.62-65 DUP);

- copii de pe dosarul privind efectuarea şcolii de şoferi de către martora XX (vol. II,f.69-80 DUP); adresa nr. 32/02.02.2017 emisă de XX (f. 72 vol. I dosar instanţă);

- copii de pe procesul verbal de inventariere a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în 19.11.2014 la locuinţa martorului XX şi de pe actul de identitate al martorului XX identificat la locuinţa celui dintâi martor (vol. III, f. 161-162 DUP);

- procesele verbale de redare a înregistrărilor audio efectuate de martorii XX şi XX (vol. II,f.90-106 DUP);

- planşele foto şi procesele verbale privind înregistrările camerelor de supraveghere aparţinând staţiei de combustibil Socar din mun. Piatra Neamţ, din data de 05.11.2014, barului XX din Galeria Mall Piatra Neamţ, din data de 06.11.2014 (vol. III,f.330-335 DUP) şi barului XX din com. XX, din data de 06.03.2015 (vol. III,f.8-12 DUP);

- procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ale înregistrărilor audio-video efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Tribunalul Neamţ (vol. II, f. 82-89, vol. III, f.55-160, 301-325, 336-376 DUP);

- suporturile optice ce conţine înregistrările audio, video şi înregistrările telefonice efectuate în cauză şi reportofonul cu care au fost înregistrate convorbirile martorilor XX şi XX cu inculpatul XX (anexă), Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii XX şi XX aveau calitatea de agenţi principali de poliţie în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, făcând parte din structurile poliţiei judiciare, în baza dispoziţiei nr. 4140/11.04. 2004 şi avizului de numire al procurorului general nr. 130/C/2005 (vol. I, f. 152-153 DUP). Conform fişelor postului pentru cei doi lucrători de poliţie, aceştia aveau printre atribuţiile principale de serviciu desfăşurarea de activităţi de cercetare penală în dosarele penale, XX făcând parte din compartimentul de combatere a infracţiunilor contra patrimoniului, iar XX din compartimentul de mica violenţa (vol. I, f.156-157,163-167 DUP).

Inculpatul XX lucrează în calitate de conducător pe cursele auto efectuate de XX, acesta se afla în relaţii de prietenie cu inculpatul XX, pe care îl cunoaşte încă din şcoala generală, când au fost colegi, păstrând relaţiile de amiciţie şi de-a lungul timpului, inclusiv după ce acesta a început să lucreze în cadrul Poliţiei Piatra Neamţ.

I. La data de 16.05.2010, lucrătorii din cadrul Poliţei mun. Piatra Neamţ - Biroul Rutier au întocmit un proces verbal privind identificarea, în jurul orei 23.55, a numitului XX în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XX pe str. XX din mun. Piatra Neamţ, iar în urma testării şoferului cu aparatul etilotest a rezultat valoarea de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, condiţii în care conducătorul auto a fost condus la Spitalul Judeţean Neamţ, unde i s-a recoltat o singură probă de sânge, XX refuzând recoltarea celei de a doua probe (vol. II, f. 20 DUP). Urmare a acestei sesizări din oficiu, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a fost înregistrat dosarul penal nr. 2223/P/2010, în care, prin rezoluţia din 02.09.2010 confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul XX pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, avându-se în vedere că prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 859/ 17.05.2010 s-a stabilit că XX avusese în proba de sânge recoltată o alcoolemie de 1.50 %o alcool pur în sânge (vol. II, f. 16-17, 22 DUP).

Pe parcursul cercetărilor în cauză, s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr. 306/R/27.04.2011, prin care s-a apreciat că XX ar fi putut avea la data de 16.05.2010, în jurul orei 23.55, o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,05 %o, stabilită pe baza declaraţiei consumului de alcool dată de învinuit (vol. II,f. 25-26 DUP). Prin referatul din 20.05.2011, organul de cercetare penală a propus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului XX şi aplicarea unei amenzi administrative (vol. II, f. l4-15 DUP), însă prin rechizitoriul procurorului din 14.11.2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului XX pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1968 (vol. II, f. l2-13 DUP). In urma acestei sesizări, la Judecătoria Piatra Neamţ a fost înregistrat dosarul penal nr. 10242/279/2011, în cadrul căruia, prin sentinţa penală nr. 11/14.01. 2013, s-a dispus condamnarea inculpatului XX pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1968 la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, revocarea liberării condiţionate a restului de 505 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 262/17.02.2005 a Judecătoriei Piatra Neamţ, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 505 (cinci sute cinci) zile închisoare (vol. II, f. 50-53 DUP). Recursul formulat împotriva sentinţei penale nr. 11/14.01.2013 a fost respins ca nefondat prin decizia Curţii de Apel Bacău nr. 624/06.06.2013.

Încă din perioada de început a cercetărilor în dosarul penal nr. 2223/P/2010, martorul XX a discutat cu inculpatul XX, pe care îl ştia de dinainte, cei doi fiind vecini la un moment dat (când cei doi au locuit în cartierul Dărmănești din Piatra Neamț), şi căruia i-a povestit că era cercetat pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa alcoolului, din 16.05.2010, faptă săvârşită în termenul de încercare a unei condamnări pentru alte fapte.

În aceste condiţii, inculpatul XX i-a relatat martorului că îl cunoştea pe agentul de poliţie XX (cu care fusese coleg de școală), iar acesta l-ar putea ajuta pe XX în dosarul penal în care era cercetat, întrucât lucrătorul de poliţie l-ar fi ajutat şi pe XX într-un dosar penal în care acesta fusese cercetat pentru o faptă similară, anterior - aspecte ce rezultă din declaraţiile martorului XX (vol. II, f. 1-7 DUP, f. 99 – 100 dosar instanță). Intermedierea contactului dintre XX şi XX este confirmată şi de inculpatul XX, care a precizat în declarația de la urmărirea penală (vol. I, f. l76-178 DUP), declarație menținută în instanță (f. 46 vol. I dosar instanță) că, la un moment dat, XX, când avea deja calitatea de lucrător de poliţie, i-a spus că dacă are prieteni care au probleme cu poliţia, să-i trimită la el să vadă dacă-i poate ajuta, împrejurare în care, atunci când XX 1-a întrebat dacă nu ştie pe cineva care să îl ajute în dosarul penal privind fapta din 16.05.2010, s-a decis să apeleze la inculpatul XX.

Astfel, inculpatul XX a luat legătura cu inculpatul XX şi a facilitat întâlnirea acestuia cu martorul XX, pentru ca acesta din urmă să solicite sprijinul lucrătorului de poliţie pentru a fi ajutat să nu fie tras la răspundere penală în dosarul penal nr. 2223/P/2010. XX a precizat că prima întâlnire cu inculpatul XX a avut loc în prezența inculpatului XX, în perioada în care proba de sânge care îi fusese recoltată în 16.05.2010 se afla la Serviciul de Medicină Legală Neamţ şi încă nu sosise rezultatul buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, iar cu ocazia acestei întâlniri, la care a participat şi inculpatul XX, agentul de poliţie i-a spus că la rândul lui va merge să vorbească cu un alt coleg de-al său, despre care ulterior a aflat că se numeşte XX, care ar fi avut relaţii la mai toate instituţiile din domeniu, inclusiv Institutul de Medicină Legală Iaşi, unde s-ar fi putut efectua o eventuală recalculare şi că va urma să îl ajute în sensul obţinerii unei alcoolemii sub pragul infracţional.

Martorului XX a arătat că la câteva zile după prima întâlnire, s-a reîntâlnit cu inculpatul XX, la domiciliul acestuia de pe str. XX, mun. Piatra Neamţ, zona Balaur (casa nu era terminată), ocazie cu care acesta i-a spus că problema sa poate fi rezolvată în schimbul sumei de 3.000 euro, până în 4.000 euro. Pentru a face rost de această sumă, în luna iunie 2010, XX şi-a vândut autoturismul Opel Vectra cu numărul de înmatriculare XX contra sumei de 3.500 euro, din care suma de 3.000 euro i-a dat-o personal inculpatului XX, pentru ca acesta să intervină pe lângă funcţionarii publici cu privire la care a susținut că are influenţă, pentru a obţine o soluţie favorabilă martorului în dosarul penal în care era cercetat XX. Cu privire la modalitatea de predare a sumei de 3.000 euro, XX a arătat – în declarația de la urmărirea penală - că, la solicitarea lui XX, a intrat singur în maşina inculpatului de la vremea respectivă, un VW de culoare închisă, care se afla într-o parcare din zona str. XX mun. Piatra Neamţ (în apropierea blocului în care locuia martorul) şi a lăsat banii pe bancheta din dreapta faţă, inculpatul nefiind în maşină, XX precizând că modalitate de predare a banilor a fost solicitată de XX, întrucât acesta era suspicios să nu fie urmărit de organele de anchetă.

În declarația dată la instanță, martorul XX a arătat că a pus suma de 3.000 euro într-un plic alb și i-a lăsat pe bancheta din dreapta faţă, inculpatul XX aflându-se în maşină. Acest aspect nu este de natură a altera valoarea în sine a declarației, relatarea diferită a unui aspect de amănunt putând fi explicată prin intervalul mare de timp de la petrecerea faptelor și până la momentul relatării acestora (aproape 5 ani în cazul declarației de la urmărirea penală, aproape 7 ani în cazul declarației de la instanță).

Martorul XX a mai arătat că cererea de recalculare a alcoolemiei pe care o formulase în dosarul penal nr. 2223/P/2010 a făcut-o la indicaţiile inculpatului XX, care i-a spus şi ce să declare cu privire la consumul de alcool şi mâncare din ziua comiterii infracţiunii, pentru a-i ieşi un rezultat la alcoolemie favorabil. De remarcat că, în procesul verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de poliţie rutieră la data de 16.05.2010, buletinul de examinare clinică din aceeaşi dată şi declaraţia premergătoare începerii urmăririi penale, XX a indicat că ar fi consumat 0,5 l bere în intervalul 23.00 - 00.00, după care, în declaraţia dată în calitate de învinuit la 24.01.2011, când a şi cerut efectuarea unei recalculări a alcoolemiei, XX a precizat că ar fi consumat 350 g votcă în intervalul orar 23.20 - 23.35, fără a mânca nimic în cursul zilei (vol. II,f. 30-31 DUP), ceea ce a şi dus la reţinerea unei alcoolemii teoretice de aproximativ 1,05 %o, prin raport de expertiză medico-legală nr. 306/R/27.04.2011.

Martorul XX a mai arătat că, până la emiterea rechizitoriului în dosarul penal nr. 2223/P/2010, inculpatul XX i-a mai cerut suma de 10.000 lei, sub pretextul că ar fi fost nevoie de aceşti bani pentru a rezolva atât cu ofiţerul de cercetare penală, cât şi cu procurorul.

Întrucât martorul XX urma să plece la muncă în Germania, s-a întâlnit cu inculpatul XX însoțit fiind de către soția sa, martora XX, aceasta din urmă urmând să țină legătura cu inculpatul pe perioada cât XX urma să fie plecat.

Toate aspectele de mai sus sunt confirmate și de către martora XX, aceasta arătând, atât în declarația de la urmărirea penală, cât și în cea dată în fața instanței (vol. II, f. 37-41 DUP, f. 97 - 99 vol. I dosar instanţă), că de la soțul său știa că, pentru a rezolva favorabil dosarul penal în care era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prin intermediul unei persoane pe nume XX (inculpatului XX), a luat legătura cu inculpatul XX, care i-a solicitat 3.000 euro. Au vândut mașina pentru a face rost de bani și, întrucât ulterior XX a mai solicitat încă 10.000 lei iar soțul său urma să plece în Germania, i-a făcut cunoștință cu acest inculpat.

Ulterior, urmare a refinanțării unui împrumut bancar, martora XX a obținut suma de 7.000 lei (o refinanţare la ING Bank, prin care a stins un alt credit de la CEC Bank, astfel cum rezultă din copia contractului de credit şi garanţii ING Persona nr. 842816/20.04.2011, încheiat de martora XX cu ING Bank, pentru suma de 40.000 lei vol. II, f. 42-49 DUP). A luat legătura cu inculpatul XX, iar într-o zi acesta a transportat-o cu o dubiță pe care o conducea, pe martora XX, de la stația din fața BCR până în curtea Spitalului Neamț unde aceasta lucra. Cu această ocazie, martora i-a remis inculpatului XX suma de 7.000 lei, bani pe care i-a pus într-un plic pe care l-a lăsat pe bordul mașinii.

Tot în perioada în care martorul XX era în Germania, martora XX i-a remis inculpatului XX suma de 500 euro din banii trimişi de soţul ei, predarea acestor bani făcându-se în parcarea din Piaţa Centrală din mun. Piatra Neamţ – potrivit declarației de la urmărirea penală.

În declarația dată la instanță, martora XX a arătat că a dat inculpatului diferența de bani de la 7.000 lei la 10.000 lei în incinta laboratorului în care lucrează la Spitalul Județean Neamț. Nici acest aspect nu este de natură a altera valoarea în sine a declarației, relatarea diferită a acestui aspect putând fi explicată prin intervalul mare de timp de la petrecerea faptelor și până la momentul relatării acestora (aproximativ 4 ani în cazul declarației de la urmărirea penală, aproape 6 ani în cazul declarației de la instanță).

Este de remarcat faptul că prin referatul din 20.05.2011, organul de cercetare penală a propus în primă fază scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului XX şi aplicarea unei amenzi administrative (vol. II, f. l4-15 DUP). Este de mirare că, în cazul unui conducător auto cu o alcoolemie de peste 1%0, ce deja mai fusese condamnat cu suspendarea executării pedepsei pentru o infracțiune de același gen, fiind recidivist în termenul de încercare, organul de cercetare penală a propus o soluție atât de blândă – ce a fost infirmată de procuror, cum era normal.

După ce a fost trimis în judecată, XX, deranjat de faptul că, deși dăduse inculpatului XX sume mari de bani, procesul penal își urma cursul, a stabilit cu acesta să îi angajeze un avocat care să îl reprezinte în fața instanțelor. În aceste condiții, martorul XX, la recomandarea lui XX (care este posibil să îi fi furnizat și numărul de telefon), l-a contactat pe martorul XX, de profesie avocat, să îl reprezinte în faţa instanţelor de judecată pe XX, fapt care a și avut loc (delegații vol. II, f. 62, 65 DUP). XX a arătat că i-a achitat avocatului ales suma de 500 lei, pentru care s-a depus şi copie chitanţă (vol. II, f.64 DUP). Nu a mai dat alţi bani avocatului, de această problemă urmând să se ocupe inculpatul XX în contul banilor pe care martorul îi dăduse anterior pentru ca lucrătorul de poliţie să îi rezolve dosarul penal privind conducerea sub influenţa alcoolului.

Cu privire la acest aspect martorul XX a arătat că a fost angajat de către martorul XX, pe care l-a asistat în dosarul penal atât la Judecătoria Piatra Neamț cât și la Curtea de Apel Bacău. L-a întrebat pe XX cum de a apelat la serviciile lui, în condițiile în care nu îl cunoștea anterior, iar martorul i-a spus că îi fusese recomandat de cineva, fără a spune cine anume l-a recomandat.

În final însă, prin sentinţa penală nr. 11/14.01.2013, s-a dispus condamnarea inculpatului XX pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a CP. din 1968 la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, revocarea liberării condiţionate a restului de 505 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 262/17.02.2005 a Judecătoriei Piatra Neamţ, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de cinci sute cinci zile închisoare (vol. II, f. 50-53 DUP). Recursul formulat împotriva sentinţei penale nr. 11/14.01.2013 a fost respins ca nefondat prin decizia Curţii de Apel Bacău nr. 624/06.06.2013. A fost arestat în baza mandatului de executare a pedepsei la data de 13.06.2013 (conform cazierului vol. II, f. 10 DUP) şi a executat pedeapsa închisorii la Penitenciarul Tulcea.

În perioada executării pedepsei, nemulţumit de faptul că, deşi dăduse bani inculpatului XX pentru ca acesta să intervină în sensul ca martorul să nu fie tras la răspundere, acest lucru nu s-a întâmplat, martorul XX i-a solicitat soţiei sale, XX, să achiziţionez un reportofon pentru a-1 înregistra pe XX cu privire la restituirea unei părţi din sumele de bani primite de la martori. Astfel, XX a achiziţionat un reportofon marca Sony, cu care 1-a înregistrat pe inculpat cu ocazia unei discuţii purtate în luna septembrie 2013 (transcriere vol. II, f. 90-99 DUP).

După ce în 05.05.2014 a fost eliberat condiţionat, în vara anului 2014, martorul XX a procedat şi el la înregistrarea pe acelaşi reportofon a unei discuţii purtate cu inculpatul XX, la care a fost prezentă şi XX, în faţa staţiei de autobuz Metalo din cartierul Dărmăneşti, mun. Piatra Neamţ (transcriere vol. II, f. 99 -106 DUP). În cadrul celei de a doua înregistrări audio, rezultă în mod clar că, având în vedere nemulţumirea martorilor că, deşi au dat bani, XX a ajuns să execute pedeapsa închisorii, inculpatul XX XX a susţinut că o parte din banii primiţi i-ar fi remis unui coleg XX (XX), care nu ar mai fi putut în final să-1 ajute pe martor, precum şi faptul că ar fi discutat cu acest coleg cu privire la restituirea a unei părţi din banii daţi de martori, însă datorită unor probleme avute la acel moment, nu puteau să îi dea înapoi lui XX vreo sumă de bani. De asemenea, în cadrul ambelor discuţii XX XX le-a declarat martorilor că, în contul sumelor de bani date pentru obţinerea unei soluţii favorabile faţă de XX, care nu a fost însă obţinută, XX urma să facă şcoala de şoferi, a cărei contravaloare urma să o achite XX XX, prin colegul său. De asemenea, din discuţia dintre XX XX şi XX rezultă şi că, în afară de cei 500 lei daţi de martor avocatului Plop, inculpatul a invocat că prin colegul sau s-au mai dat şi alţi bani avocatului.

Acest aspecte sunt confirmate şi prin declaraţiile martorilor XX şi XX. Martora XX a urmat cursurile școlii de șoferi în anul 2014, la XX (adresa f. 72 vol. I dosar instanță), iar potrivit susținerilor martorei, chiar inculpatul XX a dus-o la această școală și a prezentat-o secretarei, urmând apoi cursurile școlii fără a achita vreo sumă de bani. Potrivit declarației martorului XX (f. 30 vol. II dosar instanță), XX este administrată împreună cu numitul Motfolea Iulian (ginerele martorului), care este lucrător de poliție, și este posibil să îi cunoască pe inculpaţi. Această împrejurare vine să întărească susținerile martorilor - martora XX a fost îndrumată nu la oricare școală de șoferi, ci la una la care administrator era un polițist (aspect pe care martora nici nu îl cunoștea), iar din discuțiile inculpatului XX cu martorii rezultă că și instructorii erau colegi (polițiști).

În baza mandatului de supraveghere nr. 30/UP/2015 din 17.02.2015 emis de Tribunalul Neamţ (vol. I, f. 74 DUP), a fost înregistrată audio o convorbire ce a avut loc în data de 20.02.2015 între martorul XX şi inculpatul XX, în cadrul căreia XX s-a plâns că a dat 3.000 euro și 10.000 lei lui XX pentru a obţine o soluţie favorabilă şi în final a executat pedeapsa pentru acea faptă, iar XX i-a comunicat martorului că la rândul său i-ar fi dat lui XX pentru un dosar penal similar în care a fost cercetat cu mai mulţi ani în urmă, suma de 1500 euro şi alte cheltuieli (bani de benzină, sticle de whisky) – transcriere f. 82 – 89 vol. 2 DUP.

II. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ nr. 5888/P/2010 din 16.05.2012, martorul XXa fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal  din 1968, totodată dispunându-se şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei XX, sora lui XX, pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, respectiv a învinuitului XXpentru infracţiunea de furt calificat (vol. III, f. 210-212 DUP). In urma acestei sesizări, în dosarul penal înregistrat la Judecătoria Piatra Neamţ cu nr. 3866/ 279/2012, XXa fost condamnat prin sentinţa nr. 132 din 08.03.2013 la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (vol. III, f. 192-195 DUP).

Pe parcursul soluţionării dosarului penal nr. 3866/279/2012, prin procesul verbal din 22.02.2013, judecătorul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţii XX şi XX, sub aspectul comiterii infracţiunilor de mărturie mincinoasă, avându-se în vedere declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată (vol. III, f. 206-209 DUP).

În urma acestei sesizări, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a fost înregistrat dosarul penal nr. 1208/P/2013, care a fost declinat către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vedere efectuării de cercetări şi faţă de av. XX, cu privire la săvârşirea infracţiunii de încercare de determinare a mărturiei mincinoase, prevăzută de art. 261 alin. l Cod penal din 1968. Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 636/P/2013 din 09.12.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de XX pentru comiterea infracţiunii de încercare de determinare a mărturiei mincinoase şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 (vol. III, f. 201-204 DUP), fiind astfel înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ dosarul penal nr. 293/P/2014. În cadrul acestui dosar, prin ordonanţa procurorului din 06.10.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii XX şi XX, pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968, constând în ceea că, fiind audiaţi în faţa instanţei de judecată în calitate de martori în dosarul penal nr. 3866/279/2012, au făcut afirmaţii contrare celor declarate în cursul urmăririi penale în dosarul penal nr. 5888/P/ 2010 şi au precizat că nu îşi mai menţin aceste declaraţii (vol. 3, f. 196 DUP).

Potrivit declaraţiei martorei XX de la urmărirea penală (vol. III, f. 163-168 DUP), atunci când a fost citată în dosarul penal nr. 293/P/2014, întrucât avea domiciliul în mun. XXeşti și nu știa pentru ce a fost citată la Poliţia mun. Piatra Neamţ, a luat legătura cu fratele ei, martorul XX, pentru ca acesta să se intereseze despre ce este vorba, iar XXa luat legătura la rândul lui cu inculpatul XX, pe care-1 cunoştea deoarece deţinuse în proprietate un teren în zona Balaur din mun. Piatra Neamţ, unde locuia şi agentul de poliţie.

În baza mandatelor de supraveghere tehnică nr. 159 şi 160/UP/2014 din 10.10.2014 emise de Tribunalul Neamţ, s-a procedat la înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de XX şi XX la nr. de telefon 0745.257.423 şi 0740.951.164, precum şi înregistrarea audio-video a activităţilor posibil infracţionale ale acestora.

La data de 05.11.2014, ora 12.30, între XX şi XXa avut loc o primă discuţie, în cadrul căreia martorul s-a recomandat şi i-a solicitat lucrătorului de poliţie să se întâlnească, cei doi stabilind ca întâlnirea să aibă loc la staţia Peco Socar de pe str. Fermelor (transcriere vol. III, f. 301-302 DUP). În consecinţă, la data de 05.11.2014, între orele 12.40 - 13.05, martorii XX şi XXs-au întâlnit şi au discutat cu inculpaţii XX şi XX în incinta staţiei de carburant Socar din Piatra Neamţ, str. Gara Veche, nr. 1 - 3, aşa cum se observă şi din înregistrările camerelor de supravegherea ale societăţii (planșe foto vol. III, f. 330-332 DUP).

Potrivit declaraţiilor martorilor XX şi XX, la această întâlnire, XX le-a explicat inculpaţilor faptul că era cercetată în dosarul penal nr. 293/P/2014, fiind citată pentru a fi audiată şi le-a solicitat agenţilor de poliţie consultanţă cu privire la acest dosar, iar XX i-a solicitat o copie după cartea de identitate, urmând să o contacteze după ce verifica la poliţie stadiul dosarului penal. Cum nu aveau la ei o copie după cartea de identitate, martorii s-au dus să efectueze o copie, timp în care inculpații i-au așteptat. Tot la data de 05.11.2014, la ora 13.31, a avut loc o nouă discuţie telefonică între XX şi XX, în cadrul cărei inculpatul 1-a întrebat pe martor dacă nu mai vin, iar acesta i-a răspuns că face fotocopiile, după care vin (transcriere vol. 3, f. 303 DUP).

 Martorii XXși XX au arătat că, ceva mai târziu, inculpatul XX 1-a sunat pe XXşi i-a cerut să se întâlnească din nou, cea de a doua întâlnire între cei patru având loc la un bar din zona Dărmăneşti. Cu ocazia acestei discuţii, inculpaţii le-au explicat că fapta pentru care era cercetată XX era gravă, că risca să facă închisoare si că în schimbul sumei de 1000 euro o pot ajuta, în sensul că vor interveni la procurorul de caz pentru a scăpa de răspundere penală, precum şi faptul că martora trebuia să dea o simplă declaraţie în faţa unui poliţist, că îl cunosc pe procurorul cu care lucrează și că acesta o va ajuta pe XX să obțină o soluție favorabilă.

Cei doi martori au arătat că au fost intrigaţi de suma 1.000 euro pretinsă de către inculpați şi au spus că era o sumă foarte mare şi că nu aveau aceşti bani, însă inculpatul XX i-a indicat lui XXbrățara de aur de la mână, cât şi lanţul de la gât şi i-a sugerat să le amaneteze pentru a face rost de bani. La acest aspect se referă discuția din 18.02.2015 dintre martora XX și inculpatul XX, în care martora menționează „L-o tras de brățară, știi? Și i-o: du-te și lasă-mi amanet! … Face japcă cu mine?!” (transcriere vol. III, f. 367 DUP).

În urma acestei a doua întâlniri martorii nu au confirmat inculpaţilor dacă erau dispuşi să dea suma de bani solicitată.

În ziua următoare, 06.11.2014, ora 10.02, inculpatul XX 1-a contactat telefonic pe lucrătorul de poliție Huţanu Ioan XX, de la Postul de Poliţie Costişa şi, după ce s-a recomandat, s-a interesat de dosarul penal de mărturie mincinoasă privind pe martora XX (transcriere vol. III, f. 315-318 DUP). La ora 10.07, XX 1-a contactat telefonic pe XX, solicitând informaţii cu privire la secţia de poliţie din XX de care ţinea sora sa, iar la ora 13.11 1-a contactat din nou, solicitându-i să se întâlnească de urgenţă, împreună cu XX (transcriere vol. III, f. 303-307 DUP). Ulterior, între XX şi XXau mai avut loc discuţii telefonice, în care inculpatul i-a repetat martorului solicitarea de a se întâlni, având loc şi convorbiri telefonice între cei doi inculpați, în care îşi manifestau nemulţumirea că martorii nu îi mai contactau pentru a stabili momentul întâlnirii (transcriere vol. III, f.306-310, 318-322 DUP).

În final, inculpaţii şi cu martorul XXau stabilit să se întâlnească la Galeria Mall (transcriere vol. III, f.322-323 DUP), astfel că, în jurul orei 19.35, XX şi XXs-au întâlnit din nou cu XX şi XX în incinta barului XX. Şi cu privire la această întâlnire au fost ridicate înregistrările camerelor de supraveghere din barul unde a avut loc, prin care se confirmă existenţa discuţiilor dintre inculpaţi şi martori (aspecte ce rezultă din planșele foto vol. III, f. 333-335 DUP).

În discuţia dintre inculpaţi şi martori purtată în incinta barului XX, cei doi lucrători de poliţie le-au explicat martorilor din nou cât de gravă era situaţia şi au reiterat solicitarea de a da 1.000 euro pentru ca martora XX să scape de răspundere penală. La refuzul martorilor de a da această sumă, inculpaţii au insistat solicitând ca aceștia să dea măcar 500 euro în scopul arătat mai înainte. Martorii i-au refuzat în final sub pretextul că nu dispuneau de suma solicitată.

În data de 07.11.2014, au avut loc noi discuţii telefonice între XX şi XX, în cadrul cărora inculpatul s-a interesat când se prezintă la poliţie XX pentru a fi audiată, o discuţie în acest sens având loc şi între inculpatul XX şi martorul XX, ofiţer de poliţie care avea în lucru dosarul penal nr. 293/P/2014 (transcriere vol. III, f. 312-314, 323-325 DUP).

Situația de fapt reținută mai sus este susținută și de declarațiile martorului XX (vol. III,f. 174-177 DUP, f. 143 - 144 dosar instanţă). Acesta a arătat că, după ce i-a fost repartizat dosarul penal nr. 293/P/2014, la un moment dat a fost întrebat de către inculpatul XX dacă are în lucru dosarul respectiv, ocazie cu care acesta i-a adus la cunoştinţă că XX are domiciliul în mun. XXeşti şi că urma să se prezinte pentru a fi audiată. După o zi sau două, la sediul poliţiei s-a prezentat într-adevăr XX, care a fost audiată în calitate de suspectă, ocazie cu care martora i-a comunicat lui XX că anterior s-a întâlnit cu inculpații XX și XX, iar aceștia, „curcanii” – cum i-a denumit martora de o manieră peiorativă, s-au oferit să o ajute în sensul obținerii unei soluții favorabile în dosar, în schimbul unei sume de câteva sute de euro sau lire. Surprins de aceste afirmații, martorul XX i-a sugerat martorei să anunţe organele în drept care se ocupau de combaterea corupţiei, propunere cu care martora nu a fost de acord.

Ulterior sesizării de către martorii XX şi XXa faptei de corupţie comisă de cei doi inculpaţi, în baza mandatului de supraveghere nr. 29/UP/2015 din 17.02.2015 (vol. I, f. 73 DUP), s-a procedat la înregistrarea unei discuţii ce a avut loc în data de 18.02.2015, între XX şi XX, în cadrul căreia, la un moment dat, inculpatul a menționat că suma pretinsă de către XX celor doi martori a fost prea mare, mai ales că acesta din urmă îl cunoștea pe XX(chiar inculpatul  XX a arătat în declarația de la instanță că îl cunoștea pe XXde 20 ani). Mai mult, pe parcursul discuţiei, inculpatul XX şi-a manifestat temerea evidentă că martora XX ar avea asupra ei tehnică de înregistrare, fiind convins cu greu că discuţia în cauză nu era înregistrată (transcriere vol. III, f.336-375 DUP – „Cine te-a trimis? … Ai aparatură pe tine?... Te-o trimis ăştia de la DGA, de la anticorupţie…”).

III. La data de 12.10.2014, lucrătorii din cadrul I.P.J. Neamţ - Biroul Rutier au întocmit un proces verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, constând în aceea că pe DN 15 C în loc. Crăcăoani, la km 27+500, s-a produs un accident rutier, respectiv în timp ce numitul XX conducea auto XX, într-o curbă la stânga a pierdut controlul autoturismului şi s-a răsturnat în afara părţii carosabile, în urma evenimentului rutier rezultând vătămarea corporală a patru persoane, fiind începută urmărirea penală cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal (vol. 3, f. l5-16 DUP).

În urma acestei sesizări, a fost înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ dosarul penal nr. 1979/P/2014. Prin ordonanţa din 05.11.2014, în cauză s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal; având în vedere că prin buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie s-a stabilit că numitul XX prezenta, în probele biologice recoltate la orele 08.00 şi 09.00, o alcoolemie de 2,50 şi 2,35 g %o g alcool la 1000 ml sânge (vol. 3, f.30 DUP), și întrucât la data de 26.10.2014 victima XX a decedat, prin ordonanţa din 06.11. 2014 s-a dispus schimbarea încadrării faptei din infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal, în infracţiunile prevăzute de art. 196 alin. 1 şi 4 Cod penal şi art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal (vol. 3 f. 32 DUP). Prin ordonanţa procurorului din data de 03.02.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul XX pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzute de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, art. 196 alin. 1 şi 4 Cod penal şi art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (vol. 3, f. 34 DUP ). În declaraţia dată în dosarul penal nr. 1979/P/2014, în calitate de suspect, la data de 10.03.2015, XX a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa (vol. 3, f. 37 DUP ).

Martorul XX îl cunoştea pe inculpatul XX de câţiva ani, cei doi locuind în aceeași comună, Dobreni. La câteva zile după accidentul rutier pe care îl provocase în data de 12.10.2014, înainte să aibă loc decesul victimei XX, XX i-a relatat inculpatului despre eveniment și întrebându-l dacă nu cunoaște vreun polițist care să-l poată ajuta cu această problemă, condiţii în care XX s-a oferit din nou să apeleze la inculpatul XX, pentru a vedea dacă acesta îl putea ajuta pe martor în dosarul penal în care era cercetat la acel moment pentru vătămare corporală din culpă şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

După discuţia cu XX, în data de 18.10.2014, ora 13.38, inculpatul XX l-a contactat telefonic pe XX (convorbire înregistrată în baza mandatului de supraveghere nr.159/UP/2014 din 10.10.2014 al Tribunalului Neamţ - vol. I, f. l32 DUP), şi i-a comunicat că îl caută în legătură cu „o treabă de-aceia", cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi dimineaţă în zona Pieţei Centrale din mun. Piatra Neamţ (transcriere vol. 3, f. 56-59 DUP).

Astfel inculpatul XX a aranjat o primă întâlnire între XX şi inculpatul XX, în zona Pieţei Centrale, pentru ca cei doi să discute cu privire la dosarul penal deschis pe numele martorului. Din convorbirea telefonică dintre XX şi inculpatul XX, din data de 19.10.2014, ora 09.34, rezultă că cei doi au stabilit să se întâlnească la staţia Peco de la Piaţa Mare (transcriere vol. 3, f. 60 DUP).

Din declarațiile martorului XX (vol. III,f. 1-7 DUP, f. 181 - 182 vol. I dosar instanţă), rezultă că inculpatul XX a venit singur şi i-a explicat situaţia sa, respectiv că provocase un accident rutier cu vătămarea corporală a trei pasageri, fiind sub influenţa alcoolului, la acel moment martorul necunoscând valoarea alcoolemiei din sânge pe care o avusese la momentul producerii accidentului. Martorul a indicat că inculpatul i-a spus că îl poate ajuta, fără a mai ţine minte dacă la acea întâlnire i-a fost comunicată şi suma pentru care urma să îl ajute pentru a-i scădea valoarea alcoolemiei. Cu această ocazie, inculpatul XX a efectuat o copie de pe actul de identitate al martorului XX, care a rămas la lucrătorul de poliţie.

Ulterior, inculpaţii XX şi XX s-au deplasat la domiciliul martorilor XX şi XX, din sat XX, care se aflau în relaţii de amiciţie cu cei doi lucrători de poliţie, și despre care inculpații credeau că au relaţii la angajaţii Serviciului de Medicină Legală Neamţ. Cei doi inculpaţi i-au solicitat martorei XX să intervină la Medicina Legală pentru a obţine o alcoolemie favorabilă martorului XX, condiţii în care copia de pe actul de identitate al acestuia a rămas la domiciliul martorilor XX și XX, fiind găsită cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuată în 19.11.2014 la locuinţa martorului XX, în cadrul dosarului penal nr. 155/P/2014 al DNA - Serviciul Teritorial Bacău (conform procesului verbal de inventariere a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei respective vol. III, f. 161-162 DUP).

După câteva zile de la prima întâlnire, martorul XX a avut o nouă întâlnirea în zona Pieţei Centrale din Piatra Neamţ cu inculpatul XX, despre care aflase între timp că era lucrător de poliţie şi care, se pare, a venit însoţit de XX. La această întâlnire, inculpatul XX i-a comunicat martorului că alcoolemia pe care o avusese în sânge la momentul producerii accidentului fusese la 2 - 2,25 %o şi i-a spus că poate aranja să scadă valoarea alcoolemiei sub valoarea de 0,80 %o, însă pentru aceasta este nevoie de bani, fără a preciza despre ce sumă este vorba.

În data de 21.10.2014, între XX şi inculpaţii XX şi XX a avut loc o nou întâlnire, de această dată la staţia Peco de pe str. Făgetului. Întâlnirea a fost stabilită telefonic (transcriere vol. III, f. 61 – 62 DUP). La această întâlnire martorul XX a precizat că agenţii de poliţie, în special însă XX, i-au spus că problema sa cu dosarul penal se poate rezolva, în sensul că se poate aranja să îi iasă în sânge o alcoolemie de sub 0,80 la mie şi i-au spus că l-ar costa 4.000 euro, iniţial solicitându-i 5.000 euro, însă, întrucât le-a comunicat că nu are o astfel de sumă, au lăsat la 4.000 euro.

Ulterior martorul XX a încercat să facă rost de banii solicitaţi de lucrătorii de poliţie, astfel că a apelat la naşul său, XX, care a făcut un împrumut pentru a-1 ajuta. Martorul a mai arătat că, după ce a încercat să fac rost de suma de bani solicitată de inculpaţi, s-a întâlnit din nou cu aceştia în zona Pieţei Centrale, ocazie cu care i-a cerut lui XX ca, în situaţia în care i-ar da banii solicitaţi, să îi facă un înscris care să dovedească că i-a predat banii, respectiv 4.000 euro sau 20.000 lei. Inculpatul XX i-a răspuns martorului că nu poate face el un astfel de înscris, dar că are o cunoştinţă care ar fi rudă cu doctorul ce se ocupa de alcoolemia în sânge, iar această cunoştinţă ar urma să facă cu XX un înscris cu privire la banii ce trebuia să îi dea lucrătorilor de poliţie. Inculpatul  XX a sunat pe această cunoştinţă, iar la scurt timp în zona în care se aflau a sosit martorul XX cu un BMW de culoare vişinie.

Acest aspect este confirmat și de către martorul XX, care a arătat că, după ce fusese informat de către inculpaţi despre faptul că XX dorea să fie ajutat în dosarul penal privind conducerea sub influenţa alcoolului, s-a întâlnit în zona Pieţei Centrale cu inculpații XX şi XX, însoţiţi de XX şi a discutat cu aceștia ca suma de 20.000 lei pretinsă de inculpaţi, să fie disimulată într-un contact de împrumut încheiat între cei doi martori.

Martorul XX a arătat că, deşi s-a prefăcut a fi de acord cu propunerea de a preda banii ceruţi de inculpaţi prin încheierea unui act cu martorul XX, după ce a plecat de la întâlnirea cu aceştia, a refuzat să le mai răspundă la telefon, nefiind de acord să dea banii în condiţiile propuse de inculpatul XX. Mai mult, între timp a intervenit şi decesul unei dintre victimele accidentului, astfel că banii pe care îi obţinuse pentru a-şi rezolva dosarul penal i-a folosit în despăgubirea rudelor victimei.

Ulterior, inculpaţii XX şi XX au luat la cunoştinţă că, cu ocazia percheziţiei în dosarul penal nr. 155/P/2014, privind pe XX, care a şi fost arestat preventiv în respectiva cauză, a fost identificată copia de pe actul de identitate al martorului XX şi că se efectuau cercetări cu privire la acest aspect. În consecinţă, inculpaţii au decis să ia legătura cu XX pentru a stabili ce să declare în faţa organelor de urmărire pentru a nu putea fi traşi la răspundere pentru infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită.

Astfel, în data de 06.03.2015, întrucât nu au reuşit să i-a legătura telefonic cu XX, inculpații XX şi XX l-au contactat pe XX, acesta reuşind în final să discute telefonic cu martorul XX şi, încercând să îi explice în mod voalat că trebuie să se întâlnească cu cei doi lucrători de poliţie pentru a discuta problema ce apăruse între timp cu actul de identitate al martorului (transcriere vol. 3, f. 63-78 DUP).

Acest aspect este confirmat și de către inculpatul XX, care a arătat că în data de 06.03.2015, a fost căutat telefonic de către XX, care dorea să vorbească urgent cu XX, astfel că, după ce s-a întâlnit cu cei doi lucrători de poliţie, a sunat pe XX şi alte persoane pentru a afla unde se află martorul, în final stabilind că se afla într-un bar din com. XX, în stare de ebrietate. În jurul orei 19.50, inculpații XX şi XX l-au identificat pe XX în barul aparţinând XX din com. XX, aspect confirmat şi de înregistrările camerelor de supraveghere ale localului (planșe foto vol. III, f. 11-12 DUP), însă nu au reuşit să poarte o discuţie cu acesta datorită stării de ebrietate în care se afla martorul, aşa cum rezultă din declaraţia acestuia. A doua zi, inculpații XX şi XX l-au căutat din nou la RAR din loc. Săvineşti, ocazie cu care i-au spus că se fac cercetări penale, iar dacă o să fie căutat să spună că nu îl cunoaşte pe XX, martorul realizând ulterior că acesta era cunoştinţa prezentată de XX, cu care ar fi trebuit să încheie un act privind banii ce trebuia să îi dea celor doi agenţi de poliţie.

Situația de fapt reținută mai sus este confirmată și de conținutul convorbirilor pe care inculpaţii XX şi XX le-au avut cu martora XX în 06.03.2015 și 09.03.2015 (transcriere vol. 3, f. 79 - 160 DUP). Din aceste convorbiri rezultă că cei doi inculpaţi, după ce au luat cunoştinţă despre faptul că se fac cercetări cu privire la copia de pe cartea de identitate a lui XX, găsită la domiciliul lui XX, au decis să ia legătura cu XX, prin intermediarul XX. Inculpaţii i-au cerut martorei XX să ia legătura cu soţul ei, arestat la acea dată, şi să îi ceară să declare că copia de pe actul de identitate al lui XX o găsise pe stradă.

Tot din aceste discuţii rezultă că inculpaţii apelaseră anterior la martora XX, pentru ca aceasta să intervină la angajaţii Serviciului Judeţean de Medicină Legală Neamţ („când mi-ai zis să mă duc la XX, că-s mai serioasă, eu…” transcriere vol. III, f. 96 DUP), precum şi faptul că anterior doar discutaseră cu XX despre problema pe care o avea acesta şi că nu primiseră nimic de la martor. Cei doi i-au confirmat martorei că au reuşit să se întâlnească cu XX, cu care au stabilit ce atitudine procesuală să aibă pentru a nu fi traşi la răspundere penală.

Prin declarațiile date în cauză, inculpaţii XX şi XX au negat săvârșirea infracțiunilor ce li se pun în sarcină, încercând să dea o altă interpretare a faptelor cauzei, interpretare care să fie lipsită de conotații penale.

Astfel, în declarația dată în fața instanței (f. 42 - 45 vol. I dosar instanţă, la urmărirea penală inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere), inculpatul XX a negat faptul că ar fi solicitat vreunuia dintre martorii denunțători vreo sumă de bani pentru a face intervenții în sensul obținerii unor soluții favorabile în cauzele în care aceștia din urmă erau implicați (alcoolemie sub pragul infracțional în ce îi privea pe XX și XX, o soluție favorabilă în ce o privea pe XX). Mai mult, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că, de fapt, este victima unei răzbunări, acuzațiile fiind „fabricate” urmare a acțiunilor unor foști colegi polițiști și lucrători din serviciile de informații cu care intrase în conflict. Acțiunile sale s-au limitat doar la îndrumarea martorilor către ofițerii la care aveau dosarele, în condițiile în care martorii nu știau cine urma să îi audieze.

Și inculpatul XX, în declarația de la urmărirea penală (vol. l, f. 210-212 DUP, în fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, arătând doar că își menține declarațiile anterioare), a arătat în esență că, la solicitarea lui XX, a făcut doar verificări sumare în vederea identificării dosarului în care era cercetată martora XX, iar în ce privește dosarul ce îl privea pe XX, a încercat să ia legătura cu acesta pentru a se asigura că, în ipoteza unor cercetări, va declara corect cele întâmplate.

Aceste apărări nu pot fi primite, fiind contrazise de celelalte probe ale cauzei. Astfel, în declarația de la urmărirea penală (vol. I, f. 176-181 DUP, în fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, arătând doar că își menține declarațiile anterioare), inculpatul XX a arătat că, într-adevăr, i-a pus în legătură cu XX atât pe XX cât și pe XX, persoane ce aveau aceeași problemă – conduseseră autovehicule în timp ce erau sub influența alcoolului, iar XX provocase și un accident grav – și urmăreau să obțină același rezultat – intervenții în vederea obținerii unei soluții mai favorabile sau chiar evitarea răspunderii penale. Inculpatul XX a aflat de la XX faptul că acesta a dat sume importante de bani inculpatului XX. De asemenea, XX a confirmat demersurile insistente pe care inculpații XX și XX le-au efectuat în luna martie 2015, pentru a-l găsi pe XX, în scopul de a-i influența acestuia declarațiile ce le va da în ancheta ce îi privea.

De altfel, s-ar putea trage concluzia că inculpatul XX era persoana ce găsea „clienți” pentru serviciile pe care inculpatul XX le putea furniza – intervenții reale sau pretinse pe lângă persoane cu putere de decizie în dosarele penale în care erau implicați „clienții”. Aceasta deoarece din probe rezultă că XX ar fi beneficiat el însuși de astfel de servicii furnizate de către XX (atunci când a fost depistat conducând un autovehicul în timp ce erau sub influența alcoolului), iar ulterior, la îndemnul lui XX, a îndrumat către acesta persoane ce aveau probleme cu poliția - „De-a noastre! O treabă de-aceia!" – așteptându-se ca inculpatul XX să știe despre ce fel de treabă era vorba.

Susținerile martorilor XX și XX se coroborează cu alte probe ale cauzei. Astfel, în perioada în care martorul XX era cercetat penal, acesta și-a vândut mașina pentru a face rost de bani – aspect confirmat și de inculpatul XX. Tot în acea perioadă martora XX a încheiat contractul de credit şi garanţii ING Personal nr. 842816/ 20.04.2011 (vol. II, f.42-49 DUP), pentru a face rost de o parte din banii solicitați de XX.

Ulterior, martora XX a urmat cursurile școlii de șoferi în anul 2014, la XX (adresa f. 72 vol. I dosar instanță), iar potrivit susținerilor martorei, chiar inculpatul XX a dus-o la această școală și a prezentat-o secretarei, urmând apoi cursurile școlii fără a achita vreo sumă de bani. Așa cum s-a arătat, din probele cauzei rezultă că la XX administrator este un lucrător de poliție, iar instructorii sunt și ei polițiști – colegi ai inculpaţilor, astfel încât aceștia puteau obține anumite favoruri (plata în rate a contravalorii cursurilor, efectuarea orelor de conducere potrivit programului cursanților, etc).

Discuţiile purtate de către martorii XX și XX cu inculpatul XX, discuții înregistrate de către martori cu reportofonul marca Sony, confirmă și ele susținerile acestor martori.

Afirmațiile martorilor XX, XXși XX sunt susținute, de asemenea, de înregistrările efectuate în cauză, precum și de declarațiile martorilor XX și XX. Martorul XX a arătat în fața instanței că își menține în totalitate declarația de la urmărirea penală, întrucât știe că a declarat adevărul, chiar dacă a uitat între timp anumite aspecte.

Și martora XX a arătat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, deși a arătat că, urmare a faptului că în perioada evenimentelor trecea printr-o perioadă foarte stresantă (arestarea soțului, conștientizarea faptului că acesta era implicat într-o relație cu o altă femeie, divorțul), nu își mai amintește cele declarate anterior. Fără a nega impactul emoțional al acelor evenimente, instanța va reține ca fiind corespunzătoare adevărului declarația de la urmărirea penală, având în vedere că aceasta se coroborează cu declarațiile martorului XX și cu înregistrările efectuate în cauză.

Toate aceste probe, coroborate, conturează tabloul din care rezultă că cei doi inculpați nu se limitau doar la un comportament pasiv, la a accepta inițiativa celor care apelau la serviciile lor, ci preluau inițiativa în relația cu acești „clienți”, stabileau „tarifele” pe care aceștia trebuiau să le plătească, insistând ca aceștia să facă rost de sumele de bani pretinse (sugerând să amaneteze bunuri de valoare sau să facă împrumuturi), căutându-i cu insistență la telefon, chiar la ore relativ târzii, exprimându-și nemulțumirea că „clienții” nu mai sună și se face târziu, întâlnindu-se cu aceștia în mod repetat în diferite locații din oraș, oferindu-le modalități alternative de a obține „garanții” pentru banii dați (încheierea unui contract de împrumut cu martorul XX). În final, îngrijorați de declanșarea anchetei penale împotriva lor, inculpații XX și XX s-au preocupat ca ancheta să nu descopere elemente incriminatorii – găsirea unei justificări pentru faptul că la domiciliul lui XX s-a găsit o copie a cărții de identitate a lui XX (acea copie a cărții de identitate nu avea cum să ajungă la XX decât prin intermediul inculpaţilor), influențarea declarațiilor acestuia din urmă – scop în care au depus eforturi serioase pentru a-l găsi, teama că martorele XX și XX ar putea avea supra lor tehnică de înregistrare.

Faţă de situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus, Tribunalul constată că fapta inculpatului XX, la data faptelor agent de poliţie judiciară în cadrul IPJ Neamț – Poliția Municipiului Piatra Neamț, care, în cursul anului 2010, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală, procuror și anga¬jaţii Serviciului Judeţean Neamț de Medicină Legală implicaţi în soluţionarea dosaru¬lui penal nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în care martorul XX a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui auto¬vehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita le¬gală, a pretins şi a primit de la martorii XX şi XX su¬mele de 3.000 euro, 7.000 lei şi 500 euro, promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal respectiv pentru a-i determina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii pentru XX o alcoolemie sub limita prevăzută de norma penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitoru¬lui, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

 Chiar dacă această faptă a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, totuși dispozițiile acestuia sunt aplicabile, ca lege penală mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă sunt mai mici decât cele prevăzute de vechiul Cod penal.

Fapta inculpatului XX, la data faptelor agent de poliţie judiciară în cadrul IPJ Neamț – Poliția Municipiului Piatra Neamț, care, în cursul lunii noiem-brie 2014, împreună cu inculpatul XX, coleg la Poliţia mun. Piatra Neamţ, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală şi procuror, implicaţi în soluţionarea dosaru¬lui penal nr. 293/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în care martora XX era cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, a pretins de la martorii XX şi XXsu¬ma de 1.000 euro, promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţi¬onarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014 pentru a-i de¬termina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţi¬nerii unei soluţii favorabile de netrimitere în judecată faţă de XX, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului XX, la data faptelor agent de poliţie judiciară în cadrul IPJ Neamț – Poliția Municipiului Piatra Neamț, care, în cursul lunii octom-brie 2014, împreună cu inculpatul XX, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală şi anga¬jaţii Serviciului Judeţean de Medicină Legală, implicaţi în soluţionarea dosarului penal nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, în care martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare din culpă şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, a pre¬tins suma de 4.000 euro de la martorul XX, promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014 pentru a-i determina să îndeplinească acte con¬trarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii unei alcoolemii sub limita prevăzută de legea penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000.

Faptele au fost săvârșite în condițiile art. 38 alin. 1 Cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, având în vedere intervalul de timp scurs de la săvârșirea unei fapte la alta, precum și faptul că în mod cert fiecare faptă a presupus o rezoluție infracțională individuală.

Fapta inculpatului XX, la data faptelor agent de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, care, în cursul lunii noiembrie 2014, împreună cu inculpatul XX, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală şi procuror, implicaţi în soluţionarea dosarului penal nr. 293/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în care martora XX era cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, a pretins de la martorii XX şi XXsuma de 1.000 euro, promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014 pentru a-i determina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile de netrimitere în judecată faţă de XX, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului XX, la data faptelor agent de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, care, în cursul lunii octombrie 2014, împreună cu inculpatul XX, lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici, organe de cercetare penală şi angajaţii Serviciului Judeţean de Medicină Legală Neamţ, implicaţi în soluţionarea dosarului penal nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, în care martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, a pretins suma de 4.000 euro de la martorul XX, promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014 pentru a-i determina să îndeplinească acte contrarea îndatoririlor de serviciu, în vederea obţinerii unei alcoolemii sub limita prevăzută de legea penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000.

Faptele au fost săvârșite în condițiile art. 38 alin. 1 Cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni, având în vedere că, deși intervalul de timp scurs de la săvârșirea unei fapte la alta nu este mare, în mod cert fiecare faptă a presupus o rezoluție infracțională individuală.

Fapta inculpatului XX care, având cunoştinţă că agentul de poliţie XX era dispus să îşi folosească influenţă pe care o avea pe lângă funcţionarii publici ce aveau în lucru dosare penale, în schimbul primirii de foloase de la persoanele interesate să scape de răspundere penală şi luând la cunoştinţă că martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, în dosarul penal nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, a intermediat întâlnirea dintre martorul XX şi inculpatul XX, în urma căreia inculpatul a solicitat şi primit de la martorii XX şi XX sumele de 3.000 euro, 7.000 lei şi 500 euro, în schimbul cărora a promis că va interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 2223/P/2010, în vederea obţinerii pentru XX o alcoolemie sub limita prevăzută de norma penală şi a se împiedica astfel tragerea la răspundere penală a făptuitorului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Așa cum s-a arătat mai sus, chiar dacă această faptă a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, totuși dispozițiile acestuia sunt aplicabile, ca lege penală mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă sunt mai mici decât cele prevăzute de vechiul Cod penal.

Fapta inculpatului XX care, luând la cunoştinţă că martorul XX era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare din culpă şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, în dosarul nr. 1979/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, a intermediat întâlnirea dintre martorul XX şi inculpaţii XX şi XX, în urma căreia inculpaţii au pretins suma de 4.000 euro de la XX, promiţând în schimb că vor interveni pe lângă funcţionarii publici care efectuau acte în dosarul penal nr. 293/P/2014, în vederea obţinerii unei alcoolemii sub limita prevăzută de legea penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000.

Faptele au fost săvârșite în condițiile art. 38 alin. 1 Cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, având în vedere intervalul de timp scurs de la săvârșirea unei fapte la alta, precum și faptul că în mod cert fiecare faptă a presupus o rezoluție infracțională individuală.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor, Tribunalul reţine că, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, sunt indicate următoarele elemente: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (prin faptele lor toţi inculpaţii au contribuit la ştirbirea încrederii de care trebuie să se XXe funcţionarii publici, inculpaţii XX şi XX aducând prejudicii și imaginii de care ar trebui să se XXe lucrătorii de poliție); natura şi gravitatea rezultatului produs (lezarea încrederii de care trebuie să se XXe funcţionarii publici, în mod deosebit lucrătorii de poliție); motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea în mod ilicit a unor sume de bani de către inculpaţii XX şi XX); natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpaţii nu au antecedente penale); conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpaţii XX şi XX nu au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum s-au desfăşurat, încercând să dea o altă conotaţie acestora; inculpatul XX a recunoscut săvârșirea faptelor în declarația de la urmărirea penală, declarație menținută în fața instanței; cu toate acestea, cu ocazia concluziilor pe fond a arătat că s-a limitat doar la a-i pune în legătură pe XX cu martorii XX și XX, pentru ca aceștia din urmă să primească eventuale consultații juridice – apărare ce nu poate fi primită); nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a fiecărui inculpat.

Tribunalul reține că, în ce îl priveşte pe inculpatul XX se impune a fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal (împrejurări legate de faptele comise, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului). Astfel, din probele cauzei rezultă cu certitudine că, săvârșind faptele împreună cu inculpatul XX, inițiativa i-a aparținut întotdeauna acestuia din urmă; denunțătorii l-au contactat întotdeauna pe inculpatul XX, fie direct (în cazul XX şi XX), fie prin intermediul inculpatului XX (în cazul lui XX). În discuțiile cu denunțătorii rolul predominant îl avea inculpatul XX, în timp ce inculpatul XX fie doar asista la acestea, fie se limita la a „întări” spusele celuilalt inculpat (martorul XX arată că inculpatul XX a fost prezent la 2 sau 3 întâlniri, a participat la discuții, menționând că se poate rezolva problema pe care o avea, dar el cu inculpatul XX discuta în principal).

Din acest punct de vedere, nu poate fi primită apărarea inculpatului XX, potrivit căreia din probatoriu nu reiese că se face vinovat de săvârşirea celor două fapte ce i se pun în sarcină. Probele cauzei dovedesc dincolo de orice îndoială că inculpatul XX l-a „secondat” pe XX în discuțiile cu denunțătorii, discuții în care au solicitat de la aceștia bani pentru a le rezolva problemele juridice – toți denunțătorii aveau probleme juridice ce nu puteau fi „rezolvate” de către inculpaţii, polițiști la data faptelor, decât într-un singur mod, respectiv prin traficarea influenței. Doar că, șa cum s-a arătat, inculpatul XX a avut o contribuție mai redusă, secondându-l pe inculpatul XX, ce avea inițiativa (el găsind și „clienții”).

În consecinţă, pentru considerentele analizate anterior, Tribunalul apreciază că se impune a stabili pentru inculpatul XX câte o pedeapsă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru fiecare din cele trei infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000 (cu aplicarea art. 5 Cod penal pentru prima infracțiune).

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, va aplica inculpatului câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani, pe lângă fiecare din pedepsele principale.

În temeiul art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b şi 45 Cod penal, va aplica inculpatului XX pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1 (unul) an și 10 (zece) luni (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite),  urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 7 (șapte) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 02.04.2015 şi până la data de 05.05.2015.

Tribunalul va condamna pe inculpatul XX pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Cod penal la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare din cele două infracţiuni săvârșite.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, va aplica inculpatului câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani pe lângă fiecare din pedepsele principale.

În temeiul art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b şi 45 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care va adăuga un spor de 8 luni (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite),  urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 02.04.2015 şi până la data de 05.05.2015.

Va condamna pe inculpatul XX, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, prevăzute de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal pentru prima infracțiune, la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare din cele două infracţiuni săvârșite.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 1 an pe lângă fiecare din pedepsele principale.

În temeiul art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b şi 45 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care va adăuga un spor de 8 luni (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite),  urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 1 (unul) an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor XX şi XX, Tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art.  91 Cod penal, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Tribunalul apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, pedepsele aplicate inculpaţilor  XX şi XX prin hotărârea de faţă fiind mai mici de 3 ani, iar inculpaţii nu au antecedente penale, nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către aceştia a pedepsei aplicate. Acești inculpaţi au avut contribuţii mai reduse sau secundare la săvârşirea faptelor, prin comparație cu cea a inculpatului XX. Inculpatul XX a recunoscut săvârşirea infracţiunilor prin declarația de la urmărirea penală (ulterior a încercat să dea faptelor sale o interpretare care să excludă răspunderea penală, însă chiar și așa, instanța apreciază comportamentul său procesual inițial).

Faţă de aceste considerente, pentru inculpaţii XX şi XX, Tribunalul, în temeiul art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere şi va stabili termene de supraveghere în funcţie de gravitatea faptelor fiecărui inculpat şi de contribuţia acestora la săvârşirea faptelor, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal, respectiv de 4 (patru) ani pentru inculpatul XX, și de 3 (trei) ani pentru inculpatul XX.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, va obliga pe inculpaţi ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, va impune condamnaţilor să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul XX va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Piatra Neamț, jud. Neamț, sau D.G.A.S.P.C. Neamț, pe o perioadă de 100 (una sută) de zile lucrătoare, conform protocolului încheiat de Serviciul de Probaţiune Neamţ cu aceste instituţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul XX va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Dobreni, jud. Neamț, sau Primăriei Negrești, jud. Neamț, pe o perioadă de 80 (optzeci) de zile lucrătoare, conform protocolului încheiat de Serviciul de Probaţiune Neamţ cu aceste instituţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Având în vedere împrejurarea că executarea pedepselor principale a fost suspendată sub supraveghere, pedepsele accesorii aplicate inculpaţilor XX şi XX nu se vor executa (acestea nu sunt executabile, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 3 Cod penal), ele fiind menționate pentru ipoteza în care se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere. Se vor executa însă pedepsele complementare, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

Tribunalul reține că prin săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în legătură cu martorii XX şi XX, inculpatul XX a pretins şi primit sumele de 3.500 euro și 7.000 lei. Aşa fiind, Tribunalul reţine că, în temeiul art. 291 alin. 2 Cod penal, se impune confiscarea de la acest inculpat, în folosul statului, a sumelor de 3.500 euro și 7.000 lei.

Aceasta deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile privind restituirea acestor sume de bani, în cazul în care se denunţă fapta autorităţilor, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, situaţie reglementată expres de către legiuitor în cazul infracţiunii de dare de mită.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca şi la traficul de influenţă, sumele primite să fie restituite denunţătorului, ar fi făcut trimitere în art. 290 alin. 4 Cod penal, dar, neprocedând astfel, ci indicând expres că „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”, rezultă că în toate situaţiile sumele trebuie confiscate.

Dispoziţiile legale sus-citate sunt clare în privinţa confiscării sumelor ce au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că alte interpretări contravin spiritului acestora şi scopului măsurilor de siguranţă menţionate în art. 107 alin. 1 Cod penal, respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

Pe cale de consecință, vor fi respinse ca inadmisibile pretenţiile civile ale martorilor XX şi XX.

În temeiul 20 din Legea nr. 78 din  8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, va dispune instituirea măsurii sechestrului asupra următoarelor bunuri ale inculpatului XX:

-locuinţă în suprafaţă de 372,76 mp, anexă în suprafaţă de 136 mp şi teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 400 mp, dobândite conform contractului de vânzare cumpărare nr. 663 din 10.09.2009, situate în XX, până la concurenţa sumelor de 3.500 euro (echivalent în lei la data plății) și 7.000 lei, în vederea garantării executării măsurii de confiscare specială.

În temeiul art.162 alin. 3 Cod procedură penală va dispune păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, ulterior urmând a fi restituit către martorii XX şi XX a reportofonului marca Sony, cu ICD – BX132, aflat în plicul ataşat la vol. I DUP, acest bun aparținând martorilor, iar fișierele audio fiind copiate pe suporți optici.

Va constata că inculpaţii au fost asistaţi de avocaţi aleşi.

În temeiul art. 274 alin. 2, 4 Cod procedură penală, va obliga pe inculpaţii XX, XX și XX să plătească statului suma de câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul XX, născut la data de 07.04.1968 în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, fiul lui XX, cetăţean român, identificat cu CI seria NT nr. XX, C.N.P. XX, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fost agent de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, în prezent pensionar, cu domiciliul şi reşedinţa în mun. XX, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, art. 5 Cod penal, la pedeapsa de  2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

Condamnă pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, la pedeapsa de  2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

Condamnă pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, la pedeapsa de  2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b şi 45 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 (unul) an și 10 (zece) luni,  urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 7 (șapte) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 02.04.2015 şi până la data de 05.05.2015.

Condamnă pe inculpatul XX, născut la data de 10.09.1969 în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, fiul lui XX, cetăţean român, identificat cu CI seria NT nr. XX, C.N.P. XX, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fost agent de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ - Poliţia mun. Piatra Neamţ, în prezent pensionar, cu domiciliul şi reşedinţa în mun. XX, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

Condamnă pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b şi 45 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni,  urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) şi k) Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de agent de poliție şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 02.04.2015 şi până la data de 05.05.2015.

În temeiul art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicate inculpatului XX, şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, obligă pe inculpatul XX ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune condamnatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Piatra Neamț, jud. Neamț, sau D.G.A.S.P.C. Neamț, pe o perioadă de 100 (una sută) de zile lucrătoare, conform protocolului încheiat de Serviciul de Probaţiune Neamţ cu aceste instituţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Condamnă pe inculpatul XX, născut la data de 17.02.1970, în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, fiul lui XX, cetăţean român, identificat cu CI seria NT nr. XX, C.N.P. XX, studii medii, divorţat, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, ocupaţia conducător auto la XX, cu domiciliul în sat XX, iar reşedinţa în sat XX, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal,la pedeapsa de  2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 1 an.

Condamnă pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, la pedeapsa de  2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal şi în condiţiile art. 68 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b şi 45 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni,  urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 1 (unul) an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi k) Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicate inculpatului XX, şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, obligă pe inculpatul XX ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune condamnatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Dobreni, jud. Neamț, sau Primăriei Negrești, jud. Neamț, pe o perioadă de 80 (optzeci) de zile lucrătoare, conform protocolului încheiat de Serviciul de Probaţiune Neamţ cu aceste instituţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 291 alin. 2 Cod penal, dispune confiscarea de la inculpatul XX, în folosul statului, a sumelor de 3.500 euro și 7.000 lei.

Respinge ca inadmisibile pretenţiile civile ale martorilor XX şi XX.

În temeiul 20 din Legea nr. 78 din  8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, dispune instituirea măsurii sechestrului asupra următoarelor bunuri ale inculpatului XX:

-locuinţă în suprafaţă de 372,76 mp, anexă în suprafaţă de 136 mp şi teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 400 mp, dobândite conform contractului de vânzare cumpărare nr. 663 din 10.09.2009, situate în XX, până la concurenţa sumelor de 3.500 euro (echivalent în lei la data plății) și 7.000 lei, în vederea garantării executării măsurii de confiscare specială.

În temeiul art.162 alin. 3 Cod procedură penală dispune păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, ulterior urmând a fi restituit către martorii XX şi XX a reportofonului marca Sony, cu ICD – BX132, aflat în plicul ataşat la vol. I DUP.

Constată că inculpaţii au fost asistaţi de avocaţi aleşi.

În temeiul art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpaţii XX, XX și XX să plătească statului suma de câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel  în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare