Lipsa notificarii cu privire la intervenirea cesiunii creantei

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. X/19.03.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017, s-au respins excepţiile  netimbrării şi tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

 S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea N M, împotriva formelor de executare întocmite de BEJ D D M în dosarul de executare nr. X/E/2017, în contradictoriu cu intimata S S.a.R.L., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 31.03.2017 sub nr. de dosar X/207/2017, contestatoarea N M a solicitat în contradictoriu cu intimata S S.R.L., anularea tuturor formelor de executare emise în dosarul de executare nr. X/E/2017 de catre BEJ D D M – S,  inclusiv încheierea de încuviinţare a executarii silite, iar in subsidiar, acestea să fie anulate până la limita sumei ce va fi stabilită de catre instanţă.

Contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării silite pornite în dosarul nr. X/E/2017 al BEJ D D M – S

În fapt, s-a arătat de către contestatoare că în prezent nu datorează niciun pretins debit intimatei, creditul contractat în baza contractului de credit incheiat cu C IFN SA sub nr. X/18.12.2012, fiind restituit integral.

Titlul executoriu, respectiv contractul de credit bancar, a fost învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. X/17.02.2017 a Judecătoriei Caracal pentru suma de 2.492, 90 lei.

Precizează contestatoarea că executarea este lovită de nulitate pentru lipsa titlului executoriu, deoarece cesionarul nu deţine împotriva debitorului un astfel de titlu.

Cesionarul nu poate pretinde că poate începe executarea silită, în temeiul titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit, iar nu de contractul de cesiune, deoarece prin cesiune s-a pierdut caracterul de titlu executoriu al contractului de credit.

Contestatoarea a solicitat proba cu expertiză contabilă şi înscrisuri.

Odată cu cererea, au fost anexate următoarele înscrisuri: dovada formulării contestaţiei la executare, cererea de executare silită formulată de creditoare, încheierea de încuviinţare a executării silite, contract de credit bancar, înfiinţarea popririi şi somaţie.

Pentru termenul din data de 12.06.2017 contestatorul a depus la dosar dovada achitării cauţiunii în cuantum de 309 lei şi a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei.

La data de 24.04.2017, intimata S S.a.R.L. a depus la întâmpinare, prin care a invocat excepţii, iar pe fond a solicitat respingerea ca nelegală şi neîntemeiată a contestaţiei la executare.

În fapt, în data de 18.12.2012 s-a încheiat contractul de credit nr. X între C IFN  şi N M, în calitate de împrumutat.

Se arata ca C IFN  în calitate de cedent şi S S.a.R.L., în calitate de cesionar au incheiat la data de 22.12.2015 contractul de cesiune de creanţe prin care s-a cesionat portofoliul de creanţe neperformante, intre care se regăseşte si cea rezultata din contractul de credit nr. X încheiat între între C IFN  şi N M.

Nedorindu-se rezolvarea pe cale amiabilă, în anul 2017 a fost înregistrat dosarul de executare silită nr. X/E/2017 pe rolul BEJ D D M – S.

Intimata a invocat excepţia netimbrarii acţiunii, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. 6 NCPC, cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează. Aceste dispoziţii legale sunt completate de prevederile art. 197 NCPC, care instituie regula conform căreia, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata, dispoziţiile legale mai sus mentionate coroborându-se cu art. 1, art.32, art 33 şi art.34 din OUG 80/2013 privind taxele de timbru..

Fata de aceste aspecte, s-a solicitat admiterea excepţiei netimbrării si anularea cererii formulate de către reclamant, in cazul in care nu au fost respectate dispoziţiile legale, privind timbrarea cererii de chemare in judecata, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte la primul termen de judecata dovada taxei judiciare de timbru datorate de către reclamanta, achitata la valoarea pretenţiilor solicitate, sau dovada insuficientei timbrări.

 Intimatul a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare,  faţă de disp. art. 715 alin. 1 Cpc, solicitand ca instanţa sa verifice încadrarea in termenul de 15 zile a formulării contestaţiei la executare , iar in cazul in care debitorul nu şi-a îndeplinit obligatiile legale privind acest termen în care avea dreptul de a formula contestaţiei la executare , a solicitat respingerea ca  tardiva a contestaţiei la executare.

Pe fondul cauzei, referitor la solicitarea contestatoarei de „anulare a actelor de executare silita efectuate in dosarul executional nr. X/2017", se arăta instanţei faptul ca executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii.

Aplicarea  de către instanţa de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite insesi, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiţionata de dovedirea de către reclamant a incalcarii dispoziţiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiţie ce nu este indeplinita in prezenta cauza.

Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care sa ii fi prejudiciat pe contestatorul.

Executarea silita însăşi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila,motiv pentru care anularea acestora este lipsita de temei legal.

 Intimata arata faptul ca niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reţinute de către instanţa de judecata drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silita, atat executarea silita pornita impotriva acestuia, cat si toate actele de executare silita efectuate de BEJ D D M respectând toate prevederile legale impuse de legiuitor.

De asemenea, contestatoarea nu indica si nu dovedeşte in niciun fel încălcarea legii in ceea ce priveşte procedura de executare silita pornita împotriva lui, o contestaţie la executare prin care se invoca simple motive ce tin de aprecierea sau conduita pe care acesta o doreşte a o avea subscrisa, fara a indica vreun temei legal, sunt de natura atat a şicana creditorul.

Intimata a precizat ca in cauză există o creanţă cu caracter cert, lichid şi exigibil, care a fost analizat deja de instanţa de executare, care a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu.

Se arata referitor la sustinerile contestatoarei cu privire la caracterul creanţei, că aceasta provine din nerespectarea obligatiilor asumate de N M prins semnarea contractului de credit incheiat cu C IFN SA sub nr. X/18.12.2012.

Precizează faptul ca perioada contractuala stabilita prin cererea de credit nr. X/ 18.12.2012, cat si rambursarea in rate a creditului era valabila numai cu condiţia ca graficul de rambursare - anexa la contractul de credit, sa fie respectat de către debitor, respectiv trebuia sa achite in fiecare luna rata aferenta lunii în curs, la data agreata ca si scadenta, astfel cum s-a obligat in momentul semnării contractului de credit.

In conformitate cu contractul de credit nr. X/ 18.12.2012 semnat de către debitorul N M cu C IFN S.A., banca este indreptatita sa declare scadenta anticipata a creditului la apariţia oricărui caz de culpa precum si pentru încălcarea oricăror alte obligaţii contractuale. Astfel având in vedere faptul ca debitorul a intarziat cu plata ratelor, contractul de credit a devenit scadent anticipat rezultând o creanţa certa, lichida si exigibila.

Pentru acest contract incheiat cu Banca, au fost înregistrate intarzieri la plata a ratelor lunare. In condiţiile existentei unor întârzieri de sute de zile înregistrate cu privire la plata ratelor lunare de credit, Banca a făcut aplicarea dispoziţiilor cuprinse in Condiţiile Generale de Creditare, anexa la contractul incheiat cu debitorii in cauza conform cărora „daca in termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul si/ sau coplatitorii/ garanţii nu achita rata totala de rambursat, intregul credit si toate celelalte obligaţii asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este indreptatita sa procedeze la recuperarea creanţelor sale pe calea executării silite, prin valorificarea garanţiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea imprumutatului si /sau coplatitoriî /garanţii".

Aşadar, declararea anticipata a scadentei creditului s-a realizat numai dupa ce refuzul debitorului de a-si respecta obligaţiile de plata a fost evident, deoarece numai creditorul care si-a executat sau se declara gata sa isi execute obligaţiile este singurul in drept a aprecia daca este cazul sa aplice rezolutiunea contractului sau sa ceara executarea silita a contractului si de a nu ajunge la rezolutiune.

In concluzie, intrucat debitorului i s-au oferit nenumărate oportunităţi de plata prin înţelegere amiabila si totuşi a ales sa ignore eforturile creditorului de soluţionare amiabila, dar si datorita faptului ca motivele si argumentele sunt neprobate (la acţiune nefiind anexate dovezi a celor susţinute) consideram ca aceasta contestaţie la executare este depusa tocmai pentru a îngreuna procesul cu rea credinţa, fiind aplicabile prevederile art. 720 alin. (3) din NCPC.

Referitor la invocarea de catre contestatoare a lipsei calităţii de creditor a intimatei, aceasta a mentionat ca potrivit legislaţiei in vigoare, cesiunea de creanţe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanţa unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanţa de la debitor, numit si debitorul cedat.

Aduce in sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie in care instanţa a apreciat ca "Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmitere a obligaţiilor in forma convenţionala, prin care un creditor - numit cedent -transmite o creanţa a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanţei fiind obligat fata de cesionar odată cu indeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fara a i se cere consimţământul.", prevederi ce se regasesc si in art. 1566-1586 C.civ.

Totodată, in conformitate cu prevederile din condiţiile generale la contractul de credit solicitat, agreat si semnat de către debitorul contestator in calitate de imprumutat „Banca poate cesiona unui tert drepturile si obligaţiile sale din prezentul contract" astfel consideram ca atat cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala, iar cesiunea consideram ca a acoperit toate cerinţele Legii si prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorului.

Astfel, prin insasi contractul de credit al cărui beneficiar a fost debitoarea contestatoare in calitate de imprumutata, acesta si-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor si obligaţiilor ce reies din contractul de credit.

Cesiunea de creanţa se incheie valabil prin simplul acord de voinţa al pârtilor, consimţământul debitorului cedat nefiind cerut, deoarece nu este parte in contractul de cesiune, contractul fiind valabil incheiat prin simpla remitere a titlului astfel cum rezulta si din dispoziţiile art. 1391 Cod civil potrivit cărora "la strămutarea unei creanţe ... predarea intre cedent si cesionar se face prin remiterea titlului";.

Efectul cesiunii de creanţa intre parti este transferul dreptului de creanţa din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarul.

Chiar daca contractul de cesiune depus la dosar nu este insotit de anexa 1 menţionata sau de procesul - verbal de predare - primire, inscrisuri de care se face vorbire in contract, transferul de creanţe dintre banca si contestator poate fi probat prin copia contractului de cesiune existenta, la care se adaugă menţiunile din extrasul din Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobilare in care se face referire si la debitorul cedat din cauza de fata, conchizandu-se ca aparenta posesiei legitime a titlului executoriu invocat a fost dovedita.

Cesiunea de creanţa a fost notificata astfel cum este prevăzut de art. 1393 Cod Civil, societatea noastră trimiţând către debitorul contestator notificări privind incheierea contractului de cesiune intre parti folosind inscrisuri ce vor fi anexate prezentei.

Mai mult de atat, cesiunea de creanţe a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile Titlului VI - „Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare" - din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, sub nr.2015-X-AGK, cesiunea drepturilor fiind definitiva si irevocabila.

Conform notificării cesiunii de creanţe, ataşata prezentei in copie certificata conform cu originalul, deţinând dovada de comunicare, a fost adus la cunoştinţa debitorului cedat faptul ca - "actualul creditor, are toata puterea si autoritatea de a emite notificări in atenţia dvs., care vor fi obligatorii pentru dumneavoastră, si nu va solicita nici o aprobare, confirmare, de instruire sau de orice alta natura din partea cedentului sau al oricărei alte persoane" intrucat Cedentul a cedat Cesionarul creanta deţinuta împotriva sa impreuna cu toate drepturile prezente si viitoare, dobânzile si beneficiile rezultate din contractul scadent anticipat, efect al nerespectarii clauzelor acestuia de către debitor.

În ceea ce priveste afirmaţia contestatoarei că această creanţă a fost achitată în integralitate catre fostul creditor, intimata mentionează că este necesar ca reclamanta să dovedeasca cele sustinute.

În drept, se invoca disp. art. 205 Cpc.

În apărare, s-au solicitat probele cu înscrisuri şi orice alte probe necesare fiind ataşata împuternicire avocaţiala.

Prin încheierea de şedinţă din 12.06.2017, instanţa a admis cererea contestatorului şi a dispus suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr. X/E/2017 al B.E.J. D D M - S, până la soluţionarea contestaţiei la executare formulată în cadrul dosarului civil nr. X/207/2017 al Judecătoriei Caracal.

În cauza a fost înaintat la solicitarea instantei, în copie, dosarul de executare nr. X/E/2017 al B.E.J. D D M - S.

Prin încheierea de şedinţă din 26.06.2017, instanţa a  dispus ca intimata sa depună la dosar contractul de cesiune de creanţă, notificarea şi dovada comunicării acesteia către contestatoare, relaţii care au fost înaintate la dosar prin adresa  nr. X/29.09.2017, respectiv copia contractului de cesiune de creanţă şi dovezile privind comunicarea acestuia către contestatoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în functie de efectele pe care acestea le produc, conform alin. 1 al aceluiaşi articol.

Cu privire la excepţiile netimbrării şi tardivităţii contestaţiei la executare, invocate de intimată prin întâmpinare, instanţa a reţinut că acestea sunt  neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Prin rezoluţia din 09.05.2017, s-a stabilit în sarcina contestatoarei conform disp, OUG nr. 80/2013 taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, iar prin încheierea de şedinţă din 17.05.2017, în urma reexaminării, instanţa a stabilit în sarcina contestatoarei taxă judiciară de timbru în cuantum de 221,23 lei, pe care aceasta a achitat-o conform  chitanţei  nr. X/29.05.2017( fila 120).

Având  în vedere că a fost achitată taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, instanţa va respinge excepţia netimbrării.

Totodată, constatând faţă de data comunicării actelor de executare ( 13.03.2017) şi data formulării contestaţiei (29.03.2017), raportat la dispoziţiile art. 715 alin. 1 Cpc, că a fost formulată contestaţia în termenul legal de 15 zile, instanţa va respinge şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Prin cererea formulată la data de 14.02.2017, creditoarea S S.a.R.L. a solicitat demararea procedurii de executare silita împotriva debitorului contestatoarei, având în vedere contractul de credit nr. X/18.12.2012 încheiat cu C IFN Sa şi cesionat intimatei.

Prin încheierea nr. X/17.02.2017 Judecătoria Caracal pronunţată în dosarul nr. X/207/2017,  a admis cererea de înfiinţare a executarii silite, considerent pentru care s-a emis somaţia prin care i s-a pus în vedere achitarea debitului de către debitor la data de 10.03.2017.

Contestatoarea a formulat contestaţie la executare  prin care  solicită anularea formelor de executare în dosarul de executare nr. X/E/2017 de BEJ D D M - S.

Potrivit disp. art. 712 C.p.c. :

(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

Astfel, contestaţia la executarea silita propriu-zisa este mijlocul procedural specific pus la îndemâna debitorului din raportul juridic executional, prin care acesta contesta insasi validitatea in fond a titlului executoriu si subsecvent a executării silite pornite in baza acestuia.

Pe calea contestaţiei la titlu insa, debitorul nu poate solicita desfiinţarea titlului executoriu, pentru ea nu poate pune in discuţie chestiuni cu privire la fondul dreptului. Finalitatea instituirii mijlocului procedural este aceea de a asigura clarificarea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, in vederea executării întocmai a acestuia. Mai exact, titlul executoriu este apreciat ca valabil, insa acesta cuprinde masuri care sunt neclare sau susceptibile de mai multe intelesuri si reclama explicitare in vederea unei corecte puneri in executare.

In privinţa contestaţiei la titlu finalitatea urmărita este aceea ca executarea silita sa fie efectuata intocmai cu titlul executoriu, fara a pune in discuţie fondul dreptului.

Motivele invocate de contestatoare nu vizează validitatea titlului executoriu-contract de credit, finalitatea urmărita este aceea a desfiinţării actelor de executare silita pornite in temeiul acestora, astfel ca daca debitorul urmarea doar o contestaţie la titlu solicita clarificarea unor clauze contractuale .

Din dosarul de executare rezulta ca la titlul executoriu reprezentat  de contractul de credit nr. X/18.12.2012 încheiat cu C IFN Sa cu debitoarea N M , creditorul cesionar a depus atat contractul de cesiune de creanţa încheiat intre cedent si cesionar S S.a.R.L la data de 22.12.2015, prin care s-a transmis creanţa restanta pe care o deţinea împotriva debitoarei împreuna cu orice drepturi, dobânzi sau alte beneficii, prezente sau viitoare, rezultate din Contractul de Credit, cat si extrasul de înregistrare a cesiunii de creanţa in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare.

Pentru opozabilitatea fata de terţi, inclusiv fata de debitor cedat in conformitate cu dispoziţiile art.71 din OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, art.1.578 si 1.579 din Noul Cod Civil, cesiunea de creanţa a fost notificata debitorului prin Notificarea  din 06.01.2016 , prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, ( f. 73) conform dovezilor ataşate dosarului de executare.

Prin notificarea cesiunii debitoarei i s-au adus la cunoştinţa identitatea cedentului si a cesionarului, datele de identificare a creanţei cesionate, valoarea creanţei restante la data cesiunii, precum si toate datele necesare efectuării plaţii.

Prin urmare, pentru a invoca lipsa notificării, debitoarea cedat trebuie să justifice un interes, în sensul că neştiind de cesiune, a plătit primului creditor -cedentul, plată care în aceste condiţii apare ca perfect valabilă .

Constatând că în cauză debitoarea cedată nu a realizat vreun act susceptibil să conducă la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanşată de cesionarul devenit creditor, pentru căi nu ar justifica existenţa vreunui interes legitim în derularea unui astfel de demers şi ar constitui, o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care şi-a asumat-o faţă de creditorul iniţial .

Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmisiune a obligaţiei, iar nu de transformare a acesteia. Caracteristicile raportul juridic obligaţional, prin efectul cesiunii, nu se modifica in vreun fel. Conform dispoziţiilor legale aplicabile, prin contractul de cesiune de creanţa se transmite creanţa asa cum se afla in patrimoniul cedentului, inclusiv in ceea ce priveşte natura de titlu executoriu a contractului de credit din care s-a născut creanţa cesionata.

Modalitatea de transmitere a creanţei executorii cu toate accesoriile sale este de esenţa cesiunii de creanţa, natura executorie a creanţei cesionate izvorând din contractul de credit si transferandu-se mai departe in tot, cu toate atributele sale interne, in temeiul cedării ei.

Potrivit art. 1568 C civ, referitor la transferul drepturilor prevede ca cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legătura cu creanţa cedată, precum şi  drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.

Caracterul de titlu executoriu este al  creanţei, nu al contractului de credit ca înscris formal încheiat între profesionist si consumator.

În ceea ce priveste susţinerea contestatoarei că această creanţă a fost achitată în integralitate catre fostul creditor , instanţa a constatat ca în cauza nu au fost depuse înscrisuri care să dovedeasca cele sustinute prin contestatia la executare formulată.

Avand in vedere considerentele mentionate mai sus, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

Cale de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanta creditoare N M, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică, şi solicitând modificarea acesteia în sensul de a admite contestaţia la executare şi de a anula executarea silită.

Critica apelantei s-a referit la împrejurarea că a fost notificată cu cesiunea de creanţă pentru contractul cu nr. X şi nu de X.12.2012 iar pretinsul act de cesiune de creanţă depus la dosar de intimată a fost încheiat cu doi ani mai înainte de încheierea chiar a contractului de credit X.12.2012.

Astfel, în mod cert instanţa a reţinut în mod eronat că la dosar se regăsesc înscrisuri ce atestă calitatea de creditor al intimatei, în condiţiile în care înscrisurile depuse nu confirmă o asemenea stare de fapt.

Raportat la această situaţie de fapt a solicitat să se constate că intimata nu şi-a dovedit statutul de creditor al meu pentru suma de 2492 lei, pretins datorată în temeiul  convenţiei nr. X/18.12.2012, faţă de care S este străină.

 În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

A solicitat ca intimata să depună la dosar copia contractului de cesiune din 22.12.2015, şi a contractului X.

Legal citat, la data de 11.06.2018, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a apelului pentru următoarele:

La data de 18.12.2012, a fost încheiat Contractul de credit nr.X, între C IFN SA, in calitate împrumutător si contestatorul din prezenta cauza in calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un împrumut.

Întrucât debitorul a încetat sa mai achite ratele, instituţia financiar bancara a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat întreaga creanţa către subscrisa. Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017-X-DJA.

Încercările creditorului de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creanţei in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care s-au început formalităţile de executare silita prin intermediul BEJ D D M.

La data de 11.12.2017 creanţa a fost cesionata către I LTD, fiind efectuate formalităţile de inscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017-X-PHQ, preluând calitatea de creditor in cadrul dosarului executional nr.X/2017 aflat la BEJ D D M.

Astfel, in cadrul dosarului executional nr.X/2017 aflat pe rolul BEJ D D M, I LTD a preluat calitatea de creditor.

Prin întâmpinare, intimatul a înţeles să invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive conform art. 36 NCPC, „Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecaţii. Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identităţii intre persoana paratului si cel obligat in cadrul aceluiaşi raport juridic.

Prin raport juridic civil se înţelege relaţia sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil.

Pe fond a arătat că în concret dedus judecaţii, contractul de credit a fost încheiat intre instituţia financiar bancara in calitate de imprumutator si contestator in calitate de împrumutat. Ca urmare a încălcării obligaţiilor de plata de către debitor, banca a declarant creditul scadent anticipat, in temeiul căruia avea dreptul de a cere de îndată restituirea întregului împrumut acordat.

Contractul de cesiune a fost încheiat ulterior, între banca si S SARL, instituţia financiar bancara pierzând calitatea de creditor in contractul de credit, in poziţia sa contractuala substituindu-se cesionarul, ceea ce presupune ca orice dosar de instanţa ce are ca obiect creanţa trebuie in mod necesar sa se soluţioneze in contradictoriu cu cesionarul.

Întrucât debitorul a incetat sa mai achite ratele, instituţia financiar bancara a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat intreaga creanţa subscrisei. Totodată, au fost efectuate formalităţile de inscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017-X-DJ A.

Încercările creditorului de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creanţei in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care s-au început formalităţile de executare silita prin intermediul BEJ D D M.

La data de 11.12.2017 creanţa a fost cesionata către I LTD, fiind efectuate formalităţile de inscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017-X-PHQ, preluând calitatea de creditor in cadrul dosarului executional nr.X/2017 aflat la BEJ D D M.

Conform codului civil, cesiunea de creanţa (art. 1566-1586 NCC) este o convenţie, un contract consensual, valabil încheiat de la momentul realizării acordului de voinţa intre părţile contractante.

Ca efect ai cesiunii, creanţa cedentului asupra debitorului cedat se transfera către cesionar. Creanţa trece in patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devinnd creditor in locul cedentului, preluându-i toate drepturile in calitate de succesor cu titlu particular.

In prezenta cauza, contestatorul a introdus contestaţia la executare împotriva subscrisei, care, dupa cum am indicat mai sus, nu are calitatea de creditor, acesta fiind I LTD. Aşadar, pe planul dreptului substanţial, subiectele raportului juridic obligational dedus judecaţii sunt contestatorul, in calitate de debitor si I LTD in calitate de creditor. In schimb, pe planul dreptului procesual, persoana care a formulat cererea de chemare in judecata, debitorul din planul dreptului substanţial, a depus cererea in contradictoriu cu subscrisa, in ciuda faptului ca aceasta nu are calitatea de creditor, nereaasindu-se ca atare in planul dreptului substanţial.

Exista aşadar o evidenta eroare, întrucât titularele drepturilor si obligaţiilor din cadrul raportului juridic obligational (debitor si creditor) nu se regăsesc si in cadrul prezentei acţiuni (contestator si intimat). Astfel, in mod eronat reclamantul a introdus contestaţia la executare împotriva subscrisei, atâta vreme cat cesionarul contractului este I LTD.

Acţiunea civila reprezintă ansamblul mijloacelor procedurale, prin care in cadrul procesului civil, se asigura protecţia dreptului subiectiv civil, ori a unor interese civile ocrotite de lege.

Elementele acţiunii civile sunt părţile (cel care se pretinde titularul dreptului subiectiv si cel care se presupune ca a tulburat exerciţiul normal al acestui drept), obiectul (protecţia respectivului drept sau interes) si cauza (este vorba de causa petendi, adică scopul spre care se indreapta voinţa celui ce reclama sau se apară si nu causa debendi, adică temeiul juridic al dreptului invocat).

Pentru a exercita o acţiune, cel care recurge la ea trebuie sa afirme existenta unui drept si sa justifice interesul de a apela la serviciul justiţiei. Toate părţile, insa, vor trebui sa aiba capacitatea si calitatea procesuala de a sta in proces.

Concluzionând, solicită admiterea excepţii, astfel cum a fost formulata si motivata si pe cale de consecinţa respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa impotriva unei persoane care nu are calitate procesuala pasiva.

In drept, a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 205 NCPC.

 În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, precum si orice alte probe ce se dovedesc necesare în cursul dezbaterilor.

Examinând sentinţa apelată în raport de actele dosarului, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru argumentele care succed:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata în cauză, aceasta a fost soluţionată la termenul de judecată din data de 04.10.2018 (f. 36 dosar apel) în sensul respingerii acesteia, reţinându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 39 NCPciv.

În ce priveşte critica apelantei cu privire la sentinţa pronunţată de prima instanţă aceasta se priveşte ca fiind fondată.

Astfel, instanţa de apel observă că, cererea de executare silită a fost depusă la data de 14.02.2017 (fila 35 dosar fond) de mandatar avocat al intimatei în cauză, solicitându-se demararea procedurii de executare silită împotriva debitoarei apelantă în cauza de faţă în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA (filele 38 - 39 dosar fond) pentru o linie de credit în sumă de 4200 lei cu dobândă variabilă de 27,9% an.

Intimata a susţinut că această creanţă i-a fost cedată conform contractului de cesiune de creanţe iar din înscrisurile existente în dosarul de executare silită depus în copie la dosar de executorul judecătoresc a rezultat că intimata se prevalează de fapt de contractul de cesiune de creanţe nr. X/29.07.2010 (filele 63 – 70 dosar fond).

Pe de o parte,  acest contract de cesiune de creanţe a fost încheiat mai înainte cu doi ani de contractul de credit devenit titlul executoriu, respectiv contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA (filele 38 - 39 dosar fond) iar pe de altă parte nu a fost depusă şi anexa acestui contract de cesiune de creanţe pentru a se verifica dacă totuşi a fost cesionată şi creanţa rezultând din titlul executoriu menţionat, deşi în mod concret acest lucru ar fi fost totuşi imposibil de realizat.

Se mai reţine că în cuprinsul notificării cesiunii de creanţe adresată debitoarei apelantă în cauză (fila 72 dosar fond), notificare care a fost primită de aceasta care a semnat personal (fila 73 dosar fond) creditoarea intimată în cauză a făcut referire la „contractul dumneavoastră de credit încheiat cu C IFN SA, numărul X din data de 18.12.2012”, menţionând că „la data de 22.12.2015 în baza contractului de creanţe nr. 28 s-a încheiat protocolul prin care C IFN SA a cesionat în favoarea S Sarl  creanţa rezultată din contractul de credit numărul X împreună cu toate drepturile aferente rezultând din sau în legătură cu acest contract de credit ..”

Tribunalul constată că la dosar nu a fost depus de intimată contractul de cesiune de creanţe nr. 28/22.12.2015 şi nici anexa contractului de cesiune de creanţe nr. X/29.07.2010 existent în dosarul de executare silită cu privire la contractul de credit nr. X/18.12.2012, înscrisurile depuse de aceasta la dosar la data de 06.03.2019 vizând în schimb contractul X (fila 67 dosar apel).

Se constată aşadar că nu poate fi executată silit de intimata în cauză o creanţă pentru care nu a putut să prezinte un contract de cesiune valabil, care să privească creanţa decurgând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA.

De altfel şi în arhiva electronică de garanţii mobiliare a fost transcrisă creanţa rezultând din contractul X (fila 76 dosar fond) şi creanţa rezultând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA.

Se reţine aşadar că :

- pe de o parte nu a avut loc o cedare a creanţei rezultând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA deoarece nu a fost depus un înscris doveditor în acest sens;

- pe de altă parte că, apelanta contestatoare nu a fost notificată cu privire la intervenirea cesiunii creanţei rezultând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA deoarece nu a fost un înscris doveditor în acest sens.

Notificarea cesiunii de creanţe depusă la fila 72 dosar fond priveşte, aşa cum s-a reţinut în precedent, „creanţa rezultată din contractul de credit numărul X împreună cu toate drepturile aferente rezultând din sau în legătură cu acest contract de credit ..” iar nu creanţa izvorând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA

Ori, comunicarea cesiunii reprezintă o modalitate de asigurare a opozabilităţii cesiunii faţă de debitorul cedat.

Astfel, debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii (art. 1578 alin. 1 din codul civil).

Cesionarul nu are dreptul de a pretinde plata în lipsa unei comunicări prealabile a cesiunii. Neavând dreptul de a pretinde plata, cesionarul are cu atât mai puţin dreptul de a pretinde o plată silită, prin procedura de executare iniţiată prin sesizarea organului de executare.

Având în vedere :

pe de o parte nu a avut loc o cedare a creanţei rezultând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA deoarece nu a fost depus un înscris doveditor în acest sens;

- pe de altă parte că, apelanta contestatoare nu a fost notificată cu privire la intervenirea cesiunii creanţei rezultând din contractul de credit nr. X/18.12.2012 emis de C IFN ROMÂNIA deoarece nu a fost un înscris doveditor în acest sens, tribunalul urmează a constata că în mod nelegal a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite faţă de debitoarea N M prin încheierea nr. X/1.02.2017, nelegalitate care afectează întreaga procedură de executare silită desfăşurată ulterior emiterii acesteia, motiv pentru care se impune anularea tuturor actelor de executare silită emise în dosarul de executare silită nr. X/E/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc D D M.

În raport de cele ce preced tribunalul va admite apelul formulat de apelanta contestatoare N M în contradictoriu cu intimatul-contestator S S.A.R.L împotriva sentinţei civile nr. X/19.03.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017 şi va schimba în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că va admite contestaţia la executare si in consecinţă  va dispune anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. X/2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr.X/207/2017, executarea silită şi toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. X/E/2017 al Biroului executorului Judecătoresc D D M.

Data publicarii pe portal: 10.05.2019

Domenii speta

Spete similare